intrebarea serii este destinata de data aceasta doar doamnelor.
m-am mai jucat cu intrebarea aceasta acum citiva ani si-a fost un exemplu frumos despre cit de multe spun despre noi hainele pe care le alegem.
si-atunci, ca si acum, raspund ca daca as fi o rochie as fi…
rochia pe care o poarta paltrow in secventa asta
de fapt mi-am si facut o rochie asa.
*
deci, daca ai fi o rochie – ce ai fi? 🙂
link la foto sau la film, pliz:)
domnilor,
stiu ca investiti emotional in relatiile voastre,
stiu ca nu ne inselati niciodata,
ca nu ne mintiti niciodata,
ca ati renunta oricind la toate transmisiile sportive ale pamintului ca sa ne tineti pe noi in brate si sa ne povestiti ce ati inteles voi din serialul Sex & The City …
stiu ca sunteti gata oricind de mari sacrificii pentru noi, de imense sacrificii pentru noi…
dar…
de ce dracu ne scrieti asemenea mesaje, cind nu ne-ati vazut niciodata, nu am schimbat nicio vorba si, in general, daca mesajul n-ar fi trimis via Facebook, nici macar n-am sti cine sunteti?
(btw, domnule care semnezi mesajul de mai jos, cum dracu te-au angajat la ziar?)
unde este xxx, am editat mesajul
Distinsă întruchipare a frumosului în stare pură, mă declar încă un admirator al tău. Sunt sigur că mai sunt alte câteva sute sau chiar mii… Nu condamn această stare de lucruri; este absolut firesc să fie aşa, din moment ce ai în posesie tot ce poate fi mai frumos la o femeie.
Tot ce îţi cer este să-mi acorzi puţin din timpul tău preţios – şi nu cer asta pentru că este un moft -, ci îţi cer asta pentru sufletul meu, care se pare că a căzut pradă privirii tale extrem de seducătoare.
Mlţumeşte cu tandreţe Daniel: veşnicul ghinionist în dragoste…xxxxxx este id-ul meu, în caz că ţi-am stârnit în vreun fel curiozitatea.
PS: sunt sigur că ne-am potrivi.
si eu sunt sigura ca ne potrivim, tocmai de aia fac public mesajul pentru ca sunt sigura ca te potrivesti cu foarte multe femei si imi doresc foarte mult sa te ajut. e o mare mirare pentru mine ca te numesti “vesnicul ghinionist in dragoste”.
*
Doamnelor,
ce mesaje memorabile (in sensul de mai sus) ati primit de la barbati? hai sa facem o culegere de sezon. lasati-le la comment, daca vreti sa le impartiti cu toata lumea.
Un meci de baschet = niste baieti inalti si musculosi care alearga in chiloti pe un teren atit de mic incit poti sa-i vezi in detaliu. Slam dunk. Michael Jordan. Vlade Divac. Ghita Muresan. Asta e tot ce stiam despre baschet. TOT. Pina astazi.
Una dintre prietenele mele Oltea – (cunoscuta de voi drept Nebuloasa) care e strins legata de echipa B C Timisoara – a venit cu echipa ei la doi pasi de noi, la Otopeni. Asa ca am mers pentru prima data in viata mea la un meci de baschet: fix la Otopeni, ca sa petrecem mai mult timp cu Oltea si sa sustinem echipa ei.
Bine,recunosc, si ca sa-i vedem pe baietii frumosi in chiloti.
*
Baschetul la fata locului nu seamana cu ala de la tv.
In primul rind are miros.
Intr-o sala care are maxim 100 de locuri si e cit sala de la liceul pe care l-am terminat, jucatorii trec milimetric pe linga tine, de la vestiar si catre vestiar. Si-i simti. Nu miros a after shave, ci a … ceva aspru si intepator.
M-am gindit la formol, apoi la solutiile chinezesti pentru masaj. A venit Andrei Cismaru (fost jucator de baschet, translatorul meu la acest eveniment) si-a facut lumina: miros a Ben Gay. Jucatorii intra pe teren imbalsamati in Ban Gay ca sa evite intinderile musculare.
Sportul, ca mai toate lucrurile pe care le stiu, este (si) despre echilibru.
Baschetbalistii se incalzesc pentru intrarea in teren fortindu-si ligamentele, intinzindu-le la maxim. (probabi ca toti sportivii fac asta)
Am vazut o balanta de trupuri intr-un echilibru perfect pentru un stretching spectaculos (banuiesc ca si dureros): fizioterapeutul BCTimisoara si-a pus cele peste 80 de kg balans pentru bratele lui Dan Paltinisanu care, aplecat in fata peste picioarele in echer, isi impingea la limite teribile muschii picioarelor; vibrau pur si simplu.
(putin mai tirziu am aflat ca Paltinisanu e fiul unui celebru fotbalist care a dat numele stadionului din Timisoara si ca in urma cu o saptamina a facut eforturi incredibile ca sa joace cu o acidentare la glezna. Acum, cind scriu mai stiu si ca e un membru important al echipei nationale si zimbesc cu gindul la cit de mare e in umeri si cit de subtiri ii sunt gambele: ca de balerina)
Baschetul cu barbati are si arbitri femei.
