Tag : umanitate

hunterJohn Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

John Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

In minutele urmatoare, nu mai mult de 7, veti citi o poveste despre un om care a fost atat de onest cu meseria lui, care a vrut sa faca lucrurile cat a putut el de bine si… a revolutionat invatamantul.

John Hunter este creatorul unui joc – World Peace Game –  care ii invata pe copiii de 9-10 ani, in locul lectiior despre geografie, economie si stiinte sociale, cum sa salveze lumea. Iar copiii pe parcursul unui semestru rezolva unele dintre cele mai importante probleme ale omenirii cu empatie, intelegere si bun simt… copii de 9-10 ani.

John Hunter a creat World Game in 1978 cand era profesor la o  scoala generala fara bugete mari si nu avea prea multe manuale dar si nici copii foarte interesati de scoala. Isi dorea ca elevii lui sa vina de drag la scoala, sa fie implicati in lectii si sa invete lucruri care sa le fie utile in viata, sa le dezvolte empatia, umanitatea si intelegerea pentru problemele celorlalti.

Totul a plecat de la o tabla de joc – un fel de monopoly – prin care John Hunter a incercat sa le explice copiilor ce se intampla in Africa. Le-a asezat contextul social si cu figurine care aratau cladiri, arme, soldati, bani le-a prezentat problemele continentului si i-a rugat sa le rezolve.

Astazi – la aproape 40 de ani de la primul joc World Peace Game – copiii primesc o instalatie pe 4 etaje cu soldati, case, arme, terenuri si o carticica cu problemele cu care se confrunta planeta si trebuie sa rezolve jocul…

Lectia se numeste World Peace Game pentru ca jocul e castigat daca toate problemele sunt rezolvate iar pe pamant e pace.

Undeva in cele cateva saptamani in care copiii rezolva probleme de resurse, de teritorii, de gazduire de refugiati, de dezvoltare economica, se produce o transformare. De la munca individuala se ajunge la lucrul in echipa, de la a detine se trece la a darui, de la a cuceri se ajunge la a imparti.

Copiii, cu sinceritatea lor, se iau foarte in serios in rezolvarea unor probleme complicate de strategie economica (reduse la informatii de baza de catre profesorul Hunter, in manualul pe care-l primesc la inceput)   si incep sa citeasca suplimentar despre matematica, istorie, sociologie.

Practic gandesc tot timpul cum sa rezolve problemele omenirii, chiar si dincolo de orele de clasa.

*

Ce face Hunter cu jocul asta? E ca un mic magician…

In aproape 40 de ani de joc doar de 2 ori copiii nu au putut rezolva toate problemele, dar cand s-a dovedit ca solutiile lor au fost f agresiv- razboinic- violente, Hunter si-a aratat magia.

Intr—un an copiii au fost foarte razboinici si au omorat multi soldati. Profesorul i-a rugat pe fiecare elev din echipa care isi pierduse armata sa-si aleaga un soldatel figurina, iar pe colegii care castigasera razboiul i-a rugat sa le scrie cate o scrisoare parintilor soldateilor morti. A doua zi la lectie, au venit parintii copiilor care detineau soldatel si au citit scrisorile in lacrimile tuturor. A fost o puternica lectie despre umanitate si despre empatie.

Elevii care joaca World Peace Game isi amintesc la multi ani distanta despre transformarile pe care le-au simtit pe parcursul semestrului. Pentru ca lectia nu mai este doar despre a asimila niste informatii, devine despre a le integra in lumea ta, despre a le sintetiza si a le exploata intr-un context real care are un impact direct.

In plus lectia e foarte interactiva, profesorul intervine f f rar, doar copiii cauta solutii la problemele din joc.

*

World Peace Game e astazi celebru in toata lumea ca si profesorul care l-a inventat John Hunter. Copiii lui au mers la Pentagon si au vorbit cu generali specializati in strategii militare explicandu-le acestora de ce ei au rezolvat o situatie intr-un anume fel si nu pe calea razboiului.

Despre Hunter s-a facut si un film documentar, iar profesorul vrea acum sa lase mostenire lumii intregi metoda lui de predare a stiintelor.

In septembrie se va afla la Bucuresti la invitatia Verita School si o clasa de copii va incerca sa rezolve jocul. In fiecare seara profesorii care vor sa invete si sa-si dezvolte abilitatile pedagogice, vor analiza cu profesorul Hunter solutiile propuse de copii in raport cu personalitatea lor si vor intra in culisele magiei acestui joc.

In plus, profesorul Hunter va sustine o conferinta publica pe 26 septembrie despre educatie, parenting si cum poti sa le dezvolti copiilor capacitatea de a invata cu drag intr-o vreme in care sunt asaltati de informatii. Despre cum sa ii ajuti pe copii sa isi atinga intregul potential intelectual si emotional.

