exercitiu:
titlul “Dimineata de dupa.”
ce-a fost seara?
spuneti-mi in nu mai mult de 10 cuvinte. (poate sa fie fictiune)
cade varianta sex din prima:)
multumesc pentru raspunsuri.
(ma gindesc sa fac un proiect cu titlul asta, asa ca fiti creativi, poate veti fi in el)
am descoperit o revista f simpatica SVA, norvegiana. fashion si life style cultural.
are si un blog pe site
imi place f mult e pentru utilizeaza foarte smart mai multe dintre mijloacele internetului pentru a transmite mesage “glossy”
de vizitat pentru cei pasionati de visual, fashion, life style. mai ales ca au o alta cultura decit a noastra.
ma pregatesc pentru un super super party.
si mi-am facut un moodboad ca sa intru in starea petrecerii si sa incep sa-mi caut hainele potrivite.
m-am gindit ca va va placea sa vedeti si voi citeva dintre fotografiile alese, pentru ca vorbesc despre o perioada minunata
V-ati stabilit rezolutiile pentru 2012?
daca nu, va pot ajuta eu cu o jucarie pe care tocmai am primit-o de la agentia de publicitate Next.
e ca un fel de roata a destinului, cu o sticla de Coca Cola de colectie in mijloc (pe asta o beau eu dupa ce ne jucam) si, prin rasucire poti stabili la voia destinului care va fi rezolutia ta pentru anul acesta.
eu sunt gata sa invirt roata pentru oricine lasa un semn la comentarii.
mie mi-a iesit “sa RE-actionez pozitiv”
***
jocul e mesagerul platformei sociale Coca Cola The Re Concept : www.theREconcept.ro. a venit cu o cutie nebranduita ca sa pot sa o refolosesc impachetind altceva, fiecare parte a lui (mai ales sticla!!!) se poate scoate si refolosi/reinlocui.
***
daca vreti sa va aflati rezolutia data de roata norocului zic sa va grabiti, ca poate beau coca cola:)
Locuiesc in Piata Universitatii. Nu chiar in piata, unde sunt mitingurile, ci pe Bratianu, vis a vis de Coltea. Revolutia se vede si se simte altfel de aici.
Am tot respectul pentru cei care au iesit in strada ca sa-si spuna ofurile, e o dovada de democratie (de evolutie pe scara democratiei) si, cu vremea, poate fi si o forma de echilibru social (cind si partidele vor invata sa reactioneze frumos la protestele publice), imi doresc – asemeni celor mai multi dintre ei – ca distinsul nostru presedinte sa plateasca cumva toate magariile pe care le-a facut (ca a fost presedinte jucator, cum si-a dorit), cum imi doresc ca toti cei care au facut matrapazlicuri sa plateasca. Cu puscaria unde e cazul.
Asa ca ma bucur ca oamenii au iesit in strada. Ca principiu democratic.
Dar lucrurile nu se rezuma la doar la asta.
***
Cind locuiesti in Piata Universitatii, Revolutia se vede altfel.
In fiecare dimineata piata (dar mai ales strazile micute care nu-s la vedere) arata ca dupa o furtuna, pentru ca nu toti manifestantii sunt plini de sentimente democratice.
Dimineata conversatiile cu vinzatorii magazinelor din apropiere, vecinii, sunt despre ce s-a mai spart, unde sa ne parcam masinile ca sa fie sigure, ce trasee sa folosesti ca sa ocolesti Piata, dar totusi sa poti intra in casa.
Seara e un cosmar sa ajungi acasa. Miercuri, un taxi pe care-l luasem de la Opera (da, stiu, dupa unii e gresit ca am vrut sa -mi continui viata si sa merg la Opera fix acum cind arde tara) m-a lasat la Centrul Militar de pe Victoriei “de aici mergeti singura, eu nu intru la Universitate”.
