Category : diverse

ta5Tara lui Andrei, part 1

Tara lui Andrei, part 1

vin dintr-o familie nu foarte instarita; in copilarie, numarul taberelor scolare la care am fost incap pe degetele de la o mina, iar dintre ele, majoritare au fost taberele de matematica, pentru ca eram olimpic.

stiu deci ce inseamna emotia si freamatul de dinainte de a merge intr-o tabara si mai stiu ce inseamna sa te intorci in orasul tau mic, printre colegii tai de scoala, cu povesti dintr-o tabara mare; o tabara in care activitatile n-au nimic de-a face cu experienta din scoala.

acesta e motivul pentru care saptamina aceasta sunt in Tara lui Andrei, tabara de vara creata de Petrom pentru copiii din comunitatile unde isi desfasoara compania activitatea.

***
Tabara Tara lui Andrei a inceput acum 5 ani ca o activitate de vara pentru copiii angajatilor din benzinarii. Dupa doi ani proiectul a luat amploare si s-a transformat premiul pentru un concurs national de proiecte pentru sustenabilitate eco, intre scoli.

Anul acesta concursul s-a desfasurat in comunitatile in care Petrom isi desfasoara activitatea, iar in tabara de la Tarlugeni in acest moment sunt copii din 5 scoli – adica 125 de nabadaiosi care sunt implicati in multe actiuni de educatie eco, de lectii stiintifice amuzante (despre elementele esentiale ale naturii: apa, aer, foc, pamint).

***

cind am plecat de acasa, aveam un gind: sa scriu povestea unui copil care iese pentru prima data din satul lui pentru care experinta din tabara inseamna o transformare, o deschidere catre o lume noua, intelectuala si sociala.

dupa prima zi, stiu ca nu e vorba doar de transformarea copiilor, ci si de a tinerilor care sunt voluntari si, sper din tot sufletul, ca va fi si transformarea profesorilor care-i insotesc pe copii.

echipa organizatoare le-a explicat frumos si motivational ca ei, tinerii voluntari, sunt modele pentru pustii din tabara – cind iesi pentru prima data undeva fara parinti, iti iei ca model pe cei mai apropiati de virsta ta, nu pe profesori – iar ei s-au mobilizat si activat intr-un fel care te surprinde: cer sfaturi cum sa-i ghideze pe copii sa faca lucrurile bune, fara sa para ca le interzic ceva, invata trucuri cum sa le capteze atentia copiilor, cum sa le tina ocupat timpul intre doua activitati intr-o formula creativa etc.

staful tehnic – cu medic, psiholog, profesori, animatori, voluntari – are in fiecare seara o sedinta administrativa unde se invata indirect un fel de psihologie aplicata pentru copii.

***
eroii mei de ieri au fost tinerii de la ecoXtrem care s-au organizat exemplar pentru a tine sub control 50 de copii in Aventura Parc. au avut vorbe de incurajare pentru fiecare pusti care tremura la un obstacol dificil, au gasit solutii pentru a-i face sa zimbeasca in orice moment, chiar si atunci cind – pentru ca erau prea mici – nu aveau voie pe trasee mai complicate si aveau ochii in lacrimi de necaz.

cel care e cu spatele in aceasta fotografie este Adrian Ghencea de la ecoXtrem, unul dintre eroii mei de ieri. tot respectul meu pentru rabdarea si energia lui, pentru diplomatia si empatia lui aflate intr-un melange perfect cu fermitatea.

iata ipostaze ale activitatilor de ieri si astazi dimineata.

Irina a cintat in masina, la microfon in fata a 50 de persoane. are o voce frumoasa si calda, sustinea bine ritmul si pauzele dintre note; o trada un usor tremolo si doar daca erai atent intelegeai cit de multe emotii are. sunt sigura insa ca aplauzele si uralele finale au pus o caramida la temelia increderii in propria-i persoana. si ca astfel, efortul ei de a-si invine emotiile, a fost rasplatit. profund, pe termen lung.

***

intre copiii care sar de bucurie, daca va uitati cu atentie e un copil care sta jos cu geaca in cap. Il cheama Florin si tocmai pierduse intrecerea in care i-ar fi fost asistent Renatei – cercetatoarea care le preda lectii trasnite despre aer. a stat 5 minute suparat, dar Renata nu s-a lasat; a facut ea cumva sa-l rasplateasca si sa-l aduca linga laboratorul ei ceva mai tirziu ca sa zimbeasca din nou.

(mi-ar placea ca si profesorii din scolile de oriunde sa aiba determinarea fetelor de la Fun Science de a-i bucura pe copii in timp ce le povestesc notiuni despre fizica, chimie, biologie. va povestesc zilele viitoare pe larg despre ele )

***

un mesaj din curtea taberei, in locurile unde simpaticele de la Fun Science fac lectii pline de umor: “de ziua lui Andrei se arunca la cos obiceiurile proaste!”

1637
patzaikin 1concurs – cea mai frumoasa amintire de la olimpiada

concurs – cea mai frumoasa amintire de la olimpiada

Pentru noi aproape ca s-a incheiat Olimpiada 2012. Mai sunt  trei zile, dar nu mai avem romani in competitie.

stiu ca v-a placut concursul cu tricoul olimpic, tricoul pe care l-au purtat olimpicii romani la ceremonia de deschidere, asa ca sunt pregatita sa va mai fac cadoul unul, gratie celor de la Rowmania care au creat brandul Patzaikin fashion.

ce trebuie sa faceti ca sa intrati in concurs:

povestiti cea mai frumoasa amintire a voastra de la aceasta olimpiada, intr-un paragraf, in comentarii la acest concurs.

miine seara stabilim cistigatorul.

Mult succes.


PATZAIKIN Fashion (componenta a brandului PATZAIKIN) a furnizat tinuta de defilare a echipei olimpice a Romaniei. Pentru ca hainele facute de designerul roman Olah Gyarfas au fost foarte apreciate de public, a fost realizata Colectia Romania Olimpica (toate produsele le puteti vedea aici) prin care vor fi disponibile pentru public replici identice ale acestor haine, doar pe perioada Jocurilor Olimpice si Paralimpice (adica in cursul lunii august). Hainele sint croite pentru sportivi, dar nu sint echipament sportiv, ci sint tinute urbane, casual, care vin bine pe orice conformatie. Materialele (bumbac, cinepa, denim) si culorile (ocru, alb, albastru inchis si gri) sint foarte naturale.

Brandul PATZAIKIN este de fapt construit doar ca un motor financiar pentru proiectele de antreprenoriat social dezvoltate impreuna cu Ivan Patzaichin in beneficiul comunitatilor din Delta, prinse in miscarea sociala Rowmania.

