Monthly Archives : December 2012

robert-de-niroDe Niro invata box de la Stallone :)

De Niro invata box de la Stallone :)

Robert de Niro ia lectii de box de la Sylvester Stallone pentru un film in care vor juca amindoi si se vor intilni in ring.

ca sa aveti toate datele problemei: De Niro are 69 de ani, Stallone 66, amindoi au mai stat in ringul de box in filme.

noul film se va numi “Grudge Match” si va avea secvente cu cei doi in ring, intr-un meci de box, pe bune. De Niro s-a pregatit 6 luni cu un antrenor personal, iar in ultima luna a lucrat zilnic cu Stallone.

vor incepe sa lucreze la el imediat dupa Craciun.

mi se pare minunat ca la virsta asta, oamenii acestia mai fac sport si se iau foarte in serios cind e vorba de un rol care implica miscare.

***

altfel, de citeva saptamini tot vad partide de box pe net pentru ca incerc sa -mi fixez in minte miscarile, loviturile.

le-am invatat cum se numesc, am fost la lectii la Dinamo la domnul Dumitru Dorobantu, antrenorul care a scos multi campioni modiali si europeni, dar am nevoie de antrenament – vizual, desigur – ca sa le pot identifica in viteza unui meci.

(iata aici cum a fost la lectiile de box🙂 )

imi trebuie pentru un articol.

***

v-ati gindit vreodata ca o parte importanta din conversatia noastra urbana – mai ales discutiile care sunt in contradictoriu – poate fi pusa in limbaj de box? ca si noi, prin vorbe, executam eschive, riposte, invatam sa tinem garda sus si dam cite o directa sau cite un croseu?

am sa scriu curind despre asta:)

1707
To-The-Wonder-Ben-Affleck-Rachel-McAdams-Terrence-Malick-600x314noul Terrence Malick – to the wonder

noul Terrence Malick – to the wonder

sunt unii regizori care, nu stiu cum, dar nu dau nici un rateu cu filmele lor.

le fac rar, dupa legile lor nu ale hollywood-ului (uneori sunt intimidant de lungi), dar vorbesc cu finete despre o lume pe care cei mai multi dintre noi nu stim sa o verbalizam, desi o simtim.

 

unul dintre domnii astia e Terrence Malick. a facut Thin Red Line (unul dintre cele mai frumoase omagii aduse camaradeniei dintre soldati), dar si minunatia de Tree of life.

azi the guardian a facut public in premiera mondiala trailerul noului sau film To the wonder.

de data asta diseaca, barbateste, iubirea.

cu Ben Affleck, Olga Kurylenko, RachelMcAdams si Javier Bardem

uitati-va 2 min la filmuletul de mai jos. o sa vreti, ca si mine, sa vina filmul asta cit mai curind:)


2723
craciun2Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

cind vine vorba de decorat casa pentru Craciun, zici ca sunt sora lui Grinch asa ma apuca o lehamite si gasesc tot felul de motive pentru care sa nu ma urnesc.

argumentul suprem in ultimii ani a fost “oricum nu stau acasa, oricum ma intorc in ianuarie, se usuca si mama brazilor prin casa si mai fac si mizerie”

o voce mica si timida din capul meu zice ca totusi Craciunul e si despre joaca si magie si ca tre sa marchez asta in casa.

***

vine momentul – astazi sau miine trebuie sa prestez ceva decorari si pe linga cele citeva crengute de brad pe care le voi achizitiona ca sa miroasa frumos in casa (le voi transforma intr-un buchetel cu verdeata intr-o vaza), ma gindesc sa fac un brad neconventional.

am o tabla mare pe care se afla multe post it-uri cu insemnari de la un proiect de ebook la care lucrez, as putea sa desenez pe ea un brad si sa fac post it-urile globulete.

sau as putea sa fac aceasta instalatie dintr-un umeras

 

sau 3 etaje din instalatia asta (asa un bradut mai mic, sa nu muncesc prea mult totusi)

 

am globulete din lemn si fruze de porumb (ma rog tre sa le caut, dar sunt pe aici pe undeva) – care-s galbene si ivoire.

daca aveti vreo idee f simpla (care sa se execute in 15 min max si sa para ca am ceva de Craciun in casa), va sunt recunoscatoare pentru sugestii.

cum ziceam, sunt un fel de Grinch al decoratiunilor “de ce sa le punem, daca tot trebuie sa le stringem in citeva zile?”

 

2951
cadouviata se schimba. te schimba

viata se schimba. te schimba

mai devreme ma aflam intr-un taxi care se strecura cu greu printre masini. ninge si asta complica mult traficul din bucuresti. aveam linga mine o cutie al carei carton era ca de dalmatian si era inconjurata cu o funda mare, albastra.

– mergem sa facem o fapta buna., am incercat sa ma scuz la taximetrist.
– da? pe frigul asta?
– ducem cadoul asta la niste oameni buni care le vor distribui la copiii care n-au. dar asa e, e mai greu sa-l ducem decit sa-l cumparam, cu vremea asta.
– sunt multi copii care n-au. dar ar fi trebuit sa-l duceti dvs personal, poate nu-l dau.
– il dau, ii stiu. sunt prieteni cu mine, sunt oameni buni. oameni care au plecat de jos si n-au uitat asta.
– asa e frumos, sa nu uiti.

ajungem pe grivitei, iese in strada Loredana de la Blogal Initiative, preia cadoul pentru proiectul ShoeBox sub privirile taximetristului care deschisese fereastra.

