Yearly Archives : 2011

sibiu_foto_afisFITS 2011 – oameni si faze
teatru
14 years ago

FITS 2011 – oameni si faze

claudia – E cea mai cautata persoana din festival. peste citeva zile isi va da doctoratul in teatrologie, dar acum – in saptamina festivalului – n-are timp sa invete. in fiecare seara, inarmata cu zimbete, raspunde amabil tuturor solicitarilor “n-ai un bilet si pentru mine in seara asta?” (are locuri la spectacole pentru actori, producatori, jurnalisti)

Zoltan Balazs – regizorul ungur spectacolului Leone si Lena care a fo in deschiderea festivalului; o montare care a incercat sa aduca in scena cel mai important atribut al acestor vremuri: interactivitatea. fiecare act al piesei are 25 de versiuni, actorii nu stiu ce versiune urmeaza sa joace, regizorul le spune in timpul piesei, iar spectatorii stabilesc finalul. Zoltan vine in 2012 la Sibiu sa monteze o piesa de la care sunt mari asteptari. partea frumoasa e ca textul propus de teatrul din Sibiu e unul pe care Zoltan in are in minte de multa vreme – de unde se vede treaba ca spiritele se intilnesc undeva pe deasupra granitelor.

*
– se mai bucura de aplauze si performeri de nivelul astora?, am intrebat-o pe doamna Rodica Mandache la sfirsitul spectacolului Rushes Plus, al trupei de dans Inbal Pinto & Ashvalom Pollak.
– sigur ca da. nu esti niciodata suficient de mare ca sa nu te bucuri de aplauze. ba din contra, te bucuri mai tare.

*
– Miine joc doua spectacole, unul de la 5 altul de la 8, mi-a zis ieri Tudor Chirila.
– si nu ti-e greu?
– ba da.
– ai emotii? mari. si de rezistenta, si tehnice, dar si sa stiu sa-mi dozez vocea sa ma tina si pentru spectacolul doi.

….
de unde se vede treaba ca si ai mari si faimosi si cu succes la public is umani. si au temeri.
* O lume pe dos ( cu Tudor Chirila si Iarina Demian ) se joaca la Sala Studio a Casei de Cultura a Sindicatelor, vineri 3 iunie

0
1687
pinaPina Bausch ar fi putut veni la Sibiu
culturale
14 years ago

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu in 2006, la Festivalul International de Teatru de aici. faptul ca nu a ajuns e unul din marile regrete ale directorului festivalului, Constantin Chiriac, legat de participarile din cei 18 ani de existenta a evenimentului de la Sibiu.

Erau in negocieri de citiva ani, programele si planetele li se aliniasera si romanii ar fi putut sa fie martorii unei mega experiente.

dar, Sibiul cistigase titlul de Capitala Culturala Europeana pentru 2007 si banii cu care festivalul ar fi platit compania Pinei ar fi fost mai utili pentru realizarea a 3 productii cu care teatrul sa onoreze evenimentul. asa ca decizia a fost una de business, Constantin Chiriac gindindu-se ca trupa Pinei poate veni in anii viitori.

in 2008, trupa Pinei era angajata in multe contracte si nu a putut veni, in 2009 artista a murit.

*
l-am vazut ieri pe Constantin Chiriac explicind regretul asta, la o intilnire privata cu 6 bloggeri ( o intimplare de mare finete in contextul in care festivalul are tema Comunitati, directorul festivalului are un program extrem de aglomerat, dar a vrut sa se vada cu bloggerii. mi-nu-nat!).
pe cind vorbea de regretul ca n-a adus-o pe Pina, Chiriac se uita in jos, in dreapta la hirtiile de pe masa.
si-a ridicat privirea cind ne-a zis “mai sunt si alte trupe pe care nu le-am adus inca pentru ca nu ni s-au potrivit programele, dar pe astea stiu ca pot sa ma lupt sa le aduc in anii viitori. cu Pina nu mai am cum.”

*
despre intilnirea cu domnul chiriac a scris Oltea ( nebuloasa) pe larg aici

*
puteti vedea in aceste zile in cinematografele din bucuresti dancing dreams, un film despre un proiect realizat de compania Pinei Bausch.

3
3043
tabaraheinekenbarbatii reformati si o minunata surpriza
diverse
14 years ago

barbatii reformati si o minunata surpriza

Tabara de reformare Heineken a fost unul dintre cele mai simpa proiecte la care am participat.

a avut suspance, emotii, umor si niste oameni minunati care s-au gindit ca pot sa faca lucrurile altfel; ca pot sa te distreze si pe tine, dar si pe cei mai pasionati dintre microbisti cu un eveniment de povestit nepotilor, la gura sobei.

peste citeva zeci de ani, povestile despre evenimentul asta o sa inceapa asa…

cind eram eu tinar, nevasta-mea – bunica ta- a sunat la un radio si-a participat la un concurs ca sa ma trimita intr-o tabara de reformare. am ris pentru ca era o idee amuzanta – vezi doamne, noi barbatii trebuie sa fim scoliti din cind in cind ca sa nu uitam sa avem grija de femei. dar m-am dus pentru ca parea ca e cu bere, se numea tabara de reformare heineken.
am ajuns acolo intr-o simbata, in ziua in care era finala Ligii Campionilor – mare meci in anul ala, Barcelona – Mancester United – si ne-au chinuit aia pina n-am mai stiut de noi.
am facut super exercitii militare, apoi au facut misto de noi si ne-au pus sa gatim peste, dupa aia sa facem buchete de flori si sa ne calcam camasile… niciun strop de bere nu ne-au dat, pina seara cind ne-am dus la o cina cu nevestele.