Colectia Olimpica Patzaikin poate fi vazuta, cumparata, dintr-un popup shop care e deschis pina pe 2 septembrie in Mall-ul din Baneasa.

MILA 23 coperta 1sa ne transformam sportivii in eroi

sa ne transformam sportivii in eroi

zilele astea, cit sunt Jocurile Olimpice, ne loveste dragostea pentru sportivi pentru ca ne confruntam cu anduranta lor, puterea de concentrare, efortul imens pe care-l fac.

ne revoltam de ce nu sunt apreciati mai mult sportivii, de ce nu se scriu carti sau nu se fac filme despre ei. de ce nu-i transformam in eroi ca la americani.

ei bine, incepem sa recuperam la acest capitol.

*

miine se lanseaza cartea de benzi desenate Mila 23, in care eroul este Ivan Patzaichin si e printre putinele incercari  romanesti de a transforma un sportiv intr-un erou.

cartea este ilustrata de Alex Talamba, apare la editura Mandragora si este sponsorizata de Vodafone.

***

ar fi frumos sa cumpere aceasta carte cit mai multi oameni pentru ca asta ar insemna un dublu beneficiu: am incuraja si alte edituri sa ne transforme sportivii in eroi, iar oamenii din Delta catre care pleaca toate incasarile cartii vor beneficia de o viata putin putin mai buna.

Cartea Mila 23 face parte din proiectul Rowmania, o miscare sociala prin care Ivan Patzaichin incearca sa dea inapoi Deltei, o parte din dragostea si succesul pe care el le-a primit.

Puteti participa la lansarea cartii miine la ora 12, la Vodafone Experience Store – in AFI Cotroceni, unde va puteti intilni si cu Ivan Patzaichin si cu ilustratorul Alex Talamba si, desigur, puteti cere autografe.

2361
samuel naomiincurajari pentru (para)olimpici

incurajari pentru (para)olimpici

imagineaza-ti ca esti la jocurile olimpice, te afli in finala si te pregatesti sa concurezi la proba pentru care te-a pregatit. simti presiunea pentru ca-ti doresti o medalie, ai muncit mult pentru asta si esti fata in fata cu proba care te poate face campion. orice greseala te poate scoate din concurs si 4 ani de munca pot disparea intr-o secunda.

poti sa-ti imaginezi asta?

mai adauga ceva la exercitul tau, de fapt mai taie – esti orb. nu vezi nimic din competitie, ai sanse la o medalie, dar nu ii vezi pe cei din tribune, doar ii auzi; ii simti.

***

stiu ca astazi suntem mai centrati ca niciodata pe Jocurile Olimpice de la Londra. suntem in doua finale pe aparate la gimanstica, fetele noastre sunt minunate, deci avem mare motiv de bucurie.

as vrea insa sa va rog sa incurajam – in avans – doi dintre cei mai speciali concurenti la jocurile paralimpice care incep pe 28 august.

Noemi (15 ani) si Samuel (17ani) Ciorap, doi frati din cluj sunt primii reprezentati ai romaniei la jocurile paralimpice la inot. si au sanse la medalii.

spre  deosebire de orice sportiv care e acum la olimpiada, noemi si samuel nu pot vedea incurajarile si sustinerea celor din tara, dar o pot auzi. si, desi e greu de crezut, pot auzi orice mesaj de la mare departare.

special pentru primii inotatori romani la jocurile paralimpice a fost creata o aplicatie pe facebook. scrieti un mesaj de incurajare pentru Noemi si Samuel si un soft special le citeste mesajul.

sustine-i pe Noemi si Samuel aici

***

Lansarea aplicației face parte din campania “Hai România! Împreună putem învinge!” lansată recent de către Olympus, prin care eforturile echipei paralimpice de înot sunt susținute direct. La baza acestei campanii se află o acțiune de colectare de fonduri petru
achiziționarea de echipament, asigurarea accesului la antrenamente și a prezenței echipei la Jocurile Paralimpice de la Londra, care se desfășoară în perioada 29 august – 9 septembrie. Astfel, pentru fiecare sticlă de lapte OLY vândută, Olympus va dona câte 10 bani echipei paralimpice de înot.

***

Până la startul în cursa pentru o medalie paralimpică, Samuel si Naomi se antrenează intens – zilnic înoată aproximativ 10 kilometri, având săptămânal opt antrenamente la bazin și trei – patru la sala de forță. Copiii au plecat duminica împreună cu antrenoarea lor, Emeșe Maniu, în Sierra Nevada, Spania, unde își vor putea efectua antrenamentele în condiții similare unei competiții precum cea din cadrul Jocurilor Paralimpice.

“Lupta este la fel de aprigă şi la fel de grea pentru toţi înotătorii din lume. Înotul este cea de a doua probă paralimpică în funcție de numărul de sportivi calificați, de aceea este nevoie de foarte multă muncă pentru a face o figură frumoasă la prima participare românească în această competiție”, recunoaste Emese Maniu.

***

deci, daca va rog eu tare tare trimiteti un mesaj de incurajare pentru Naomi si Samuel, scrieti aici 3 cuvinte?

Imaginati-va cit de frumos e sa primeasca incurajari de la oameni pe care nu-i cunosc si sa descopere ca sunt zeci de oameni care sunt alaturi de ei intr-o experienta care le poate schimba viata.

pt voi a imagina – imagine – are mai mult sens. vedeti.

P.S. de fiecare data cind vad fotografia de mai sus, cu Naomi si Samuel in bazin, cu ochelarii de inot la ochi ma gindesc ca sportul ne face egali: daca n-ati  fi stiut ca au deficiente de vedere, ati fi facut diferenta intre ei si alti inotatori.

3748
nadia 1976Gimnastica si marketing

Gimnastica si marketing

la Olimpiada din 1976 nimeni nu stia nimic despre lotul roman de gimnastica, toata presa isi concentra atentia pe gimnastele din germania si URSS, dar Bela Karoly a avut strategia lui. iata o foarte frumoasa lectie de marketing.

(fragment din cartea Scrisori catre o tinara gimnasta – Nadia Comaneci,  ed Humanitas)

***

Antrenamentul oficial este o sansa pentru toate gimnastele de a-si realiza exercitiile la aparatele si in sala in care se va tine competitia. Fiecare echipa are 20 de minute la fiecare aparat si cele mai multe sportive executa programe reduse astfel incit sa evite accidentarile de ultim moment din cauza tracului. Tribunele sunt ticsite cu fani, presa si arbitri. (…) In 1976 echipa  romaniei era total necunoscuta si Bela era constient ca trebuie sa schimbam ceva daca voiam sa avem o sansa de cistig.

