Nu cred in uniformizare, in “a fi la fel”.
Eu cred ca oamenii speciali fac lucruri speciale. Si daca dorim sa facem lucruri diferite pe lumea asta, trebuie sa incercam sa fim diferiti (sa ne gasim calea noastra, sa ne asezam in nisha noastra, sa ne imbracam in felul nostru, sa pregatim mincarea/bauturile in felul nostru).
Ii recunosc intr-o clipa pe cei care sunt ca mine, care vor lucrurile altfel. Dupa hainele pe care le poarta (mici detalii le fac speciale – diferite de ale celorlalti chiar daca au fost cumparate din magazine obisnuite), dupa alegerile pe care le fac in restaurante; uneori si dupa felul in care vorbesc.
Sigur, e nevoie de putin curaj pentru asta (sa stii ca se va uita toata lumea la tine pentru ca esti diferit), dar… cred ca asta e calea succesului. (si a progresului, in sensul impingerii unor granite care sa duca lumea intr-o zona mai buna/frumoasa).
Asta e credinta mea si cei care ma stiu de multa vreme recunosc usor discursul asta pentru ca ii incurajez mereu sa fie diferiti, folosindu-si creativitatea.
Pina in aceasta dimineata, nu stiam ca asta e si una dintre credintele Starbucks. (desi asa cum iarasi stiti, sunt prietena cu ei si o mare consumatoare de cafea de la ei – cafea cafea, boabe, dintre sortimentele cele mai rafinate)
De dimineata am aflat ca Starbucks crede si sustine personalizarea si crede in importanta personalizarii. Starbucks crede ca “however-you-want-it” it’s the best way. Evident mi-a placut asta.
Am aflat odata cu invitatia la un curs special Starbucks Frappuccino® Private Class.
*
N-am voie sa spun foarte multe despre cursul acesta, dar… am voie sa iau cu mine la aceasta scoala (care va fi organizata seara intr-o cafenea Starbucks) inca 3 oameni. Am ales sa fie 3 cititori ai blogului.
Ca sa fiti selectati trebuie sa imi povestiti despre cum va personalizati voi lucruri. Povestititi despre cum ati facut dintr-un simpul obiect un obiect “al vostru”, personalizat.
Pe ce obiect v-ati pus cel mai mult amprenta? Ce ati reusit sa faceti “however-you-wanted”? Astept commenturile voastre si pe 6 iunie anunt castigatorii.
Nu pot sa spun ca sunt cititor fidel la tine, insa mai arunc cate un ochisor pe aici. Subiectul asta imi place :).
Eu sunt un diferit de la nastere :)). M-am nascut in 13, mi-a placut sa ies oarecum din tipare mereu… am “doar” 5 tatuaje, deci pot sa spun ca cea mai importanta personalizare e corpul meu :)).
Celelalte lucruri pe care imi place sa le personaliez se vad. Sunt pline de viata si culoare, nu imi place monotonia.
P.S. Coffe junky here, iar Starbucks ruleaza :).
Habar n-am daca ma incadrez in categoria descrisa de tine, dar eu stiu ca sunt speciala pentru ca ma incapatanez sa inot contra curentului, adica sa fiu generoasa orice ar fi ( daruiesc nu numai cadouri , dar si sentimente ) , sa cred in continuare in prietenie si in gesturile mici, sa-mi exprim sentimentele , mai ales pe cele de iubire , oricat de des pot, sa-mi pese si sa ma bucur realmente de tot ce mi se intampla frumos. Deci cel mai mult mi-am pus amprenta pe felul in care relationez.
In rest , mai agat cate o esarfa gentii banale, imi tund sau vopsesc radical parul cand mi se face dor de o traznaie, am invatat sa nu-mi fie nici cum sa beau o cafea sau sa vad un spectacol singura pentru ca asa am chef in momentul ala !
Buna, Cristina,
Eu sunt Edi si eu imi personalizez Internetul. Aceasta este nisha mea. In momentul in care nu imi place un site, il sterg.
Il sterg de tot. Asta in timp ce beau o cafea Starbucks, evident.
Am invatat de la Tim Harford, economistul sub acoperire, ca poti oprimiza costul cappucino de la Starbucks.
Scuze de deviere, Proust ma bantuie cu memoria involuntara. Revenim.
