pentru aniversarea de 15 ani a revistei Harper’s Bazaar Rusia, 15 designeri au creat cite o schita pentru coperta.
revista iese pe piata cu toate copertile si, da, este un obiect de colectie.
(asta e singura sansa pe care o au revistele in concurenta cu internetul, sa devina un obiect de colectie- sa-ti doresti sa le cumperi pentru valoarea lor artistica… )
iata citeva dintre coperti:
joi citeam de o demisie la nivel inalt la Wall Street Journal.
Thomas Langhoff, directorul editiei europene a Wall Street Journal, a demisionat dupa ce o ancheta a The Guardian a aratat ca reprezentantii publicatiei au apelat la o escrocherie pentru a creste tirajul editiei europene a WSJ.
The Guardian a scris ca a gasit dovezi care arata ca WSJ Europe a platit mai multe companii europene pentru a cumpara in secret mii de copii ale ziarului, la un pret foarte mic. Aceasta actiune a avut scopul de a creste tirajul ziarului si de a induce in eroare cititorii si advertiserii.
The Guardian arata ca WSJ a convins o companie sa coopereze oferindu-i posibilitatea de a publica articole care sa ii promoveze activitatea, miscare care a determinat o parte a personalului sa acuze conducerea ziarului de incalcare a eticii jurnalistice si punerea in pericol a reputatiei.
M-am gindit ca, intr-o situatie similara ( o ancheta de acest fel, nu falsificarea tirajului – ca sa fim bine intelesi:) ), nu ar mai ramine foarte multi manageri in functie in Romania. Daca romania ar fi Anglia sau SUA.
*
astazi dimineata in pasaj la Universitate, doua tinere se contrau pe tema unei reviste:
– de ce ai luat-o pe asta ca e mai scumpa. avem si noi editie romaneasca.
– dar editia noastra apare rar si e si mai prost scrisa.
*
intre aceste doua intimplari se afla o parte importanta din problemele presei noastre.
am descoperit in aceasta dimineata o revista noua: The Institute. (gratie Alexandrei Rusu care mi-a pus-o intr-o sacosa de pinza, alaturi de doua carti simpa: “eu zic sa o citesti ca s-ar putea sa-ti placa”)
*
era cit pe ce sa nu o citesc pentru ca mi-am propus, ca pentru o vreme, sa nu ma mai intilnesc cu reviste de la noi ca sa ma curat de tot ce mi-au adus rau niste ani in industria revistelor noastre.
dar The Institute s-a vrut singura a fi citita. in dimineata aceasta la cafea. si-am constatat cu bucurie ca e o revista scrisa cu bun simt, arata minunat si poti gasi in ea de la cele mai interesante campanii de publicitate pina la oameni care au curajul sa faca lucruri diferite (sau sa traiasca diferit). ca e o revista din care afli lucruri noi (caz rar in presa noastra) si pe care am citit-o cu pixul in mina (si cu agenda alaturi) nu pentru ca as fi avut reflex de a edita textele redactate gresit (stiu, e ingrozitor obiceiul asta si un pic “patronizing” ), ci pentru ca mi-am luat notite despre niste oameni misto.
si eu, asemeni lui domn Sorin Tranca (Friends Advertising), “cred in puterea cuvintelor de a schimba lumea”.
si mi-a mai placut mix-ul elegant si inteligent de informatii pentru femei vs barbati. e o revista unisex.
acesta e articolul meu preferat; nu neaparat pentru informatia de baza – colectia de tricouri PRAF a Laurei Vargalui – ci pentru textele si fotografiile din paginile dedicate lui.
dar am citit-o dintr-o coperta in alta si mi-au mai placut multe: f fina selectia de la obiectele de design, f fain ca au convins-o pe Maria Apostol (PR-ul mare de la Media Pro) “sa dea din casa”, f simpatic articolul despre Almodovar si solutia gasita de a scrie despre un film pe care nu l-ai vazut.
dar cel mai mult si mai mult mi-a placut spiritul revistei; e o relaxare care se simte – o non-incrincenare -, o dorinta de a fi cu breasla ta alaturi fara orgolii si fara invidii absurde (e vorba de industria publicitatii, dar ar fi valabil pentru oricare alt domeniu).
nu scrie nicaieri direct despre non-incrincenarea asta dar – ca la textele bune care nu-ti spun ci iti arata lucruri, lasindu-te pe tine sa tragi concluzii – o simti prin toate paginile.
*
the institute a ajuns la numarul 3. nu m-am prins cit costa revista si nici unde se distribuie. am sa aflu si am sa revin.
toata lumea da sfaturi peste sfaturi legate de frumusetea noastra… revistele si site-urile se intrec in cele mai tari trucuri de frumusete si cele mai cele sfaturi…
daaaaaaar, in caldura asta ingrozitoare in care nici mustele n-au energie sa zboare, m-a lovit un gind:
care e cel mai prost sfat intru infrumusetare pe care l-ai primit?
