Tag : travel

mercanticEaster Week end around the world, 8

Easter Week end around the world, 8

seria de locuri chic in care puteti gasi obiecte de designer la preturi f accesibile, sau puteti trai senzatii luxoase, continua cu una dintre cele mai celebre piete de mobilier second hand.

***

Mercantic, Barcelona

e de fapt la iesirea din Barcelona, cam cum e Otopeniul pentru Bucuresti, si e cea mai celebra piata de mobilier si decoratiuni interioare din Europa. obiecte create de cei mai mari designeri pot fi gasite tot timpul saptaminii in magazinasele din zona la preturi mici pentru ca sunt din colectii din anii trecuti.

iar in fiecare duminica de la 9.30 pina pe la 15.00 e raiul obiectelor second hand pentru ca spaniolii scot la vinzare antichitati, haine vintage etc.

Marcantic, Sant Cugat del Vallès, Barcelona

toate locurile affordable & chic din Europa pe care vi le prezint in Easter Around the World pot fi citite aici

1438
ticketsEaster Week end around the World, 7

Easter Week end around the World, 7

in week end-ul acesta m-am gindit sa va povestesc despre locurile chic & affordable pe care le-am descoperit in Europa de-a lungul timpului in calatoriile mele.

***

Tickets, Barcelona

in ciuda numelui, nu e vorba despre un spectacol, ci despre mincare:) Spania inseamna Tapas – gustarici aromate -, dar locul pe care vi-l propun este cel in care gustaricile sunt super inovative si au mult umor. E cea mai recenta creatie a lui Ferran Adria ( desemnat de Time in 2010, cel mai bun chef din lume) si pentru ca este inca la inceput nu e nici foarte aglomerat, nici foarte scump. Adria e recunoscut pentru mincarea experimentala, pentru experimentele moleculare (a creat caviar din cafea:) )

Tickets, 164 Avinguda Parallel, Barcelona. gustarile au preturi intre 3 si 16 euro.

toate locurile affordable & chic din Europa pe care vi le prezint in Easter Around the World pot fi citite aici

1633
milanEaster week end around the world, 6

Easter week end around the world, 6

pe durata intregului week end va propun calatorii virtuale (pina ajungeti acolo si devin reale) din locuri in care am fost, locuri chic &affordable, locuri in care ai parte de rasfat si relaxare de cea mai inalta clasa la un pret foarte accesibil.

*

La Rinascente Caffe & Bistro, Milano

In Piata Domului, pe terasa celui mai mare magazin din zona ( 8 etaje cu toate brandurile mari), e cafeneaua asta minunata care pare aliniata cu turnurile Domului.

Cind e soare se sta afara si ai sentimentul ca poti atinge turnurile Domului, iar in cafenea daca vorbesti romaneste apare imediat un chelner care e nascut pe plaiuri mioritice si te ajuta. cel putin asa mi s-a intimplat mie data trecuta cind am fost.

cafeaua e italieneasca, produsele de patiserie sunt minunate, ca si tiramisu, iar senzatia ca parca esti deasupra Domului e incredibila. in plus e foarte liniste, desi jos – in piata – e super super galagie.

cum saptamina viitoare am treaba la Milano, vineri am sa beau o cafea aici. 🙂

toate locurile affordable & chic din Europa pe care vi le prezint in Easter Around the World pot fi citite aici

1724
saltEaster week end around the world, 5

Easter week end around the world, 5

in week end-ul acesta calatorim virtual in cele mai chic locuri din Europa ( & affordable); locuri in care nu trebuie sa cheltuiti o avere ca sa aveti parte de lux, rasfat, confort si creatiile designerilor celor mai faimosi din lume.

***
Salt, Istanbul

Salt (cartierul Galata) e cel mai nou centru de expozitii deschis in Europa. Construit dintr-o fosta banca otomana care a fost creata in 1890 , Salt este un centru care are sali de expozitii, librarie, cafenele, biblioteca si un restaurant cu specific mediteraneean Ca’d’Oro si e locul in care descoperiti tot ce mai e nou in arta turca in acest moment.

ba chiar si internationala, pentru ca eu am vizitat acolo o expozitie de fotografie cu autori din toata lumea.

In turca Salt inseamna “pur”, “absolut”…

***

putin mai incolo mai calatorim intr-o alta destinatie chic & affordable , dar puteti citi aici alte destinatii din Easter Weekend Around the World.

1354
verreseaster week end around the world, 4

easter week end around the world, 4

pentru week end-ul acesta in care petrecem Pastele, S!mpa are o surpriza: daca tot stam acasa cu familiile, n-ati vrea sa calatorim virtual in cele mai chic (& affordable) locuri din Europa?
locuri cu design si multa arta, pe care ni le permitem la un pret mai mult decit accesibil.