Am vazut-o astazi pe o doamna care abia daca le ajungea pina la mijlocul bratului celor mai multi dintre sportivii pe care i-a arbitrat. Am admirat-o pentru vointa cu care se baricada de orice semnal sonor venit din public. Simteam cum si-a asezat intre ea si public un geam, cum nu aude ce vine de la un metru de ea de la spectatorii recalcintranti, abtiguiti si mitocani. E si asta o chestiune de echilibru, de antrenament si de concentrare.
Baschetul iti afecteaza creierul
Stiu suna ciudat, dar Andrei mi-a explicat ca e un sport anaerob (in sala inchisa), jucatorii alearga pe spatii mici cu viteze mari, consuma mult oxigen si, de la un moment incolo, creierul nu se mai oxigeneaza cum trebuie. Asa se explica de ce apar si violente pe teren.
Motiv ca sa citesc what sports do for your brain
Sigur asta e valabil pentru jucatori, desi nici unii spectatori nu pareau ca se simt prea bine. Am intilnit mitocanul de Otopeni (am sa-i dedic un blog) care facea ca toate animalele din spatele cosului pentru a le distrage atentia jucatorilor la loviturile de pedeapsa/or libere. (Iarta-ma Andrei stiu ca mi-ai spus cum se cheama loviturile alea, dar am uitat)
Baschetul e cu imbrinceli-vinatai-julituri
Cind te uiti din rindul 2 din spatele unuia dintre cosuri ti se stringe inima la fiecare agomerare umana. Cred ca jucatorii pleaca acasa cu nenumarate vinatai pe la coaste; am vazut pumni plasati discret, coate care inteapa, brate care imping si alte utilizari ale greutatii corporale intru impiedicare adversarului de pot sa fac exercitii de gimnastica timp de o luna cu ele.
Jocul? Pe cuvint daca vedeam cind era vreo greseala.
Abia daca apucam sa vad mingea, darmite sa inteleg ca au facut pasi, n-au pasat altuia care era mai bine amplasat in teren sau cine stie ce regula au mai incalcat. (Ce au facut? il intrebam pe Andrei si el traducea de ce fluierase arbitrul). Sa mai recunosc si jucatorii ar fi fost ca si cum as fi obtinut doctoratul.
Ca la orice lucru din viata, pentru a putea vedea detaliile care fac diferenta, pentru a putea privi in profunzime, tre sa fi atit de familiar cu lucrurile de baza incit sa faca parte din tine. nu cred ca ajung la performanta asta cu baschetul.
Habar nu am ce scor a fost la final.
(nici nu ma prinsesem ca s- a terminat, m-au pierdut de pe la sfertul 3). Stiu ca Timisoara a luat bataie si mai tin minte privirea dezamagita a nepotului unuia dintre jucatorii timisoreni, un baietel de 9-10 ani, care venise cu sora jucatorului la meci.
In masina, am comentat cu fetele cu care am vazut meciul ca micutul tocmai ce a primit o lectie despre infringere.
“bine ca a invatat prin exemplu indirect” a zis Alina Mereuta.
“va trebui sa invete si din exemplu direct pina la urma”, am continuat eu.
De fapt, cred ca despre asta ar trebui sa fie sportul: sa invatam sa ne depasim limitele pentru a obtine victorii, dar sa ne si obisnuim cu infringerile.
*
Andrei a zis ca ma mai invata si cum e cu rugby-ul, dar daca mai aveti alte sporturi exotice de explicat stiti unde ma gasiti:)
Multzam Oltea, Ruxa, Diana, Alina si Andrei.
Foto by Diana Stoleru (cu jucarica mea, galaxy tab)
mi-a fost ingrozitor de greu sa vad filmul Never let me go. e f bun, carey mulligan e incredibila, e filmat exceptional, iar detaliile de culoare din costume sunt de o finete remarcabila.
dar cu toate astea, m-am uitat in 3 episoade la film pentru ca de fiecare data am ajuns la un nivel de tensiune interioara incit ma durea stomacul.
n-as fi citit cartea daca o vedeam in librarii (romanul tradus la noi a avut titlul “Sa nu ma parasesti”) pentru ca mi s-ar fi parut un siropel de vacanta, dupa titlu. (chiar daca autorul e Kazua Ishiguro)
imi doresc foarte tare ca Mulligan sa ia Oscarul, pentru secventa in care Ruth vine si-i povesteste cum a facut dragoste cu tinarul pe care ea il iubeste. oricit de tentati ati fi sa va uitati la Keira Knightley pentru ca ea vorbeste, urmariti-o pe Mulligan. o sa vedeti una dintre cele mai incredibile intrepretari actoricesti din ultima vreme; fara vorbe, doar din expresia fetei.
de ieri the guardian are o promotie speciala, puteti descarca free pentru citeva zile audiobook-ul cu Never let me go.
sunt onorata sa va prezint in avanpremiera si in exclusivitate un fragment din continuarea cartii Eat, Pray, Love, Committed care apare in romania, la editura Humanitas, pe 14 februarie.
mai intii insa citeva informatii pentru cei care nu stiu foarte multe despre fenomenul Eat Pray Love.