– baiat, 10 – 12 ani, scrie pe cutie, cum mi-ai zis.
– perfect.

ma intorc la taxi, plecam catre Universitate.

– ati facut o fapta buna., zice domnul taximetrist.
– am facut-o amindoi, ca m-ati ajutat sa ajungem pina aici pe viscolul asta.

zimbeste.

– nu stiti pentru cine e cadoul, nu?
– nu. au zis ca le lipsesc cadourile pentru baieti, asa ca am luat pentru un baiat.
– si el nu stie de la cine o sa primeasca, nu?
– nu. asta e spiritul craciunului, sa primesti daruri cu ceva magie in ele.

la intersectia cu Victoriei, intr-un ambuteiaj, taximetristul se intoarce catre mine.

– stiti care sunt cele mai frumoase cadouri? alea pe care nu ti le poti cumpara singur.

Zimbeste si stiu sigur ca in minte are imaginea unor cadouri pe care nu le-a primit niciodata.

– asa fac si eu cadouri, cu lucruri pe care nu si le pot cumpara cei carora le sunt destinate.
– asa mi-ar fi placut si mie in copilarie., adauga timid.
– si mie.

m-a lasat linga Sala Dalles pentru ca voiam sa cumpar niste carti. cind am iesit din librarie ningea si mai tare.

mergeam catre pasajul de la metrou si ma gindeam ca, acum 23 de ani pe vremea asta Craciunul insemna pentru mine mirosul de portocala. (nu-mi imaginam ca se pot gasi portocale si in alta perioada a anului). ca in zilele in care au urmat – cu tot ceea ce numim astazi Revolutie – Piata Universitatii mi s-a parut un loc indepartat, cu puteri nebanuite.

astazi vad Piata Universitatii zilnic cind ies din casa. a disparut magia si stiu ca puterile vocilor celor care se mai aduna din cind in cind acolo sunt, de multe ori (am vazut chiar eu), cumparate cu o felie de pizza.

astazi primesc cadouri prin curier de la oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, dar care ma apreciaza pentru cine stie ce lucru am facut cindva – impreuna cu compania lor, sau nu.

dar, din fericire pentru mine, la fiecare zapada mare imi mai aduc aminte pulovarul de lina groasa, roshu cu un mare romb alb pe piept, tricotat de mine, un fel de moartea pasiunii pentru orice ar insemna feminitate, care mi-a fost haina de iarna pret de doi ani, in liceu.

cind am luat-o prin pasaj, sa ajung acasa, aveam un gind: viata se schimba. si te schimba.

2677
andrei leonte2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

cum mai sunt doar citeva zile pina la finala X Factor si tot vad promo-uri cu ce va fi in show-ul care inchide sezonul 2, mi-am amintit de secventa asta.

2 prieteni in finala X Factor (prieteni de-ai mei, ei abia atunci s-au cunoscut; eu ii stiam separat dinainte si mi s-a parut minunat ca tocmai asa a fost imparteala duetelor in show) si un moment de maxima generozitate artistica din partea lui Tudor.

eram la New York anul trecut cind a fost finala X Factor si, dupa ce a fost cintecul asta in show, am primit zeci de mesaje de la prieteni: Leonte o sa cistige.

apoi, gasca de fete care a avut grija sa-i faca o campanie ca la carte pe net, m-a anuntat ca e cistigatorul.

nu stiu daca anul asta vor fi artisti care vor cinta cu finalistii, dar daca da, mi-ar placea sa aiba generozitatea lui Tudor Chirila – sa se gindeasca cum sa-l puna in valoare pe concurent.

stiu insa ca niciunul dintre concurentii de anul acesta nu are sustinerea lui Andrei Leonte – care a iesit din concurs cu aproape 30.000 de fani pe pagina lui de FB facuta in timpul show-ului. dar despre strategiile lor ( de anul trecut si de anul acesta) am sa scriu dupa show.

p.s. cu Andrei Leonte ma (re)vad duminica pentru ca-mi petrec toata ziua la Castel Films unde va fi finala XFactor Sezon 2, iar el va cinta in gala. am vazut si gala 2 (cred) impreuna, din gradene, cind mi-a povestit ceva care m-a surprins. “aplauzele ritmate ale spectatorilor din timpul cintecului, te incurca mult pe scena, pentru ca , cel mai adesea, nu sunt pe ritm”

2651
j-r-r-tolkienJRR Tolkien – un interviu rar

JRR Tolkien – un interviu rar

cum am suparat pe multa lume cind am zis ca filmul The Hobbit este o prostie (imi mentin afirmatia, chiar daca ma reneaga prietenii mei de sex masculin 🙂 ), m-am tot intrebat zilele astea (cind polemizam cu prietenii) ce ceva din copilaria lui Tolkien l-a facut sa scrie o asemenea poveste.

am gasit citeva interviuri cu Tolkien care a murit in 1973, dar si ceva care mi-a asezat in tabelul meu uman tipologia lui Tolkien: a crescut fara tata, intr-o tara care nu era a lui, cu o mama care – dupa moartea sotului – a trecut la catolicism si si-a prierdut sprijinul familiei (evrei) si care a murit, cind Tolkien era adolescent, de … epuizare.

