Author : Cristina Bazavan

familie1IMPREUNA
diverse
13 years ago

IMPREUNA

cind ne razboim cu lumea ( in adolescenta sau mai tirziu), credem ca putem sa traim singuri.

cind vrem perfectiunea, ne imaginam ca e posibil ca ailaltii sa greseasca asa  facem singuri ce e de facut.

dar din ce crestem – in virsta, dar mai ales in intelepciune – ne dam seama ca nimic din ceea ce am reusit, n-am facut singuri.

si ca perfectiunea, revolta, bucuria, victoria au sens cu adevarat nu doar cind sunt impartite cu altii, ci mai ales cind sunt facute impreuna cu cei care viseaza la fel ca tine.

***

zilele astea, ca si zilele care au trecut (in ani numarate, pentru fiecare generatie – oricind numita “de sacrificiu”), avem nevoie sa fim impreuna ca sa putem razbate.

***

de asta scriu despre noua campanie Vodafone  in care e o propozitie pe care o iubesc “dar oare sufletul ce spune?”

acest articol nu e unul platit. scriu pentru ca imi place spotul foarte tare si cred si eu ca Impreuna suntem mai puternici. si ador ca l-au ales pe domnul Rebengiuc ca sa ne spuna povestea.

ma bucur ca Vodafone (sunt client din 97, da?) a ales sa comunice acum ceea ce facea de ani de zile; s-a decis sa spuna cum este  sa fii alaturi de  oamenii si comunitatile care au ideile, curajul si determinarea de a actiona spre mai binele comun.

sper sa vad curind prin jurul meu cit mai multe povesti despre oameni cu care ai vrea sa fii IMPREUNA, chiar daca nu i-ai intilnit niciodata, prezentate sau nu de Vodafone.

0
1637
case2Vacanta de turta dulce
diverse
13 years ago

Vacanta de turta dulce

Anul trecut prin vara, cand ma uitam la televizor la TLC, am urmarit un documentar in care un biker – om serios – era plin de incantare ca un copil, mergand pe un drum anume, in sudul Germaniei. Drumul era Romantische Strasse, avea in jur de 350 de kilometri si era presarat cu satucuri de poveste, castele misterioase, cetati medievale, biserici gotice si flori – foarte multe flori.

Am urmat sfatul biker-ului  – ca doar era om serios – si ne-am planificat prompt pentru primavara urmatoare o vacanta fix acolo. Si fix in luna mai, cand spunea el ca florile sunt cele mai multe si cele mai parfumate – auzi ce-l interesa pe biker!

Zilele trecute, implinindu-se vacanta respectiva, am constatat ca macar bikerul de pe TLC n-a mintit poporul cu televizorul. Am aterizat la Munchen – dar pe voi va sfatuiesc, cu mintea romanului de pe urma sa mergeti prin Frankfurt, ca e mai aproape. Am luat masina inchiriata si am plecat – 250km – pana la baza noastra, aleasa un pic la noroc. Rothenburg ob der Tauber. Deja pe drum mirosea puternic a liliac (desi, liliacul, precum stiti, nu miroase prea puternic) si ne era ciuda ca pe autorutele impecabile din Germania (impecabil ne-a devenit tic verbal cat am stat in tarisoara aia), fara limita de viteza, nu puteam sa mergem la 160/hr cu geaamurile deschise sa ne bucuram de parfumurile zonei.


Ajunsi spre destinatie, ne-am certat aprins cu GPS-ul, care insista ca trebuie sa trecem un pod de piatra si sa intram, prin poarta unui turn medieval, direct intr-o cetate (tot medievala), cu strazi inguste si pietruite, dar, altfel cu case tencuite in culori de crema de prajituri, toate terminate alaltaieri. Cum cu GPS-ul nu te poti certa multa vreme fara sa obosesti, i-am urmat sfatul si am ajuns la hotel, in inima cetatii, langa Rathaus (primaria), biserica, ceasul cu marionete, farmacie, circiuma si, cel mai important, chiar langa Muzeul Jucariilor de Craciun.


Cred ca o sa-mi amintesc toata viata senzatia de stupoare combinata cu copilareasca incantare pe care am avut-o la vederea sirului nemtesc aliniat de casute de turta dulce, cu ferestre debordand de muscate si petunii, cu insemne “medievale” din fier aurit – si am inteles de fapt ca Fratii Grimm erau niste tipi complet lipsiti de imaginatie, dar care erau capabili sa descrie in detaliu ce vedeau ei de la fereastra casei lor, in fiecare dimineata, cand ieseau la o bere.

Hotelul – “Coiful de fier”, in care am poposit, era fix la fel, o casa intretinuta cu indaratnicie de pe la 1590, in care puteai sa te asezi pe scaune baroce originale, din lemn, si calcai pe covoare persane de data recenta, semn ca si actualii proprietari ai hotelului si aveau, si stiau, si erau dispusi sa imparta in continuare frumosul cu oaspetii lor.

Una dintre multele biserici ale orasului gazduia concerte de orga, magazinele de la parterul caselor, cand nu vindeau jucarii si portelanuri, aveau in vitrina “bulgari de zapada” niste prajituri ca niste gogosi din aluat fraged tavalite in ciocolata de toate culorile, umplute cu nuga sau cu fructe, facute dupa o reteta veche si specifica orasului. Atentie, un bulgare din asta ajunge cam pentru patru persoane.