Pastrez o lista alba si o lista neagra. Site-urile care ma supara intra pe lista neagra. Dupa o atenta monitorizare, le elimin fara remuscari.
De exemplu site-ul acesta pare interesant. Desi scrisul e cam ilizibil, un gri cam posomorat, aproape Bacovian.
Iar mie imi plac culorile vii. Pestisorii sunt ok. As putea sa modific pagina cu un userscript. De exemplu, textul negru pe fundal roz.
Sunt la cateva click-uri distanta. Dar constientizez inutilitatea actiunii, asa ca renunt.
Aceasta este povestea personalizarii Internet Explorerului.
De fapt, am incalcat regulile concursului. Internet Explorerul nu este doar obiectul meu, il mai share-uiesc si cativa viermi aciuiti care-mi strica browsing-ul cu popup-uri si advertoriale.
Edi. Editor in chief. The big (orange) fish.
_dare_to_be_different
“Stilul nu il ai ci il esti”. Exact asa e si cu a fi diferit. Iar cine este cu adevarat altfel decat masele nu va putea niciodata sa spuna in cuvinte “uite, eu asta fac”, pentru ca nu sunt lucruri premeditate, ci vin in firescul existentei oamenilor “altfel”
Probabil o sa ti se para poate infantil,insa unul dintre lucrurile pe care le-am personalizat a fost un dop de pluta de la o sticla de vin pe care am desfacut-o intr-o dimineata pe malul marii,la rasaritul soarelui.Am inceput prin ai adauga din sarma maini ,picioare,apoi l-am pictat cu acrilice,capatand un aspect foarte prietenos…a fost mascota mea pt mult timp..si inca mai e,numai arata asa uman…dar imi e in continuare drag si ma leaga amintiri placute.deasemenea imi place sa imi personalizez spatiul,asa ca mai nou am decis sa fac diferite personaje de animatie,diferite ganganii(2 gandaci de exemplu),pisici,dinozauri care canta si altele.deasemenea am si un panou de pluta cu poze din tabu,care e un fel de panou al dorintelor,ideea e preluata din filmul “The Secret”.eu personal,consider ca fiecare dintre noi ar trebui sa isi descopere identitatea,si sa aprecieze fiecare detaliu din jurul lor,pentru ca nu se stie,ce minunatii se afla in fiecare.
“Oilor le par altfel celelate oi. Sau chiar păstorilor”. Toţi vrem eleganţă în jurul nostru, dar e greu să fii elegant când eşti sărac.
@Catalina
Imi pare rau dar sunt in totala neconcordanta cu ideea conform careia daca esti sarac nu poti fi elegant. Te pot asigura ca te poti imbraca si accesoriza din cap pana in picioare cu maxim 100 lei si sa arati de mult, infinit mai mult. Eleganta nu sta in bani. Ba chiar, de cele mai multe ori, unde sunt bani nu e urma de eleganta.
eu sunt colorata. asta ma caracterizeaza, asta ma bucura, asta ma intregeste. chiar daca tine putin, fericirea exista. iar la mine, fericirea zilnica si cea mai simpla vine din culori. la inceput ma confuzau persoanele care imi spuneau ca ma imbrac prea colorat(aka turbat). acum nu le mai aud. acum, cand ma imbrac in negru (si se intampla rarisim, lumea ma intreaba serioasa daca s-a intamplat ceva. ei nu stiu ca si doliul in cazul meu ar fi colorat (pentru ca oamenii pentru ca as tine doliu, ma iubesc colorata). poate nu degeaba mi-a lasat Dzeu numele de Soare, pentru ca imi place explozia de lumina din culori. mmm, abia astept sa-mi vad propria rochia de mireasa:))). va pup
Eu am o pasiune pentru cercei, am foarte multi si mai toti au o poveste dragalasa. Cerceii nu ii folosesc numai drept bijuterie sa ma impodobeasca doar pe mine, ci sa imi impodobeasca si spatiul in care locuiesc. Mutandu-ma foarte des, cerceii lasati intr-o dezordine aparenta imi apropiau spatiul, mi-l faceau mai prietenos. Eu nu tin niciodata cerceii in cutii, ei stau unde isi gasesc locul in casa, ca sa ii pot admira oricand, alege cand vreau sa port. si deasemenea sa lase un zambet a uimire pe chipurile prietenilor care ma viziteaza.