‘I was brought up in considerable poverty but I was happy running about in that country. I took the idea of the hobbits from the village people and children. They rather despised me because my mother liked me to be pretty. I went about with long hair and a Little Lord Fauntleroy costume.

‘The hobbits are just what I should like to have been but never was – an entirely unmilitary people who always came up to scratch in a clinch.

Behind all this hobbit stuff lay a sense of insecurity. I always knew it would go – and it did.’

mai tirziu s-a casatorit cu o fata pe care a cunoscut-o la orfelinat.

iata ce spune jurnalistul care a facut primul interviu din viata lui Tolkien (n-are sens sa va atrag atentia asupra documentarii alora de la the guardian care au acest articol genial , din 1991 , cu domnul scriitor. autorul e John Ezard)

The interview, his first with a newspaper journalist, was a considerable kindness. When it was over, he asked me to go to the area and write a story which might start a campaign to save any shred that suburbia might have left of the village. I couldn’t – my then paper the Oxford Mail’s coverage area didn’t quite stretch to Birmingham.

Not that Tolkien complained. He befriended me, as he did several journalists and other young people in those final years before his death in 1973. He gloried in companionship. He was a shy but clubbable man of lightly-carried learning and huge relish – ‘every morning I wake up and think good, another 24 hours’ pipe-smoking,’ he would say.

In 1967 he sent me a carbon of his last story, Smith of Wootton Major: ‘An old man’s story filled with the presage of bereavement,’ as he put it. The opening sentence read: ‘There was a village once, not very long ago for those with long memories nor very far away for those with long legs.’ It was, unmistakably, his imaginative farewell to Sarehole.

intregul text aici. cadou de la mine pentru fanii Hobbit 🙂

si un mic interviu de la BBC

2818
amantfilme erotice de facut cadou

filme erotice de facut cadou

in fiecare an, in apropierea Sarbatorilor ma suna prietenii si ma intreaba ce filme/carti sa aleaga pentru cadouri.
urmeaza un dialog despre cum e destinatarul cadoului, ce activitati are, ce-i place in general in viata si-apoi fac recomandarea specializata

(stiti ca eu asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, am mai scris despre asta aici, cind v-am identificat pe fiecare dintre voi, cei pe care-i cunosc si si-au dorit asta, cu un film🙂 )

in dimineata asta m-a sunat un prieten care isi doreste sa-i dea drept cadou prietenei lui un film erotic (“dar sa nu fie pornoshag, din ala care pare arta”) si dupa ce i-am facut citeva recomandari, m-am gindit sa trec trei filme si aici.

nu se stie niciodata la ce va folosesc:)

Amatul lui Jean Jeacques Annaud

In the Mood for love, regia Wong Kar Wai (la asta domnii probabil ar protesta ca nu e erotic, dar… cel mai puternic organ sexual al omului e propria imaginatie:) )

Pillow book al lui Peter Greenaway

acum imi dau seama ca toate trei au o nota asiatica, dar in materie de rafinament sexual-vizual, asiaticii ii bat la fund pe europeni.

ce alte filme ati mai trece pe lista asta?

later edit: m-am intors ca sa mentionez si o capodopera ne-asiatica:)

Last tango in Paris al minunatului domn Bernardo Bertolucci, de cind nici nu ne nascusem inca, un film cu preaminunatul Marlon Brando pe care l-as fi luat oricind acasa (asa nebun cum era)

CristinaOtero_051top 10 artisti 2012 by MET

top 10 artisti 2012 by MET

ca in fiecare an blogul Muzeului Metropolitan din New York face un clasament al artistilor care au lasat lumea cu gura cascata in 2012.

iata trei dintre ei (cei care mi-au placut si mie, pentru ca nu imi plac toti din clasamentul lor)

Cristina Otero si portretele ei cu fructe

ron schmidt si fotografiile lui amuzante

si, preferatul meu absolut, pentru minimalism, nebunie si perseverenta Simon Beck (ceea ce vedeti mai jos e rezultat din pasi pe zapada si munceste cam o zi pentru fiecare fotografie)

intregul clasament aici

1703
carti superstitiicarti si superstitii

carti si superstitii

am o superstitie, de fiecare data cind imi schimb unul dintre carduri pentru ca expira, fac o donatie generoasa catre amazon ca sa cumpar carti de daruit. mi se pare ca asa incep cu dreptul cheltuiala banilor:)

azi am schimbat din nou un card:

niste multi mike sager, niste susan sontag, cele mai bune scrieri din reviste pe 2012 si cele mai bune piese de teatru pe 2010 – 2011. vor veni curind:)

2397
udilaputin despre Dragos Udila (X Factor)

putin despre Dragos Udila (X Factor)

aseara a fost prima data cind am votat in sezonul asta de X Factor; l-am votat pe Udila pentru ca imi doream sa nu plece din concurs. a fost si prima data cind am facut un indemn la vot pentru un concurent catre comunitatea mea din online.

dar daca ar fi ramas in competitie, n-as fi scris acum despre el.

spre deosebire de anul trecut cind n-am avut atit de mult acces la culisele competitiei, anul acesta am petrecut mult timp cu concurentii, am putut sa-i observ pe fiecare dincolo de imaginea din scena si asta, paradoxal, ma opreste sa mai ma joc cu audienta mea pentru promovarea unuia sau altuia.

pentru ca ei trebuie judecati pentru ceea ce prezinta in scena si in emisiune (interviurile pe care le acorda, atitudinea pe care o au in fata camerei de luat vederi etc), nu pentru cum cred eu ca sunt acasa, in baza unor observatii ale comportamentului lor cind nu se stiu priviti/ analizati.

dupa ce se va fi terminat X Factor, voi scrie pe larg despre fiecare dintre ei:)

***

alaturi de Tudor Todut, Dragos Udila e unul dintre cei mai sinceri concurenti din casa X Factor.