Istoria orasului era magica, si ti-o spuneau in fiecare seara – calaul localitatii (un baiat simpatic acum) si conducatorul rondului de noapte. Printre intamplarile de poveste, doua – una vorbea despre o potiune magica pe care toti locuitorii o sorbeau inainte de o lupta si deveneau astfel invincibili (hmmm, unde am mai auzit asta?) si a doua despre un primar care a salvat eroic orasul de la urgie. El s-a sacrificat si a baut dintr-un foc o vadra de vin, castigand astfel prinsoarea cu dusmanul si lasand orasul in pace. Va dati seama ce drama pentru un bautor de bere sa de ape gat oriunde intre 3 si 4 litri de vin o data…

Suntem totusi pe un blog, si n-as vrea sa va chinui si pe voi cu logoreea de care m-am molipsit de la Fratii Grimm, asa ca, despre alte ispravi pe care le-am descoperit in Bavaria, o sa va povestesc intr-o postare viitoare…

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

2
2024
mungiu stratan dupa dealurisa fie rasplatit Mungiu
filme simpa
13 years ago

sa fie rasplatit Mungiu

as vrea foarte foarte tare ca oficialitatile romane – guvern, presedintie, CNC (toti la un loc, nu doar unii) – sa-l rasplateasca pe Cristian Mungiu.

tocmai a mai pus Romania in toate ziarele mari din lume, cu doua premii pe care filmul lui, Dupa Dealuri, le-a cistigat anul acesta la Cannes: premiul pentru cel mai bun scenariu- Cristian Mungiu, si premiul pentru cea mai buna interpretare feminina – Cristina Flutur si Cosmina Stratan

***

ati facut calculul vreodata cit a insemnat pentru imaginea tarii noastre, premiul obtinut acum 5 ani, tot de Cristian Mungiu la Cannes? daca nu, cititi aici.

***

si-as vrea sa fie rasplatit pentru cum e caracterul lui Cristian Mungiu si pentru ce a facut pentru cinematografia noastra.

dupa primul premiu la Cannes, urmatorul film a fost un omnibus, girind astfel cu premiul cistigat alti 5 regizori cu care a lucrat la Amintiri din Epoca de Aur.

a creat un festival de film la Bucuresti, realizat in colaborare cu selectionerul festivalului de film de la Cannes, Thierry Fremaux , ajutind astfel la consolidarea unor relatii si conexiuni intre cineastii nostri si lumea mare a filmului.

***

si-as mai vrea, ca pentru o vreme, cei care strimba din nas ca filmul romanesc e greu de digerat sa taca.

n-avem o viata usor de digerat, ar trebui sa avem curajul sa ne uitam la realitatile noastre.  e singura noastra sansa de a iesi in lumea mare – acceptindu-ne cum suntem.

***

Bravo Cristian Mungiu.

Bravo Cristina Flutur, Bravo Cosmina Stratan.

***

Sper ca teatrul din Sibiu sa reia piesa Viata cu un idiot; veti vedea acolo o minunata Cristina Flutur.

1
2346
heinekenIn lumea barbatilor:)
diverse
13 years ago

In lumea barbatilor:)

simbata am fost intr-un club din centru vechi, special ca sa vad finala Champions League la invitatia Heineken.:)

eram maxim 10  femei – punind la socoteala si hostesele evenimentului – in rest, barbati care aveau o idee clara despre ce se petrecea acolo, cine erau echipele care jucau, aveau si preferati.

eu eram …. senina… si ma uitam la pasiunea barbatilor, la avintul lor si la… urletele care rasareau la cine stie ce ratare.

***

evenimentul se desfasura simultan in Cluj, Arad, Iasi si Bucuresti , parte din campania Heineken “Fii actor in spectacolul UEFA Champions League” si, pina nu asisti la asa ceva, nu intelegi pe deplin cum poate cineva care nu joaca direct fotbal sa fie “actor” intr-o finala.

baietii astia spectatori actoricesc asa de tare ca pleaca ragusiti.

bine, nu ei au fost cei mai si cei mai norocosi, pentru ca – parte din aceeasi campanie – 400 de suporteri au fost pe stadion la Munchen unde a avut loc finala.

***

dupa cum am scris de multe ori, mie mi-e foarte drag de brandul Heineken pentru ca este foarte creativ (m-au cucerit cind au facut stadionul din doze de bere in fata Ateneului), iar miscarile inteligente pe care le face in online in ultima vreme sustin aceasta creativitate.

pentru finala aceasta au creat o aplicatie Football Fan pentru Facebook,  care a generat peste 147.000 de interactiuni si a adus peste  90.000 de fani noi pe pagina de Facebook.

***

si o informatie pentru colectionari:

Celebrand ultimele șase finale legendare UEFA Champions League pe care a avut onoarea să le susțină, Heineken® a lansat in piata un pachet format din șase doze și șase suporți de pahar de colecție, fiecare purtând inscripția unei finale memorabile.

daca as fi domn, pasionat de meciuri, as cauta sa am in colectie aceste doze:)

2
1840
Basic CMYKBienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie
culturale
13 years ago

Bienala de Arta Contemporana, Noaptea Galeriilor si un butic efemer de lenjerie


Se anunta o vara artistica in Bucuresti, care debuteaza cu mult asteptata Bucharest Bienale 2012, din 25 mai si pana in 22 iulie. Organizata o data la doi ani de doi amici dragi ( Eugen Radescu si Razvan Ion de la Pavilion Unicredit), Bienala Internationala de Arta Contemporana Bucuresti aduce artisti din toata lumea, care expun in spatii pe care le descoperiti cu o plimbare in prealabil pe site-ul excelent pus la punct. Nu ratati happeningurile, pentru ca o sa va intalniti cu asa ceva abia in 2014:)

*

Maine avem un alt eveniment de arta, Noaptea Alba a  Galeriilor. Ca sa ne intelegem, in noaptea de 25 spre 26 mai nu dormim, pentru ca organizatoarea, Suzana Dan, ne-a pregatit o calatorie prin galeriile de arta din Bucuresti si Cluj. O sa va simtiti ca in “Midnight in Paris”, doar ca va fi “Allnight in Bucharest”.  Aici gasiti adresele galeriilor din proiect, intr-o prezentare superbisima.

*

Tot in acest weekend, I.D. Sarrieri organizeaza cea de a treia editie a buticului efemer, in spatiul sarmant de la Gaia Boutique Club ( Strada Tarmului nr.19). De data aceasta, tema este « Croisette », inspirata de petrecerile care se tin lant la Festivalul de Film de la Cannes. Vineri, 25 si sambata, 26 mai, intre 12 :00 si 20 :00 o sa va delectati cu corsete din dantela, lenjerie din matase si costume de baie, colectii intregi Sarrieri la preturi irezistibil de mici.