***
unul dintre cele mai celebre restaurante din Paris in acest moment este Aux Verres de Contact.

este afacerea de familie a doi soti chefi, Guillaume si Sarah Delage, ambii cu etichete importante in industrie; el a lucrat pentru restaurantul Gaya timp de 7 ani, ea a fost chef la Helene Darroze, un restaurant cu o stea Michelin.

conceptul restaurantului lor, Aux Verres de Contact este apropiat de filosofia H&M: cea mai buna mincare la cel mai mic pret, iar specialitatile casei sunt fripturile.

de la picioare de porc cu sosuri sofisticate pina la deserturi in caramel si nuci, meniurile sunt fixe si au preturile foarte accesibile: 23, 25 si 29 de euro.

Aux Verres de Contact este pe Bulevardul Saint Germain la nr 52

***

gata cu Parisul (desi as vrea sa cautati si magazinul XXO Warehouse pentru ca e ca un tirg cu obiecte de design de mina a doua), destinatiile de mai departe merg in alte directii. cel putin prima e Istanbul:)

puteti citi aici toate destinatiile chic & affordable pe care vi le propun in Easter Week End Around The World

1321
macraweaster week end around the world, 3

easter week end around the world, 3

pentru week end-ul acesta in care petrecem Pastele, S!mpa are o surpriza: daca tot stam acasa cu familiile, n-ati vrea sa calatorim virtual in cele mai chic (& affordable) locuri din Europa?
locuri cu design si multa arta, pe care ni le permitem la un pret mai mult decit accesibil.

***
MacRaw, Paris
31, boulevard du Montparnasse

e un bistro din Montparnasse al carui chef, Jeremie Rosenbois, a lucrat cu unii dintre cei mai celebrii chefi francezi ( Ducasse, Robuchon) , un bistro in care se servesc doar lucruri proaspete. asa ca daca sunteti adeptii miscarii Row puteti incerca salata lui de creveti, sau sashimi din friptura yogi…

o masa costa intre 14 si 19 euro, plus ca Montparnasse e un cartier incredibil de frumos.

***

stiu ca ar trebui sa trec la alt oras/ alta tara, dar mai am macar o destinatie f f speciala din Paris, pe care o descoperiti peste 2 ore.
restul destinatiilor din easter week end around the world pot fi citite aici.

1421
merciCEaster week end around the world, 2

Easter week end around the world, 2

daca nu plecati nicaieri in vacanta asta de Paste, dar v-ati fi dorit, iata o consolare virtuala.

locuri simpatice din Europa pe care le-am descoperit in timpul calatoriilor mele si care va pot oferi servicii de inalta clasa la preturi f f accesibile.

***

Merci, Paris

Concept Store-ul Mercic este unul dintre cele mai speciale magazine in care am intrat vreodata si il recomand cu caldura tuturor celor care ajung la Paris. E un loc unde poti gasi obiecte de 1 euro linga altele de 10.000 de euro, toate avind in spate un concept special de design. Asta e si deviza concept store-ului: nu banii sunt importanti, ci ideea produsului.

Nu aveti cum sa nu plecati de acolo cu obiecte vestimentare sau de design interior pe care ati fi platit in alta parte multi bani, iar in Mercic fac citiva euro. E un magazin intins pe 3 etaje, cu 2 intrari si… toti banii incasati pleaca la familii nevoiase din Madagascar:)

Merci este in Beaumarchais 111.

Toata seria de destinatii chic & affordable din Europa o puteti descoperi aici.

1518
Hotel-VendomeEaster week end around the world, 1

Easter week end around the world, 1

pentru week end-ul acesta in care petrecem Pastele, S!mpa are o surpriza: daca tot stam acasa cu familiile, n-ati vrea sa calatorim virtual in cele mai chic (& affordable) locuri din Europa?

locuri cu design si multa arta, pe care ni le permitem la un pret mai mult decit accesibil.

***

O cafea la Hotel Vendome, Paris

Nu e nevoie sa aveti rezervare in hotelul celebru din piata in care sunt unele dintre cele mai scumpe bijuterii din lume, puteti sa beti o cafea si sa mincati cele mai fine produse de patiserie la cafeneaua hotelului si sa va simtiti ca-n filme.

vedeta meniului e West Valley de Zarcero Llano Bonito de Naranjo 🙂 si in meniu scrie in engleza, n-o sa va vina sa credeti.

cu aroma de miere si fructe de padure, cafeaua cu numele complicat de mai sus este servita in jurul “orei ceaiului” de barista campioni in concursurile de profil si este insotita de patiserii sofisticate Choux lactes Divo, Cigare Fumee Baiano, Carupano macaroons cu crema Concerto.