“Acum intra in sala echipa olimpica a Romaniei…” s-a auzit vocea crainicului repetind numele tarii noastre, insotite de citeva aplauze politicoase. Era momentul sa intram pentru antrenamentul oficial, dar Bela ne tinea pe loc in tunelul ce ducea spre arena, nedindu-ne voie sa intram. Toate eram imbracate in costume rosii, cu parul prins in coada de cal. Bela ne instruise sa intram marsaluind ca soldatii si sa ne facem programul fara greseala.

Crainicul a repetat anuntul. ” domn profesor ne cheama”, am indraznit eu. Bela a zis sa-i lasam sa astepte.

Cind in cele din urma am intrat, toata sala s-a uitat la noi pentru ca nu ne prezentaseram la timp. Aplauzele au fost ceva mai animate si simteam cum ne urmaresc cu ochii. Eram in orice caz o prezenta exotica. Comparativ cu celelalte gimanaste (care aveau paroape 20 de ani ori peste), eram de=a dreptul minuscule si purtam costume identice. Gimnastele din celelalte tari aveau costume individualizate si treceau de la un aparat la altul. Nu si noi. Fara un moment de odihna, am evoluat concentrate si fara greseala. Cind am coborit de pe birna, antrenorii, celelalte gimnaste si oficialii priveau uluiti.

A doua zi, fosta echipa necunoscuta a Romaniei trebuia sa se ascunda de ziaristi.

***

3449
Liuli Pumpkin boxLiuli Gongfang – dragonul si pestisorul de sticla albastra

Liuli Gongfang – dragonul si pestisorul de sticla albastra

text de Sorana Savu

M-am gandit initial ca o sa va povestesc si despre Liuli si despre Mario Cioni intr-un singur post, pentru ca ei sunt “generatia noua” de maestri ai cristalului. Dar ar fi pacat sa condensez efortul lor in cateva paragrafe, fiindca nu-i usor sa demonstrezi ca se poate crea ceva original si frumos chiar si in urma unor nume ca Galle, Lalique, Baccarat sau Daum.

Loretta Hui-shan Yang – cea care a pornit in China Liuli Gongfang (in traducere “Atelierul de pasta de sticla”, pentru ca in China lumea nu le prea are cu brandingul) a avut o cariera de succes, zice-se, in Taiwan, in anii ’70. In 1987, a pus punct vietii de actrita si si-a propus sa invete si sa aduca in China tehnicile marilor artisti europeni – in speta “cire perdue”, o tehnica superba, care se mai regaseste in decorarea bronzului, si e in masura sa creeze efecte de culoare extraordinare. Zis si facut. Realizati ca rezum in trei cuvinte o munca de vreo 11 ani, da?

Atelierul de Pasta de Sticla a avut, in 1998, o expozitie la Victoria & Albert Museum, iar celebra institutie londoneza i-a cumparat Lorettei, pentru colectiile sale, mai multe piese – printre care si cutia dovlecel, creata chiar de Loretta. In fiecare an, Liuli primeste distinctii pretutindeni in lume si realizeaza piese din cristal demne de orice muzeu de arta, moderna sau nu, din lume.

Numele pieselor, veti vedea, sunt foarte chinezesti – romantice, criptice, poetice. Multe dintre subiectele traditionale ale culturii chineze sunt suflate in pasta nobila de sticla, alaturi de flori neinchipuite, din sticla mata, translucida si transparenta, imbinata fara cusur si fara ezitare, de o maniera care iti taie rasuflarea. Cea mai recenta colectie a ei se numeste, logic pentru ca e Anul Dragonului – Arising From the East, The Dragon.

Anul trecut, cand am fost in China, mi-am dorit sa ma intorc de acolo cu un singur obiect, care sa fie si sa ramana, cumva pentru mine, vesnic China. Obiectul acela e un dragon semnat Liuli Gongfang.

Mall-ul in care l-am gasit, un mall snob cum gasesti numai in tarile noastre pline de bani proaspeti, opunea, pe acelasi coridor, boutique-urile Baccarat si Swarovski cu Atelierul de Pasta de Sticla. Nu discutam preturile Liuli, care oricum mi se par ireal de scazute raportate la calitatea si valoarea artistică a majoritatii pieselor pe care LE VINDE. Dar, prin comparatie, marcile europene erau mici, manieriste si comerciale, cu preturi fondate pe un heritage insuficient reprezentat in colectiile zilei. In timp ce in Atelierul de Pasta de Sticla, magia creatiei era vie si vibranta.

Gasiti multe exemple ale talentului echipei Liuli pe site-ul American – liuli.com. Aici va arat doar trei mostre. Faceti abstractie de piesele care vi se par ‘chinezisme’ si uitati-va la cele zdrobitor de originale – tot ce pot sa va spun e ca, in Beijing, inainte sa optez pentru dragon, m-am gandit mult sa-mi cumpar un pestisor de cristal albastru de la Liuli. Uitati-va la pestisorii ei albastri si veti scapa de obsesia kitsch-urilor odioase din vremea comunista, care tronau pe milieu-uri si ne priveau cu ochi… sticlosi de pe televizor.

Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

2901
patzaikin 1ii admiri pe olimpicii romani? dovedeste-o

ii admiri pe olimpicii romani? dovedeste-o

zilele astea Olimpiada ne-a salvat moralul si ne-a dat motive de bucurie: sportivii nostri au luat medalii in fiecare zi si, desi noi n-am avut niciun merit, succesul lor a fost si al nostru.

ce-ati zice sa le aratam olimpicilor nostri ca ii iubim?

va provoc la o competitie cu un premiu olimpic: un tricou ca acela pe care l-au purtat olimpicii romani in festivitatea de deschidere.

arata-ne ca esti fan-ul olimpicilor, ca-i sustii intr-un mod unic (fa un banner, scrie pe blog-ul tau, fa orice -ti trece prin minte dar trimite o dovada – un link aici sau pe mail cristina.bazavan la gmail).

ai timp sa te organizezi pina duminica la ora 12.00. transmite mesajul tau catre olimpicii romani (va ajunge la ei, oricare dintre ei e mentionat, promit) si unul dintre cele mai rivnite obiecte pe care le poarta la Londra – tricoul olimpic in editie limitata – va fi al tau.

succes. in competitia asta – cu mesajul atit de frumos pentru ca este pentru olimpici – mai mult ca niciodata e valabila zicala “important e sa participi”

***

PATZAIKIN Fashion (componenta a brandului PATZAIKIN) a furnizat tinuta de defilare a echipei olimpice a Romaniei. Pentru ca hainele facute de designerul roman Olah Gyarfas au fost foarte apreciate de public, a fost realizata Colectia Romania Olimpica (toate produsele le puteti vedea aici) prin care vor fi disponibile pentru public replici identice ale acestor haine, doar pe perioada Jocurilor Olimpice si Paralimpice (adica in cursul lunii august). Hainele sint croite pentru sportivi, dar nu sint echipament sportiv, ci sint tinute urbane, casual, care vin bine pe orice conformatie. Materialele (bumbac, cinepa, denim) si culorile (ocru, alb, albastru inchis si gri) sint foarte naturale.