*
Sa aveti un weekend incantator si nu fiti tristi ca ploua, e cald, e aproape vara.

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1476
125x125-sustin11Even Cluj: curaj si bucurie
munca mea
13 years ago

11Even Cluj: curaj si bucurie

Miine sunt la cluj sa particip la 11even, o sesiune de conferinte care speram ca ii vor inspira pe participanti.

temele din acest an sunt curajul si bucuria, iar eu cred ca e o legatura intre ele.

un om curajos e mai bucuros pentru ca nu e ingradit intre propriile-i frici.

***
nu mi-am facut inca prezentarea, dar stiu ca am sa vorbesc despre oameni care m-au invatat ce e curajul. si despre forme de curaj pe care nu suntem obisnuiti sa le vedem.

sper sa-mi fac curaj sa va vorbesc despre un anume domn. singura mea teama e sa nu incep sa pling cind va spun povestea lui:)

***

mi-ar placea sa fiti acolo. de la ora 18.00 la Best Western Fusion Hotel in Cluj. veti mai asculta povesti frumoase de la Dragos Chircu, Mihaela Bilic (ca sa numesc doi dintre cei pe care chiar vreau sa-i cunosc si sa-i ascult:) )

detalii despre bilete aici

1
2136
on the road red carpetKristen Steward si Kristen Dunst pe covorul roshu de la Cannes
diverse
13 years ago

Kristen Steward si Kristen Dunst pe covorul roshu de la Cannes

in urma cu mai putin de o ora la Cannes a fost intrarea pe covorul roshu a echipei filmului On the Road (da, filmul dupa cartea celebra a lui Kerouac).

eu am urmarit-o pe telefon (sa traiasca tehnica) si am avut timp sa observ citeva lucruri care vorbesc despre caracterul actritelor implicate in film.

Kristen Dunst joaca un rol secundar in film (Carolyn Cassady, sotia lui Neal – pentru cei care au citit cartea), dar asta nu i-a impiedicat pe producatori sa o aduca la conferinta de presa si pe covorul roshu, pentru ca e un star si era “good PR”.

iar ea a stiu sa-si faca foarte bine treaba, s-a imbracat intr-o rochie roshie – atragind atentia tuturor – si a fost un fel de gazda pentru toti ( o invita pe Kristen Steward sa stea in anumite pozitii pentru fotografi, Steward avind rolul principal in film:) ).

Steward era mult mai modesta; imbracata intr-o rochie argintie, era mai preocupata de colegi, decit sa pozeze glamuros in fata zecilor de fotografi. ca sa intelegeti cit de simpatica e Steward, e bine sa stiti ca a acceptat rolul asta pentru un salariu de 200.000 euro, muuuult mai putin decit cota sa, doar pentru ca era fana cartii lui Kerouac.


**
la ora la care scriu aceste rinduri, la Cannes e premiera filmului On The road la care au rivnit multi regizori. regizorul Walter Salles a fost cel care a obtinut drepturile de ecranizare, dupa lungi dezbateri cu familia jurnalistului scriitor care a dat definitia “beat generation”.

pe covorul roshu al premierei acestui film au fost o multime de rebeli ai cinematografiei, de la Mila Jovovic pina la Ewan McGregor, cu o escala la iubitul lui Steward, Robert Pattinson (care a intrat politicos in sala , cu mult inaintea echipei filmului, ca sa le lase gloria finala a covorului roshu)

***
mai devreme, la conferinta de presa regizorul a povestit cum a muncit 6 ani pentru acest film, negasind finantare si cum, la momentul stabilirii echipei, niciunul dintre actorii din rolurile principale nu era celebru.:)

cel mai simpatic moment de la conferinta de presa a fost cel in care regizorul si-a adus aminte de cum s-au incheiat filmarile.

in ultima zi de filmare, au incheiat pe la ora 15.00, iar Viggo Mortensen care e Old Bull Lee in film, le-a zis “acum va invit la o excursie, pe un drum”. si s-au suit in masina, au plecat catre new orleans care era la mai putin de 100 de km de locul de filmare, iar Viggo Mortensen a pus un cd cu un interviu al personajului sau. timp de 45 de min n-au vorbit nimik, au ascultat interviul personajului sau.

***
cum am o instalatie speciala cu care am acces la orice conferinta de presa de la Cannes (o puteti avea si voi, e la un click distanta), revin si miine cu alte stiri simpa de la Cannes.

4
2376
picsay-1337769238Cannes Live by Orange
filme simpa
13 years ago

Cannes Live by Orange

Tocmai am vazut pe portalul Orange unde se transmite live 24/24 ce se intimpla la festivalul de film de la Cannes o serie de interviuri cu echipa filmului Holly Motors, pelicula aflata in competitia oficiala.

asa am descoperit ca in film joaca si Kylie Minogue care povestea acum citeva minute ca a fost ingrozita de rol si ca ceea ce a fascinat-o la regizorul Leos Carax a fost ca i-a explicat multe lucruri, vorbind foarte putin. In film – care e povestea unui fost asasin, acum in scaun cu rotile – mai joaca si Eva Mendes, dar si Denis Levant.

***
e foarte funny sa te uiti via telefon la ce se intimpla la Cannes. aplicatia Orange are avantajul ca atunci cind nu sunt transmisii live (pt ca nu sunt conferinte de presa, nu sunt interviuri – fie sunt proiectii, fie e noapte), poti vedea in reluare ce a fost peste zi: covorul roshu de la filmele din competitie, sedinte foto etc.

daca aveti abonament Orange, va puteti distra tare. informatii aici.

eu am primit un telefon de la Orange, pe durata festivalului, special sa ma uit si sa va povestesc

1
1563
oracolcu mine, miine…
diverse
13 years ago

cu mine, miine…

miine merg la o intilnire f f simpatica organizata de Lipton in care povestim despre amintirile noastre din Oracolele din liceu

daca te-ai distrat cu un oracol in adolescenta si vrei sa mai povestesti (poate chiar il pastrezi), te invit sa ma insotesti.

am voie cu doi invitati:) intilnirea e la ora 18.30 si participa niste oameni foarte foarte simpa:)

va inscrieti cu un comentariu. multumesc

7
2627
cannes by phonecannes 24/24 by orange
filme simpa
13 years ago

cannes 24/24 by orange

vrei sa vezi live ce se intimpla la cannes 24 de ore din 24?