(Todut e insa mult mai educat, mai rafinat, dar despre el am scris aici.)

Udila e un golanas fara prea multa carte, dar cu ceva autentic in el; iti spune in fata ce nu-i convine, e greu de tinut in friu pentru ca are mari probleme cu orice forma de autoritate (se razvrateste daca nu recunoaste suprematia celui care exercita forma de autoritate asupra lui).

dar are o forma sinceritate dublata de scoala vietii, in lipsa altei educatii. e vorba de instictul la oameni pe care ti-l da experienta de viata.

*

in felul lui, Udila i-a evaluat rapid pe toti cei din casa si si-a aratat suportul discret pentru cei care aveau nevoie. l-am vazut intr-o zi cind ii facea semn surorii lui Man sa nu mai vina cu fratele ei afara la fumat, ca sa fie ca intre baieti- o atitudine de casta barbateasca, dar si fara mila, fata de colegul lui de competitie pe care-l trata egal chiar daca avea deficiente de vedere.

m-a intrebat intr-una dintre zilele in care eram la repetitiile lor, ce am observat in ziua aia, despre ce o sa scriu.

“nu pot sa-ti spun. daca-ti spun , iti atrag atentia asupra comportamentului tau si incepi , din instinct, sa te corectezi. nu mai esti tu. deci denaturez ce s-ar intimpla aici in mod normal”

s-a uitat crucis la mine si-a replicat:

“bine. hai. spune.” si-avea in voce un “nu-mi-pasa-ce -prostii -crezi -tu- acolo”, incit mi-am dat seama ca orice i-as fi spus, el tot nu si-ar fi modificat comportamentul pentru ca nu-si punea problema sa si-l modifice. asta era, asa defila in public. (nu i-am spus insa nimic din ce urma sa scriu:) )

Udila are toate datele sa fie un artist autentic.

seamana putin cu Cheloo, din perspectiva franchetii si a raportului cu autoritatea, dar Cheloo e muuuult mai educat, mai sharp si mai cultivat decit vrea el arate lumii ( o sa mi-o fur pentru asta, banuiesc:) ).

cind Udila va pune mina pe carti, va vedea multe filme, va studia muzica, vom mai auzi de el. chiar are ceva care-l poate duce departe: autenticitatea pe care niciunul dintre ceilalti concurenti nu o are.

deocamdata astea sunt regulile jocului, n-a fost votat suficient si a plecat acasa.

daca n-ar fi iesit acum, oricum nu cred ca ar fi cistigat concursul: n-are charisma si, pentru ca e timid, nu priveste niciodata spectatorii in ochi. nu se uita in camera, asa ca nu-i vrajeste, nu le obtine usor voturile.

uitati-va la inregistrari:)

*

later edit. pentru ca vad unde merg comentariile de pe Facebook, as vrea sa mai adaug ca nu cred ca a fost sabotat de producatori. s-a sabotat singur, pentru ca n-a stiut sa se adapteze situatiei; n-are social skills.

Tom-HanksCloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Cloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Academia americana de film a anuntat lista scurta pentru nominalizarile la Oscar pentru make-up si hair stilism; ele sunt in ordine alfabetica:

“Hitchcock”
“The Hobbit: An Unexpected Journey”
“Les Misérables”
“Lincoln”
“Looper”
“Men in Black 3”
“Snow White and the Huntsman”

din aceste 7 nominalizari , membrii academiei care au in job description make-up si hair stil vor alege pe 10 ianuarie, dupa ce au vizionat cite 10 min din filmele de pe short list, cele 3 nominalizari finale.
***

dar, mi se pare o mare nedreptate ca nu au nominalizat si Cloud Atlas cu super transformarile lui Tom Hanks sau Halle Berry (de fapt toti cei 5 care au trecut prin 6 povesti diferite sunt genial transformati).

1478
jurnalismreportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

reportaj genial: LSD IN THE COLD WAR

e in new yorker un reportaj genial despre cum armata americana a facut, prin 1950, experimente cu LSD pe soldati ca sa vada cum se comporta in situatii de interogatorii extreme.

dincolo de subiect care atrage imediat atentia, va spun despre acest articol ca sa va uitati la cum este scris si sa faceti un exercitiu: incercati sa identificati cam cite surse a avut semnatarul  pentru articolul lui: sunt zeci, daca nu chiar peste 100.

iata citeva fragmente din text:

Dr. Van Murray Sim, the founder of Edgewood Arsenal’s program of clinical research on psychochemicals, was a man of deep contradictions. He was a Navy veteran, but he worked at the Army post as a civilian. For the doctors who worked with him, he was like Dr. Strangelove; he was a leader; he was the “Mengele of Edgewood”; he was a good old soul. Sim could be manipulative and vengeful, ethically shortsighted, incoherently rambling, rashly slipshod in his methods, but he was also fearless and ambitious and devoted to chemical-warfare research. He was gargantuan—his body exuded forcefulness, like an oversized rook on a chessboard—but he was willing to allow himself to be rendered helpless. In 1959, he was the first person to be given VX, a highly lethal nerve agent. As the drug began to take effect, Sim became irrational and started to thrash around. “I was having difficulty with vision, seeing—a distortion of vision, sweating, tremors, nausea, vomiting,” he later recalled. His face grew pale. He eventually stopped talking and descended into a world of his own imaginings.