• Elizabeth Gilbert a devenit celebră ca autoare a megabestsellerului Eat, Pray, Love (carte apărută în SUA în 2006 şi devenită un fenomen cultural american, de fapt internaţional: • traduceri în 30 de limbi • 10 milioane de exemplare publicate în lume • film cu Julia Roberts şi Javier Bardem, 2010), trad. rom. Mănâncă, roagă-te, iubeşte, apărută la Humanitas în 2008 (bestseller şi la noi: 60 000 de exemplare publicate)
• Continuarea acestei cărţi, intitulată Committed (titlu greu traductibil în alte limbi cu toată bogăţia de conotaţii din engleză, v. sensurile verbului to commit), a apărut în SUA în ediţie hardcover în ianuarie 2010, într-un tiraj iniţial de 1 milion de exemplare (declaraţia editorului american). A ocupat imediat locul 1 pe lista de bestselleruri/nonficţiune a publicaţiei New York Times (cea mai importantă asemenea listă din SUA, pe care figurează încă în 2011 Mănâncă, roagă-te, iubeşte).
• La 1 februarie 2011, Committed apare în ediţie paperback cu o nouă copertă şi subtitlul A Love Story (subtitlul ediţiei hardcover era A Skeptic Makes Peace with Marriage)
• Committed este tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi: franceză: Mes Alliances. Histoires d’amour et de mariage , germană: Das Ja-Wort: Wie ich meinen Frieden mit der Ehe machte, italiană: Giuro che non mi sposo, spaniolă: Comprometida. Una historia de amor, rusă: Zakonnîi brak, polonă, bulgară, suedeză…, probabil în tot atâtea ca Mănâncă, roagă-te, iubeşte.
• În româneşte (traducere de Alexandra Baciu) va apărea la Humanitas la sfârşitul lui februarie 2011 sub titlul şi am spus da. O poveste de iubire. Apariţia va fi însoţită de o importantă campanie de promovare (lansare, publicitate outdoor etc.). Humanitas este editorul român al cărţilor lui Elizabeth Gilbert (pe lângă cele două cărţi în discuţie, Ultimul bărbat american, 2009; Pelerinii, 2010; Bărbaţii de pe punte, în pregătire).
• „Şi am spus da“ pentru că, da, Elizabeth Gilbert se căsătoreşte în cele din urmă cu iubitul ei brazilian şi acest nou memoir povesteşte cum au ajuns să se căsătorească, deşi îţi juraseră să n-o facă niciodată, traumatizaţi amândoi de divorţurile prin care trecuseră.
Şi totuşi, nu putem încerca măcar să minimizăm pericolele la care ne expunem? Există vreun mod în care s-o facem normal, fără să devenim nevrotici pe tema asta? Nesigură de cum ar fi trebuit să parcurg acest drum, am continuat să mă împleticesc printre pregătirile mele premaritale, încercând să acopăr toate unghiurile, să prevăd toate situaţiile posibile. Iar ultimul şi cel mai important lucru pe care voiam să-l fac, dintr-un nestăpânit impuls de sinceritate, era să mă asigur că Felipe e conștient de ce era pe cale să capete – şi în ce era pe cale să se bage – cu mine. Îmi doream cu disperare să nu-i vând acestui om un pachet promoţional, nici să-i ofer vreun spectacol idealizat şi seducător în locul meu, cea adevărată. Seducţia lucrează cu normă întreagă ca slujnică a Dorinţei: nu face decât să amăgească – în cazul ei, asta-i chiar descrierea postului –, iar eu nu voiam ca seducţia să ne împopoţoneze relaţia în timpul spectacolelor experimentale din turneu. De fapt, eram atât de hotărâtă în privinţa asta, încât, într-o zi, în Laos, l-am pus pe Felipe să stea jos chiar pe malul fluviului Mekong şi i-am prezentat o listă cu cele mai rele tare de caracter ale mele, doar ca să mă asigur că l-am avertizat cu toată sinceritatea. (Spuneţi-i, dacă vreţi, informare prenupţială pentru acord în cunoştinţă de cauză.) […]
Nu era o listă prea frumoasă. M-a durut când am citit-o; era clar că nu-mi mai sistematizasem cu atâta onestitate lipsurile niciodată şi pentru nimeni. Dar când i-am prezentat lui Felipe acel inventar al jalnicelor mele defecte de caracter, el a primit veştile fără vreo îngrijorare vizibilă. De fapt, n-a făcut decât să zâmbească şi să spună:
– Și-acum vrei să-mi spui despre tine şi ceva ce nu ştiu?
– Mă mai iubeşti? am întrebat.
– Te mai, a confirmat.
– Cum?
Pentru că asta e întrebarea esenţială, nu-i aşa? Adică, odată trecut delirul dorinţei de la început, când ne pomenim faţă în faţă ca doi muritori proști şi limitaţi, cum se poate ca fiecare să mai aibă capacitatea de a-l iubi şi de a-l ierta pe celălalt câtuşi de puţin, darmite pe termen lung?