Seara e un cosmar sa vrei sa pleci de acasa. Daca suni la taxi te cearta centralista “pai dumneata nu stii ce e la Universitate?”, chiar si cind chemi taxiul la 500 de metri distanta cum i s-a intimplat unei prietene aseara care voia un taxi pe Mazarik.
cind iesi in strada seara ai o perspectiva diferita de ce se vede la TV. Piata Universitatii nu e doar locul in care sunt miile de oameni ( in fata teatrului national), iar in imprejurimi au aparut o multime de fetze “interesante”.
*
aseara la ora 11.20, la citeva minute dupa evacuarea din Piata Universitatii, 2 tineri mergeau pe linga Palatul Sutu si isi urlau unul altuia:
– De data asta n-am putut face nimik, ne-au controlat!
– Miine o sa fim mai multi. Ii invingem noi.
era atit de multa ura in privirea lor, le iesisera ochii din orbite.
*
duminica, in ziua cea mai violenta, am vazut tineri care pareau animale. urlau si loveau ca scosi din minti. rupeau cosurile de gunoi de plastic, zgiriiau masinile, spargeau geamurile de la intrarile blocurilor. si era o ploaie de caramizi.
luni, pe bratianu se vindeau ceasuri si telefoane obtinute duminica seara din magazinele sparte.
*
in fata teatrului national sunt cei care protesteaza, in fata la intrarile de metrou de la Sutu sau Coltea sunt spectatorii: stau si se uita si comenteaza “I-au lovit?” , mai ales in momentele cind piata e evacuata. pe principiul, de ce sa ma mai uit la tv cind pot sa am aici cinema 6D? spectatorii sunt acolo de pe la 19.00, se schimba, in ture.
***
pentru mine, si banuiesc multi dintre cei care sunt in zona, jandarmii sunt salvatorii. la tv si pe facebook vad comentarii despre violenta jandarmilor, eu vad dintr-o alta perspectiva lucrurile:
– jandarmul care-si lua de mincare de la patiseria din colt mi-a spus, cind a inteles din conversatia mea cu vinzatorul ca stau in cartier, sa am grija sa nu ies din casa dupa ora 20. parinteste. apoi ne-a explicat pe ce strazi laturalnice am putea veni catre casa.
– jandarmul de la pasajul universitatii intrarea spre Coltea care – vazindu-ma speriata ca trebuie sa intru in pasaj si nu stiu ce ma asteapta (tocmai se evacua piata), mi-a facut loc sa trec pe linga el si din gesturi mi-a aratat ca e “safe”.
cind locuiesti aici in Piata Universitatii, violenta tinerilor plini de testosteron – care literalmente se incarca energetic din actele de violenta, i-am vazut la 10 m de mine – te sperie. si, in spiritul democratiei si al statului de drept in care traiesti, iti doresti sa fii aparat. pentru ca stii ca tu ai respectat legile si regulile. si-ti pui toate sperantele in jandarmi/politie.
pentru ca astea sunt regulile dupa care ai invatat ca functioneaza un stat democratic.
***
si da, imi doresc “sa cada Basescu”, democratic, cu sprijinul protestelor din strada.
foto de Cristian Sutu
pentru ca nu vreau sa simt ura “ultrasilor” comentatori din niciuna dintre tabere, acest post nu este deschis comentariilor. multumesc pentru intelegere.
cum stiti la sfirsitul anului trecut m-am mutat intr-o casa noua ( de unde sa stiu eu ca o sa vina meeting-urile la fereastra mea?) si cum am fost plecata de 2 ori din tara imediat dupa mutare, abia acum am inceput intentiile de decorare si aranjare.
Sanziana, fosta mea colega de la revista, domnisoara simpatica care a facut decorurile pentru X Factor, se ocupa sa-mi decoreze casa prin solutii smart, creative si care sa nu coste mult. (e geniala. puteti apela si voi la ea oricind, o gasiti via facebook, aici; o sa ma ucida pt asta, pun pariu:)) )
***
dar chiar daca Sanziana are ea treaba ei (a facut poze,acum isi face research si o sa-mi propuna solutii), eu tot ma distrez pe tot felul de site-uri de design interior.
asa am descoperit aceasta minunatie pentru ecologistii care vor sa recicleze lucruri (nu se potriveste cu casa mea, de aia le fac publice:) )
a venit iarna peste noi, dar tot putem sa ne mai gindim la vacanta intr-o zona calda si exotica.
daca nu v-ati facut inca planuri pentru aceasta vara, uite o optiune care ar putea sa va faca o vacanta ,la propriu, de neuitat.
acesta este un apartament intr-un hotel din Alberto della Civita, Matera, Italia. este o zona aflata in patrimoniul UNESCO, dar da, este pentru turisti.
fotografiile sunt realizate de Jordi Canosa, designul hotelului este realizat de Daniela Cavestany.