Pretul rasfatului 29 euro, pentru cafea & prajituri (la set)

daca vreti sa traiti de acasa o parte din atmosfera din Place Vendome puteti vedea filmul omonim cu Catherine Deneuve.

peste 2 ore, o alta destinatie chic & affordable:)

1399
ibizaIbiza, take it twizy

Ibiza, take it twizy

marti si miercuri am fost la Ibiza pentru prima data.

Ibiza din afara sezonului e foarte frumoasa; e o insula verde si calda, cu portocali plini de portocale, cu stradute mici si intortocheate, cu o cetate care are o priveliste incredibila si – culmea!- cu locuri de joaca pentru copii, in care parintii isi pazesc de la distanta odrazlele ca si la noi.

imaginea mea despre Ibiza era “cluburi cu muzica zguduitoare, fete dezbracate si multa galagie”, dar nu a fost nimic din asta.
cind mergi in afara sezonului poti sa-i vezi pe localnici si sa simti altfel lucrurile.

am fost sa fac cunostinta cu Twizy, o masinuta electrica de la Renault, care duce ideea de scuter muuult mai aproape de masina. Twizy este atit de dragalas incit oamenii ne zimbeau pe strada cind ne intilneau:)

voi scrie zilele viitoare mai mult despre Twizy (mai mult pe limba mea, nu va asteptati la filosofii tehnice pentru ca …) , dar va voi arata si mai multe fotografii din Ibiza, deocamdata o fotografie reprezentativa:)

***
am fost in Ibiza la invitatia Renault (multumesc Dora Pasare), alaturi de Dana Nalbaru, Dragos Bucur si Costin Giurgea.

Foto: Costin Giurgea

3588
barcelona-1Barcelona, here we come!

Barcelona, here we come!

de astazi si pina duminica sunt la barcelona cu o treaba foarte importanta.

am un Nokia N9 si trebuie sa surprind cu el frumusetile orasului. e greu nu? asa mi-am zis si eu.

nu sunt singura, ca sa nu ma ratacesc (ca de plictisit nu ai cum sa te plictisesti la barcelona), imi tin companie Cristina Chipurici, Denisa Birgau si Miruna Siminel. si uite asa, brusc excursia s-a transformat in scenariul cu 4 fete care merg intr-un oras cosmopolit sa se distreze.

***
prima data cind am fost la Barcelona,vedeam de la fereastra camerei un manej si 2 cai albi minunati. m-am uitat intr-o dimineata citeva ore bune la ei, dar nu mi-am facut curaj sa ma duc pentru ca parea departe.
a fost anul in care am avut onoarea si placerea sa fac cunostinta cu unul dintre cei mai faimosi si mai rafinati bucatari ai lumii, Ferran Arria.

***
a doua oara cind am fost la Barcelona am vizitat toate cladirile de vizitat si am facut o excursie lunga la acvariu,

***
a treia oara cind am fost la Barcelona, m-am jucat cu delfinii intr-o rezervatie …

***

acum nu avem niciun obiectiv setat: cel mult zoo. asa ca daca aveti obiective de vizitat in barcelona si vreti sa va trimit o fotografie cu noi in cadru, pe linga obiectivul vostru turistic, spuneti-mi.

3880
perivolassantoriniun colt de rai

un colt de rai

There are no TVs and DVDs – this is a place to switch off. A place to read, recharge, relax; to sleep, rest, and dream.

asa zice la prezentarea locului care se numeste Perivolas si e in Santorini.
pe mine m-a atras designul hotelului, abia dupa aceea am descoperit ca e un loc de vacanta, ba chiar unul premiat de Conde Nast drept cel mai bun hotel mic din europa in 2010.
daca nu stiti unde sa va duceti in vacanta, puteti incerca si aici.

1976

unde calatorim in 2010?

in recenta mea excursie la san francisco m-am conversat cu emil delibasev – seful british airways pentru balcani – despre unde si daca e bine sa calatoresti in aceste momente de criza economica.

era o discutie informala, nu PR-istico – interviu, asa ca e cu atit mai valoroasa pentru ca erau sfaturi intre prieteni.
le scriu aici, ca pentru prieteni.

emil spunea ca in acest moment british airways practica tarife cu 30% mai ieftine decit anul trecut si, cu un planning inteligent in avans, o excursie in 2010 poate sa fie muult mai ieftina decit una anul acesta.
asa ca daca ati pus ceva bani deoparte si vreti sa calatoriti, acum e momentul pentru ca e f f ieftin. plus ca magazinele si hotelurile au discounturi de 30- 40%.

in topul destinatiilor foarte convenabile pentru 2010 se afla:

Cape Town Africa de sud- unde va fi campionatul mondial de fotbal (pentru aceasta destinatie BA are pretul biletului de 708 euro)
Vancouver, Canada
Punta Cana, Republica Dominicana – despre care se spune ca e una dintre cele mai spectaculoase destinatii pentru revelion
Insulele Maldive – Male – o noua destinatie pe harta BA, pentru care pretul biletului de avion e de 677 la rezervarile on line, pe site-ul companiei.

si desigur New York unde anul viitor se lanseaza Sex & the city 2.