*
sper sa nu se supere companiile de produse cosmetice, pur si simplu m-am gindit ca am primit fiecare sfaturi proaste dar despre astea nu scrie nimeni, desi ar fi de invatat din ele…
n-am ce premiu sa va dau daca respundeti corect, dar – daca stiti sa identificati ce au in comun aceste coperte – ati putea fi cu un pas mai aproape de un posibil job in massmedia…
pentru ca puteti identifica un trend.
sa zicem ca e un test de aptitudini: ce au in comun aceste coperte?
de astazi ana incepe la liternet un proiect care se numeste UN PIC in care recreeaza in scris fragmente din realitatea pe care o traieste.
primul text se numeste Autocontrol si are o doza simpatica de erotism. il puteti citi aici
*
ma bucur ca Ana s-a hotarit sa inceapa acest proiect si, gindindu-ma la titlul primei povesti, mi-am dat seama ca de acum incolo va avea nevoie de autocontrol si disciplina. va trebui sa scrie saptaminal o poveste intr-un numar de semne stabilit, va trebui sa gaseasca mereu un subiect potrivit, indiferent de deadline-urile pe care le are pentru revistele pentru care lucreaza, indiferent de locul unde se afla.
face acest exercitiu pentru ea, desigur, dar sper sa va placa tuturor ce scrie.
*
si mai sper sa faca tot mai multi tineri acest gen de exercitiu din care nu se cistiga bani, ci multa experienta.
is it possible to fall in love with someone you have never met, someone you watch on tv?
nothing is easier than to desire people we don’t know. getting to know someone is generally a highly unromantic process, for it means discovering that other people are ultimately as inadequate and anxious as we are.
*
we don’t need beauty to make art. art is inspired precisely by the absence of beauty, the recollection and nostalgia for a beauty we do not clearly possess.
*
life is essentially a tragic business for all of us. Why? because all our loved ones will die and our children are mortal.
*
how terrible would it be if, in 100 years, people didn’t have relationships with each other, but with robots and computers?
one can fully imagine sex with machines, but somehow love with seems harder. why? because at the end of the day, we all are troubled with the question: does she/he really love me? or is she/he faking?
the robots just couldn’t reassure us enough, the robots could never quell our anxious narcissism.
*
it is recognised that to be good at sex requires practice, even thought. less common is the idea that love would require equall effort. in other words, it’s not just a feeling, it’s a discipline – an art.
*
do you think certain animals love each other?
it’s uncomfortably likely that yes, animals feel a lot more that we hope they might when we fry them up for supper. they probably are seduced by one another’s lively appearance.
they feel tenderly towards children, they are saddened bu death. they cry. what does that make of us? casual murderers of course.
***
interviu cu alain de botton in another magazine despre noua sexualitate.
domnul care a pus intrebarile acestea magice se numeste dan crowe.
***
alain de botton are carti traduse si in romaneste; eseuri de indragostit, despre farmecul lucrurilor plictisitoare, consolarile filozofiei si sex, shopping si-un roman.
Rolling Stone magazine is shrinking with the times.
After more than four decades of standing out with a larger format than other magazines, it will step back and look like everyone else starting with the Oct. 30 issue, due out this week.
The adoption of a standard format could boost single-copy sales and reduce production costs for advertising inserts such as scent strips and tear-out postcards. The magazine says any cost savings, though, will be offset by the inclusion of more pages and the shift to thicker, glossier paper.
Rolling Stone chose Barack Obama, who is campaigning for president on a theme of change, for the cover of the Oct. 30 issue. By contrast, the last issue in the oversize format featured a cartoon of Obama’s opponent, John McCain. «Like the man we are featuring on the cover for the third time in seven months … we embrace the idea of change,» editor Jann S. Wenner wrote in the new issue. «Not change for the sake of change, but change as evolution and growth and renewal, change as the kind of cultural renaissance that gave birth to Rolling Stone more than four decades ago.»
oana e frumusetea din preajma noastra. ofteaza baietii de la cotidianul la greu dupa ea cind trece pe holuri.
o stiu de aproape 2 ani. mi-a scris un mail simpa foc pe cind era eleva cum ca vrea sa vina la tabu. era prea mica pt noi, dar cum simteai dintre rinduri ca are spiritul care ne trebuie, am rugat-o sa-mi scrie din nou cind e studenta.
cind mi-a scris din nou, i-am fct cunostinta cu cei de la j’adore care au angajat-o pe loc, iar la un an distanta a ajuns redactorul sef al revistei. (mai pastrez si acum mailul tatalui ei in care imi povesteste cit de fericita e pentru ce i se intimpla, iar pe tatal ei nu l-am intilnit niciodata si cred ca nici oana nu stie ca mi-a scris tatal ei:) )
oana, zisa si titicson, e un om frumu ( cu totul, nu doar in ambalaj)