Despre loc si regiune puteti citi mai multe aici aici.
am de ceva vreme pe desk o fotografie cu fiica Vanesei Paradis. pt mine Vanessa e ea insasi un copil, pentru ca e sapat in creieras momentul Joe le Taxi, iar in reclamele Chanel – recent filmate – parea la fel de tinerica.
iata-o alaturi de fiica sa, pe strada.
nu stiu ce ma uimeste mai tare, ca fiica e atit de mare sau ca arata atit de bine .
eu cred in dictonul “dar din dar se face rai”. si acum am un alt exemplu.
luni am facut cu concurs cu cosmetice Lush si impresionata de reactiile voastre si de nevoia de rasfat pe care am simtit-o la voi, voi demara curind un proiect special care se numeste “Oaza de rasfat”. ieri am facut demersurile pentru acest proiect, iar astazi au aparut efectele dictonului “dar din dar se face rai”.
am primit cadou o bucurie pentru rasfatul personal, creme Valmont – cu ADN din caviarul somonului salbatic canadian, plus un Voucher la minunatul salon Blues Line (cu sediul in Hotel Pullman, fostul Sofitel).
tratamentele cu caviar de la Blues Line sunt raiul pe pamint si eu care sunt o mare amatoare de asemenea rasfaturi, le-am cam incercat pe toate de-a lungul timpului. asa ca ii multumesc si aici doamnei Smaranda Vornicu (big boss de la Blues Line) pentru acest cadou minunat.
***
Cosmeticele Valmont, celebre in toata lumea pentru efectele lor anti ageing, sunt primele care au folosit apa de ghetar in crearea produselor. in plus sunt cei care au descoperit molecula triplu AND si detine dreptul de producere in exclusivitate a moleculei ARN, unele dintre cele mai performante tehnologii in anti ageing.
Ele pot fi gasite in romania doar in saloanele Blues Line.
***
De miine dimine incep sa le folosesc si va relatez curind:)
in seara asta am descoperit secretul succesului Ikea.
n-are legatura cu pretul mic al produselor, n-are legatura nici cu designul simpatic; are legatura cu… asamblarea.
montezi o cutie stiindu-te cu coeficient -100 in ale indeminarii si brusc te simti shakespeare al designului, kant al indeminarii casnice.
iti creste inima in tine si zici “hai mai ca pot si eu”
***
desigur e valabil pentru femei. dar cum ele decid ce mobila se cumpara pentru casa, am rezolvat problema.
***
apropo, am asamblat ambele cutii din pachet:)
oricind e bun un articol cu Angelina Jolie.
o stie si Marie Claire USA care serveste bine interesele doamnei Pitt intru nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun film strain.
motivul pentru care insa pun aici fotografiile din pictorial e legat de simplitatea lui.
e un exemplu bun ca simplitatea poate arata elegant si nici n-are costuri uriase
Am petrecut un weekend prelungit la Paris pentru ca e locul in care, in patru zile, simti ca primesti energie pentru patru luni.
In centru – cel mai extins “centru” dintre toate orasele europene pe care le-am vizitat – fiecare vitrina e o mica expozitie de arta, fiecare casa e o mica bijuterie de arhitectura, fiecare strada are poezia ei, aromele ei delicioase, parfumurile ei fermecatoare, masinile ei parcate aiurea si oamenii ei colorati, eleganti, relaxati si foarte convinsi de puterea de seductie a orasului si a tarii lor; chiar daca niste fraieri de la o agentie de rating s-au gandit sa le dea o nota proasta. Din Paris, vreau sa va povestesc despre ceva ce am vazut si altceva ce am ratat – si poate ajungeti sa experimentati voi.