(…)

By the time he met with Malitz in New York, the Army was interested primarily in LSD—known as EA 1729. Malitz agreed to test LSD and similar drugs on volunteers or “selected patients,” in order to determine how people would react during phony interrogations. He offered to use hypnosis to plant secrets in subjects’ minds. Then, he said, “one of the hallucinogens will be administered and an attempt made to see if the patient will reveal the information.”

Sim indicated that he would consider the offer. Three months later, he obtained permission to test psychochemicals at the arsenal itself. LSD’s effects were still little understood; as Sim acknowledged, it was possible to become “smothered by the preponderance of conflicting reports.”
(…)

Occasionally, the C.I.A. or senior military intelligence officers would send operatives to the arsenal to be given LSD and then questioned. Some of the tests were intended to see how soldiers would perform; some were designed to prepare them in the event that a Soviet operative secretly dosed them. In one experiment, intelligence specialists were blindfolded and placed in an isolation chamber. The men—some of whom had been told nothing about the drug’s effects—became tense and anxious, and quickly became unable to bear the isolation. When they emerged, they were subjected to hostile questioning. All agreed that the threat of return to isolation would constitute a very effective form of duress.

restul cititi aici, e un exemplu de jurnalism impecabil. si da, mi-ar placea sa faca si la noi cineva un asemenea reportaj care – atentie!- nu e facut intr-o saptamina, ci in luni de documentare, nu e scris intr-o zi, ci in saptamini. dar ce bijuterie este.

 

2068
Larry-Grobel-The-Art-of-The-Interviewce spun tacerile cind nu vrei sa spui nimic?

ce spun tacerile cind nu vrei sa spui nimic?

Christina Ricci didn’t want to talk about her father, and though I try to avoid yes or no answers, in this case you still get the sense of her hurt in the shortness of her responses.

Q: What’s your relationship with your father today?

Ricci: I haven’t talked with him in six years.

Q; Are you sorry about that?

Ricci: No

Q: Does he ever try to contact you?

Ricci: No.

***

un fragment din The art of the interview a lui Lawrence Grobel, un exemplu bun despre cum – daca esti bine pregatit/documentat si ai bune intentii – poti sa arati personalitatea celui pe care-l intervievezi si din tacerile lui.

2272
music_is_the_drugartistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

artistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

au inceput sa apara stirile despre cit vor cistiga diversi artisti (in special oameni de muzica) de Craciun si de Revelion.

apar cu o periodicitate clara, de la an la an, la fel ca stirile cu aglomeratiile din alimentara, de Craciun si Paste. dar niciodata nu vedem dincolo de primul rind al informatiei.

***

telespectatorul care are viata lui – cu leafa lunara in limita unui salariu mediu pe economie – afla ca se poate cistiga intre 30.000 si 50.000 de euro intr-o noapte; cea de Revelion.

se uita la stire, i se pare o suma imensa – cit un apartament – si vede niste fete care, ma iertati, dau din fund – danseaza adica. ceva trival, nu?

uite cum oamenii fac multi bani din nimic.

***

nu vad insa stiri sau reportaje despre efortul imens pe care-l fac oamenii astia pentru banii despre care vorbim.

stiu ca o sa spuneti “pentru banii astia, as alerga si eu intr-o noapte in multe locuri”, dar gresiti teribil; n-ati putea face asta, cum n-ati putea ca dupa 3 concerte si alte 3 ore (minim) petrecute pe drum intre concerte, sa apareti la al 4-lea concert ca si cum atunci ati inceput seara: fresh, cu zimbetul pe buze, gata sa dati toata energia voastra in minutele urmatoare (amintiti-va, tocmai ati facut asta acum o ora).

cum nu vad stiri sau reportaje despre singuratatea acestor artisti – n-au amintiri legate de masa de Craciun in familie, n-au amintiri legate de Revelioane cu prietenii. si de cele mai multe ori, pentru ca ei muncesc cind prietenii se distreaza, intr-un fel natural se face selectia: nu mai au nici prieteni in afara celor din trupa/managementul lor.

nimeni nu ne vorbeste la stiri despre tristetile oamenilor care ne distreaza.

daca am povesti despre asta (daca si ei ar vrea sa vorbesca despre asta), le-am aprecia mai mult efortul. si-am sti ca banii aia sunt meritati.

asa telespectatorii ar descoperi ca, de fapt, stirea nu e in suma pe care o cistiga artistii intr-o noapte, ci in pretul pe care-l platesc pentru asta.

later edit: din suma cistigata aproximativ 1/4 ramine la artist, restul merge la manager, impresar, trupa, dansatori.

fb musicmuzici – de dimineata

muzici – de dimineata

mi-am inceput ziua citind un interviu in NY Times cu Tori Amos si cu un fragment f simpatic despre relatia mama fiica.