***
iubesc tehnologia: Orange are o aplicatie, pentru abonatii sai, prin care urmaresti live, pe telefon, tot ce se intimpla la Cannes; pe covorul rosu, la sedintele foto pentru presa, la conferintele de presa.

in momentul in care scriu, ma uit pe telefon la intrarea pe covorul roshu a echipei filmului Killing Them Softly si Brad Pitt tocmai ce a dat un interviu:)

***
eu am aflat astazi de aceasta aplicatie via Mihai Naie, fostul meu coleg de la Radio 21, care acum lucreaza pentru Orange. cum nu sunt abonata companiei, gratie lui Mishu (multumesc, multumesc, multumesc), am primit un telefon la care ma uit de astazi pina cind se termina Cannes-ul.

pentru abonatii Orange lucrurile sunt simple; direct din portalul orange.ro urmarind stirile despre Cannes, sau descarcind o aplicatie orange pentru tv, detalii aici

sa vedeti ce de poze si povesti am de la Cannes de acum incolo:) in fiecare zi:) mai ales ca, din cite vad, sunt imagini si din locuri “interzise”, backstage-ul pina intra echipele filmelor pe covorul roshu, sau holul special unde stau pina intra in sala 🙂

me happppppppppppppppppppppppppy

2
2614
FlatWhite-605x494Calatorie in Londra spre lumea cafelei
diverse
13 years ago

Calatorie in Londra spre lumea cafelei

acest post este scris de Mihai Panfil, fondatorul blogului barstein.ro

****

Cu un stil cu totul diferit, Londra are in centrul atentiei locatii uimitoare pline de caldura, bauturi bune si ospitalitate specifica.

Inainte de a incepe incursiunea in povestile locatiilor, trebuie sa va spun ca, in categorisirea lor, am luat in considerare calitatea servicilor si a produselor oferite, uneori bunul gust, alteori originalitatea si creativitatea locului.

Daca maine as pleca la Londra, m-as duce iar si iar in aceleasi locuri, pentru ca m-au cucerit: design-ul, atmosfera, servirea, calitatea bauturilor sau chiar conceptul in sine sunt unice.

Oricine ar merge acolo cred ca simte ca lucrurile se petrec cu totul altfel, ca oamenii pun foarte multa pasiune si se implica cu adevarat in profesia lor, ca sunt mandri de ceea ce fac.

Sa incepem cu coffee shop-urile. Este greu sa pot spune care ar fi pe primul loc in preferinte, pentru ca fiecare dintre locuri are frumusetea lui.

Monmouth Coffee
Adresa: 2 Park Street,The Borough, London SE1 9AB

Cu o experienta in cafea de peste 30 de ani, Monmouth Coffee este un lider in domeniul cafelei.

Astazi, foarte multe cafenele din Londra folosesc cafelele lor, proaspat prajite, chiar si eu am folosit anul trecut cafeaua lor pentru a reprezenta Romania la Campionatul Mondial de Cafea.

Monmouth Coffee au trei locatii, insa va recomand sa mergeti in Borough Market, care este si una dintre cele mai vechi piete ale Londrei.

Pe langa preparatele pe baza de espresso, va recomand dulciurile, care sunt minunate si nu uitati sa va luati cateva sute de grame de cafea si acasa pentru a va aduce aminte cu placere de acest loc.

***
Prufrock Coffee
Adresa: 23-25 Leather Lane

Cum ar fi ca unul dintre cei mai renumiti oameni de pe planeta sa iti serveasca un espresso?

Aici il puteti gasi pe Campionul Mondial Barista Gwilym Davies.

Tot aici puteti descoperi care sunt ultimele metode de preparare a cafelei si puteti achizitiona tot felul de ustensile pentru cafea.

***
Look Mum No Hands
Adresa: 49 Old Street, London EC1V 9HX

Raiul pe pamant pentru biciclisti si bautorii de cafea, in acelasi timp.

Deschis in 2010, acest loc a devenit cunoscut datorita conceptului: cafenea – atelier de reparatii de biciclete.

Toti pasionatii de biciclete din Londra au acest loc ca si punct de intalnire.

Ultima data cand am fost, mi-a atras atentia o scena “de-a casei”: persoana care repara biciclete era o fata murdara pe faţă, ce muncea din greu la repararea unei biciclete.

***
Kaffeine
Adresa: 66 Great Tichfield Street

Cu o experienta de peste 20 de ani in domeniu, australianul Peter Dore Smith a adus pe strazile din Londra casa perfecta a cafelei. De fiecare data cand am fost, el era acolo, entuziast, povestind clientilor cu multa pasiune despre minunata lume a cafelei.

Personalul, bine pregatit, este prietenos si are grija sa iti arate imediat ca nu te afli intr-un loc oarecare.

Nu ezita sa ii intrebi orice despre cafea, cu siguranta timpul nu ar mai avea valoare si orele ar trece foarte repede la o cafea.

***
Flat White
Adresa: 17 Berwick Street, Soho

Niciun ghid de vizitare a cafenelelor nu ar fi complet daca nu am ajunge si pe strada Berwick.

Flat White este un fel de mecca pentru entuziastii cafelei.

Numele provine de la o bautura pe baza de espresso celebra in Australia, care, de cativa ani, a devenit
faimoasa si in Londra.

Flat White este asemanator cu cappuccino, dar temperatura, textura si cantitatea cremei sunt diferite. Cei mai buni barista din oras pot fi gasiti aici, iar tehnica de lucru si preparatele sunt un spectacol.

***
Indie Coffee

Prima data cand am fost la Londra pentru un pelerinaj al cafenelelor, am gasit pe internet aceasta locatie. Pentru ca era aproape de hotel, am decis sa fie prima pe care urma sa o vizitez.