Am fost la Paris la punct fix – voiam sa petrec cateva minute in vechiul boutique pe care Alphonse Mucha l-a realizat la
inceputul secolului trecut pentru Fouquet si bijuteriile sale. Un spatiu “elfesc” cum spunea cineva, realizat cap coada in maniera Art Nouveau si salvat de parizieni, integral, printr-o minune.
Ok, si prin multa truda. Acum, boutique-ul e ascuns intr-o aripa din Musee Carnavalet si isi deschide portile batante pentru
vizitatori carora le e suficient sa admire paunii, mozaicurile, statuile de bronz si vitrinele de cristal, padurile fantastice
sculptate in lemn, chiar daca din bijuteriile domnului Fouquet nu a mai ramas decat o mostra palida.
Despre ce am ratat, am aflat prea tarziu. De asta am si ratat – dar, cum spuneam, poate reusiti voi sa vedeti. Pe scurt,
parizienii inoveaza in continuare in l’art de la table si au ajuns de curand sa inoveze si in materie de art a la table. Joia, o data la doua saptamani, Anna si Rosario, doua prietene pasionate de arta si originare din Spania, alaturi de Kristi, o “chef”
californiana organizeaza o cina speciala fie in apartamentul lor, fie intr-o galerie de arta sau un designer hotel. Kristi
asigura cina pentru 10-12 persoane – care nu se cunosc, dar ajung sa se cunoasca; nu stiu ce vor manca, dar au dreptul sa-si exprime niste “preferinte” cand fac rezervarea; si care vor fi surprinse de prezenta unui artist (cantaret, pictor, creator de bijuterii etc).
Site-ul pe care se deruleaza preparativele si narativele acestor experiente culinartistice se numeste chiar asa –
unartistealatable.blogspot.com
***
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication
Actrita Jenna Dewan a purtat aceasta rochie de Maria Lucia Hohan aseara la Globurile de aur
Jenna Dewan-Tatum a jucat in Tinar si nelinistit, a aparut in videoclipurile lui Timberlake si P Diddy (din echipa de dansatori a lui Diddy a si facut parte).
Maria Lucia Hohan e poate cel mai resfatat designer roman cind vine vorba de celebritati si covorul roshu. in ultimii ani la cannes s-au vazut des creatiile ei pe covorul roshu.
s-au mai imbracat in tinute MHL de-a lungul timpului – Selena Gomez, Kristin Cavallari, Jennifer Hudson si Sharon Osbourne
odata cu social media au aparut noi job-uri. de la administrator corporatist pentru pagini de Facebook sau conturi de Twitter pina la PR relaxat care da viata unui cont de vedeta, nu mai vorbesc de job-urile de prin agentiile de publicitatere care au “strategist” in numele functiei… sau, asa cum zice manafu – un nou posibil job – moderator de comentarii.
iata acum un job muuult mai sexy – Social Media Escort.
a fost lansat in america, de o studenta care are nevoie de bani pentru studii.
ce ofera serviciul?
vrei ca prietenii tai de pe Facebook sa te invidieze pentru noua ta iubita sau sa faci pe cineva gelos? Cathy prietena ta (imaginara, of cors) posteaza 3 mesaje pe wall-ul tau. vrei sa “aveti o relatie mai lunga” – 10 zile de postari pe FB din partea ei – 5 dolari:)
in reclama spune ca are 23 de ani, este studenta si locuieste in New York.
***
desigur ca nu prea aveti cum sa stiti daca e reala fotografia sau nu, dar job-ul e ingenios:)
in vremuri din astea dificile, simt nevoia sa contrabalansez cu ceva: sa ajut la formarea unei oaze de liniste, de altfel – pentru echilibrul nostru mental si emotional.
asa ca, doamnelor si domnisoarelor va invit la un concurs.