Nurture. Be supportive. You don’t have to agree with everything but you don’t need to be the harsh critic with those that you love.” I can see how the young girls really get hurt when their moms are critical, or vice versa when they’re overly critical of their moms. It can be so painful. Tash has quite a sense of humor and she’ll say to me, “What do you think you’re walking out of this hotel in?” And I’ll say, “It’s comfortable.” And she’ll say, “No soccer mom is walking out of this hotel room. You’ll be called Tori Anus.” It’s kind of funny that I have a daughter who understands.

intregul interviu aici

***

pentru ca mintea functioneaza straniu, dupa ce am citit interviul, am cautat pe youtube sa reascult un cintec al revalei lui Tory, Kate Bush

 

dupa care am deschis facebook care in dreapta paginii mele imi recomanda pagini de muzica. uitati-va ce muzici imi recomanda:)))

pe bune? eu m-am trezit in muzici suave, Facebook ce are cu mine?

altfel, baietii astia suparati ar putea sa scoata niste Ebook-uri cu versurile cintecelor lor si pentru cei ca mine care prefera sa inteleaga ce au cintat, decit sa-i auda cit sunt de suparati:) ma iertati.

1740
jurnalismtalent vs perseverenta/munca

talent vs perseverenta/munca

astazi, la Biz Snow Camp, am vazut ridicari din sprincene cind, in timul prezentarii despre branding personal, am spus ca nu cred ca exista talent si ca eu cred in munca siin  perseverenta.

stiu ca oamenilor le e mai usor sa-si imagineze ca altii reusesc pentru ca sunt talentati. ca au avut noroc in viata… ca soarta le-a dat ce le-o fi dat…

poate ca oamenii respectivi au abilitati din nastere care sa le dea posibilitatea sa se exprime mai usor intr-o zona (sport, muzica, pictura, dans), dar cei care au doar talent NU REUSESC.

reusesc oamenii care muncesc in draci, se ridica dupa fiecare cazatura/ lovitura si-o iau de la capat stringind din dinti.

*

nu cred ca exista talent, exista citiva – extrem de putini oameni – care au har pentru meseria  pe care si-au ales-o, dar chiar si ei muncesc incredibil de mult ca sa reuseasca.

nu va imaginati ca Angela Gheorghiu se bazeaza pe mobilitatea pe care, de la nastere, o au corzile ei vocale – Angela Gheorghiu repeta ore in sir, singura, pina ajunge la cea mai buna forma pe care o poate lua sunetul folosindu-se de muschii corzilor ei vocale.

nu va imaginati ca lui Marlon Brando i-a fost usor (dupa fiecare rol se oprea la psihiatru), nu va ginditi ca Usain Bold sau Gabi Szabo au batut recorduri pentru ca doar au avut abilitati naturale pentru alergat: de fapt, au muncit in draci.

 

*

mi se pare ca ne amagim cind spunem ca alalalt e mai talentat si de asta a reusit.

cum zicea alex negrea astazi in timpul prezentarii mele: oamenii cred ca au luat din tava la botez lucruri care sa le defineasca viitorul.

bullshit! daca nu muncim, daca nu incercam sa ne perfectionam zilnic, daca nu ne dam cu capul de toti peretii si ne luptam sa revenim in linia de start in cea mai buna forma, daca nu perseveram, nu avem cum sa reusim.

 

intre un om care are aptitudini native pentru sport/muzica/scris etc dar nu face nimic ca sa se perfectioneze si altul care e mediocru, dar munceste in draci pentru perfectionarea lui, cel din urma va reusi.

ginditi-va la picatura chinezeasca: apa care curge usor cu aceeasi ritmicitate, la nesfirsit. picaturi care pot gauri piatra.

***

asa ca daca nu reusiti, nu dati vina pe ceilalti ca-s mai talentati. fiti onesti, n-ati muncit suficient cu voi si pentru voi.

 

simpa-logocind va ginditi la mine…

cind va ginditi la mine…

am nevoie de ajutorul vostru; pregatesc o prezentare despre branding personal pentru Snow Media Camp si am nevoie de doua raspunsuri de la cei care citesc acest blog.

 

cind va ginditi la mine , din punct de vedere profesional 😉 , care sunt primele 3 cuvinte care va vin in minte?

cind va ginditi la blogul meu care sunt primele 3 cuvinte cu care-l descrieti?

 

va multumesc frumos pentru raspunsuri.

 

Concert UNICEF Hard Rock CafeVunk, Smiley si Lucia intr-un concert care nu trebuie ratat

Vunk, Smiley si Lucia intr-un concert care nu trebuie ratat

Luni 17 decembrie la Hard Rock cafe va fi un concert cu un lineup special: Lucia, Smiley si Vunk.

spectacolul incepe de la ora 20.30 si sunt sigura ca merita vazut , ca merita cu virf si indesat banii pe bilet. dar de data aceasta va fi cu invitatie contra o DONATIE catre copiii invizibili pe care UNICEF vrea sa-i scoata la lumina.