*

Daca esti lider al unui grup / antreprenori/ top management ar fi bine sa mergi la conferinta lui Hunter pentru ca, prin lectiile pe care le-a invatat de la copii, o sa-ti explice cat de simple sunt de fapt solutiile la problemele tale.

Daca esti parinte si vrei sa inveti despre educatie si despre cum sa pregatesti mintea copilului tau pentru a sintetiza informatia si pentru a o asimila fara sa-i strice personalitatea si umanitatea, atunci cred ca si tu trebuie sa mergi la conferinta lui Hunter.

Daca esti profesor si crezi ca metoda ta e depasita, suferi ca elevii se plictisesc la ore si vrei sa se bucure de scoala, ai doua optiuni in raport cu profesorul Hunter:

  • Sa te inscrii sa vezi cum se joaca world peace game si sa participi la analize in feicare seara (ai nevoie de o dovata ca esti profesor), detalii aici…
  • Sa mergi ca noi toti ceilalti la conferinta publica a lui John Hunter din 26 septembrie.

John Hunter e un profesor de la o scoala saraca din America, pe dreapta, de fapt in Richmond si a ajuns faimos in toata lumea pentru felul in care i-a schimbat in bine pentru toata viata pe copiii care au fost la lectiile lui. Este el insusi o frumoasa lectie de viata.

Detalii despre conferinta si cum poti sa te inscrii ca profesor la lectiile lui John Hunter pot gasi aici

hunter

 

4334
classical-paintings-modern-city-2-reality-alexey-kondakov-ukraine-6Atunci cand urbanul devine renascentist

Atunci cand urbanul devine renascentist

Text de Raluca Antuca

Ne-am obișnuit cu aceleași fețe încercănate atunci când plecăm de dimineață la muncă sau la cursuri, dar și cu fețele încruntate în timp ce vorbesc la telefon în metrou. Fiecare este prezent în lumea lui problematică și nu prea acordă atenție celor din jur.

În acest context tipic societății bucureștene, m-am întrebat cum ar fi dacă peisajul românesc ar conține elemente atipice. Cum ar fi dacă personajele din tablourile clasice celebre ar apărea la metrou, în gară sau pe bancă, așteptând autobuzul?

Pentru aceste întrebări, am un răspuns vizual, ce-i drept: seria de imagini realizate în Photoshop de către artistul ucraineam Alexey Kondakov. El alătură două lumi diferite, cea din picturi și cea în care trăim noi.

Este interesant să vezi cât de diferit sunt percepute personajele renascentiste în funcție de context. Impresiile noastre se schimbă în funcție de locul în care le vedem… sunt opere de artă rafinate în muzeu, iar pe stradă oferă un contrast de culoare și stil. Totuși se pot încadra perfect, ca dovadă că nu multe lucruri legate de umanitate s-au schimbat.

2370
capture-20150410-134037Experiment social despre sinucidere

Experiment social despre sinucidere

Text de Raluca Antuca

FourseyTube este numele de scenă al lui Yousef Saleh Erakat, un vlogger de origine arabă din America, care se ocupă cu realizarea unor parodii, farse, discursuri pe care le postează pe contul său de Youtube… mai pe scurt, acesta se ocupă de binedispunerea celor care îl urmăresc. Acesta și Roman Atwood au colaborat pentru a produce un video special, care nu amuză de data aceasta, ci uimește și pune pe gânduri. Proiectul se numește “Experimentul de sinucidere”.

Fiecare dintre cei doi s-a urcat într-un taxi și a povestit șoferului problemele pe care se presupune că le are, pentru a crea contextul pentru ce va urma. La un moment dat îi spune să oprească lângă un pod aglomerat, pentru că vrea să se descarce cumva. După care disimulează o încercare de sinucidere, vrând să sară de pe pod.

Cei doi nu au filmat acest video sperând ca oamenii să nu-i ajute în această încercare absurdă. Deși fiecare dintre aceștia a cerut șoferilor de taxi să îl lase să facă ce vor, aceștia i-au oprit cu niște argumente venite din adâncul sufletului, nu premeditate și clișeice.

Niciunul dintre cei prezenți în clip nu era pregătit pentru ce urma să se întâmple, dar cei doi vloggeri au vrut să vadă cum reacționează oamenii în situații limită, care vizează viața celor din jur. Yousef și Roman sunt mulțumiți că au reușit să surprindă partea milostivă a omului simplu care vrea să îl ajute pe cel de lângă el.