Am ajuns pe strada pe care era cafeneaua si am inceput sa o caut. Aceasta strada arata zi de zi ca o piata ambulanta. Desi nu ratasem niciun coltisor din ea, nu reuseam sa gasesc cafeneaua.

La un moment dat, m-am hotarat sa intreb un baiat care vindea cafea pe strada.

Raspunsul a fost neasteptat: “-Eu sunt Indie Coffee, am cea mai buna cafea, prajituri facute de bunica si
zi de zi ma gasiti aici, pe strada. ”.

Surprins, am asteptat cateva momente, am luat o cafea, iar clientii nu au ezitat sa apara. Toti, de parca m-ar fi cunoscut, imi spuneau: “Aici gasesti cea mai buna cafea din oras!”.

Dupa doua inghitituri, am inteles ca in Londra lumea te cauta si in gaura de sarpe daca oferi calitate.

****

daca v-a placut acest articol, vizitati barstein.ro – blog-ul cel mai cool si mai profesionist despre bartening, realizat de campioni nationali in bartending, participanti de succes la campionatele mondiale de profil.

www.barstein.ro este un suport online care oferă acces rapid la noutăţile din bartending, vizând atât evenimentele şi apariţiile regionale, cât şi pe cele internaţionale, şi adresându-se în special celor care activează în această branşă, dar şi pasionaţilor care abordează domeniul ca hobby.

0
2249
chrisscottanonbooksculptures6sculptorul anonim pe care vrea sa-l cunoasca toata lumea
culturale
13 years ago

sculptorul anonim pe care vrea sa-l cunoasca toata lumea

de ceva vreme in Edinburgh un sculptor in hirtie plaseaza in marile biblioteci ale orasului creatii uimitoare.

nimeni nu stie cine este, nicio camera de luat vederi nu a surprins nicio imagine care sa ajute la identificarea autorului.

sculturile au aparut una cite una in diverse biblioteci faimoase din oras, iar la a 8-a creatie a fost lasata si o nota prin care se spunea ca vor fi 10 sculturi cu totul si numea citiva fotografi care ar fi potriviti pentru a-i imortaliza munca. nota lasa sa se inteleaga ca e vorba de o sculptorita.

dupa citeva zile au fost completate creatiile , din nou in biblioteci mari, doar ca in loc de 10, in final au fost 11, iar criticii britanici spera ca vor fi mai multe.

unul dintre fotografii care era numit drept potrivit pentru a imortaliza creatiile se numeste Chris Scott, el si-a facut chiar un blog in care urmareste indiciile pe care le lasa sculptorita , in speranta ca ii va descoperi identitatea.

iata fotografiile lui cu citeva dintre creatiile anonime.

2
1935
oracolOracol 2.0
diverse
13 years ago

Oracol 2.0

zilele trecute, mergind cu masina pe drumurile tarii noastre intr-o cursa lunga care a inclus 17 orase pe distanta a 1500 km, mi-am adus aminte de copilarie si de vacantele cu parintii.


senzatia a fost foarte speciala si stiu exact ce mi-a declansat-o: un indicator rutier pentru un drum mic, laturalnic, la fel ca drumul pe care mergeam pe la 11- 12 ani, la unchiul meu “in armata”.


“filmul” in flashback s-a petrecut doar in mintea mea si n-am povestit foarte mult despre copilarie cu colega mea de calatorie, Cristina Chipurici. dar a fost un pretext frumos sa-mi aduc aminte de o multime de lucruri.  parca eram in masina timpului.


astazi am descoperit pe facebook o aplicatie simpatica prin care , din nou, ma intorc in timp. sigur va amintiti de Oracolele din scoala, cind colegele iti completau in caietul cu intrebari, care tinea loc de facebook pentru ca aflai cine place pe cine, pe unde si-au facut vacanta prietenii, ce muzici asculta sau ce filme au mai vazut.

ei bine, Lipton a creat o aplicatie pentru Facebook, prin care poti sa retraiesti amintirile adolescentei, intr-o formula super interactiva si  foarte in pas cu vremurile, foarte 2.0.

de exemplu, eu am raspuns la intrebarea “daca viata ta ar fi un film, ce cintece ai avea in coloana sonora?” si-am putut sa atasez si muzica de pe youtube.

ce ziceti ne jucam cu Oracol 2.0? chiar daca nu mai avem anii adolescentei, dar oricind e binevenit un moment de joaca in care sa ne simtim fresh si plini de energie.

(din proprie experienta, dupa intilnirea cu Lipton Ice Tea – cind am devenit fan – stiu ca si ceaiul verde ajuta.)

2
2642
scoala de beauty blogging1scoala de beauty blogging by L’Oreal
diverse
13 years ago

scoala de beauty blogging by L’Oreal

astazi, L’Oreal Romania lanseaza un proiect unic in blogosfera feminina: un concurs care are drept finalitate un curs de beauty blogging si crearea de noi “fetze” pentru blogurile cistigatoare.

Scoala de beauty blogging by L’Oreal isi propune sa dezvolte o nisa in blogosfera romaneasca: blogurile care sa scrie despre cosmetice, parfumuri, tratamente estetice – intr-un mod profesionist.

daca ai un blog in care ai scris mai mult de 50% din postari despre beauty (iar blogul e mai “vechi” de 1 ian 2012), poti participa la o competitie care te va aduce la cursuri in care inveti strategie editoriala, cum sa scrii un articol de beauty, ce sa intrebi un specialist in beauty, dar te si poti intilni cu cel mai faimos make-up artist roman, Alexandru Abagiu (care acum este la Cannes si machiaza vedetele care pasesc in fiecare seara pe covorul rosu).

in plus, daca esti printre cistigatoare, L’Oreal iti face cadou o noua tema pentru blogul tau, ca sa poti sa treci la profesionisti cu haine noi.

***

sunt onorata sa fac parte din acest proiect care construieste si dezvolta o nisa in online-ul romanesc. Alaturi de Liliana Olescu si Dana Sota voi face parte din juriul care va selecta finalistele care merg la cursuri, ba chiar ne vom intilni la cursuri si promit sa va povestesc lucruri interesante.

perioada de inscriere este intre 21 si 31 mai, asa ca mergeti repejor la aplicatia Scoala de beauty blogging by L’Oreal  de pe Facebook si aflati cum va inscrieti.

mult mult succes,

P.S. daca ai o prietena care are blog si a scris despre beauty, anunt-o de aceste cursuri. te rog, ii vei face un mare bine.