Brandul PATZAIKIN este de fapt construit doar ca un motor financiar pentru proiectele de antreprenoriat social dezvoltate impreuna cu Ivan Patzaichin in beneficiul comunitatilor din Delta, prinse in miscarea sociala Rowmania.

Colectia Olimpica Patzaikin poate fi vazuta, cumparata, dintr-un popup shop care e deschis pina pe 2 septembrie in Mall-ul din Baneasa.

***
zilele viitoare va spun povestea echipamentelor si va fac cunostinta cu norocosul care s-a intilnit cu toti olimpicii romani ca sa-i masoare. fiecare haina a fost creata special pe dimensiunile lor.


***

implicarea mea in aceasta campanie este pro bono si din tot sufletul.

later edit: Diana Gradinaru s-a inscris in concurs, via email, cu wall-ul sau de facebook unde posteaza zilnic multe incurajari pt sportivi

Din tot sufletul ii sustin si eu pe olimpici. Nu tin musai sa o dovedesc, dar tricoul e atat de tentant incat mi-am spus ca pot sa particip si eu la concurs cu wall-ul meu de Facebook. Sunt alaturi de ei si cred ca ar trebui sa fim toti, sa-i incurajam, sa-i felicitam chiar si atunci cand pierd, sa aratam ca ne pasa si ca apreciem si promovam valorile Romaniei. Eu incerc sa fac asta. Atat cat pot, bineinteles.

*

Adina C s-a inscris via email cu aceasta fotografie a miinii ei:)

“Pentru ca olimpicii romani de la Londra ne fac inima sa vibreze cu bucurie si mandrie! Hai Romania!”

3777
s100814_sacramonepg-verticalRomanul din spatele unui aur american la JO

Romanul din spatele unui aur american la JO

de dimineata, americanca Alexandra Raisman proaspat laureata cu aur pe echipe la gimnastica a postat pe twitter:

Alexandra Raisman ‏@Aly_Raisman
Last night after medal ceremonies I ran over to Mihai and put the gold medal around his neck, he was hysterically crying, it was so special.

Mihai, cum va asteptati dupa nume, e roman. Mihai Brestian (acum Brestyan) a facut parte din echipa antrenorilor nationalei romancelor, apoi a antrenat echipa Israelului. Acum, impreuna cu sotia sa, Silvia, are o academie de tenis in America.

Din cit de emotionant si special e mesajul sportivei pe twitter, Mihai Brestyan pare a fi un antrenor f special.

3319
make si vladBloggers Inc – cine sunt sefii?

Bloggers Inc – cine sunt sefii?

cind scoti 20 de oameni in natura si-i pui sa intre intr-o competitie, le dezvalui o parte din caracter. asa s-a intimplat la Bloggers Inc, teambuilding pentru bloggeri din Bucuresti, Timisoara si Craiova.

incapatinarea si rasfatul meu s-au vazut imediat; n-am facut decit o proba din competitie (mi-am incurcat echipa, deci as puncta si ceva la egoism); ma rog am avut scuze, stiau ca nu voi presta multe activitati, functia mea in aceasta companie plina de directori era…

am petrecut 2 zile si jumatate cu acesti oameni; pe unii ii stiti, pe altii nu. am ales sa va povestesc citeva secvente care m-au facut sa-i vad altfel pe unii dintre ei. sper sa le cititi blogurile, fie si pentru aceste mici intimplari.

make – marius matache – m-a facut sa pling.

“toni tecuceanu stia sa glumeasca din orice. ma suna si-mi zicea “ce faci? hai sa iesim sa ne plimbam.” ne suiam in masina si povesteam. ii placeau trenuletele. linga eroilor e un magazin cu trenulete si voia sa-si ia unul. cind s-a facut un an de la moartea lui – care a fost cu o saptamina inainte de ziua lui de nastere – ne-am vazut toti prietenii si am facut un party in cinstea lui. apoi m-am dus si am luat o locomotiva de trenulet si i-am dus-o.”

**

adriana cocis = joie de vivre. e gravida in 6 luni (Ana Cristina se va numi fetita ei:) ) si n-a avut nici cea mai mica ezitare sa execute toate probele din competitie (urcat pe munte, biciclit, intrecere cu caiac-ul). toata toata admiratia mea pentru felul linistit si elegant, cu mega bun simt, cu care se bucura de ce i se intimpla.

***

bogdan antohe – am sa tin minte mult timp bucuria lui de a face sport care e la fel de mare cu bucuria de a imparti asta cu ceilalti. e gata sa te invete orice, sa te incurajeze cu cele mai frumoase cuvinte, doar ca sa incerci sa faci sport. pentru ca stie, din propria-i experienta, cit de mult te schimbi dupa ce ai mici victorii personale in lupta cu propriile limite fizice. (mi-a povestit despre asta in masina:) )

***
augustin radu – stiu ca majoritatea oamenilor il vad un Peter Pan modern (cu dorinta lui de a ramine copil) sau ca un povestitor fara de sfirsit, dar…

iata un dialog din masina ( renault megane – ul simpatic):

– nu vreau sa fiu eu primul in coloana; e chinezu in echipa, e si make; ei sunt mai mari, mai importanti, trebuie sa fie mai in fata, nu o sa-mi arat eu acum talentele de sofer intr-o competitie.

– e frumos gestul tau, dar crezi ca ei o sa observe asta? si daca nu observa, tu fiind atit de atent la detalii – pentru ca ceea ce faci in coloana de masini e un detaliu fin – ai sa remarci si daca ei nu-ti raspund la fel, nu vei fi dezamagit?

– nu. am invatat sa fac lucrurile asa pentru ca simt, fara sa cer ceva inapoi.

***
o alta conversatie cu garda jos, despre business, cu Chinezu – in alt Renault:) – m-a facut sa-mi limpezesc ideile despre cum ma voi dezvolta in online. a doua zi mi-am cumparat un domeniu nou:). e evident ca la asta nu pot sa dau detalii. Multzam Cristi. (pila lui eram in Bloggers Inc:) )

***

Vlad Dulea – m-a impresionat generozitatea lui.