Timp îndelungat, Felipe nu mi-a răspuns. Apoi mi-a spus:
– Când mergeam în Brazilia să cumpăr pietre preţioase, cumpăram de multe ori ceva care se numeşte „pachet“. Un pachet e o colecţie de pietre adunate la întâmplare de miner sau angrosist sau cine te mai abureşte pe-acolo. Un pachet obişnuit conţine de obicei, nu ştiu, poate şi douăzeci sau treizeci de bucăţi de acvamarin, să zicem. Se presupune că în felul ăsta primeşti o ofertă mai bună – dacă le cumperi pe toate la grămadă –, dar trebuie să fii atent, fiindcă e clar că tipul încearcă să te jecmănească. Încearcă să-ţi paseze ţie pietrele lui proaste, şi le împachetează împreună cu câteva foarte bune. Aşa că, la început, când am pornit afacerea cu pietre preţioase, a continuat Felipe, de obicei o păţeam din cauză că mă bucuram prea tare de alea două sau trei pietre perfecte de acvamarin din pachet şi nu mai eram prea atent la mizeriile pe care le mai aruncau acolo. După ce m-am ars aşa de destule ori, în final m-am deşteptat şi am învăţat o chestie: trebuie să ignori pietrele perfecte. Nici nu te mai uita a doua oară la ele, fiindcă îţi iau ochii. Pune-le deoparte şi uită-te bine la pietrele cu adevărat proaste. Uită-te mult la ele, după care întreabă-te sincer: „Iese ceva de-aici? Pot să fac ceva din ele?“ Altfel nu reușești decât să dai o mulţime de bani pe una sau două pietre senzaţionale de acvamarin ascunse într-o grămadă de gunoaie fără valoare.
La fel e şi cu relaţiile, cred. Oamenii se îndrăgostesc mereu de trăsăturile cele mai frumoase ale personalităţii celuilalt. Cine n-ar face-o? Oricine poate iubi cele mai minunate părţi ale cuiva. Dar nu ăsta-i trucul. Trucul cu adevărat inteligent este: poţi să-i accepţi minusurile? Poţi să te uiţi sincer la minusurile partenerului şi să-ți spui: sunt în stare să mă descurc și cu chestiile astea? Pot să fac ceva din ele? Fiindcă lucrurile bune o să fie mereu acolo, şi o să fie mereu frumoase şi lucitoare, dar gunoaiele de dedesubt te pot ruina.
Luni pe Tabu.ro inca un fragment in avanpremiera.
Week end placut!
mi-a dat Andra leapsa pentru acest interviu lung de 33 de intrebari. n-am raspuns in viata mea la atit de multe intrebari personale intr-un spatiu public. n-am f multe explicatii pentru care am acceptat sa raspund; ma gindesc ca pe de o parte pentru ca-mi place mult andra, pe de alta pentru ca mi-au placut niste raspunsuri dintr-un interviu similar, dar mai presus de toate pt ca am fo in good mood.
dar nu-mi mai cereti alta data asa ceva, va rog:)
foto Diana Iurkiewicz
1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?
cind eram olimpic la Matematica. banuiesc ca au fost mindri si cind mi-au auzit prima emisiune la radio sau mi-au citit primul articol de prin vreun ziar. Dupa aia s-au obisnuit.
2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?
parintii. dar unele lucruri nu se mai pot repara. ni le asumam ca astea sunt.
3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?
sa ascult si sa simt dincolo de vorbe sau de gesturi.
4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?
disciplina si incapatinarea.
5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?
depinde pt citi bani. daca e vorba de milioane de euro, mi-as gasi scuze pentru orice:)
6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?
corectitudinea.
7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?
la Oscar pe covorul rosu, mi s-a parut pt o clipa (aranjata si cu rochie lunga si scumpa) ca as putea fi o Cenusareasa. apoi m-am trezit la realitate, aveam mult de munca si ma astepta George Zafiu sa-i transmit la radio lucruri.
8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?
eu.
9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?
unghia care zgiriie pe o tabla/geam.
10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?
botezul nepotului meu. i-am fost nasa si imi aduc aminte ca cititul Crez-ului din Biblie mi s-a parut cel mai greu lucru din viata mea. dupa multe bilbieli pe prima propozitie, mi-am incordat diafragma, am bagat vocea de radio si-am citit ca o stire. n-am gasit alta solutie ca sa ma salvez.
11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?
cind am parasit.
12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?
in fata oamenilor pe care-i iubesc pentru talentul lor. si in fata celor care ma lauda. nu stiu sa primesc asta.
13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?
cind n-am mai iubit.
14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?
as vrea sa ma intorc pe la 27 de ani, la un moment in care n-am avut suficient curaj. poate acum as avea.
(nu stiu ce era la 15 si 16, nu apar la Andra, deci… am scapat)
17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?
ce n-am iertat pina acum: minciuna. nu am de unde sa stiu ce nu voi ierta, pentru ca Iubirea te face sa accepti multe.
18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?
increderea.
19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?
jucariile de plus. erau rare si greu de obtinut. chiar si in facultate mai achizitionam, ca sa compensez ce n-am avut. dupa o vreme mi-a trecut.
20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?
in primul rind pe mine (de ce sa-i incarc si pe altii cu problemele mele?!) si, daca nu ma pot descurca singura, am 2-3 prieteni pe care ma sprijin cu nadejde.
21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?
pe oamenii pe care-i iubesc.
22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?
cum functioneaza creierul si cum il putem “exploata” mai mult.
23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?
o vacanta pe o insula pustie, intr-un loc in care sa fie atit de liniste incit sa vrei sa vorbesti prin semne ca sa nu-i strici armonia.
24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?
in nevoia mea de perfectionism, care uneori poate parea o atitudine extrema – cind ii imping pe cei din jurul meu sa-si depaseasca limitele. incerc sa ma domolesc, dar instinctul e, de multe ori, mai puternic.