berea ca berea, dar la masa aia erau unii care cintau la viori si eram obosit si voiam la meci, dar nu se mai termina…si imi venea sa o omor pe bunica-ta… ca ea voia la londra in excursie, pentru asta ma inscrisese pe mine in concurs…

pina cind… dar de fapt, stai ca am un filmuletz cu ce a fost acolo, ia si rizi

*

sunt sigura ca asa vor fi povestile celor 21 de participanti peste 30-40 de ani.
in spatele evenimentului asta minunat mai e insa o poveste despre a fi atent la orice detaliu, despre a pregati la secunda intrarile si iesirile participantilor, despre a tine un secret si, mai ales, despre a avea curajul sa faci niste lucruri diferite care sa te puna pe tine organizator la limita oboselii.
dar povestea asta vi-o spun zilele viitoare.

1
1501
RECONFIGURING THE CLASSICS©Sebastian Marcovici003Rushes plus – FITS 2011
teatru
14 years ago

Rushes plus – FITS 2011

daca n-ati fost in sala sindicatelor aseara ca sa vedeti trupa Inbal Pinto – Avshalom Pollak, nu stiti cum e senzatia pe care o traiesti cind vezi, pe muzica lui Arvo Part –mirror in mirror -, cum un domn merge in echilibru precar pe niste scaune care-i dispar din spate pe parcurs ce inainteaza, pentru a-i fi puse in fata printr-un joc in triunghi pe care-l fac 2 dintre colegii lui.
daca rateaza miscarea, daca unul dintre scaune aluneca un pic mai mult, barbatul nu mai are “drum”, cade in gol.

totul se petrece cu o viteza uluitoare si scaunele – ca in jocul acela cu sarpele de pe computer/telefon – parcurg toata scena. odata cu ele si barbatul. care cara in spate o femeie. si-o valiza. in care e toata viata lui.

cind colegii lui schimba traseul scaunelor, el ramine intepenit in mijlocul scenei, iar colegii se aseaza in lateral sa-l priveasca.
iar domnul e singur, chiar daca are femeia in spate.

si trebuie sa se confrunte cu privirea celorlalti. a colegilor. a publicului.

foto Sebastian Marcovici/ FITS 2011

0
1515
FELII023©Mihaela MarinFelii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)
teatru
14 years ago

Felii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)

in ziua 2 pe care o petrec in Sibiu, am primit o lectie simpa si am facut mea culpa.

*
sunt unii dintre putinii oameni dintre cei care merg la teatru si care nu o plac pe Ofelia Popii. pentru reperele mele (extrem de subiective, desigur, ca de aia sunt ale mele) Ofelia nu e atit de mare pe cit spune lumea.

cu toate astea, aseara am vazut-o in Felii (un spectacol de Lia Bugnar) si-am plins, si-am iubit-o si, catre sfirsitul piesei, imi doream sa se termine mai repede (nu pentru ca nu imi placea ce e pe scena), ci pentru ca imi doream sa nu mai depuna asemenea efort, ma gindeam ca nu mai poate.

sigur ca ea putea, ca era antrenata pentru asta si ca si-a facut treaba pina la capat, dar eu voiam sa o protejez.

Felii e povestea a 7 femei a caror viata se intersecteaza prin iubiri, tradari, protejari, santaj, tandrete, boala, ADN.
iar Ofelia Popii le interpreteaza pe toate.

desigur ca am multe de comentat despre piesa ( in sensul circotas al lucrurilor), dar nu vreau sa scriu despre asta; vreau sa fac mea culpa si sa zic ca “da, de data asta mi-a placut mult Ofelia Popii” si m-am bucurat pentru ea la aplauze. foarte mult.
*
astazi, cind m-am detasat de emotiile de aseara, vazind-o pe Lia Bugnar la conferinta de presa, iubind-o din nou si din nou pentru bunul ei simt si tandretea cu care spune lucrurilor pe nume, mi-am dat seama de ce mi-a placut foarte mult Ofelia Popii in Felii.

pentru ca e tandra. si vulnerabila. chiar si cind e imperfecta. si asta cred ca a luat-o de la Lia, unul dintre cei mai firesti si mai frumosi oameni pe care-i admir de la distanta.

unul dintre momentele care m-au emotionat cel mai tare e cel de dans din piesa, coregrafia ii apartine lui Florin Fieroiu.

fotografii de Mihaela Marin

0
1644
desigual_aw10vrei sa fii reporter in locul meu?
diverse
14 years ago

vrei sa fii reporter in locul meu?

Miine, joi 2 iunie are loc un super eveniment la Desigual in Baneasa Shopping City.

Primii 100 de cumparatori care merg in magazine doar in lenjeria intima primesc haine gratis!

E lansarea sezonului de reduceri de vara si e un eveniment care s-a bucurat de mega success peste tot in lume. Mi-ar fi placut sa fiu acolo sa –i vad pe curajosii care participa la acest eveniment tres simpa dar, cum sunt la sibiu la festivalul de teatru, va rog sa ma ajutati:).

Fii reporter in locul meu la SemiNUD by Desigual, scrie-mi pentru blogul meu despre unul dintre curajosii care merge in competitia de acolo si…

Ai la alegere premiul:
– Iti intermediez un interviu cu o vedeta din Romania pe care o admiri pentru blogul tau.
– Iti dau 2 bilete la un spectacol in care eu am mare incredere si-l recomand din inima.