***

nu stiti cum e sa fii un copil invizibil; n-are nimic de-a face cu Harry Potter si mantia vrajita; realitatea e mai dura decit va ginditi.

acum 2 ani intr-o deplasare cu UNICEF-ul undeva in dobrogea, intr-un sat de rromi turci fetitele voiau sa -mi capteze atentia, roiau in jurul meu. am inceput sa le intreb cum le cheama si dupa citeva nume am ajuns la o fetita bruneta cu ochii verzi si migdalati care nu zicea nimic.

– si pe tine?

fetita se uita la mine si ridica din umeri.

– nu intelege romana?, am intrebat celelalte fete stiind ca erau si vorbitori de turca printre noi.

-nu, nu. ea nu are nume. ii spunem fetita., a raspuns una dintre prietenele ei.

– pai si la scoala? cum ii spuneti?

– n-are acte doamna, nu merge la scoala. au adus-o aici parintii ei si sta la o matusa. nu stie nici cind e ziua ei de nastere.

***

FETITA e unul dintre copiii invizibili; exista dar nu apare in nicio hirtie oficiala, n-are dreptul la asistenta medicala, n-are dreptul la scoala. e victima perfecta pentru sclavie sexuala pentru ca n-o poate revendica nimeni.

ca ea sunt multi alti copii in romania, pentru ei cinta Lucia, Smiley si Vunk luni la Hard Rock Cafe, iar donatia pe care o faceti la intrare poate insemna identitatea recuperata a unui copil.

ne vedem acolo.

1947
irina markovitz si anamaria morodanHarta targurilor din Bucuresti, 13, 15-16 decembrie 2012

Harta targurilor din Bucuresti, 13, 15-16 decembrie 2012

text de Noemi Revnic

Aceasta este poate cea mai aglomerata perioada din an: febra cadourilor de Craciun, a petrecerilor, asezonata cu aromele vacantei.
Incepand de astazi, targurile de Craciun se tin lant in Bucuresti si am pregatit pentru voi o harta a locurilor in care puteti gasi cadouri special si tematice.

Sa incepem cu o fapta buna: darling site-ul Molecule F si designerii sai se desfasoara astazi in cadrul unui pop-up store, “Shopaholic for a good cause”, initiat de Fundatia BBDO Group Romania – Graffiti Social Work. In spatiul creativ de la BBDO veti avea ocazia sa cumparati creatii ale designerilor romani iar o parte din incasari vor fi donate unor proiecte sociale.

In weekend avem o noua editie “Marche de Noel”, in 15 si 16 decembrie la The Ark (strada Uranus numarul150). Prajituri de la Omnivore’s Dilema si de la “Amarui de Ciocolata”, haine si accesorii de la Carla Szabo, Lady Magpie, The Awesome Project, Andreia G. Popescu, Alis Lalu, Alina Carp, Moogu, Ostra Berdo, atelier 44, Maria Filipescu, Ioana Enache, Noha Nicolescu, Expression, Romana Topescu. Fe[Male] by Mirela Fraser, Berenike hats, Lo Spaccio, Demoiselle&Oana Big, Ciprian Vrabie. Decoratiuni de la Ana Wagner, Anca Fetcu, Raluca Arnautu, “Luna de pe cer”, Irina Neacsu, Lightsquare si Agnes Kezseg. Nu ratati “Preview & Prototype Sales” al brandului romanesc Patzaikin si o intalnire cu talentatul Olah Gyarfas. Un bilet de acces la targ costa 10 lei si mai trebuie sa stiti ca intervalul de acces la targ este 10:00-20:00. Aici gasiti toate detaliile.

Apoi continuati (dar atentie, se intampla doar sambata, 15 decembrie), in Centrul Vechi, la evenimentul “The Christmas Room 11”, intre 12:00 – 20:00, la Rembrandt Hotel (Smardan 11), de la 12:00 si pana la 20:00. Veti putea cumpara piese din colectia Poeme a Corinei Vladescu, la preturi foarte bune, asezonate cu fotografiile lui Cornel Lazia din seriile “Inner Landscape”, “Backstaged” si “KMatics”. Aici puteti admira piese din colectia Corinei Vladescu: www.poeme.corinavladescu.com.
Si mai trebuie sa stiti ca va fi amenajat acolo si un ministudio in care veti putea imbraca creatiile Corinei iar Lazia va va fotografia in ipostaze de model chic. Primii 5 clienti vor primi cadou o esarfa unicat Corina Vladescu si o fotografie Cornel Lazia Kmatics, iar ora 19 va fi proclamata Happy Hour (discounturi pentru toate produsele disponibile).

Dupa aceasta experienta, mai mergeti putin pe jos pana la scoala DallesGo (Ion Otetelesanu 2, etaj 2, langa Teatrul Mic), unde simpaticele si talentatele Irina Markovits si Ana Maria Morodan va asteapta cu “Shop my Wardrobe”, un eveniment pentru fashioniste inteligente.

Urmeaza apoi doua targuri aflate la distante apropiate: “Iconic Christmas” din spatiul eclectic Iconic Food Wine & Design, in 15 (de la 11:00-19:00) si 16 decembrie (11:00 – 17:00). In data de 15 va veti delecta cu piese tematice de Craciun interpretate de tineri muzicieni, bursieri ai Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. In fiecare zi de targ veti putea cumpara dulciuri de la Neuhaus si Venchi; dulceturi fine de la Les Saveurs d’Yveline; macarons-urile de la Macarons Madame Lucie; vinuri de la Domeniul Coroanei Segarcea; delicatese de la Valette; gadgets de la Bang & Olufsen si Brion Vega; portelanurile superbe de la Rosenthal My House, bijoux semnate Sonia Argint si Giulia Nahmany si alte multe surprize de sezon.