25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?
”Cu placere”. l-am constientizat cind am inceput sa invat limbajul mimico gestual. in limba surdo mutilor “multumesc” se spune ducind degetul aratator si cel mijlociu de la mina dreapta la barbie. dar “cu placere” e “spus” desenind o inima in dreptul inimii. asa mi-am dat seama ca e mai important sa faci cu placere ceea ce faci, decit sa astepti multumiri pt asta.
26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?
in mintea mea.
27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?
nu le tin minte pt ca ma sperie. nu stiu sa “dealuiesc” cu complimentele, fac fata cu mult mai usor la vorbele rele pentru ca de astea am invatat sa ma apar.
28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?
prietenii mei.
29. Pentru ce te rogi cel mai des?
pentru intelepciunea de a alege intre bine si rau si pentru puterea de a duce pina la capat ceea ce e bine, oricit de greu ar fi.
30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?
profesorul meu de matematica din scoala generala. mi-a ordonat mintea si m-a invatat ca daca nu ai datele corecte ale unei probleme sau nu te folosesti de toate datele pe care le ai, nu ajungi la concluzia buna. e o lectie care, translatata in viata, mi-e calauza.
31. Care a fost primul tău vis împlinit?
sa vad Oscarurile la ele acasa. al doilea a fost sa vad festivalul de film de Cannes la el acasa. intre ele sunt o multime de intilniri incredibile cu niste oameni minunati. un alt vis mare care mi se indeplineste e sa-l vad pe Kevin Spacey jucind teatru. anul asta pe 31 august il vad in Richard al III-lea.
32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?
2000.
33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?
telefonul mobil. e monstrul care-mi ghideaza viata.
as vrea ca leapsa sa mearga la Andreea si Ina ( sunt colegele mele si nu ma pot injura public ca trebuie sa raspunda la atit de multe intrebari) si la….plectrude (pentru ca -mi place foarte mult mintea ei)
a fost intr-o vreme cind m-am intrebat cum iubeste un artist? ma gindeam daca iubeste diferit avind in vedere sensibilitatea si empatia mai dezvoltate decit restul lumii, dar si puterea de a se “conecta” la niste resurse interioare pe care noi nici nu le intuim.
am avut norocul sa aflu o parte din raspuns, dar tot pastrez curiozitatea voyeuristica de a analiza iubirile artistilor.
acum citesc scrisorile de dragoste dintre Antonin Artaud (unul dintre cei mai mari teoreticieni ai teatrului) si Genica Athanasiou (Eugenia Tanase- o actrita franceza de origine romana)
Pe vrema cind ii scria aceste scrisori, Artaud incerca sa devina actor. e incredibil cit de multe lucruri poti afla dinscrisorile de dragoste ale cuiva; despre caracterul sau, despre felul in care iubeste, despre felul in care traieste.
dar ce ma fascineaza in cazul acesta e “verbul la limita” -> energia pe care o degaja o scrisoare de dragoste cind simti ca fiecare cuvint e scris cu o tremuratura pe dinauntru.
marseille, vers le 9 juillet 1923
Chere femme,
Nous sommes aussi mal l’un que l’autre. J’ai cru vraiment mourir, ces jours -ci, au propre sens du mot. Imagine cela: un sentiment de d’engourdissement general et de faiblesse intense et qui serait en meme temps une douleur. Et que mes bras soient lourds comme du plomb, et mes jambes, que je ne sache plus ou mon corps.
scrisorile de dragoste ale lui A. Artaud catre Genica Athanasiou vor fi citite de celebra actrita Carole Bouquet pe 11 si 12 februarie la Teatrul Odeon, la Invitatia Institutului Francez. (cum cartea cu toate scrisorile se afla la mine in acest week end, prin amabilitatea lui Karin Budrugeac, va voi mai posta in avanpremiera citeva fragmente.)
iata-o pe Genica
pe la 3 jumatate dimineata m-am trezit speriata. visasem urit.
nu stiu de ce dar primul lucru pe care l-am facut ca sa ma linistesc a fost sa caut cintecul asta
respirati adinc si uitati-va la coperta Vanity Fair martie 2011.
The two inside panels feature 11 more stars, from newcomer best-actor/actress nominees Jesse Eisenberg and Jennifer Lawrence to Noomi Rapace, whose stunning performance in the original, Swedish version of The Girl with the Dragon Tattoo propelled her from Stockholm to Hollywood. Joining them are Anthony Mackie, Olivia Wilde, Mila Kunis, Joseph Gordon-Levitt, Andrew Garfield, Rashida Jones, Garrett Hedlund, and Robert Duvall. The cover was shot in Los Angeles and New York over the course of two days by photographer Norman Jean Roy
in america a aparut Autism Fitness – un program care ajuta sanatatea autistul adult. poate preia cineva si in romania aceasta idee. contactele aici
*
in continuarea supararii mele de ieri, acum trecuta (prea multa incruntare duce la riduri, deci nu bun:) ) ceva simpa de citit pe scrib, de la OM-ul adolescentei mele (car cu mine oriunde m-as muta cartile sale, pe care le-am citit atunci, in editiile de atunci) Constantin Noica -Mathesis sau Bucuriile Simple
Era odata un om care povestea frumos. Seara, cînd se întorceau oamenii de la muncă, toti se adunau împrejurul lui si el le povestea.