1236

casa lui Don – hong kong

e lunga descrierea, dar m-a socat cum locuiesc chinezii, acasa la ei. iar casa celui pe care l-am vizitat era dintre cei cu ceva avere. multi sunt muritori de foame intr-un fel de baraca de carton, la citiva metri distanta de mall-urile de 12 etaje cu sute de magazine de lux.
***

– pentru ca sunteti niste vizitatori speciali, am sa va invit la mine acasa la un ceai, a spus Don dupa ce vazusem un fel de casa de ceremonii dintr-un cartier select din Hong Kong.

eram pe un deal, departe de centru comercial si turistic. parcursesem pina acolo o padure mare, traversasem un pod, eram in hong kong-ul vechi pe care nu-l bat turistii cu piciorul.

– cine sta in cartierul asta?, am intrebat eu cind am dat fata in fata cu un fel de vilisoara cu doua scari si trei etaje, cu peretii exteriori dintr-un fel de mozaic din faianta mica, alba.

– nativii vechi din hong kong. aici nu ajung niciodata chinezii care au fost adusi sa munceasca la fabricile mari. ei au venit momiti cu mincare zilnica si un loc de dormit.

casa lui Don, ghidul nostru trecut de 40 de ani, era tot aici, la mica distanta de sala de ceremonii. am mers pe un drumeag neasfaltat printre case care aratau precum centralele termice din spatele blocului copilariei mele. cuburi de ciment cu o fereastra mai mare. nu mai era niciuna la fel de luxoasa precum cea de linga casa de ceremonii. am trecut de poarta unui gard care nu era mai inalt decit mine si-am intrat in complexul de case unde era si cea a lui Don.

– daca ai familie veche ti se da voie sa-ti construiesti aici casa. cine are trei baieti poate sa construiasca casa cu trei etaje, cine are doi baieti, construieste cu doua. cine are fata, nu are etaj.

– ee, nu-i frumos. chinezii, oameni rai, am protestat eu.

– nu spune asa, pina acum 50 de ani, femeile nici nu intrau in sala de ceremonii pe care ai vazut-o. stateau la bucatarie si gateau pentru barbati.

complexul de locuinte in care statea Don arata ca o fortareata pentru pitici. ca un labirit privit de sus. toate casele erau patrate, mici, cu spatii inguste intre ele, cit sa poata trece o persoana. intre gardul care delimita satul de restul lumii, si prima casa nu era o distanta mai mare de un metru.

era ca un culoarul ingust, aveam gardul in stinga si casele in dreapta.

pe prima casa-cub fusese lipita o hirtie mare pe care scria cu roshu Warning. in engleza si chineza era anuntat ca in zona respectiva sunt sobolani, ca s-a facut deratizare si ca esti rugat sa nu pui mina pe nimic ce e mort.

casa avea si curte cu gard propriu. maxim 3 mp. cit sa incapa o masa de ciment, un scaun si un copac. pe jos, in curte, ierburi uscate, salbaticie. nu parea sa fie locuita.

al doilea cub, despartit de un spatiu de maxim un metru de curtea primului, era mai lat si avea doua usi de intrare. prima, de fier maroniu, era a lui Don. a deschis-o si ne-a fct semn sa intram. intrarea nu era mai inalta de 1.50 pentru ca m-am aplecat usor ca sa nu lovesc pragul cu capul.