Ca sa intri in concurs trebuie sa scrii la comentarii o intrebare curajoasa pe care le-ai adresa-o participantilor la SemiNUD by Desigual.
Cistigatorul, pentru ca ma reprezinta in calitate de reporter, are full acces in culise la un eveniment despre care vor vorbi toate stirile (intra mai devreme in magazin, poate vorbi cu organizatorii, tot ce-si doreste din punct de vedere jurnalistic) si, desigur, dupa ce scrie, ii explic printr-un edit jurnalistic citeva trucuri din meserie.
Pentru inspiratie ai aici film cu ce s-a intimplat in alte tari.

Pentru curajosi : mergeti la cel mai tare party al verii – seminude by desigual -> mergi in lenjerie intima si pleci imbracat de la Desigual. La Baneasa Shopping City, miine, 2 iunie, de la ora 8 dimineata.

5
2454
Vrajitorul-din-OzConcurs: continua povestea
diverse
14 years ago

Concurs: continua povestea

Stiti povestea Vrajitorul din Oz? Cu micuta Dorothy a carei casa e luata de ciclon si care ajunge intr-un tarim necunoscut?
Trebuie sa o stiti… Dorothy trebuie sa ajunga la Vrajitorul din Oz pentru a afla drumul inapoi catre casa, dar pe drum intilneste citeva personaje: pe Sperie –Ciori, omul facut din paie care isi dorea sa aiba si el putin creier, Leul cel Las, care dorea sa devina si el un leu curajos si Omul Tinichea care isi dorea ca si la el in piep sa bata o inima la fel ca la toti oamenii normali. Dorothy si prietenul ei , catelusul Toto, ii iau in drumul lor si pe noii lor prieteni, ajung la Vrajitor si… mai vedeti voi in carte (daca nu va reamintiti povestea)

*
Ei bine, astazi, de 1 iunie, povestea se schimba putin, se transforma intr-o poveste pentru oameni mari care mai stiu sa se joace. Si se intimpla asa…
*

2011. Dorothy e in casa din K., linga matusa EM care s-a mutat aici inca de tinara pe cind era vesela si plina de energie. Acum e diferita, Dorothy – la cei 10 ani ai ei – nu stie sa spuna de ce, dar sigur nu e vorba de batrinete; e ceva in ochii ei, mai degraba, ceva care pare tristete.
Nici sotul matusii Em, unchiul Henry, nu zimbeste foarte mult, dar Dorothy stie ca ei o iubesc si pun multa dragoste in ingrijirea ei. Altfel de ce i-ar mai fi facut cadou pe catelusul Toto, ghemul de blana greata neagra cu ochii ca doua margele?!
Toto e bucuria lui Dorothy cu el se joaca in fiecare zi pe pajistile de pe linga casa si nu-i e frica niciodata pentru ca Toto stie mereu drumul catre casa cind ajung prea departe.

Astazi, miercuri, 1 iunie, n-au voie sa iasa din casa. Nu sunt pedepsiti, n-au facut nimic rau, dar a fost o avertizare meteo de tornada. Asa ca se joaca in casa cu Toto, urmarind cu coltul ochilor pregatirile celor mari.
“Sa inchizi beciul”, se aude vocea calma a matusii Em.
“Vino cu mine sa prindem si pasarile”, ii raspunde unchiul Henry.

Toto face tumbe pe covorul lor roshu, iar Dorothy incearca sa-l tina pe linga ea pentru ca afara se aude un zgomot ingrozitor. Galagia e asa de mare ca nici nu-si da seama ca tornada a luat casa, il vede pe Toto cazind in fund si se intreaba: “Oare zburam sau Toto face glume?”

Dar cind casa se zguduie din toate incheieturile Dorothy isi da seama ca plutesc. Ii e frica, Toto plinge, dar ea nu o sa plinga ; ea e fetita mare, stie ca daca plinge si ea, Toto se va speria si mai tare.
Cind casa se aseaza pe pamint cu o zguduitura uriasa, Toto sare in bratele ei, lingind-o pe obraz.
“haide, a trecut, o sa fie bine”, ii spune catelusului care pare ca nu o crede.

Deschide usa casei si… nimic din ce e afara nu-i cunoscut pentru ea. E o padure plina de frunzisuri si de zgomote ciudate. In fata, pe o carare ingusta, vin 3 oameni batrini, imbracati in haine ciudate; 2 barbati si o femeie.
“Toto, arata-le ca nu ne e frica”, sopteste printre dinti.
“Bine ai venit in tarimul Oz”, spune femeia. “Casa ta a cazut peste vrajitoarea cea rea si tocmai ce ai omorit-o, iti multumim pentru asta si-ti facem un cadou”.
Ii intinde o cutiuta neagra pe care scrie ceva cu G si V, plus niste cifre.
“Ia-l te va ajuta in drumul tau.”, continua femeia.
“Vreau acasa”, sopteste Dorothy.
“Da, dar noi nu stim drumul si nici cum poti sa ajungi din tarimul Oz in tara ta. Trebuie sa mergi la marele Vrajitor din Oz, in casa smaraldelor si el o sa te invete cum sa ajungi acasa. Foloseste-te de cutia asta”, ii intinde femeia GPS-ul…

*

De aici incolo continua tu povestea…

Avem la dispozitie o saptamina pentru ca Dorothy sa ajunga inapoi acasa. Are GPS, dar trebuie sa-I intilneasca pe Omul de Tinichea, Leul cel Las si pe Sperie Ciori, pina sa ajunga la Vrajitorul din Oz care sa-I dea Solutia pentru drumul catre casa.