***
cind vine vorba de rasfat, eu am treaba cu apa si spa-ul si masajul:)
o parte din rasfatul de acasa il pot realiza cu produsele Lush – preferatul meu este spumantul solid pentru baie – o mingiuta magica aromata care se dizolva in apa si te invaluie in spuma si-n aroma altor lumi.
***
nu stiam ca unul dintre amicii mei, Denis, are in grija imaginea produselor Lush, dar cind m-a intrebat daca le folosesc m-am pornit sa elogiez acest spumant de baie.
mi-a trimis spre testare si alte goodies, ocazie cu care am descoperit inca doua produse minunate: exfoliantul pentru corp si uleiul solid pentru masaj.
e foarte tare senzatia sa tii in mina un produs solid care la temperatura pielii sa se transforme in ulei parfumat, senzual.
***
daca nu cunoasteti filosofia produselor Lush, simt nevoia sa va spun cite ceva ca sa-mi vind bine marfa si sa intelegeti ca avem un concurs tres tres simpa: absolut totul sunt produse naturale,vegane, hand made, facute ca pentru membrii familiei celui care le produce. “sa fie si mama mindra”, scrie pe pungile lor:)
exista game si pentru barbati; magazinul vedeta e la mario platza – cind treceti pe acolo intrati instant intr-o alta lume – a parfumurilor imbatatoare -, dar magazinul functioneaza si online
inainte de a va spune ce trebuie sa faceti pentru a primi cadou o pungutza cu goodies Lush – fresh handmade cosmetics – (am 3 pungutze!!!) va mai spun ca Lush are si …jeleuri pentru dus.:)
pentru ilustrare- aceasta fotografie din care-ti vine sa maninci orice produs, doar ca nu sunt comestibile:) sunt pt piele, nu stomac
***
bun! pina miine la ora 12.00 spune-mi intr-un comentariu la acest post de ce ai tu nevoie de rasfatz Lush. alegem 3 tinere doamne care trebuie sa fie rasfatate si le dam cadourile.
iubesc lemnul. si-mi place sa merg desculta pe orice suprafata care are la baza lemn:)
*
imi caut balansoar. si cercetam pe net peste tot unde m-a dus google.
asa am ajuns la aceste minunate creatii.
Producator: Andre Joyau.
Producator:Jolyon Yates.
wishbone Producator: Toby Howes.
Producator: Edwards Moore.
producator: Joachim King.
***
cum ziceam imi caut balansoar. daca prin podul bunicilor se afla vreun balansoar – oricit de paraginit ar fi – dati un semn. multumesc.
am descoperit la un studio de design din australia bonnie and neil, o idee foarte simpatica de a avea o mini gradina in casa.
6 sticlute si putin lemn.
Probabil ca e un cliseu, dar e cliseul meu. Si al generatiilor care au primit la nastere niste numere. Copilul numarul 1, numarul 3, numarul 6, numarul 25. Da, am aflat anul trecut de ziua mea de la mama ca numarul meu de la nastere a fost 25.
Ulterior, odata cu numerotarea de la nastere au inceput sa fie date si note – pentru greutate si alte coordonate neonatologice. Un subiect excelent de fala sau rusine, de la caz la caz, pentru proaspetele mame. Ma intreb cum facea fata situatiei mama, cu un copil chel, caruia i-au crescut primele fire de par la varsta de un an si ceva, hahah!
Mai apoi, notele si numerele ne urmaresc toata viata. La gradinita, la scoala, oh, la scoala; numerele din catalog; numerele batailor primite de la parinti, de la profesori sau de la colegi; numerele iubitilor sau ale despartirilor; la facultate sau in armata ( pentru cine a facut serviciul militar).
Si acum, daca ma trezeste cineva din somn si ma intreaba numarul de pe placuta mea din armata, il recit instantaneu. Un numar format din 7 cifre.