“am muncit patru ani ca sa reconstruiesc ce e aici. era parasita, am reconstruit tavanul, am spart peretii si am reasezat camerele”.

in casa era intuneric si rece. era ciment de pe jos si pe pereti. in fata mea era bucataria: o masa pe care era o tavitza cu 12 cani mici mici de ceai, albe cu desene albastre, un suport de ochelari si ceva ce putea sa fie solnitza & borcanul de soia, mixate intr-un singur obiect, multe cutii din lemn maro pentru condimente.

nu vedeam nici o fereastra, dar de undeva venea lumina naturala pentru ca nu era aprins niciun bec.

in dreapta cum intrai, era baia. un fel de paravan de ghips, care rupea din coltul camerei un metru patrat. paravanul lasa spatiu liber de citiva zeci de centrimetri pina la tavan, asa ca Don cind facea dus, nu avea foarte multa intimitate. dinspre bucatarie, il vedeai de la briu in sus.

usa de la baie, din lemn cu geam mat cu floricele, era deschisa si-am vazut singurele obiecte care mobilau coltul: un suport de lemn alb pe care era un sampon intr-o cutie alba cu inscriptii chinezesti verzi si dusul agatzat pe perete, intr-un cui. jos in podea era scurgerea. si-un prag care te-ar fi obligat sa pasesti cu atentie cind intri in baie. nu exista WC.

intre masa din bucatarie si baie nu erau mai mult de 20 de cm. in dreapta mesei, lipita de perete era o plita ingusta cu doua ochiuri. pe ea un ibric si o cratita.

in stinga mesei se intindea camera de oaspeti.n-am apucat sa o vad, Don mi-a fct semn cu mina ca mergem afara.

ne-a dus in spatele casei lui, unde era o curte mai mare. cam 10 m patrati. radacini de copaci, 3 copaci intr-un lateral si gardul care marca satul; aici facea unghiul drept si puteam vedea ce era in vale: cimitirul locului.

“mai mincam din cind in cind scoarta de copac; venim, taiem si facem o supa”

au aparut si doi maidanezi maron roscat, maricei.ciinii lui.

– cum ii cheama?

– pe ea o cheama Bucurie, am gasit-o acum 4 ani, dar va trebui sa renunt la ea curind. pe el il cheama Liniste.

Bucurie era mai mare si mai grasa. a venit pe linga mine si-am mingiiat-o pe cap. mirosea urit, nu cred ca o spalase vreodata. am vrut sa intreb de ce trebuie sa renunte la ea.

haideti sa facem ceaiul, a zis Don luind-o inainte urmat de ciini.

am intrat din nou in casa. usa de la baie era acum inchisa, Don intrase primul si-si asigurase un pic intimitatea.

am trecut pe linga el si m-am intreptat catre stinga unde era cea mai mare parte din camera, un spatiu mare liber in mijloc. o scara de lemn sprijinita pe peretele din dreapta, o fotografie mare si alte trei mai mici pe peretele din fatza. deasupra fotografiei celei mai mare era un colt de geam, mic prin care intra lumina. jos, pe perete, mai era un fel de biblioteca de un metru inaltime, intinsa pe toata partea stinga si cea din fata. pe ea, ca pe o policioara: un ceas, niste cureluse, tot felul de bibelouri, doua carti si un album cu fotografii.

– asta e mormintul printesei, mi-a zis Don venind dupa mine si aratind cu degetul o fotografie la care era deschis albumul de pe policioara.

am zimbit politicoasa, habar n-aveam care printesa, in timp ce ma gindeam ca asa arata si casa lui: ca un mausoleu. intunecata, friguroasa, cu fotografiile alb negru cu chinezi batrini, probabil morti, pe perete.

– vrei sa vezi si dormitorul?

a dat la o parte un fel de paravan dintr-un carton mai gros, in aceeasi culoare cenusie ca si peretii, si a mai aparut din dreapta un spatiu mic. 2 mp unde erau inghesuite o canapea si un televizor. linga televizor o cutie mare de carton, pe ea un fel de fotoliu albastru din pinza si deasupra lui o intrare ca de pod.

– acolo dorm.

– si cu ce te sui acolo?

– pe aici, a batut cu mina in fotoliul albastru.

vazusem casa de afara, n-avea cum sa fie mai mult de 40 de centrimetri inaltime in podul ala. n-avea cum sa stea decit culcat acolo.

– esti casatorit?

– nu.

a facut o pauza si eu m-am gindit ca o fata in cartierul roshu ( temple street se cheama strada cu bordeluri) costa 100 de dolari hk. e mai ieftin sa o inchirieze, decit sa traiasca cu ea, pentru ca oricum n-are unde sa locuiasca si ea.

– am un plan pentru casatorie, o sa ma mut de aici ca sa ma casatoresc. o sa vind casa.

as fi vrut sa-l intreb daca planul era detaliat sau daca era pentru in curind, dar mi-era clar ca se simtea inconfortabil cu discutia pentru ca a trecut pe linga mine si-a zis: hai sa facem ceaiul.

a pus ibricul pe plita, a pregatit un ceai repede si l-a turnat peste canutze, lasindu-l sa curga dintr-o cana in alta, udind masa.