Vlad a fost printre organizatorii evenimentului si a avut partea cea mai grea din munca, asa ca a fost tot timpul atent sa avem toate lucrurile pregatite pentru probe, pentru evenimente.

in ultima seara nici macar n-a mai stat la masa, avea de pregatit sonorizarea pentru concertul pe care-l sustinea impreuna cu Make.

habar n-am avut ca Vlad cinta atit de bine (n-am fost niciodata la acustic bloggers), dar ce m-a impresionat a avut legatura cu relationarea sa la ceilalti.

desi cinta cel putin la fel de bine ca Make, pentru ca Marius e mai celebru si mai mare, Vlad se uita cu atit de mult drag si cu asa un mare zimbet la Make, incit ii vedeai toata generozitatea acolo. si bunul simt.

mai vazusem asta si pe dunare cind, in caiac alaturi de Ruxa, a avut nevoie de doar citeva secunde sa o faca sa se simta confortabil, dar in acelasi timp sa-i ordoneze miscarile ca sa fie in sincron.

tare mult mi-a placut asta.

partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.

2615
london2012medalgoldde ce iubim olimpiada

de ce iubim olimpiada

e ceva ciudat si special cu sportul. mai ales cind e olimpiada.

cind sunt ai tai pe teren, pare ca lupti si tu alaturi de ei. ti se opreste respiratia, ti-e teama pentru orice miscare a adversarului.
ti-ai putea gasi scuze ca tot ceea ce reusesc ei sunt un fel de victorii prin procura pentru succesele care-ti lipsesc din viata, dar si cind pierd un meci tu ai ochii in lacrimi.

si-ai vrea sa poti sa fii acolo linga campionul care a pierdut, ca sa-i spui cit e de minunat. si ca ai tot respectul pentru efortul lui, pe care tu- spectator – nu-l poti face si, chiar daca-l intuiesti, nu ai cum sa-i simti efectele.

poate tocmai de asta iubim olimpiada. pentru ca scoate din nou la lumina, din noi, fair play-ul pe care-l uitam adesea in viata. si suntem uniti. din nou.

***
sa dea domnul ca fiecare zi de olimpiada sa insemne o medalie pentru RO ca aceasta prima zi a alinei dumitru… bravo alina. bravo.

1336
old-couplebarbat despre femei

barbat despre femei

– am un prieten cu multi bani care a fost numai cu femei frumoase, dar proaste. adica frumusele, nu top model, dar prostutze

– de ce? are o strategie?

– cind ajunge acasa nu vrea sa auda problemele ei existentiale, vrea sa se simta bine.

– si tu? esti la fel?

– nu, sunt dispus sa aud si problemele ei existentiale, dar ca vreau sa simt ca ea e o femeie care  – cu toate problemele existentiale – e linistita pe dinauntru. asta ma ajuta cumva, subliminal, sa cred ca o sa fie o mama buna, ca viitorul meu copil o sa stea intr-un loc cald si bun.

***

o conversatie cu un domn cu care s-ar putea  sa fac un interviu/ un profil,  smth.

1929
afterSENZATIONAL: cit de mic e un spatiu mic?

SENZATIONAL: cit de mic e un spatiu mic?

pe covorul meu se afla la scara 1/1 amprenta bucatariei unei tinere – 1, 32 mp.

in real bucataria arata asa

acum acelasi spatiu arata asa

mi se pare incredibil ce pot face niste oameni priceputi; cum pot folosi orice colt intr-un mod optim si pot transforma orice spatiu – oricit de mic – in ceva minunat.

mi-ar placea sa stiu si eu sa fac asta, am un colt in hol unde tre sa gasesc o solutie creativa de depozitare:)

bucataria de mai sus a fost inscrisa la concursul spatii mici initiat de ikea. puteti sa va mai treceti prin SENZATIONAL/ SOCANT/ EXTRAORDINAR , uitindu-va aici la cum au fost transformate cele mai mici spatii de locuit posibile.

eu ma uit de o jumatate de ora si nu ma mai satur:)

1773
picsay-1343329926Ce-am invatat pe dunare

Ce-am invatat pe dunare

exista locuri care-ti arata cit de relativ e totul pe lume.
ca de exemplu, barajul portile de fier. pe o parte a malului dunarii ceasul indica o ora, pe partea cealalta – la 1 km distanta, ceasul indica alta ora.
si sirbii si romanii se uita, realmente, la acelasi cer – rasarit, apus – dar se raporteaza temporar diferit la el.

***

am fost un week end in mijlocul saptaminii pe dunare, linga portile de fier, in ceea ce s-a numit teambuilding  Bloggers Inc si asta a fost al doilea meu contact direct cu Dunarea (primul e via bratele deltei or sulina), dar a fost la fel de impresionant.

***
pe apa barcagii nu masoara distanta in km, ci in timp. “suntem departe de colegii nostri?”, l-am intrebat pe Nicu, capitanul barcii. “10 minute”, a raspuns scurt.
la fel apreciau distanta si in delta.

oamenii apelor au povesti cu eroi, au legende.
ca povestea cu un important om al imperiului austro ungar care, pentru ca a facut ceva ilegal, a fost pedepsit sa construiasca un drum pe linga cursul dunarii. cind si-a terminat banii, s-a incheiat si drumul. ultimul lucru pe care l-a facut a fost sa inscriptioneze pe o stinca numele sotiei lui – Elisabeth.
astazi, Dunarea acopera drumul, dar inscriptia se vede cind nivelul apei e mai scazut.

cind ai in dreapta munte, in stinga munte, sus cer, jos apa si tu esti pe o barca micuta cu motor, incepi sa simti cit de fragil esti in mecanismul cu multe rotite care se cheama natura. e un exercitiu bun pe care ar fi frumos sa-l faca si domnii care se cred Dumnezei la meetinguri, la tv, la tribune.

cind dupa un colt iti iese o statuie sculptata in stinca, de 55 m inaltime , iar tu esti la baza stincii intelegi cit de mic esti ca om, dar cit de mari si importante lucruri poti face.
statuia lui decebal e cu doar 6 m mai mica decit Statuia Libertatiii (dar e mai mare decit Iisusul din Rio) si este, de departe, cea mai inalta statuie din Europa. (asa pt proportii amuzante dar relevante – nastul are 7 metri lungime si 4 latime… bun baiat a fost Decebal asta). 12 sculptori alpinisti au muncit din 1994 pina in 2004, dimineata devreme pina la ora 10 si apoi pe seara cind se mai racorea.
asta e locul in care se odihneau.