Scrie un comentariu si continua povestea. La sfirsitul povestii, pe 8 iunie, alegem un castigator pe care-l premiem cu un GPS Prestigio GeoVision 5500.

rushes_plussa simti, nu sa analizezi
teatru
14 years ago

sa simti, nu sa analizezi

ca sa incepeti ziua bine, iata un mic interviu cu domnul care conduce compania de balet despre care vorbeam ieri, Inbal Pinto – Avshalom Pollak.
el spune ca show-urile pe care le produce nu urmaresc sa-ti vinda o poveste, ci o senzatie, sa experimentezi ceva ce nu traiesti zi de zi.
sa te faca sa traiesti niste sentimente.

asa ca, iata o urare de la sibiu , de la festivalul international de teatru :”astazi incercati sa simtiti, nu sa analizati”

am vazut aseara inca un spectacol facut de ei, absolut genial!

2
2644
chiriac_fits2011_yes_Cds0088nbdin culisele FITS 2011 – exclusiv Constantin Chiriac
teatru
14 years ago

din culisele FITS 2011 – exclusiv Constantin Chiriac

am rugat-o pe Ruxa, pe cind pregatea broshura festivalului si-l intervieva pe dl Constantin Chiriac, directorul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, sa-l intrebe si pentru mine 2 lucruri.

iata-le mai jos.

Este vreun spectacol românesc pe care ati fi vrut să îl aveti în Festival și pe care nu ati reușit dintr-un motiv sau altul?

Constantin Chiriac: Da. În general ce e mai interesant în România am adus. M-ar fi interesat eventual să fi adus spectacolul lui Kordonsky de la Bulandra, „Ingropati-ma pe după plintă” . Nu e spectacol, să spun, extraordinar din punct de vedere al unui director de festival care să spună „Domnule, e o creație uriașă, o chestie inovatoare, o chestie fără de care nu pot face festivalul”, dar e un spectacol care are o energie și o emoție și care în același timp are o distribuție foarte bună. Din păcate am colaborat foarte prost cu Teatrul Bulandra, au cerut o sumă imensă pentru o turnantă pe care eu nu o am. În același timp au fost tot felul de chestii neînțelese și am renunțat foarte repede. Deci eu am vrut de altminteri să fac un serviciu lui Kordonsky pe care eu îl aduc și cu care fac un spectacol imediat după Festival. Aș fi vrut să mediatizez prezența lui în Festivalul de la Sibiu, în Festivalul următor pentru că în mod cert spectacolul lui după polonezul pe care l-am dramatizat va fi anul viitor în Festival. Deci era o chestie și de PR.

Anul acesta, mai mult decat în oricare an, avem unele dintre cele mai tari companii de dans din lume. E o întamplare dată de ce producții și turnee aveau trupele respective sau simțiti tu că este o nouă energie de exprimare care va fi din ce în ce mai mult teatru dans?

Constantin Chiriac: Eu din 2006, 2007, 2008, an de an am avut un sezon de dans foarte bun. Și anul trecut a fost excepțional. Și anul acesta este foarte bun, chiar mai bun decât cel de anul trecut. Și este foarte divers, foarte adevărat și foarte puternic, dar nu pot să spun că teatrul nu este la fel de puternic, poate chiar mai puternic. Prin complementaritate este un program pe care îl dezvolt de multă vreme. Eu știu ce aduc la anu, știu ce aduc peste doi ani, știu ce aduc și în 2014. Am unele companii care sunt antamate pentru teatru. Nimeni nu vine de pe un an pe altul. Les Ballet Jazz du Montreal ar fi trebuit să îl aduc încă de anul trecut. Lucrez ca să îl aduc din 2007 și iată îl aduc abia în 2011. Nu este simpu deloc ca să poți să îl aduci pe Yukio Suzuki. Am vrut să îl aduc încă din timpul Capitalei Culturale Europene. Nu am putut pentru că a fost mereu foarte prins și acum am prins legătura cu Festivalul de la Berlin și am reușit să-l aduc. Pal Frenak îl vânez de mulți ani, am tot discutat cu el. E o prezență absolut excepțională. Claire Cunnigham, faptul că am reușit să o conving după ce a luat Herold Angel anul trecut la Festivalul Internațional de la Edinburgh, totuși este un premiu uriaș, iar ea este o actriță și o dansatoare și o creatoare de spectacole absolut excepțională. O curtez tot din perioada Capitalei Culturale Europene. Anul trecut ar fi trebuit să o aduc. S-a suprapus cu turneul lor de la Expoziția Mondială unde au primit o sumă mult, mult mai mare și un număr mult mai mare de spectacole. De asta a fost precumpănitoare opțiunea lor de a merge în China anul tecut și de a bloca în mod evident datele pentru anul acesta. Și nu sunt singurele.

*
credit foto: dragoş spiţeru | FITS 2011

2
2618
OYSTER_t180Prima zi de FITS 2011
teatru
14 years ago

Prima zi de FITS 2011

ieri am ajuns in sibiu la ora 17.30 si la 18.00 eram deja la un spectacol.
mi-am inceput extrem de frumos experienta Sibiu 2011 pentru ca la gara m-au asteptat Ruxa si asistenta ei, Cristina. Mi-au adus ciocolata, asta dupa ce in tren constatasem ca pierdusem ciocolata pe care mi-o cumparasem din gara.