“primul rind e pentru ca sa cureti cana si sa o incalzesti, abia apoi se face ceaiul.”

i-am lasat pe cei din grupul meu inauntru si-am iesit afara. imi miroseau miinile urit de la blana lui Bucurie, n-aveam chef de ceai si nici nu mi se parea foarte safe, dupa ce stomacul meu suferise mult de la mincarea chinezeasca. m-am asezat pe o bancutza de piatra din fata casei lui, sprijinita de gardul care separa complexul de case de restul lumii. a trecut un postas si-a lasat plicuri. inclusiv la casa cu anuntul despre sobolani. era deci locuita.

usa de la casa lui Don era deshisa si puteam vedea toate gesturile lui. de la distanta si fara sa aud foarte clar engleza lui amuzanta, mi-era clar ca nu se simte confortabil ca are turisti in casa.

dupa ce grupul meu si-a baut ceaiul ne-a condus catre autocarul cu care plecasem de la hotelul nostru luxos (cea mai mare colectie de arta contemporana in spatiu neconventional, conform revistei Time). si-a luat la revedere de la noi.

am ramas cu gustul amar si rece al casei lui saracacioase, cu mirosul urit al lui Bucurie si cu disconfortul creat de gindul ca si-a expus intimitatea pentru un bacsis in plus. toate puse fata in fata cu viata mea care pare de basm in comparatie cu a lui.

2973

femeia din minastirea budista

era un hol ingust, in dreapta se vedea un fel de camera in care depozitasera multe fiare ruginite, in stinga un fel de sala care datea catre o curte unde printre copacei, se gasea templul lor.

verde inseamna viata, roshu dragoste, galben bogatie, a zis ghidul cu o engleza in colturi precum chineza lui nativa cind a aratat catre acoperisul cu bolte si dragoni. in orice templu o sa gasiti culorile astea care…..

nu l-am mai inteles mai departe.

in sala din stinga trei femei se uitau la ceva ce urma sa le fie prinzul, ceva ce ar fi putut fi cartofi daca nu erau cenusii, taiati in cuburi mari. femeile aveau haine fara culoare, erau trecute de 50 de ani, slabe, cu parul aproape ca fructul sau leguma din tava care statea pe o masa de ciment, turnata direct in podea.
tineau in mina cuburile alea groase cu curiozitate, dar si ceva greatza. mirosea urit, era mizerie, frig de la cimentul de pe jos si pe pereti, desi in curte soarele isi facea treaba de ora 11.00. erau 22 de grade.
nu m-am mai putut uita la ele, mi-era sila.

in fata, pe hol, era o batrina linga un suport de ciment, cam ca masa din sala, doar ca mai ingust. pe el o cutie care parea cu nisip, iar pe peretele de care era lipit suportul niste bucatele dreptunghiulare de hirtie, scrise in chinezeste.
m-am gindit ca femeia fumeaza, ca ala e locul unde se fumeaza in minastire.
am intrat dupa ghid intr-o sala intunecata.

“pe hirtiile astea dreptunghiulare e scrisa viata celui care a murit. sunt aduse impreuna cu o fotografie si timp de 49 de zile, de 7 ori 7, calugarii se roaga pentru sufletul lui. noi credem in reincarnare si…” , iar l-am pierdut pe ghid.
am iesit pe hol pe o usa laterala pentru ca nu puteam sa respir.

batrina era acum in fata mea. tot linga stilpul ala cu cutia in care nu era doar nisip, ci si betigase aromatizatoare.
s-a uitat la mine ridicind capul.

era f mica si f slaba. avea parul ca praful de cenusha si ochii laptosi. am crezut ca nu ma vede, ca e atit de batrina incit doar simte ca e cineva in preajma.
m-am mutat un pic, zimbind si dind din cap in semn de salut. mi-a urmat miscarea cu capul si m-a fixat cu privirea.

“in minastirea asta vin femeile de care nu mai intreaba nimeni si sunt ingrijite pina mor. dar noi avem cea mai mare rata de trai din lume, la noi femeile mor la 100 de ani, pe cind media in lume e la 75 de ani.”

batrina se sprijinea de stilp, n-avea nicio tigara in mina. mi-am zis ca se odihneste, pentru ca holul era lung si ea era prea in virsta ca sa-l parcurga dintr-o suflare.

“ aici femeile se trezesc la 4 dimineata, cind calugarii bat in tobe. de la 4 jumatate incep lectiile de initiere in budism, micul dejun e la 6, prinzul la 11 jumate, cina la 4. in minastirea asta lumea se culca devreme”

se uita la mine de sus pina jos, ii puteam vedea ochii cum se plimba fara sa-si miste capul sau corpul vreun pic. avea o privire calda si trista, dar nu era curiozitate in ochii ei, ci intelegere.