Ah, si apoi urmeaza viata de adult, cu atatea numere si note, incat la un moment dat nu mai putem tine sirul. Primim note la job ( celebrele intalniri lunare cu superiorii); in viata personala – ,,Ai gatit de nota 10’’; ,,Arati de nota 9 plus’’. ,,Te-ai imbracat de nota 8’’… ,,A avut o nunta de nota 10 cu coronita’’. ,,A avut un divort de nota 5’’. ,,A facut sex de nota 6’’. Pentru cele care fac fertilizari in vitro ( FIV), embrionii fecundati primesc note ( mai American style, A, B+, etc). Prietenii iti dau note dupa cum te comporti, de multe ori nu cu ei, ci cu alte persoane, dar aflat in compania lor, iar mustrarile vin cand
nici nu te astepti. De fapt, de cele mai multe ori notele proaste vin atunci cand nici macar nu ti se pare ca ai gresit, din contra, stii materia la perfectie.
Notele curg in catalogul tau aniversar si te trezesti la un moment dat sa-ti dai singur/a note, din ce in ce mai neincrezator in tine, pentru ca realizezi ca de fapt toata viata ta s-a scurs pentru a tine piept cu brio unei intregi cancelarii de profesori care si-au adus la scoala toate frustrarile si au vrut sa te transforme cumva in cine isi doreau ei sa fie.
Si in acel moment ai doua solutii: sa stergi cu buretele toata existenta ta de pana atunci ( ceea ce este mai greu) sau sa razi, sa razi din toata inima ta de nota 10. Pentru ca din acel moment unic tu esti singura persoana care tine catalogul.
Pe curand si nu uitati cine sunteti.
Foto: Guy Bourdin, unul dintre preferatii mei
**
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
![victory[1]](https://bazavan.ro/wp-content/uploads/2012/01/victory1.jpg)
dragii mei,
pe 24 ianuarie, special pentru asociatia incubator 107 voi tine un atelier. tema e una pe care nu o prea intilniti la seminarii:
Lăsați perfecțiunea deoparte, greșiți. O întâlnire despre importanța eșecului.
vom vorbi despre greselile noastre de toate felurile si veti primi cadouri daca gresiti:)
de ce tin acest atelier? cred ca cel mai mult pierdem in viata pentru ca ne pedepsim pentru greselile pe care le-am facut, pentru ca nu am progresat la nivelul celorlalti, pentru ca nu am luat intodeauna “premiul intii”.
as vrea sa vi se intimple in viata sa va spuna un mentor sau un profesor “gresesti? bravo!”
atelierul are loc la sediul asociatiei incubator 107, 24 ianuarie 2012 de la 19:0 la 21:00 ; va puteti inscrie prin email la adresa inscrieri@incubator107.com. mai multe detalii aici.
e primul atelier/seminar pe care-l tin in 2012, mi-ar placea sa veniti, sunt sigura ca ne vom distra.
pe tinerii de la incubator107 ii puteti gasi si pe FB
***
incubator107 este locul în care oricine poate învăța pe oricine orice. Vrem să încurajăm în oameni dorința de a învăța de la alții și de a învăța pe alții. Așteptăm propuneri de ateliere inedite, personale și cu suflet din orice domeniu al vieții de-după-birou. Meșterii noștri pot fi pasionați, inițiați sau experți.
incubator107 este un proiect al asociației Macaz Cultural, în care echipa se implică voluntar. Funcționăm din donațiile învățăceilor pe care le împărțim jumi-juma între meșteri și facturi și materialele pentru ateliere. În același spirit al schimbului și al libertății, am clocit un loc în care poți aduce un obiect și lua altul la schimb. TROC se numește și ne e foarte drag.
Fiecare lună începe cu câte o Nocturnă unde experimentăm rând pe rând toate atelierele din luna ce urmează. Invitații noștri vin cu merinde făcute în casă, trec din experiență în experiență și se înscriu la atelierele care i-au convins. La răsărit de soare avem cântare și cafea la oală.
incubator107 îşi cheamă mentorii – acei oameni simpli şi extraordinari care au avut curajul să-şi transforme pasiunea într-un mod de viaţă. În fiecare lună punem la cale o întâlnire eroică, când invităm pe acela care ne va inspira, ne va da aripi şi bobârnace.
astazi l-am vazut dansind pe domnul acesta. Gheorghe Iancu se numeste. am sa va povestesc curind despre el.