*
am vazut 3 spectacole si jumatate. Jumatatea aia nu e pentru ca nu mi-ar fi placut spectacolul si am iesit (din contra, a fost de departe cel mai tare din ziua de ieri), ci pentru ca am vrut sa ajung sa vad si O noapte furtunoasa ( r. A. Dabija, Teatrul National Iasi).

in topul zilei de ieri e echipa geniala coregrafiata si regizata de InBal Pinto & Avshalom Pollack. am vazut Oyster (Perla) un spectacol ca o cutie cu jucarii, din aia cu papushi cu sfori la care ne uitam uimiti in bilciuri in copilarie, doar ca in locul papushilor erau oameni care se miscau divin- comic- ironic- elegant- eclectic.

mi-a placut f f mult, iar la conferinta de presa l-am vazut pe Avshalom Pollack, unul dintre cei doi coregrafi si regizori ai companiei care era exact asa cum mi-l imaginasem dupa un asemenea spectacol.

super empatic, mai degraba axat pe simitire, decit pe gindire.
“cum faceti sa va descurcati cu deplasarile multe in lume si cu realizarea unor noi spectacole?”, a intrebat gazda conferintei de presa iar Pollock a raspuns cu ceva ce ar parea bizar pentru oamenii care nu -s ca el: “daca trebuie sa se intimple , se intimpla. ne uitam la lucrurile din jurul nostru, le simtim energia si, uneori, cream si in deplasari. alteori producem show-urile in spatii noi, cum e Oyster un show produs in belgia in urma cu 12 ani pe care inca il mai jucam si-l imbunatatim, sau producem in Tel aviv adunind oamenii cu care lucram de prin toate colturile lumii.”

Pollock vine din teatru catre dans, in timp ce colega lui, Inbal Pinto vine din zona dansului clasic, asa ca mixul pe care-l realizeaza e unul aparte si, recunostea si el de dimineata, uneori iese cu cearta:)

foarte foarte tare este aceasta companie de dans. daca sunteti in sibiu trebuie sa mergeti in seara asta la un alt spectacol de-al lor, Rushes Plus.

sunt sigura ca o sa fie o super intilnire. daca nu va place spectacolul, ma trageti de mineca la sfirsit si va fac cinste cu o bere, ok?

1
2095
matthew-fox-063-01Mattew Fox (Lost) vazut in teatru la Londra
teatru
14 years ago

Mattew Fox (Lost) vazut in teatru la Londra

Cei mai multi dintre cei care citesc blogul meu si lucreaza intr-o agentie de publicitate o stiu pe Sorana Savu drept business woman (ferma, exacta, super atenta la detalii, cu super planning).

O parte din studentii care ma citesc o stiu pe Sorana drept profesoara care cere multe de la ei.

Eu o stiu dintr-o perspectiva in plus: de super cunoscatoare in teatru si film, super pasionata de pictura si de arta in general.

Asa ca m-am rugat foarte tare de ea ( la propriu, pentru ca in prima faza m-a refuzat:) ) sa scrie pe blogul meu, din cind in cind, despre spectacolele pe care le vede in lume.

Bine ai venit Sorana pe S!mpa.

In a forest dark & deep

Într-un weekend cu mult teatru la Londra, bursa pariurilor în cercul meu de prieteni înclina către „Flare Path”, care îi aducea pe scenă pe James Purefoy si Sienna Miller. O drămuță călduță despre al doilea război mondial pe care englezii nu-l vor uita nici după sfârșitul lumii, n-a confirmat. A doua seară ne pregăteam pentru o piesă precum numele – dark and deep, ca să avem și noi un motiv de deprimare, nu doar suporterii lui ManU, messicratzi de Barcelona.

Ne-a așteptat un spectacol scurt și intens, în care plotul previzibil era doar pretext pentru două performanțe actoricesti solide. Am iesit din sală fluierând și aplaudându-l pe Matthew Fox nu pentru umerii de Hollywood și pentru amintirea celor șase serii de „Lost”, ci pentru un rol în care mi-a amintit de „Party of five” with a twist.

Textul e suficient de puternic și de ofertant ca să nu fie cazul să-l teatralizezi. Iar Fox, pregatit pe platouri de filmare si nu la cursuri de declamațiune, e perfect pentru rol. E, în continuare, fratele iubitor și atoateiertător, umărul pe care orice femeie își doreste să plângă și pe care eroina principală îl are, din fericire, la dispoziție atunci cand are nevoie.

În principiu, întreaga piesă urmărește antiteze – adevăr/minciună, moralitate/imoralitate, dragoste/ură, viață/moarte, dar cumva nici una dintre cele de mai sus nu e o antiteză perfectă, nicăieri nu-i alb și negru. Adevărul se redefineste, moralitatea capătă flexibilitate, dragostea se confundă cu ura și viceversa.

Poate am citit prea multe ziare de mi s-a părut că, drapată în haine de casă, pe scenă era în desfășurare o mare dezbatere politică, cu republicanii rigizi și contradictorii și democrații gata la orice compromis care i-ar putea scoate din colțul în care singuri s-au vârât. Unii cu alții iubindu-se maxim la final de piesă și punând umărul fără ezitare ca să scape de problema comună. Eh, unde ați mai văzut așa ceva la noi pe scenă?

N-o să vă spun povestea – mai aveți o șansă să vedeți piesa la Vaudeville Theatre, în Londra – dar o să vă recomand cu mare însuflețire să-l vedeți pe Matthew Fox semnificativ altfel decât la televizor, cu un vocabular rated R, dar cu aceeași căldură și aceeași energie care l-au luat din drumul lui spre Wall-Street și l-au dus mai întâi în publicitate și apoi în televiziune, acum aproape 20 de ani.