Ce ai vzut azi? — îl întrebau ei.
Am vazut acolo, în padure, un mosneag care cînta din fluier si toate vietile padurii se adunasera împrejurul lui si jucau.
Si ce ai mai v zut?
Jos, la malul apei, am vazut trei zîne care şi despletisera parul si care şi-l pieptenau în oglinda apei…Dar, într-o zi, omul care povestea a auzit cu adevarat cîntecul mosneagului, a vazut jocul vietilor paduriii, mai la vale ceva, a întîlnit trei zîne care-i jucau parul în oglinda apei. Si, în seara aceea, cînd oamenii îi cerura le spuna ce vazuse, el le -a raspuns:
„N -am vazut nimic.”
*
pe unde se duce presa, adica printul? ce au mai inventat revistele in 2010? pentru pasionatii de jurnalism, dar si pentru cei care vor sa se dezvolte on line Innovations in Magazines 2010: Adapt & Thrive
Astazi pe dupa amiaza ma apucase supararea mare.
Ma enervasem pentru ca oamenii se tem sa intre intr-un joc care le-ar aduce bucurie; li se pare mai confortabil sa nu faca niciun gest decit sa ia ceva de-a gata, sa duca mai departe si sa se bucure de fericirea destinatarului.
*
Ne vaitam in fiecare zi ca viata noastra e nashpa, ca uite ce greu o ducem si ca avem din ce in ce mai putine bucurii.
Unii spun ca e blazare, ca e suferinta, ca e saracie. Ok, poate ca nu suntem cei mai bogati oameni din lume, poate ca nu ne putem permite – financiar – tot ce ne-am dori, dar cred din inima ca nu banii sunt problema.
Dar daca ne-am uita atent la reactiile noastre ne-am prinde ca suntem nefericiti pentru ca suntem mult prea incrincenati, mult prea inchistati in propriul sine. Vrem sa ne protejam de orice: sa nu luam plasa, sa nu fim ridicoli, sa nu care cumva sa se prinda cineva ca nu suntem perfecti, sa nu…
Viata m-a invatat ca cele mai mari bucurii vin din gesturi simple; au rareori legatura cu banii; sunt mai mult despre a darui decit despre a primi (pentru ca atunci cind dai, bucuria se intoarce inzecit), iar una dintre cele mai frumoase bucurii e cind faci un dar anonim: de dragul bucuriei celuilalt.
*
Imi pare rau , stiu ca o sa supar pe multa lume spunind asta dar, inainte de a mai zice alta data “ce viata nashpa am” hai sa ne intrebam “dar cam ce am facut eu pt mine si pt cei din jur ca sa-mi fie mai bine?”
Si sa ne raspundem raspunde sincer. Numai noua. Dar sa tinem spatele drept ca sa putem sa primim raspunsul cum trebuie.
miine Tabu lanseaza noul album Directia 5, Clasic.
eu voi merge acolo sa povestesc citeva lucruri (sper simpa si fara sa ma alerge Marian Ionescu ca zic lucruri pe care el n-ar vrea sa le spun) jurnalistilor, dar sa si petrec cu cei care au fost subiect in revista de februarie in timp ce Directia 5 concerteaza.
pentru ca am pile la revista:), pun in joc pe blog un loc la acest party restrins. my very special guest.
so, daca ai o amintire simpa sau mai putin simpa cu directia 5, scrie-o aici.
fetele din redactie voteaza cistigatorul/ (a)
Ina – cu un n (desi si celalalta cu 2 “n” a avut parte de un tratament similar) – a primit cadou o sedinta foto de ziua ei.
e colega noastra, voi o stiti de inozza, dar noi avem alte atu-uri si o stim mai bine:)
Ina tocmai ce a primit fotografiile din sedinta foto (care a inclus make-up si coafura, plus cadou rochita cu care s-a imbracat la foto) si-a postat citeva pe blog. noi vrem sa i le mai aranjam pe undele dintre ele, ca de aia suntem revista si avem oameni artisti in photoshop, dar ea nu si nu-> vrea sa o vada lumea “naturel”.
acum trepideaza pe linga computerul ei pentru ca nu stie ce fotografie aleg spre ilustrare pentru acest blog.
restul fotografiilor le vedeti aici
la multi ani again, Ina.
Familia prezidentiala americana e mai tare la PR decit oricare alta familie
daca v-ati intrebat ce maninca presedintii si daca vreo prima doamna gateste, raspunsul in gasiti pe un blog suuuuper simpa cu retelele meniurilor de la Casa Alba: OBAMA FOODORAMA
(sigur ca avem si ceva educativ pe acolo – despre cum “coptul” si “fiertul” sunt noul “prajit” – si cite ceva despre legislatia in materie de alimentatie.
deliciul sunt insa retele. iata una:
The Obama Family Chili Recipe
Ingredients
1 large onion, chopped
1 green pepper, chopped
Several cloves of garlic, chopped
1 tablespoon olive oil
1 pound ground turkey or beef
1/4 teaspoon (each) of ground cumin, ground oregano, ground turmeric, and ground basil
1 tablespoon chili powder
3 tablespoons red wine vinegar
Several tomatoes, depending on size, chopped
1 can red kidney beans
Method
1. Sauté onions, green pepper and garlic in olive oil until soft.
2. Add ground meat and brown. Combine spices together into a mixture, then add to ground meat.
3. Add red wine vinegar. Add tomatoes and let simmer, until tomatoes cook down.
4. Add kidney beans and cook for a few more minutes.
Serve over white or brown rice. Garnish with grated cheddar cheese, onions and sour cream.