pe linga Cazane sunt doua pesteri (cazanele mari si cazanele mici sunt doua defilee unde dunarea sa ingusteaza teribil – pina la 150 m; se numesc cazane pentru ca apa pare ca fierbe din cauza curentilor ) . eu am vizitat-o pe cea mai mica, a Veteranilor. de afara vedeai stinca uriasa cu o mica intrare cu scari de lemn. inauntru o grota curata, mare, cu pereti ca si cum ar fi fost proaspat slefuiti. senzatia a fost stranie – ca si cum in pamint, despre care-ti imaginezi ca e o structura solida, sunt de fapt niste bule mari de aer – ca-ntr-o gogoasa care sta la prajit.
de aici, m-am gindit din nou cit de relativ e ceea ce ne imaginam noi ca e stabilitate. poate ca sub pamintul pe care calcam si despre care credem ca e stabil se afla, la putina distanta, in adincime, o mare gogoasa de aer.

am fost la spa-ul testoaselor :). sunt niste testoase avute si rasfatate, unele au gps , altele au chip-uri in zona creste o specie rara de testoasa, exclusiv erbivora: testoasa Hermann – care pentru ca e pe cale de disparitie e protejata. exista un call center unde oamenii care gasesc o testoasa pot suna, vine cineva recupereaza testoasa, o verifica daca e sanatoasa, ii mai face ceva vitamine si apoi ii da drumul in natura. tratamentul se intimpla adesea la spa-ul lor , intr-o casa frumoasa; ma rog, ele traiesc in curte, in iarba, unde-si sapa gropi in care dorm. au numere scrise pe carapace si-arata ca jucatorii de fotbal american, dar asa le recunoaste Nea Vasile, cel care are grija de ele. undeva in padure e o testoasa care are un gps pus pe carapace pentru ca cercetatorii de la Universitatea Bucuresti/ Fac de geografie care au in grija parcul natural Portile de fier, sa analizeze pe unde merge, cit spatiu foloseste in habitatul ei natural. in curtea in care sunt tinute testoasele aflate in tratamente pentru recuperare e una care are un chip pe carapace care masoara temperatura si umiditatea, tot pentru cercetari. (daca vreti va spun cum fac testoasele bebelusi… va arat filmulet adica)


***

ce incerc sa zic cu toate astea? pina nu ajungi acolo habar nu ai ca exista atitea lucruri de vizitat/ descoperit. poti sa faci drumetii pe munte sau croaziere pe dunare, poti sa vezi flori rare (exista un liliac si o lalea unice in ro, pe care le vezi doar aici), tot felul de animalutze, poti sa practici sporturi de apa si poti trai in liniste fara discoteci si lume galagioasa.

nu inteleg de ce ne inghesuim cu totii sa mergem pe litoral, cind linga oravita ai munte si apa (chiar si plaja frumos amenajata), intr-un cadru mult mai intim, mai curat si mai cochet.

***

noi am locuit la hotel continental portile de fier, chiar linga baraj (vedeai noaptea barajul luminat de parca era brooklyn bridge), un hotel care e specializat pentru team buildinguri si turism de grup. se deschide doar pentru grupuri mai mari de 20 de persoane, altfel spus e ca si cum l-ai inchiria cu totul, ceea ce sporeste gradul de intimitate.

miine va spun despre teambuilding si cum se vede caracterul oamenilor cind ii pui intr-un concurs. eu am iesit ca uleiul la suprafata – incapatinata, rasfatata – si am executat doar o proba din competitie:)

partenerii excursiei noastre au fost continental hotels, aventuria.ro si renault.
incep sa dezvolt o teorie legata de megane (si nu era megane-ul olimpic)-> indeamna foarte tare la povesti. ne-am povestit vietile in masina, si la dus, si la intors.

p.s. am fost cuminti si in ultima noastra zi, dupa ce terminaseram competitia ne-a iesit in cale curcubeul.

cei cuminti (d)in excursie au fost Roxana PaunLoredana LunguAdriana CocicDana IlieCristina PutanOltea ZamboriRuxandra Predescu,  ChinezuMarius MatacheVlad Dulea,  Augustin RaduLucian PrejbeanuRazvan PascuBogdan AntoheAndrei Zdetovetchi, Sorin NeaguAlex Dumbrava

3317
catalin 2Sanatos e sa taci

Sanatos e sa taci

text de Catalin Anchidin

Postul meu de astăzi e unul din acela comun. Nu aduce nimic nou, nu are nimic senzațional și nu te face decât să zici, poate pentru a zecea oară pe ziua de astăzi, “nu mă mai miră nimic”. De fapt, ai putea să treci liniștit peste el. Ai putea să îți consumi trei minute în care să nu te mai enervezi, trei minute în care să stai tu cu tine și să nu te mai consumi cu mizeriile din jurul tău. E mai sănătos așa. Și crede-mă, nu ai vrea să te îmbolnăvești.


În ultimul an am interacționat, de mai multe ori, cu sistemul sanitar. Nu că mi-aș fi dorit dar s-a întâmplat.
Înainte să zic ce mă doare, o să precizez că în alte ocazii am avut parte și de tratamente umane mai fericite, dar tind să cred că sunt din ce în ce mai izolate.

De fiecare dată când aud de spital nu știu de ce să îmi fie mai întâi frică: de boală, intervenție, tratament sau de maladia unor personaje din sistemul medical.

Am să fac referire, astăzi, doar la comportamentul asistentelor medicale cu care inevitabil te întâlnești prima oară pe holul de la Urgențe. Ele sunt responsabile cu welcoming-ul, în primă fază.

În cel mai recent caz, întâmplat de curând, au început să urle isteric și să intrebe “de ce nu ai venit cu pacientul la miezul nopții?!”. Încerci să le explici frumos că de fapt salvarea a întârziat. Greșit. De fapt trebuie să taci. Să taci dracului din gură și să te lași pedepsit de doamnele pe care tu de altfel le respecți. Dacă ai făcut imprudența să deschizi gura, ai să descoperi că nu numai că ești nesimțit dar și că ai nimerit fix când se făcea schimb de tură și poate te trezești cu bolnavul în brațe. Începi să tremuri, nu crezi că ți se întâmpla asta, tremuri așa cum o făceai în copilărie. Atunci îți era frică să nu fii certat pentru cine știe ce boacănă stupidă. Acum îți este frică să nu-l pierzi pe cel drag ție doar pentru că ți-ai permis să deschizi gura. Și taci. Taci, tremuri și asculți lecția de viață pe care ți-o dau cele sau cei care ar trebui să aibă grijă de sănătatea ta. Poate că nu ai nevoie de asta atunci dar, lecția vine la pachet cu asigurările de sănătate.