Later edit: Inscrierile s-au prelungit pina pe  1 iunie, inclusiv.

jurnalismLehel – ce mai face un fost “subiect”
munca mea
13 years ago

Lehel – ce mai face un fost “subiect”

Zilele trecute am anuntat ca donez premiul cistigat in competitia Live inspire Asociatiei Romane pentru Copiii Dislexici, pentru ca e unul dintre subiectele care au dus la un articol de care sunt foarte mindra ( a fost cap de campanie nationala pt OMV, iar acum se lucreaza la modificarea legii invatamintului in favoarea copiilor dislexici).

Azi mi-a scris doamna Eva Bartok, presedinta asociatiei sa-mi spuna ca banii vor fi folositi pentru cursurile logopezilor care lucreaza cu copiii dislexici

In data de 25-28 iunie 2012 organizam aici in Tg. Mures un curs national pentru logopezi, de 4 zile, cu tema:
Terapia întârzierii în dezvoltarea vorbirii şi terapia disfaziei de dezvoltare prin metoda Meixner.
Formator: Adorján Katalin, psihopedagog, psiholog la Fundaţia Meixner din Budapesta.
Cursul va fi tradus în limba română de către Hodicska Katalin, psihopedagog la Fundaţia Meixner din Budapesta.
iar la sfirsitul mesajului erau aceste rinduri:
Va mai amintiti de acel baiat dislexic, despre care ati scris in articolul aparut in Tabu? Acum termina liceul, este in clasa a XII-a, la un liceu de sport. Are o prietena draguta si a infiintat o trupa de rock din liceeni. El este managerul lor 🙂 Pentru el a fost un lucru foarte important ca a aparut atunci in aceea revista. Isi asuma faptul ca este dislexic, are o buna incredere de sine si forta de viata in ciuda greutatilor prin care a trecut si in ciuda situatiei familiale. Este bine.

V-am scris asta pentru un feed-back. M-am gandit ca este placut sa afli ce s-a mai intamplat dupa cativa ani cu personajele despre care ai scris ca jurnalist.
*

Pe Lehel de atunci – fragil, dar plin de dorinta de a-si depasi limitele, cu o minte brici, dar incurcat in propriile-i intelegeri –  il intilniti aici;  am fost foarte bucuroasa sa aflu vesti despre Lehel de astazi, curajos, absolvent de liceu si manager de trupa rock. Multumesc.

2
2113
ca-n filme stillAm incheiat colaborarea cu Digi24
munca mea
13 years ago

Am incheiat colaborarea cu Digi24

de astazi nu mai colaborez cu Digi24 pentru emisiunea Ca-n filme.

cind mi-au propus acest proiect, prima si singura conditie pe care am pus-o a fost legata de libertatea mea de exprimare; de activitatea mea ca jurnalist si blogger. managementul statiei a agreat ca eu sa am libertatea de a merge ca invitat (in ipostaza mea de jurnalist si blogger) la alte televiziuni, precum si sa am proiecte online care nu implica statia, dar se pot referi (din punct de vedere jurnalistic) la alte televiziuni.

ieri am fost invitata la Antena 3 sa vorbim despre cum sunt tratati – medical, dar mai ales social – actorii in Romania (plecind de la cazurile Serban Ionescu si Iurie Darie), dar si despre prezenta Romaniei la Festivalul de la Cannes.

din februarie de cind colaboram – ca prezentator – cu Digi24, am mai fost la A3 de 2 ori, fara sa fie o problema. de data aceasta, in contextul disputei dintre cele doua institutii media, managementul Digi24 a fost deranjat de prezenta mea in emisiunea Ioanei Raduca si m-a anuntat, prin colegii mei de emisiune, ca incetam colaborarea.

***

cred, mai ales in contextul disputei dintre cele doua companii, ca prezenta mea intr-o emisiune de la A3 este un mare semn de eleganta jurnalistica, britanica daca vreti; pentru ca Antena 3 m-a invitat in calitatea mea de jurnalist de cinema, pentru expertiza mea in subiectele care urmau a fi abordate.

eu stiu ca mi-am respectat contractul si ca am fost onesta fata de statia tv cu care am colaborat, aducind continut premium, promovind-o de fiecare data (la conferintele la care am participat ca speaker, la vizionarile de filme romanesti pe care le-am organizat etc), dar mai stiu si ca atunci cind sunt foarte multi bani in joc si presiunea scaunului pe care-l ocupi te apasa tare, orgoliile sunt mari.

le multumesc colegilor mei de echipa Lucian Stan, Catalina Bucur si Tedy Necula pentru toate lucrurile invatate de la ei, cum le multumesc tuturor membrilor echipei cu care am filmat.

pentru mine Digi24 a fost o experienta foarte frumoasa, dar – cum spuneam si managementului la angajare – libertatea mea de exprimare ca jurnalist e cea mai importanta.

***

acest post este inchis reactiilor si nici nu voi mai face alte comentarii pe tema. va multumesc pentru intelegere.

1483
antreprenorte-ai gindit vreodata sa devii antreprenor?
diverse
13 years ago

te-ai gindit vreodata sa devii antreprenor?

stiu ca te-ai gindit de multe sa-ti iei viata in propriile miini, sa muncesti pe cont propriu.

mai ales cind ti se parea ca muncesti prea mult, ca sefii nu te inteleg sau nu-ti apreciaza munca.

dar e ceva in tine care te opreste; iti spui ca nesiguranta zilei de miine, ca poate nu faci fata, ca e o presiune foarte mare.

de fapt, noi nu am fost educati sa avem un spirit de antreprenor; sa avem initiative, sa ne gindim proiectele in termeni de eficienta (timp si bani) si mai ales nu am fost educati sa riscam.

n-avem libertatea de a incerca mai multe lucruri, cautam sprijinul unui “tatuca” – e parte din educatia noastra comunista.