Apoi veti merge pe stradutele linistite pana la Concept-Store-ul The Place din Calea Dorobantilor 102-110 , unde se va desfasura, tot in 15 si 16 decembrie, un targ de Craciun cu creatii 100% romanesti. Vor participa designerii romani de la Molecule-F, alaturi de fotografii romani Cosmin Bumbut, Cornel Lazia, Alex Galmeanu, Oltin Dogaru, Cristian Radu si Stefan Cosma si Malvensky Charms. Accesul la “The Christmas Fair from The Place” este liber si se desfasoara astfel: sambata, 15 decembrie, intre 10:00 – 18:00 si duminica, 16 decembrie, intre 12:00 – 17:00.

Asa cum ati observat, va fi un weekend plin. Va doresc sa gasiti cele mai frumaose cadouri si sa va distrati pe masura.
Un weekend perfect !

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2065
daruieste o clipa de bucurievino sa fii unul dintre spiridusii lui Mos Craciun la Chocolat

vino sa fii unul dintre spiridusii lui Mos Craciun la Chocolat

eu nu cred ca trebuie sa faci fapte bune de Craciun. trebuie sa faci fapte bune oricind poti sa le faci. si ma bucur ca am prieteni care fac asta, ba chiar va invita – cu trucuri dulci – sa faceti si voi fapte bune.

***
de miine si pina pe 21 decembrie, multe personalitati publice vind cozonaci si dulciuri incredibil de bune in shop-urile Chocolat din Bucuresti pentru cei 75 de copii de la centrul Comunitar Sfintul Vasile.

e campania initiata de Tudor Constantinescu, cel care se afla in spatele revolutionarii ideii de “cofetarie”, cu minunatele dulciuri de la Boutique Restaurant Chocolat Createur de Gout si pe care-l vedeti in juriul Top Chef.

sigur ca ar fi putut dona direct dulciurile catre centrul de plasament (a mai facut fapte bune, o sa mai faca si alta data, departe de spatiul public), dar ideea Sarbatorilor este despre a imparti cu cei dragi: timp, iubire si, intotdeauna, dulciuri delicioase, iar invitatia este pentru voi – ca un pay it forward al faptelor si gindurilor bune.

***

ideea e simpla: daca veti cumpara cozonaci, macarons, praline sau alte dulciurI de la Chocolat, nu doar ca va veti bucura de unele dintre cele mai rafinate produse din Bucuresti, dar veti si ferici un copil care fie n-are familie, fie vine dintr-una in care saracia l-a impiedicat sa fi gustat vreodata asemenea dulciuri.

i s-au alaturat in demersul lui multi dintre cei pe care-i vedeti la televizor, oameni care indiferent de cit cistiga sau de cit sunt de ocupati, stiu ce important e sa daruiasca din timpul si atentia lor pentru ceilalti (oameni care n-au uitat de unde au plecat si cum erau copii): Razvan si Dani, Catalin Botezatu, Simona Gherghe, Daniel Buzdugan si Mihai Morar, Alexandra Badoi, Anca Rusu, Cristina Dochianu, Iuliana Luciu, Alina Puscas si Crina Abrudan.

****

miine de la ora 16.30 , la Chocolat din Radu Beller 13, Razvan si Dani vind cozonaci, praline, macarons si alte bunatati.

(au tot respectul meu pentru ca si-au gasit timp si pentru un asemenea gest in conditiile in care nu au nicio zi libera pina la Craciun: matinalul zilnic, X Factor in week end – cu repetitiile din timpul saptaminii, alte evenimente corporatiste)

li se adauga Cristina Stanciulescu, publisher Ringier, o alta doamna in fata careia ma plec pentru efortul pe care-l face ca sa fie prezenta si aici (administreaza citeva dintre cele mai importante reviste din Ro, are o emisiune la radio si un copil minunat acasa).

pentru ca stiu cit de dragi imi sunt Razvan si Dani, pentru ca stiu ca am fost colega cu Cristina pe vremea cind am lucrat amindoua la Europa FM, dar si pentru ca stiu ca sunt gata oricind sa particip la fapte bune, am fost invitata ca miine de la 16.30 sa fiu si eu la Chocolat din Radu Beller.

va asteptam deci sa cumparati cozonaci si delicatese dulci ca sa oferim o clipa de bucurie pentru niste copii mai putin norocosi.

***

daca va incurca zapada sau vi se pare ca n-aveti timp, faceti acest exercitiu: imaginati-va ca aveti 7 ani si ca, de Craciun, daca primiti o portocala si un pachet de biscuiti inseamna ca aveti noroc.
dintr-o data, dupa legile lui Mos Craciun, primesti niste prajituri cum nici nu ti-ai imaginat ca exista si ti se spune ca au fost niste spiridusi care au muncit la asta pentru ca ai fost copil bun. simti bucuria? emotia?

ok. de miine si pina pe 21 decembrie, in Chocolat, tu esti unul dintre spiridusi pentru ca daruiesti o clipa de bucurie unor copii.

3653

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!