Acum câteva luni am avut un incident cu niște câini comunitari. După ce am fost refuzat de un taximetrist să mă ducă la urgențe, pe motiv că respectiva cursă era prea scurtă, la spital sunt întâmpinat de una din asistente care îmi spune pe un ton total neprietenos că sigur le-am făcut eu ceva câinilor că nu mă atacau ei, așa din senin. Și încă ceva, să nu încerc eu să o conving că știa ea mai bine.
Tot în cadrul acestui episod o altă doamnă asistentă mă întreabă unde s-a întâmplat incidentul. Îi explic unde. Ea mă întreabă în ce sector se află respectiva stradă. În momentul în care îi spun că nu știu exact dacă e sectorul 3 sau 1 stârnesc o nouă rafală împotriva mea. Mi-am plecat capul și m-am gândit că am făcut rău că înainte să vin la spital nu m-am interesat să aflu în ce sector s-a întâmplat evenimentul.

Cum spuneam, la începutul textului, am cunoscut și asistente foarte amabile și atente (ex: spitalul ORL), care pariez că și ele erau la fel de frustrate din cauza salariului mic, din cauza sistemului în care lucrează sau din cauza problemelor personale cu care se confruntă. Încep să cred că sunt tot mai puține.

Am însă o singură rugăminte adresată personalului care aplică abordări de genul celor exemplificate: dacă simțiți că nu mai faceți față, că sunteți nedreptățiți, frustrați, necăjiți, chinuiți, gândiți-vă că și noi, muritorii de rând din spitale, am putea fi la fel. Mai bine vă pierdeți voi job-ul decât să ne pierdem noi mințile sau, mai rău, viața.

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1965
IMG_8623cena di Amici

cena di Amici

la sfirsitul saptaminii trecute, s-au intilnit pentru prima data cei care – cu ingaduinta – au acceptat sa scrie pe blogul meu ca invitati speciali.

cena di Amici di Peroni- o cina italieneasca al fresco.

ce discuti cu prietenii, ramine intre prieteni, asa ca n-am sa povestesc ce s-a intimplat acolo, va las doar citeva fotografii cu protagonistii, ca sa-i stiti mai bine pe cei care scriu pe aici. (inca o data le multumesc ca scriu constiinciosi pe blogul meu, povestindu-si experientele)

adrian telespan – el nu scrie inca pe blog, dar va scrie in curind 🙂

Sorana Savu

Noemi Revnic

Catalin Anchidin

Diana Marasoiu

Ioana Blaj & Paul Ipate. (nici Paul nu scrie, inca, pe blogul meu, dar… nu se stie niciodata:) )

2784
teasera new Experience

a new Experience

daca ne-ar fi spus cineva acum 10 ani ca vom folosi telefonul ca sa facem fotografii, ne-am fi uitat urit si-am fi zis ca e putin nebun.

daca v-as spune ca poti picta cu telefonul sau ca poti deveni DJ si poti mixa muzici la tableta, ce-ati spune?

fiti cu mintea deschisa, tehnologia e pe cale sa devina arta:)

***

tehnologia e inainte de orice o experienta… incerci ceva ce nu stiai ca exista, te cucereste senzatia si te intrebi “cum naiba am putut trai fara asta pina acum?”

***
joi, 26 iulie, se deschide in AFI Cotroceni Vodafone Experience store, un loc in care tehnologia comunicatiilor trece la next level, devine arta.

in ziua deschiderii, un DJ va sustine un recital special, mixand la tablete, un artist ilustrator va inlocui panza cu o tableta si creionul cu o aplicatie speciala de desenat pentru telefonul mobil si va face portrete digitale tuturor celor care vor pasi pe portile magazinului, un actor „va mima” aplicatii pentru telefonul mobil iar trupa Sensor va sustine un concert inedit pe tablete.

daca ajungeti in magazin, joi de la ora 14.00 puteti participa la un concurs Treasure Hunt, cu premii terminale (Samsung Galaxy S3, Samsung Galaxy Tab, Vodafone Smart II) si bilete la film.

***
peste citiva ani, copiii vostri vor cinta cu telefonul, vor picta pe tableta si vor crea in citeva clipe filme experimentale montate si cu coloana sonora suprapusa.
nu v-ar placea sa stiti ca si voi ati experiementat asta printre primii?

tehnologia devine arta , v-am spus:)

p.s. in perioada 26 – 29 iulie, in Vodafone Experience Store va fi disponibila o oferta promotionala, valabila atat pentru clientii noi cat si pentru cei existenti. Clientii care vor achizitiona un abonament incepand cu Mega 11 + optiunea de internet pe mobil 1 GB vor beneficia de un discount de 100 Euro (TVA inclus) pentru smartphone-uri de top, precum si beneficii duble (minute/SMS in retea, minute/SMS nationale, trafic internet), pe o perioada de 6 luni, pentru pachetele Smartphone incepand cu Mega 11 + 1 GB trafic internet.

1483
tennisdoar tenis si-o poveste de demult

doar tenis si-o poveste de demult

ieri am dialogat pe twitter cu doartenis:

Iti multumesc ca-mi urmaresti blogul. Sunt onorat, mai ales ca datorita tie am asistat la primul turneu de tenis ca ziarist, in 95 🙂 Andrei

*
pe bune? nu ma confunzi? imi zici te rog cum te cheama cu totul? ca nu am gasit pe blog

*
Andrei Constantinescu, eram la inceput pe la Radio XXI. Nu am cum sa te confund 🙂 M-ai trimis la ultima editie organizata de Muresan la BNR

***

asa e. mi-l aduc aminte pe Andrei, eram redactorul sef de la stiri la r21 pe vremea aia si ii cam chinuiam ca sa avem content propriu. el era student la sport, dar nu era pasionat de fotbal, sau nu-mi aduc eu aminte sa fi fost vreun microbist. dar ii placeau celelalte sporturi.

acum Andrei e redactorul sef adj la sectia sport la Adevarul dar, desi stiam ca e acolo, habar nu aveam ca el e in spatele blogului doartenis.ro .

pe blogul asta ma duc mereu cind vreau sa vad ce mai fac jucatorii nostri pentru ca e foarte updatat, iar informatiile sunt direct de la sursa, nu prin agentii de presa. banuiam ca e al unui jurnalist, dar nu stiam ca e al lui Andrei. imi place f mult coincidenta asta, despre cum – via bloguri – ne-am mai urmarit/ auzit.

sa-i vizitati blogul, stie totul despre tenismenii nostri, chiar acum – despre ce fac ei la Olimpiada. puteti citi aici.

***

intimplarea asta mi-a amintit de ceva drag de demult: cel mai pretios lucru al adolescentei mele a fost o revista TENNIS MAGAZINE cu Agassi pe coperta. costa mult pentru bugetul surorii mele care era studenta la bucuresti si-am asteptat vreo 3 luni ca sa o am, dar a fost chiar unul dintre cele mai pretioase lucruri pe care le-am avut.

imi permitea acesul la o alta lume. a cistigatorilor.

asta era revista, doar ca a mea nu avea autograf. peste ani am citit biografia lui agassi si i-am trimsi un mesaj celui care a scris-o, facindu-i o bucurie. dar despre asta poate povestesc alta data.