***

miine de la ora 19.00, la libraria Bastilia , alaturi de Marta Usurelu si Dorin Bodea povestim despre antreprenoriat.

daca te-ai gindit vreodata sa devii antreprenor si nu esti inca din zeci de motive din capul tau, vino miine seara la Libraria Bastilia de la 19.00. te rog.

0
1570
sandvichce am descoperit la McDonald’s, part 2
o saptamina
13 years ago

ce am descoperit la McDonald’s, part 2

Ma intorc la programul meu zilnic si vreau sa va mai povestesc cite ceva dintre lucrurile descoperite dincolo de tejghea la McDonald’s.

Acum citeva saptamani am avut voie sa merg oriunde am vrut in culisele McDonald’s, am mai scris aici despre ce am descoperit.

***

McDonald’s e locul in care recordurile conteaza. la restaurantul de la Unirii, in camera de relaxare a angajatilor, e o placutza cu recordul absolut din Romania, 15302 sandwich-uri vindute in 24 de ore!!!!!!

e recordul din ziua deschiderii magazinului, primul restaurant McDo din Ro, cind a fost coada cu mult la iesirea din magazin, toata ziua.

fiecare store manager stie recordurile restaurantului lui, cum stie si cele mai bune vinzari pe ora/zi in toate restaurantele din tara. cind se doboara recordul, toti angajatii care au fost de serviciu primesc prima:) e un mare motiv de mindrie sa detii recordul de vinzare pe ora sau pe zi si se fac pregatiri, se anticipeaza lucruri pentru a fi doborit (de ex, cind e un concert in zona in care e restaurantul se suplimenteaza personalul, se verifica sa fie stocuri necesare).

***

McDonald’s e locul unde in fiecare zi e o inspectie:)

Mai intii e verificarea sefului de tura; cel care vine dimineata verifica daca toata aparatura este curata (este spalata de tura de noapte- tot timpul e cineva intr-un restaurant McDonald’s, chiar daca e inchis noaptea:) ) si daca fiecare coltisor din restaurant a fost spalat.

seful de tura de dimineata are viata foarte grea pentru ca trebuie sa testeze toata aparatura. in fiecare dimineata se prepara – pentru teste – cite un produs din meniu. este verificat temperatura din carne, cum a iesit produsul si o multime de detalii tehnice care par matematici superioare.

pe linga aceste verificari, mai sunt consultantii de business ( supervizeri peste mai multe restaurante) care trec aleatoriu in control.

iar cea mai tare verificare e cea care se numeste Mystery Shopper. o firma specializata isi trimite oamenii – ca simpli clienti – si care fac un raport al calitatii: in cit timp au fost serviti, cum era mincarea, cum au vorbit vinzatorii etc etc etc. daca nu iese bine la verificarea asta e cam necajeala. daca iese bine, tura care era de serviciu cind a fost controlul primeste prima.

***

dupa prima mea zi de “lucru” la McDonald’s ( impropriu spus, pt ca n-am avut curaj sa fac nici macar un sandwich pentru a nu incurca timpul de livrare si mecanismul din bucatarie), m-am gindit ca toti adolescentii ar trebui sa faca un stagiu de 6 luni in aceste restaurante.

e ca un fel de scoala a vietii. sunt momente in care e asa de mare aglomeratia si sunt atit de multe solicitari incit de la store manager si pina la ultimul angajat toata lumea munceste contracronometru.

in aceste momente iti dai seama ca tu esti o rotita intr-un mecanism – daca gresesti, ii incurci si pe altii in munca lor ( pe cel de la casa de exemplu, care are de infruntat privirea clientului care isi asteapta mincarea).

e o lectie despre stapinirea de sine, dar si despre automatism – capeti relaxare dupa ce stii foarte bine tot ce ai de facut ( niciun “ucenic” nu e lasat singur “pe zona” pina nu stie foarte bine ce are de facut si nu s-a relaxat cu indatoririle lui)

e o lectie despre disciplina. totul e contra cronometru ( de ex, e un ceas care suna la fiecare jumatate de ora si te avertizeaza sa te speli din nou pe miini), sunt zeci de proceduri care te obliga sa verifici temperatura la care e fiecare aliment sau… (de exemplu) cum asezi la copt/prajit unele lucruri ( nu mai stiu cum e cu placintele – dar unele dintre ele, mere sau visine, sunt puse la margine.)

e o lectie despre valorizarea oricarui detaliu. pentru ca McDonald’s are standardele de calitate de care povesteam data trecuta si arunca mincarea care nu a fost vinduta intr-un timp alocat fiecarui produs, angajatii sunt foarte responsabili cu fiecare dintre operatiuni.

***

cum ziceam, daca as avea un copil de 17-18 ani, l-as trimite sa munceasca 6 luni la McDonald’s. nu doua luni, nu trei – ci sase. pentru ca e si o lectie de vointa, sa faci fata zi de zi acelei presiuni de a rezista cronometrului.

(despre cel mai tinar, dar si cel mai in virsta angajat de la McDonald’s Unirii va povestesc zilele viitoare)

ioana blaj1Experience Hotel, ultima parte
diverse
13 years ago

Experience Hotel, ultima parte

IOANA BLAJ (25 ANI, ACTRITA) A FACUT PARTE DIN EXPERIMENTUL GROLSCH IN CARE MAI MULTI TINERI AU FOST SCOSI IN AFARA TIMPULUI. AICI SUNT POVESTILE EI DESPRE TRANSFORMARILE PE CARE LE-A SIMTIT IN CELE PATRU ZILE ALE EXPERIMENTULUI.

primul episod: CUM A LUAT DECIZIA DE A FACE PARTE DIN EXPERIMENT – poate fi citit aici

al doilea episod:CUM A FACUT CUNOSTINTA CU COLEGII EI DE EXPERIEMNT SI CE A GASIT IN CASA IN CARE A LOCUIT – poate fi citit aici

al treilea episod: CUM SI-A NEGOCIAT SPATIUL IN CASA FARA TIMP -poate fi citit aici

Din categoria povestilor cu pitici face parte si dimineata in care Bogdan a venit cu o goarna sa ne trezeasca. De doua ori. Vazand ca nu reuseste, am fost treziti  cu ajutorul melodiilor hip-hop date la maxim in living. Nu a fost cea mai placuta trezire, dar a meritat pentru ca in momentul in care am ajuns jos am intalnit-o pe Vera Ion, care e venit sa tina un workshop cu noi. Workshopul acesta s-a dovedit a fi special si el pentru ca ne-a legat destul de tare pe cei care am fost prezenti.