Eu nu cred ca sunt diferita, eu stiu ca sunt diferita. Sunt diferita pentru ca, intr-o lume in care toti sunt din ce in ce mai egoisti, eu ma gandesc din ce in ce mai mult la ceilalti. Asta sunt eu si nu vreau sa ma schimb, nu vrea sa fiu genul ala de persoana pentru care scopul scuza mijloacele.
In ceea ce priveste ceva ce am personalizat eu, cred ca in categoria asta se potriveste cel mai bine nisipul adus de pe plaja Navagio din Grecia. Am adus acasa nisip, simplu, alb, fin, pe care acum l-am pus intr-un bol, impreuna cu niste pietricele aduse de pe aceiasi plaja faimoasa, si care, acum, sunt un minunat obiect de decor! 🙂
Draga Cristina,
Eu nu ma ocup atat de mult cu personalizarea lucrurilor – caci imi place sa cumpar lucruri care au deja o personalitate bine conturata – ci mai mult cu cea a spatiilor. A spatiilor in care traiesc, online si offline.
In spatiul offline, camera pe care am personalizat-o cel mai interesant a fost cea in care am locuit in Belgia: la sosire, am luat in primire o camera care arata exact ca o camera de spital. Cum bugetul meu de student Erasmus era limitat, am folosit ce aveam la indemana si am realizat un spatiu frumos cu investitii minime: am cumparat chese de diferite culori si dimensiuni, pe care le-am folosit pe post de sfenice pentru lumanari lungi, asortate, am imprumutat cele mai frumoase boluri de la bucatarie pe care le-am umplut cu petale parfumate, am umplut caloriferul cu lamai mici, uscate, cumparate dintr-un magazin arab, am creat colturi pitoresti folosind sticle de ulei de masline, sticlute de vin pitice (aratau f bine impreuna :)) şi carti f vechi – din anticariatele pe care le colindam – am umplut peretii cu oaze de ilustrate vintage, cumparate din excursiile prin Londra, Olanda si Luxemburg, am realizat un arbore din fotografiile cu prietenii ramasi acasa si-am folosit intreaga mea colectie de esarfe, pe care le-am lasat sa curga sau sa se innoade prin diferite colturi, pentru a-i da camerei un aspect de budoar. Budoar intim, in care aveam grija sa aduc mereu buchete generoase de flori proaspete si sa miroasa a flori de portocal si iasomie. “La tine aici e un alt taram”, obisnuiau sa-mi spuna cei care-mi treceau pragul.
In spatiul online, am locuit pana in urma cu 3 luni aici http://www.soareladoza.ro/page_id2/ Acum nu ma mai regasesc in acest blog si sunt in proces de mutare, insa am gandit cu atentie (si personalizat) tot – de la concept, nume, slogan, identitate vizuala si continut – inainte de a-l lansa.
In rest, imi place sa cumpar lucrui de calitate si cu personalitate, pe care sa le reinterpretez, purtandu-le, in stilul personal. Iar cel mai mult imi place sa personalizez panze goale, pe care le umplu cu urme de acrilice, exact pe vibratia Eului meu 🙂 Pictura e una dintre marile mele pasiuni.
Cat despre Starbucks, pentru mine este un Lovemark. L-am descoperit cand lucram in Hawaii si de-atunci i-am ramas fidela (sunt, deja 3 ani :)). Ca un artist bun, se reiventeaza in permanenta parca, pastrandu-si, in acelasi timp, identitatea bine vertebrata. Si cred ca m-a cucerit tocmai pentru ca impartasim aceeasi grija pentru spatiul in care vietuim. Pe langa cafea, stie si cum sa mentina relatia cu consumatorul proaspata: in fiecare dintre tarile in care mi-am baut clasicul Frapuccino Caramel, m-am mai indragostit cate putin 🙂 Preferatele mele sunt cafenelele din Praga (cea din cetate)si Honolulu. Oricum, imi petrec multi zori de zi imbibati in scris si-n cafea Starbucks. Iar pe tine imi doresc sa te cunosc demult 🙂
O zi miunata iti doresc!
Ana-Maria
ai anuntat undeva castigatorii?
nu, spre seara anunt
[…] Personalizeaza-ti locul, lucrurile, viata. […]