Blogul mi l-a trimis Mr P care mi-a atras atentia ca se afla acolo si reteta hamburgerului preferat al lui Obama, dar cum eu promovez mincarea sanatoasa (ha!) va recomand o alta reteta Orange Yogurt Cake With Baked Apples by Bill Yosses, Executive Pastry Chef, White House
31 august, Old Vic, ora 19.30. Kevin Spacey in Richard al III-lea;
tocmai ce am devenit fericita (imens de fericita) posesoare a doua bilete
ii multumesc Soranei Savu care, cu perseverenta, m-a batut la cap “ia-ti bilete ca se vind ca la U2”.
ok, Sorana, mi-am luat. si-s foarte foarte happy.
aici va puteti cumpara bilete. daca va luati tot pe 31 august anuntati-ma sa plecam in gasca:)
de simbata incoace lumea e impartita in doua: cei care spun ca e f frumos ce-am facut in revista de februarie si cei care cred ca e imoral pictorialul.
aseara Facebook ne-a scos coperta din avatarul Tabu.ro pentru ca cineva a raportat-o ca e imorala; au fost comentarii care ne-au atras atentia ca sunt si copii mici pe Facebook si ca e pacat ca ne “permitem asa ceva”
imi pare rau, dar n-am vrut sa ofensam pe nimeni; am vrut o coperta puternica prin care sa transmitem un mesaj – pielea fetelor a fost prelucrata de fotograf (Bogdan Stanga caruia ii mai multumesc inca o data si aici) la cererea mea, brief-ul a fost “du-le in zona de plastic, de artificial, ca sa sugeram ca lumea modei de la noi e goala si artificiala” .
nu e nimic indecent in fotografia de pe coperta. nu cred ca un copil de 12-13 va fi socat de aceasta coperta, dar daca va fi-> parintii lui au o problema: pina la virsta aceasta ar fi trebuit sa stie un pic despre nuditate ca sa fie confortabil(a) cu ea intr-o ipostaza ca aceasta care e foarte soft. daca vor sa-l creasca altfel, intr-o directie puritana, ar trebui sa-i limiteze accesul la net; nu pentru ca o sa ne descopere pe noi ci pentru ca sunt alte lucruri cu adevarat periculoase.
*
altfel, ceea ce se intimpla zilele acestea cu stirile extrase din interviul nostru e un exemplu foarte bun despre cum aceeasi informatie poate fi exploatata extrem de diferit (dintr-o extrema in alta, adica). acum e mai clar de ce miza mea a fost sa pastrez informatia, dar sa nu merg in zona tabloid. am fost extrem de restrictiva cu toti cei care au intrat in contact cu interviul (video sau transcript) pentru ca n-am vrut sa iasa nimic din pravalie pina nu e intreg, intr-o forma care sa aseze un standard (multumesc lui Alex Traila care a filmat interviul pe 7 ianuarie si n-a spus nimanui nimic despre asta).
*
de 3 zile suntem in can can, libertatea si click. am fost la protv si la antena 1; vor mai fi emisiuni care sa preia din interviul nostru, cum vor mai fi si ziare sau reviste de scandal. ma uit la fiecare cu o curiozitate voluptoasa: “cum o sa rasuciti informatia?”
am sa postez si reportajele de la emisiunile care au preluat inregistrari din interviu, incep insa cu preferata mea: Mircea Badea – In gura presei. daca am fost cu Tabu de februarie la Badea e ca si cum am cucerit Everestul.
Mircea Badea socat de coperta revistei Tabu
Încărcat de MirceaBadeaOfficial. – Check out other Film & TV videos.
pe Tabu.ro/video continua fragmentele din interviu. miine un nou episod. despre sex.
Dailymail publica un minunat interviu cu Jack Nicholson care la 73 de ani are relaxarea de a vorbi despre cele lumesti, dar si despre moarte.
imi place mult descrierea din debutul articolului si spiritul lui Nicholson pe care-l simti in fiecare propozitie din intregul articol.
Nicholson is everything you expect him to be in the flesh. He smells of expensive car-seat leather and nicotine. He speaks in strange, complex riddles. He allows a 30-minute interview to run on for an hour and 40 minutes as he talks about everything from mortality to drugs to heartbreak. He is charming, fascinating, funny, strangely vulnerable and completely original in every way.
*
‘If men are honest, everything they do and everywhere they go is for a chance to see women. There were points in my life where I felt oddly irresistible to women. I’m not in that state now and that makes me sad.”
o bijuterie jurnalistica, un exceptional interviu semnat de Louise Gannon/ Daily Mail
Azi dimineata m-a socat vestea ca tinara despre care auzisem ieri la stiri ca s-a sinucis in statia de metrou de la Univesitate e “Draga Miruna”.
Cind afli ca omul dintr-o stire grava e cineva pe care l-ai intilnit macar o data in viata, stirea aceea e mult mai importanta; mult mai grava.
“Draga Miruna” imi citea blogul, comenta din cind in cind cu umor hotarit.