2200
palariiBloggers Inc – bagajele

Bloggers Inc – bagajele

miine plecam in aventura Bloggers Inc, 19 domni si doamne in drumetie pe linga Portile de Fier.

in mod normal, pentru orice deplasare, am nevoie intre 7 si 10 minute ca sa-mi fac bagajele. urasc sa car multe lucruri si ma organizez sa am un bagaj cit mai mic; am capatat asa o dexteritate dupa atitea deplasari incit ma uit pe program si imediat stiu care sunt tinutele cele mai potrivite (care fac si mix intre ele pt momente diferite ale zilei).

acum, in program avem navigare cu caiacul(?!), biciclit montan (!!!!), drumetii si mi-am consumat toate minutele standard pentru impachetat rizind in fata posibilelor palarii intru protectie solara pe care le-as putea lua cu mine…

numai imaginati-va cum ar fi sa ma duc eu printre golanii aia cu caiacele lor si nu mai stiu ce nebunii, cu palaria de paie care are boruri cu diametru mai mare de 60 cm :)))

***

Bloggers Inc e un team building intru descoperirea frumusetilor patriei din zona Drobeta Turnu Severin. Partenerii distractiei noastre sunt Continental Hotels, Aventuria.ro, Renault.

Doamnele care merg sunt Roxana Paun, Loredana Lungu, Adriana Cocic, Dana Ilie, Cristina Putan, Oltea Zambori, Ruxandra Predescu, iar domnii Chinezu , Marius Matache, Vlad Dulea,  Augustin Radu, Lucian Prejbeanu, Razvan Pascu, Bogdan Antohe, Andrei Zdetovetchi, Vlad Petreanu, Alex Dumbrava

***

acum ca am stat si am pus link-uri la toti participantii (iar ei vor copia de la mine, stiu eu, uf uf), iau pauza de la bagaje sa maninc inghetata. pina miine la 7 juma cind tre sa ma revendice Make, mai e timp.

3265
gimnastica romaniacosmetica & gimnastica

cosmetica & gimnastica

acum citiva ani, pe cind Catalina Ponor voia sa se retraga din activitate, am facut pentru tabu o sedinta foto mai apropiata de fashion decit de profil de sportiva, iar una dintre colegele mele a facut un interviu cu ea.

desi nu aveam treaba directa cu materialul, am vrut sa merg la locul de antrenament al gimnastelor pentru ca fetele astea au si pentru mine ceva magic.

cit asteptam sa se pregateasca luminile pentru cadru  (una dintre fotografii era pe birna, cu Catalina intr-o rochie vaporoasa) ne conversam ca fetele.

– dar pentru competitii si, in general, federatia v-a facut si voua un contract cu un salon de cosmetica, pentru epilat si alte cosmeticale feminine?

– nu. ne descurcam noi cum putem, mi-a raspuns senina Catalina.

***

mi-a ramas asta in minte si stiu ca de multe ori am vrut sa le organizam – noi cei de la acea vreme in echipa tabu – o dupa amiaza de relaxare cu masaje si alte rasfaturi la un salon de cosmetica. vorbisem chiar cu Andreea Raducanu sa-i convinga pe dl Belu si dna Bitang sa le lase pe fete.

nu ne-a iesit pentru ca ba aveau competitii, ba erau plecate nu stiu unde la cantonamente… in cele din urma am plecat noi cu totii de la revista.

***

peste 10 zile toata tara o sa urle de fericire ca fetele astea mici au pus in fund toata lumea cu exercitiile lor care sfideaza gravitatia. de asta scriu acum, in avans:

sunteti zeci de saloane cochete si cu minuni de rasfat in bucuresti, cu tratamente super luxoase. nu vreti sa le faceti o surpriza fetelor?

***

dar oferiti-va acum, cind nu sunt premiante; oferiti-va in semn de respect si admiratie pentru munca lor. si tineti minte gindul ca sa-l duceti la capat

stiti ca de exemplu, englezii trimit flori la cabina inainte de inceperea spectacolului si nu le dau la sfirsitul lui? e un semn de apreciere, de “am incredere in ceea ce vei face in spectacol”

asa ar trebui sa se intimple si la noi, acum cu gimnastica.

1750
turneul vedetelorSENZATIONAL – vedete altfel

SENZATIONAL – vedete altfel

suntem obisnuiti cind citim despre vedetele noastre sa avem titluri cu SENZATIONAL, SOC etc si ne uitam la niste doamne si domni in chiloti care spun niste stupiditati ridicate la rang de panseu.

ieri la Arenele BNR erau niste vedete in pantaloni scurti care ar fi fost frumos de pus in ziare. nu doar pentru ca aratau bine intr-o tinuta care le scotea trupurile la vedere, ci pentru ca la aproape 40 de grade jucau tenis pentru spectacol, pur si simplu.

promisesera ca vin sa joace in turneul vedetelor de la BCR Open Ladies.

sigur ca in cazul lor nu era miza competitiei de pe terenul principal, unde se jucau semifinalele si finala de dublu, sigur ca ei nu erau la fel de bine antrenati fizic pentru efort in soare (cred ca s-au deshidratat cumplit) , dar si-au facut datoria cum promisesera.

eu am stat 10 minute in tribuna de la terenurile unde jucau ei (am ajuns mai tirziu, tocmai ca sa fie mai racoare si m-am dus la finala de dublu) si am transpirat cumplit, era o caldura care facea imposibila respiratia.

ei erau in teren, jucau serios si competitiv.

Giulia Andreescu Anghelescu (de fapt, Huidu, acum in acte)  si Diana Munteanu isi lasasera copiii acasa cu sotii si se bateau voiniceste pe puncte, dar se gindeau ca daca vor cistiga, pentru duminica (azi) nu au cu cine sa lase copiii acasa, deci li se complica viata foarte tare.

***
ce vreau sa spun cu asta?

daca te uiti cu atentie la oamenii care-si respecta promisiunile, indiferent de cit de chinuitor ar fi pentru ei, iti dai seama de caracterul lor frumos. de multe ori, oamenii astia sunt vedete si am putea avea stiri mai frumoase in ziare.

chapeaux Giulia, Diana Munteanu Niculescu (Antena 2), Sanziana Negru, Adi Nartea, Oli Brezoianu (Radio 21), Tatiana Marinescu, Valentin Butnaru (Realitatea TV), Mihai Constantin (TVR).

2469

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!