Sorana Savu, mai, 2011

0
1670
marius manoletraversind strada cu Marius Manole
teatru
14 years ago

traversind strada cu Marius Manole

ieri, duminica, pe la 6, veneam pe Hristo Botev catre Rosetti. la stop la rosetti, un tinar simpa. il vedeam din spate, avea un buchet de flori in mina, un tricou marinaresc si un aer liber.
cind am ajuns linga el, am descoperit ca era Marius Manole.

cit ne-am pupat s-a facut verde, am traversat strada timp in care m-a intrebat ce mai fac (era ingrijorat ca mi-am dat demisia:) ) , mi-a spus ca merge la teatru si ca florile sunt pentru cabiniera lui care iese la pensie. si i-a fo alaturi de multi ani.

la capatul celalalt al trecerii de pietoni, drumurile noastre s-au despartit. ne-am mai pupat o data, si-a plecat sa cumpere prajituri pentru doamna cabiniera pentru ca apoi sa joace intr-un spectacol la tnb, de la ora 19.00.

*
dar uite asa, ne-am pupat pe 2 strazi si ne-am povestit rapid vietile pe o trecere de pietoni

2
2021
time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1
diversejurnalismpersonal
14 years ago

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

0
3028
dancing dreamsDancing Dreams – cum am fost parte din film
filme simpa
14 years ago

Dancing Dreams – cum am fost parte din film

Nu ma cunosti.
Daca te-as privi in ochi pe strada, insistent, incercind sa-ti spun ceva doar cu privirea mea, mi-ai raspunde: te-ai uita urit.
Daca te-as atinge pe strada, cu un gest protector sau prietenos, ai crede ca am interese: sexuale, sociale etc.

Si cu toate astea 80 % din limbajul nostru e non verbal. Ne putem prinde in citeva clipe daca cineva e inconfortabil dupa limbajului trupului lui, daca minte – dupa chipul lui, daca e trist – dupa privirea lui. Si s-ar putea ca gesturile mele din strada sa fie mai sincere decit vorbele mele antrenate.

*
Saptamina trecuta mi-am reamintit asta la un curs de dans contemporan tinut de Andreea Novac (coregrafa la Centrul National al Dansului). A fost parte dintr-un experiment legat de premiera filmului Dancing dreams pe care puteti sa-l vedeti acum pe ecrane: citeva tinere doamne au trait o mica parte din experienta pe care o descriu personajele filmului.
*
Cel mai mult m-a impresionat un exercitiu in care am lucrat cu capul. Partenerului.
Nu o stiam pe fata care imi era partenera dar, intr-un exercitiu de cunoastere si apropiere, a trebuit sa –i transmit o stare buna cu energia mea – atingindu-i incheieturile. Apoi, cu palmele facute cosulet, i-am luat capul in miini (era intinsa pe dusumea, cu ochii inchisi), i l-am ridicat de la sol si-am inceput sa i-l misc usor spre stinga sau dreapta. A facut si ea acelasi exercitiu cu mine si stiam ce simte. Nu putea aprecia cit de mare era distanta dintre capul ei si dusumea, instinctul de aparare o facea sa-si incordeze gitul. Dar exercitiul ala era despre incredere, despre a te lasa pe mina partenerelui si trebuia sa lupte cu asta. Iar mie mi se parea ca am o responsabilitate imensa pentru ca in miinile mele era gitul ei fragil.
N-am vorbit prea mult in timpul exercitiului asta; incercam doar sa o promptez si sa-i explic ca totul e ok ca sa se simta bine.

La sfirsit, dupa 10 min de exercitiu in care a fost timp sa si schimbam locurile – eram prietene. Desi nu stiam nimik una despre cealalta. Cind am plecat de la dans, am luat-o in brate si am imbratisat-o tare tare. Abia atunci am aflat ca o cheama Mirela.

*
Seara de dans a fost o lectie despre cum uitam sa ne uitam la oameni. Si sa-I atingem. Si cit de bine ne simtim cind coborim garda si avem incredere in ceilalti.
*
Filmul Dancing dreams e un documentar incredibil de emotionant despre transformarile prin care trec 20 de copii de liceu aflati la primele lor cursuri de dans. Cursuri care se sfirsesc, dupa un an de repetitii saptaminale, intr-un spectacol creat de Pina Bausch, un spectacol despre vulnerabilitate, apropiere, iubire, umor… si o multime de temeri ale unor oameni in formare.

Il vedeti la cinema studio in aceasta saptamina.

*
am mai fost la dans cu Sana Nicolau, Adina Necula, Andreea Burlacu, Anca Bundaru, Andreea Vasile, Ina Hofnar

1
2077
kristin-scott-thomaspt inceput de saptamina…
diverse
14 years ago

pt inceput de saptamina…

de citit citeva lucruri simpa

un interviu cu kristin scott thomas in guardian despre renasterea ei la a doua tinerete:

I didn’t like the way people approached me after films, with this image in mind, made to look perfect through a beautiful lens, my hair blowing in the wind, perfect shade of lipstick, all huge and magnified. People would be scared of that idea. I could see it in them. But the great thing about doing theatre is that people just see you as human, not this vast image. You know my mascara is down here, and my nose is running. No tricks. I really wanted that.”

(cred ca unul dintre cele mai frumoase roluri facute de Kristin Scott Thomas e cel din O vara de neuitat al lui Lucian Pintilie, pt care a invatat romaneste. e minunata secventa in care face baie in cimp)

 

 

 Meporter o aplicatie pt I Phone destinata celor care vor sa livreze stiri/sa se simta jurnalisti. un fel de twitter jurnalistic in mai multe semne. la link sunt si info despre concurenta acestei aplicatii.

despre dragoste, sms-uri, telefoane si lipsa lor intr-o simpatica poveste din new york times ( cu care, da, si eu rezonez)

2
1903
like-facebookcind “like” inlocuieste “love”
diverse
14 years ago

cind “like” inlocuieste “love”

jonathan franzen are un editorial in new york times despre cum tehnologia actioneaza asupra ego-ului nostru.