“cind mor femeile de aici, le ardem trupurile si tot ce au: de la masini pina la haine. punem toata cenusa intr-o urna si-o ducem la casa galbena de pe dealul de acolo.. oamenii mai avuti pot cere sa fie ingropati, dar pentru ca nu e loc de inmormintare pentru toti, dupa 7 ani le dezgropam cosciugele, le punem oasele intr-o urna si le ducem in casa galbena.”

nici nu mai stiu de cita vreme ne uitam una la alta. mie -mi treceau prin minte toate de ni le spusese ghidul despre chinezoaicele batrine, sarace si singure, iar ea dupa o vreme, cu ochii in ochii mei, a inceput sa-si miste usor buzele. am stiut ca se roaga.

grupul meu trecuse deja de alte 3 sali, nu-l mai auzeam pe ghid. vedeam doar ochii femeii. era asa aproape de mine incit o puteam mirosi, avea parfumul ala de pudra, de faina, mirosul batrinetii si ma gindeam cam citi ani ar putea sa aiba? 90? 100?

dupa o vreme, cu un gest brusc si-a luat mina de pe stilpul de ciment, a ridicat ceva de jos care era ca o galetusa dreptughiulara, mi-a zimbit cu multa caldura si intelegere, ca si cum i-ar fi zimbit unei fiice. si-a plecat. era trista si resemnata. si ingrozitor de singura.
am simitit ca purta cu ea foarte foarte multi ani grei.

mi-a venit sa pling si am luat-o pe scarile care duceau in curte. am stat la soare mult gindindu-ma ce viata relaxata am, cum m-am obisnuit cu confortul zilelor mele frumoase, cum n-am trait niciodata greul pe care-l duc oamenii astia, cum habar n-am ce inseamna singuratatea si saracia lor.

*
ma urmareste privirea batrinei si caldura ei. ma enerveaza ca nu-mi aduc aminte cu ce era imbracata. si nimik altceva despre chipul ei. as fi vrut sa o pastrez in minte ca si cum i-as fi fct o fotografie. si-as fi vrut sa pot sa o descriu mai exact, ca sa o impart cu toata lumea.

ma enerveaza ca scriu asta de la computerul meu cit o carte, dintr-un avion British Airways de la business class, dintr-un fotoliu-pat, in timp ce ascult in casti muzica dintr-un playlist creat special pentru mine.
iar la 3 metri in fata mea sunt 4 persoane dintr-o dinastie al carei nume l-am uitat care au cumparat toate cele 14 locuri de la first class ca sa aiba intimitate pe drumul hong kong – londra.

*
ufffffffffff. peste o luna o sa uit o parte buna din detaliile intilnirii asteia, mult prea preocupata cu vedete, interviuri, coperte etc

2914

cea mai trista zi la hong kong

oamenii astia-s saraci, tristi si singuri.
n-are legatura cu faptul ca au cele mai multe magazine tiffany din lume, n-are legatura nici cu mall-urile de kilometri patrati si sute de boutique-uri.

“fiecare geam inseamna cel putin o persoana. apartamentele sunt de o camera, acolo e si baia si bucataria”, a spus DON, ghidul care ne-a dus azi la minastirea cea mai mare din imprejurimi.

ceva mai tirziu i-am vzt si casa, ne-a invitat la un ceai; avea o baie de un metru patrat, doar un dus si un raft in perete in care era samponul. casa avea 1.90m inaltime, si avea si etaj. ma rog, un fel de pod unde era dormitorul si in care nu puteai sta decit cel mult asezat.

avea peste 40 de ani si nu se casatorise pt ca nu ar fi avt unde sa-si tina si nevasta, eventualii copii. avea insa doi ciini. pe unul il chema “liniste” pe celalalt “bucurie”.

m-am gindit ca asta era ce si-ar fi dorit el sa aiba si si-a numit asa singurele suflete de care putea avea grija.
*
am intilnit o batrina de aproape 100 de ani intr-o minastire in care stau femeile de care nu mai intreaba nimeni.
ne-am uitat una la alta citeva minute bune. n-a rostit niciuna niciun cuvint.
dar am vbt multe.

mi-a zimbit cald cind am plecat de linga ea, iar mie imi venea sa pling tare tare.

2192

hong kong – pets

chinezii din hk n-au animale de casa, ci pasari.
banuiesc ca din motive de spatiu.
dar au obisnuita de a-si scoate “pet-ul” la plimbare, asa ca dimineata de tot plimba niste colivii de bambus pe strada.