Ne-am si cunoscut cind a cistigat un concurs de aici de pe blog, cu degustari de cafea la Starbucks. Am stat fata in fata pe canapeaua din dreapta intrarii de la Starbucks Victoriei, mi-a spus ca n-o cheama de fapt Miruna, ci Ruxandra, eu am fost uimita si-mi aduc aminte ca a completat “ma simt mai mult Miruna decit Ruxandra”.
Mai stiu ca am promis in seara aia ca o sa mai ies cu fetele la cafea, pentru ca discutia fusese calda si familiara, se prelungise mult si era clar ca ne simteam bine, toate, acolo. N-am apucat sa fac asta, m-am luat cu treaba. Si-acum imi pare rau.
Draga Miruna, Nu stiu de ce ai facut gestul asta.
Nici macar nu stiu daca a fost un accident sau a fost ceva deliberat. M-am uitat pe blogul tau, m-am uitat pe twitterul tau n-am gasit nimic care sa ne fi dat un indiciu despre ce e in sufletul tau.
Si m-am gindit ca oricit de mult ne-am iluziona ca dezvoltam comunitati in online, ceea ce e aici despre fiecare dintre noi e doar virful icebergului, radacinile lui nu vor fi niciodata la vedere.
DragaMiruna,
Scriu despre tine acum pentru ca, undeva in spatiul asta virtual, trebuie sa mai ramii. Si pentru ca mi se pare ca astazi, luati de treburi si de viata, am uitat sa ne gindim la tine si sa ne intrebam: de ce ai facut asta?
Draga Miruna,
Imi pare rau.
update:
s-a schimbat data de aparitie a cartii, deci si deadline-ul pentru scriere. vedeti mai jos
Prestigio este din nou partener pentru aceasta carte, precum si Editura Liternet care gireaza pentru ea cu un ISBN recunoscut de Biblioteca Nationala.
si da, n-am trimis inca mailurile pentru guest stars, ma iertati recuperez astazi.
si va multumesc frumos pentru suportul incredibil din retelele sociale, e uluitor sa vezi cum un link care vorbeste despre o carte ajunge la mii de oameni.
*
Dupa reactiile minunate de la Cartea cu Povesti de Craciun, m-am gindit sa scot o serie de ebook-uri S!MPA.
Prima din serie e cu povesti de dragoste – non fiction.
De data asta regulile jocului se schimba putin, ca sa crestem suspense-ul si sa asteptam cu totii cu nerabdare aparitia cartii.
Sunt 10 special guest star care vor scrie la invitatia mea.
(invitatia vine pe email in cursul zilei de luni, cu deadline si conditii☺, cei care accepta trebuie sa pastreze secretul ca scriu si sa nu posteze nimik din povestea lor pina la aparitia cartii)
Mai aleg alte 10 povesti dintre cele pe care le scriu toti cei care vor sa participe la carte.
Participarea se face scriind pe blogul vostru o poveste/o secventa dintr-o poveste de dragoste pe care ati trait-o. Ma anuntati de participare cu un comentariu sau link la acest post.
Povestea trebuie:
– sa fie reala! Sa o fi trait voi.
– poate sa fie orice fel de iubire ( din adolescenta pentru vreun actor sau pentru vreun personaj de carte, ba chiar si iubirea de frate/mama etc, pentru vreun brand sau un oras … si desigur pentru domnii or doamnele care ne suporta cu tot si toate. sau ne-au suportat ).
– nu trebuie sa aiba mai mult de 9000 de semne, cu tot cu diactritice.
– deadline-ul este vineri 4 februarie, 11 februarie, ora 1 pm.
Data de aparitie a ebook-ului 14 februarie. 24 februarie.
Dar, de data aceasta, trecem la next level: vom avea citeva dintre povesti in versiune audio in lectura unui actor foarte mare:)
din considerente de timp de inregistrare/ascultare povestile chiar trebuie sa nu depaseasca 9000 de semne.
sper sa le oferim si de data acesta cititorilor nostri (ai mei si ai vostri) povesti minunate si emotionante.
va multumesc frumos
ieri am scris raspunsuri pentru multe interviuri, astazi mai am un interviu. nu stiu de ce brusc sunt atit de solicitata, dar -constiincioasa – raspund la tot.
ma urmareste o intrebare dintr-un interviu
Cat din viata ta de zi cu zi este creativitate? Si cum ai defini tu creativitatea practica?
am raspuns:
Toata viata mea e o lupta cu creativitatea, sa fac ceva diferit de ce fac ceilalti, surprinzator, mai bun, mai efficient, dar special, creativ.
Si la revista, si in activitatea mea on line (mi-ai vazut blogul nou?) si in viata personala.
Fara creativitate intervine plictisul. Ne plictisim si noi, ne plictisim si publicul, dar si familia.
dar e mai mult decit atit. uneori e ingrozitoare presiunea ca trebuie sa creezi din nou ceva diferit. pui multa presiune pe tine, si pe ceilalti, iar cind nu ti-e recunoscut efortul iti vine sa-ti iei cimpii.
in loc de asta, te asezi frumos in fata hirtiei si incepi sa gindesti “cum ma diferentiez? daca mi-a iesit pina acum, n-are cum sa nu-mi iasa si de data asta.” tragi de tine, apucindu-te din toate colturile.
iar cu vremea intelegi ca toate razboaiele mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.