La un moment dat, a aparut Mugur Ciumageanu in casa si ne-a spus ca trebuie sa mergem in camere, sa ne luam ochelarii de somn si sa venim din nou in living. Va trebui sa ne punem ochelarii pe ochi si, in momentul in care ne auzim numele, vom iesi din casa insotiti de cineva.

Clar se intampla ceva! Oare s-a terminat? Nu se poate! Nu vreau sa ies din casa asta! Nu vreau sa ma intorc din nou in timp la aceleasi probleme cotidiene. Poate nu s-a terminat. Poate doar ne scot afara sa luam putin aer, sau poate ne duc in alt loc.

Cam asta era monologul din capul meu in momentul in care mi-am auzit numele si am fost scoasa afara din casa, preluata de Cristi, cu ochelarii pe ochi si am fost pusa in fata unei camere, sau al unui microfon( nu stiu sigur ce era) sa spun in ce zi suntem si ce ora este. Am spus ca e Sambata ora 16.


Dupa am plecat mai departe. La un moment dat am simtit aerul. Aer foarte foarte curat cu iz de iarba proaspat taiata. Un miros pe care nu-l intalnesti niciodata in Bucuresti ci doar undeva la munte, dimineata. Am inspirat mai puternic ca niciodata. Inaintand am simtit cum pasesc pe iarba si am inceput sa aud pasarele in jurul meu.


Am mai facut cativa pasi si am simtit razele soarelui. Dar nu stiteam o caldura pe tot corpul, ci punctual…simteam exact raza soarelui unde e.

A fost un moment fascinant.

Am cautat soarele cu mainile si l-am atins. Nu auzem nimic in jurul meu ci doar pasarelele , blituri si huruitul unui motor. Atunci m-am gandit ca in mod sigur urmeaza sa urcam in autobuz si sa plecam undeva, dar cand am ajuns langa zgomot si am trecut pe langa el mi-am dat seama ca era un generator.

Am mai mers putin si Cristi mi-a zis ca ma pot aseza. Am simtit ca ma asez pe iarba si ca ceilalti sunt in jurul meu. Am scos aparatul foto de unica folosinta si am facut o poza. Nu stiu ce am fotografiat. Dupa ce l-am bagat la loc am auzit vocea lui Mugur “Unu, doi, trei si….va puteti scoate ochelarii”.

Magie pura.

Eram pe un platou intins, inconjurat de munti…pe langa noi erau vaci si capre. In fata noastra era toata echipa din spatele camerelor si cele 5 camere de filmat. Nu am cuvinte suficiente sa explic ce am simtit in momentul ala. Pot doar sa spun ca mi-am simtit inima in gat si ochii umezi.

Mugur ne intreaba ce zi credem ca e si ce ora. Eu m-am gandit ca e duminica dimineata. Dar nu am avut inspiratia sa ma uit unde e soarele. Era sambata ora 20:00. Soarele apunea. M-am intins pe iarba cu capul spre cer si am multumit. S-a terminat. S-a terminat cea mai frumoasa experienta din viata mea de pana acum.

A urmat o sesiune de interviuri, intalniri cu oamenii din afara casei care si-au facut fani. In momentul in care am iesit am fost surprinsa cand am aflat ca un domn, pe care nu-l mai vazusem pana atunci, stia ca sunt vegetariana si ca am pofta de vin rosu. Totul era nou si noul asta ne placea, pentru ca ne surprindea asa cum poate nu am mai fost surprinsi de ani de zile.

Momentul in care am aflat ca pot renunta la salopeta si ma pot  imbraca in haine civile, l-am refuzat. Abia peste cateva ore cand mi s-a facut frig, am hotarat ca ar fi bine sa ma despart de salopeta atat de neplacuta la inceput si atat de indispensabila acum, pe final.

Cand am fost intrebata daca vreau telefoanul in acea seara, raspunsul a venit rapid : NU.
Inca nu eram pregatita sa ma bag din nou in lupta cu timpul. Vroiam sa lungesc noaptea aia magica cat mai mult. Vroiam sa ma bucur de vinul rosu pe care l-am facut rost cu usurinta intr-un final, sa ma bucur de noi in spatele camerelor, de noi in natura, de noi pe holul Orlando, de noi si cuvintele noastre cheie.

Vroiam sa  spun lucruri pe care nu am apucat sa  le spun in casa sau poate nu am fost atat de apropiata de oameni ca sa le spun. Acum ne unea ceva, mai profund decat orice joculet sau moment din casa. Acum ne unea un final care stiam ca e atat de aproape.

*

Timpul, prin absenta lui m-a invatat sa-mi ascult corpul, m-a invatat sa descopar oamenii cu reactiile lor fine, sa traiesc in prezent, sa ma bucur de aer, lumina si iarba si sa-mi descopar linistea interioara. Timpul prin prezenta lui mi-a adus din nou aceleasi probleme de zi cu zi dar pe care acum stiu cum sa nu le mai las sa ma afecteze. Am invatat sa am timp.

Acum, la cateva zile dupa ce am iesit din acest experiment am refuzat sa-mi pun ceasul la mana , am refuzat sa raspund la intrebari gen “ in cat timp ajungi” si mi-e greu sa ma apropii de telefon si sa scriu la acest laptop. Imi verific facebook-ul o data pe zi si ma bucur de fiecare melodie in parte ca si cum ar fi ultima. M-am intalnit de doua ori cu grupul meu de prieteni si mi-e dor de cel nou.

***Intregul experiment va fi subiectul unui documentar pentru Discovery.

2
2185