A related phenomenon is the transformation, courtesy of Facebook, of the verb “to like” from a state of mind to an action that you perform with your computer mouse, from a feeling to an assertion of consumer choice. And liking, in general, is commercial culture’s substitute for loving.

Liking Is for Cowards. Go for What Hurts.

ii dau dreptate suta la suta si mai adaug la asta ceva ce spun in multe dintre prezentarile mele de la seminariile despre web:
like-ul de pe facebook-ul e cea mai perversa unitate de masura a internetului. ne perverteste ego-ul: facem tot posibilul sa avem mai multe like-uri, suferim daca nu obtinem like-uri, ne ajustam opiniile si comentariile – cam dupa criteriul cu care se fac focus grupuri pentru a livra ceva cit mai aproape de gustul majoritatii. si devenim altii.

si da, stiu…

1
1591
Fotografiedespre niste miini de copil
oameni din "aluatul bun"
14 years ago

despre niste miini de copil

Faurei e un sat in care singura sursa de apa e doar o cismea, asezata la citiva metri de scoala, sub un podetz. Un sat in care lumina se obtine dintr-un cocktail de apa cu gaz; un shomoiog din cirpe e folosit pe post de fitil.
Un sat cu multi tigani turci care e vizitat din patru in patru ani, la alegeri.
Joi am fost la Faurei, alaturi de Gica Hagi in proiectul UNICEF Viitorul copiilor incepe la scoala, proiect care incearca sa corecteze cauzele abandonului scolar.
*
Pe aleea satului, un drum batatorit si prafuit – banuiesc ca toamna drumul e, de fapt, o naclaiala de nori si fecale animale -, mergeam catre casa unuia dintre elevii care fac eforturi mari pentru a urma scoala: Levis.
Eram alaturi de Ligia Adam, parte din echipa de promovare a proiectului UNICEF; ne simteam inconfortabil pentru ca in jurul nostru era un sir uman galagios care-l urmarea pe Hagi ca pe Dumnezeu, bolborosind cuvinte intr-o limba ciudata – un amestec de turca si rromani. Daca n-ar fi intrebat cineva cu siguranta am fi negat ca ne simtim inconfortabil, dar miinile vorbeau in locul nostru. Mergeam, amindoua, cu miinile incrucisate la piept.
O fetita de 10-12 ani, imbracata cu un hanorac verde cu flori portocalii, cu pantaloni de trening negri si cu papuci mov cu flori de plastic, ne-a ajuns din urma si-a inceput sa mearga la pas cu noi, linga Ligia. Dupa 3 pasi si-a pus miinile la piept incrucisate, si-a indreptat spatele si-a pasit mindra. Era ca noi, macar in gesturi.

*
Pe acelasi drum, lung si accidentat, citeva clipe mai tirziu fetitza s-a mutat linga mine. Imi lasasem miinile pe linga corp, drumul era in panta si mi-era greu. M-a luat de mina.
Am mers o vreme cu causurile palmelor in sincron complementar, apoi palma ei a devenit mai ferma: a inceput sa legene miinile noastre in sus si-n jos, cu mindrie.
– Cum te cheama?
– Sulum (n. mea. sper ca asta e numele corect pentru ca nu intelegeam f bine ce spunea)
– Pe mine cristina.
Dupa schimbul de replici, degetele miinii ei s-au desprins si-au fortat degetele mele; si-a facut loc ca sa ma tina de mina altfel: incrucisindu-ne degetele.
*
La intoarcere, cind coboram de la casa lui Levis, fetita mi-a recomandat ceva:
– Doamna, pe aici e repede.
– E mai scurt?
– Da, a zimbit larg.
Am luat-o pe scurtatura si-am inceput s-o intreb cum se zice in turca “cum ma cheama” “ce mai faci?” “sunt bine”. Imi spunea, repetam dupa ea si copiii din jur se amuzau. Ma gindeam “oare daca imi zice injuraturi?”, dar ei rideau pentru ca pronuntam gresit.
In veselia creata, copiii au prins curaj: o fetita in trening roz m-a prins de mina cealalta, i s-a alaturat prietena cea mai buna care dorea si ea sa ma tina cumva, macar de talie ca sa coborim impreuna.

Jos, la capatul drumului in fata scolii, fetita in trening roz mi-a zis:
– Doamna, esti frumoasa!
– Dar si tu esti frumoasa, si-am mingiat-o pe nas.
mi-a luat mina, mi-a intors-o cu causul palmei. S-a uitat in jos:
– Dar tu sunteti alba.
Si-a bagat minutele in parul meu: “si-aveti parul moale si galben”
*
Joi, in Faurei, satul uitat de lume, mi-am dat seama ca acesti copii n-au repere, nici modele. Ca in lupta asta pentru “recuperarea” lor – scolarizarea, alfabetizarea – sunt foarte multe nuante.
Acum ma gindesc ca ii motiveaza si-i bucura mai tare o mina pe care o string, decit altceva. Pentru ca se simt asemeni celor la care aspira. Si sunt validati social.