1512
capture-20150327-205616Humanæ, inventar cromatic al fiecarei nuante de piele

Humanæ, inventar cromatic al fiecarei nuante de piele

Text de Raluca Antuca

Angelica Dass este o fotografă din Rio de Janeiro care a realizat un catalog cu oameni de pe toate continentele, urmărind în mod special culoarea pielii și numărul de nuanțe existente în lume. Așadar a pozat 150 de femei și bărbați, folosind drept inspirație arborele său genealogic destul de “colorat”.

Humanæ este un inventar cromatic, un proiect care reflectă culorile bazate pe niste coduri, folosind schema de culori PANTONE. Pentru nuanța tenului fiecărei persoane este găsit un corespondent în acest cod. Acesta este folosit pe fundalul portretului și menționat în loc de nume. Dupa ce te uiți la imaginile astea, e mai greu să spui că oamenii sunt albi, galbeni sau negri. Sunt doar diferiți.

Scopul acestui proiect este să provoace utilizatorii de internet și să-i angajeze într-o conversație cu privire la identitatile etnice si la conexiunile dintre oameni, independente de factori precum naționalitate, origine, statut economic, vârstă și educație.

Humanae e un proiect în desfășurare, la care Angelica Dass încă lucrează. Mai multe imagini pe blog!

 

2643
drumun accident de avion, niste voluntari si lectiile despre sacrificiu, generozitate si solidaritate

un accident de avion, niste voluntari si lectiile despre sacrificiu, generozitate si solidaritate

din accidentul de ieri de avion, trist si nedrept, sunt multe lectii de invatat.
si nu sunt lectii in care sa ne ratzoim la autoritati cum ne-ar fi cel mai la indemina sa o facem. stim ca nu de acolo o sa vina schimbarea. nimeni nu o sa-si dea demisia cind a gresit, ca semn al asumarii erorii care a dus la pierderi de vieti.

sunt insa lectiile despre vocatia voluntarului si a salvatorului care ar trebui sa ne motiveze.

primul e pilotul – Adrian Iovan – a murit salvindu-i pe ceilalti. era intr-o misiune de voluntariat al carei scop era salvarea unor alte vieti pentru ca urma sa aduca organe pentru un transplant. e o mare ironie a sortii aici. mare. mare.

apoi e unul dintre medicii care s-a aflat in avion. Radu Zamfir -39 de ani, chirurg. unul dintre cei mai buni studenti ai generatiei lui ( a terminat cu 9, 63 facultatea si a luat 10 la licenta). si-a pastrat singele rece in conditii extrem de grave si, pentru ca el avea cele mai putine probleme medicale, i-a ajutat pe ceilalti sa nu sufere mai mult. sau sa traiasca. si-a dat foc la toate lucrurile pe care le avea in avion ca sa se incalzeasca toti.

mai apoi sunt satenii din zona in care a avut loc accidentul. sa o iei prin noapte, prin munti, la pas pentru ca stii ca niste oameni vor muri daca nu sunt gasiti ACUM, e un gest de mare generozitate si solidaritate.

si nu in ultimul rind sunt baietii cu inimi de aur din echipa OFF Road Transilvania. unul dintre ei, Vlad Vana, a sunat la 112 dupa 4 ore de la accident ca sa-si ofere serviciile impreuna cu colegii lui. vazuse la tv ca nu-i gasesc si au vrut si ei coordonatele localizarii ca sa-i caute. probabil ca se adunasera dupa o zi de munca si in loc sa bea o bere si sa se uite la televizor, au plecat prin munti. noaptea. de altfel, au fost si cei care au ajuns primii acolo.

toti oamenii astia au in singe, in ADN, vocatia salvatorului, generozitatea, umanitatea, ba chiar si sacrificiul pentru celalalt.

e emotionat cind afli despre alti semeni ai tai ca pot face asta, dar… tu?

stim ca nu o sa ne ajute autoritatile prea curind, incidentul asta nenorocit ar trebui sa ne invete niste lucruri despre noi si despre cum ii putem noi ajuta pe ceilalti. pentru ca vietile nu se salveaza de la televizor.

puteti sa va inscrieti voluntari pentru Societatii de Salvare Bucuresti aici , sau pentru SMURD aici. nu e nevoie neaparat sa fiti medic, invatati prin cursurile lor regulile de prim ajutor. dar uneori inseamna imens de mult sa fie aproape de locul unui incident cineva care sa fie inscris intr-un asemenea program si care sa poata sa fie contactat rapid.

*

programul de voluntariat al Societatii de Salvare Bucuresti se numeste foarte frumos si e un mesaj pe care ar trebui sa ni-l amintim zilnic “exista un erou in fiecare dintre noi”.

genul asta de intimplari s-ar putea transforma oricind intr-un film care sa ne invete indirect ce inseamna sa ai mintea setata sa-i ajuti pe ceilalti pentru ca esti OM.

5015

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!