*

pasiunea pentru fotografiat a asiaticilor a atins noi standarde.
nu doar ca au aparate ca niste tunuri, ci cara dupa ei si mega trepiede in rucsace speciale.
le desfac meticulosi, le asambleaza si se pun pe pozat.

incredibil.

1748

kong kong, part 3. cum sa te tunzi japanese in china

ce nebunie puteam face in hong kong?! m-am tuns:)

hair spa se chema locul. foarte fancy. in cartierul rezidential din hk.

spalatul pe cap a debutat cu un masaj cu ulei de un sfert de ora. un alt masaj a incheiat rasfatul cu apa calda. numai pt aceste masaje si m-as mai tunde si miine o tura:)

operatiunea de scurtare a parului a durat cam 2 ore si cred ca am nimerit cea mai migaloasa coafeza posibila. era tare frumu, f cool imbracata si f frumos tunsa. ‘japanese style’, mi-a spus ncet si-a plecat capul rusinata.

i-am zis sa-mi faca orice vrea ea. s-a uitat speriata si cred ca in prima jumatate de ora n-a stiut cum sa ma tunda. asa ca mi-a indreptat parul.

apoi m-a tuns aproape ca pe ea. doar ca eu sunt blonda. “doll hair ”, a zis zimbind

l-am anuntat pe catalin – styleman ca m-am tuns, ca sa se obisnuiasca pina ajung in redactie cu gindul ca arat ca o gheisha, dupa cum a spus ana. in felul asta poate nu face prea mult scandal pentru ca mi-am taiat parul dubios.

1991

hong kong – (inform) me

eat me. drink me. connect me. take me. restore me. wine & dine me. inspire me. clean me.

pe fiecare obiect din camera e o eticheta. ceva cu “me”. pe sticla de apa plata, pe punga in care sa-ti pui hainele pentru curatatorie, pe cablul de conexiune la net, pe cartolina cu nr de taxi etc etc
🙂

*

la micul dejun m-au lovit informatiile de pe reuters, yahoo, AP.

stiti genul ala dreptunghi din plastic or hirtie pe care e meniul restaurantului sau oferta speciala si pe care ti se pun tacimurile? pe chestia aia, la micul dejun, erau stirile diminetii.
eu am mincat la 9 si stirile erau de la 7. cu logo-ul hotelului, ora la care au intrat pe fluxul agentiilor si tot tacimul. tiparite special. urmau sa fie tiparite altele cu stirile de la ora 10.

1891

londra – oameni si faze

in city ( cartierul de afaceri) in cautarea unui restaurant (george & …., unde “…” era numele papagalului proprietarului, dar l-am uitat)

cu doru si sandro, nu gaseam restaurantul, intrebam in stinga si-n dreapta. un tinar simpa ne da citeva indicatii si spune “haideti cu mine ca mergem in aceeasi directie”. pe drum descoperim ca are o iubita romanca, ea e studenta la londra, el stie sa spuna “nu plinge, mihaita” pentru fratele mai mic al iubitei, ca vine in citeva saptamini la bucuresti. si toti am zis “cam cit de mica e lumea asta?!”

*

in tinute de gala, pregatiti pentru premiera. sandro vrea sa facem o foto cu totii si roaga un domn de culoare sa ia camera lui foto. un domn blond sare din spate: “nu, nu. fac eu fotografia, sunt fotograf profesionist”. schimb de povesti simpatice. (n-am putut sa nu remarc: cam citi romani ar fi fct asta?)

*

– stii ce e cu floarea rosie din pieptul lor?

– nu, am vzt ca o poarta multi dar nu stiu ce e.

– e o floare de mac, simbol in amintirea eroilor. in noiembrie e ziua eroilor lor si toti cumpara aceasta floare, o poarta, iar banii incasati se duc la fundatia care se ocupa de victimele razboaielor in care au murit englezi.

cu Mr P intr-o conversatie educationala:)

(am vzt zeci de flori de mac la reverele hainelor domnilor pe strada, noroc ca avem prieteni londonezi ca sa intelegem cum stau lucrurile.)

2170
judi-dench-1james bond – quantum of solace – judi dench

james bond – quantum of solace – judi dench

– v-a deranjat ca aveati o partitura mai mica in acest film?

– nu, am fost fericita ca am un job, ca am fost angajata. in rest ai nevoie de foarte mult umor, sa nu te iei in serios, ca sa-ti faci bine treaba la acest film.

judi dench, intr-un interviu pe care tocmai l-am vzt pe unul din canalele tv.

*

private screening coke zero e in seara asta, deci nu stiu f multe despre film inca, desi aseara noul james bond s-a vizionat public, royal – mai exact – cu printii William si Harry in sala.

1714

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!