*
Viitorul copiilor incepe la scoala e un proiect UNICEF care urmareste colectarea on line a banilor pentru copiii aflati in pericol de abandon scolar. Poti sa te alaturi acestui proiect pe pagina Sustine UNICEF
*
Foto de Christian Kostyak (in foto Despina Andrei – UNICEF- si una din fetitele din Faurei)

2
2674
boiled-egg-spoon-141-pun copil ca un ou intr-o lingura
oameni din "aluatul bun"
14 years ago

un copil ca un ou intr-o lingura

E un joc un fel de stafeta cu oul intr-o lingura. Trebuie sa parcurgi o distanta cu un ou intr-o lingura si sa mergi cit mai repede. La un punct fix predai oul cu tot cu lingura altcuiva care o ia la fuga pina cind ii da altcuiva si tot asa. Pina la finish.
De fiecare dintre membrii stafetei depinde – in mod vital – ca oul sa nu se piarda. Din ce inaintezi in stafeta, presiunea e mai mare.

*
Astazi intr-o excursie cu UNICEF din cadrul proiectul Viitorul copiilor incepe la scoala, m-am gindit ca viata unor copii in relatia cu invatamintul e ca oul din concursul de mai sus.
Membrii stafetei sunt: profesorii , parintii, contextul in care traieste copilul, dorinta lui de a invata.

Pornesc cu totii in stafeta si copilul-ou e tot timpul in pericol sa se sparga.
Poate ca scoala e prea departe de casa si e complicat sa ajunga;
Poate ca parintii nu-si permit sa-l duca la scoala;
Poate ca e trimis la munca in loc de scoala, ca sa-si hraneasca fratii;
Poate ca-l sperie/intimideaza scoala ;
Poate ca profesorul e prea obosit (are si el probleme multe) si –l scapa printre degete;
Sunt o multime de “poate” in stafeta cu scoala, in care membrii stafetei sunt distribuiti aleatoriu si, oricit te-ai pregati, nu ai de unde sa stii ca nu se va sparge oul; copilul nu va abandona scoala.

Si daca abandoneaza scoala, de acolo incolo, la propriu, nu mai e de mincare.
dar daca ramine la scoala, daca termina – cu totii impreuna – stafeta, victoria e superba.
(revin cu povesti emotionante de la Faurei, unde UNICEF are un program de incurajare a copiilor sa mearga la scoala.)

0
2173
jaqueline bissetJaqueline Bisset la TIFF 2011
filme simpa
14 years ago

Jaqueline Bisset la TIFF 2011

stiu de vreo 2 saptamini ca vine Jaqueline Bisset la Cluj, dar cum am aflat din greseala, n-am putut scrie despre asta.

*

uneori e bine sa fii in circiumile care trebuie.
acum 2 saptamini ma aflam la Gargantua, mica terasa din parcul gradina Icoanei, locul meu de pierzanie si rasfat.
Mihai Chirilov, aflat la masa de linga mine, punea la punct ultimele detalii ale proiectiilor. Ne salutasem, eu ma intorsesem la computerul meu, el s-a intors la treaba lui si suna regizori pentru tot felul de confirmari. asa am aflat ca domn porumboiu e implicat in realizarea spotului si in ce zi va fi proiectat LoverBoy:)

tot atunci am aflat ca vine Jaqueline Bisset la TIFF si, oricit de tentant ar fi fost sa dau eu stirea prima, bunul simt m-a oprit sa fac asta.
acum ca vestea publica sa va arat un filmulet care-mi place mie cu doamna Bisset.

0
1720
dare_to_be_differentPersonalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.
diverse
14 years ago

Personalizeaza-ti locul, lucrurile, viata.

Nu cred in uniformizare, in “a fi la fel”.

Eu cred ca oamenii speciali fac lucruri speciale. Si daca dorim sa facem lucruri diferite pe lumea asta, trebuie sa incercam sa fim diferiti (sa ne gasim calea noastra, sa ne asezam in nisha noastra, sa ne imbracam in felul nostru, sa pregatim mincarea/bauturile in felul nostru).

Ii recunosc intr-o clipa pe cei care sunt ca mine, care vor lucrurile altfel. Dupa hainele pe care le poarta (mici detalii le fac speciale – diferite de ale celorlalti chiar daca au fost cumparate din magazine obisnuite), dupa alegerile pe care le fac in restaurante; uneori si dupa felul in care vorbesc.
Sigur, e nevoie de putin curaj pentru asta (sa stii ca se va uita toata lumea la tine pentru ca esti diferit), dar… cred ca asta e calea succesului. (si a progresului, in sensul impingerii unor granite care sa duca lumea intr-o zona mai buna/frumoasa).
Asta e credinta mea si cei care ma stiu de multa vreme recunosc usor discursul asta pentru ca ii incurajez mereu sa fie diferiti, folosindu-si creativitatea.

Pina in aceasta dimineata, nu stiam ca asta e si una dintre credintele Starbucks. (desi asa cum iarasi stiti, sunt prietena cu ei si o mare consumatoare de cafea de la ei – cafea cafea, boabe, dintre sortimentele cele mai rafinate)
De dimineata am aflat ca Starbucks crede si sustine personalizarea si crede in importanta personalizarii. Starbucks crede ca “however-you-want-it” it’s the best way. Evident mi-a placut asta.
Am aflat odata cu invitatia la un curs special Starbucks Frappuccino® Private Class.

*
N-am voie sa spun foarte multe despre cursul acesta, dar… am voie sa iau cu mine la aceasta scoala (care va fi organizata seara intr-o cafenea Starbucks) inca 3 oameni. Am ales sa fie 3 cititori ai blogului.
Ca sa fiti selectati trebuie sa imi povestiti despre cum va personalizati voi lucruri. Povestititi despre cum ati facut dintr-un simpul obiect un obiect “al vostru”, personalizat.
Pe ce obiect v-ati pus cel mai mult amprenta? Ce ati reusit sa faceti “however-you-wanted”? Astept commenturile voastre si pe 6 iunie anunt castigatorii.


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!