aveti un copil care seamana cam cu ce am invatat noi in copilarie ca era Domn Goe din schitele lui Caragiale?
daca da, hai cu el la teatru.
am de facut cadou 2 invitatii duble la spectacolul – premiera “D-l Goe, Vizita, Pedagog de scoala noua – Mofturi”, in regia lui Chris Simion si dedicat adultilor si copiilor de peste 8 ani. Miercuri, 30 ianuarie, de la ora 18.00, la sala Rapsodia a Teatrului Ion Creanga de pe Lipscani.
acum sa nu credeti ca le primiti chiar degeaba. povestiti o intimplare demna de Domn Goe a copilului vostru si intrati la tragerea la sorti. cistigatorul il stabilim marti seara.
succes
pe mail am primit aceasta delicioasa povestire
23 iunie, zi de sarbatoare in familia noastra. Finutul nostru implinea 5 ani. Fiul meu cel mare, P, avea 4, fratiorul lui mai mic, 2.
Petrecerea incepuse cand am ajuns noi, baietii mei au vrut sa se uite, sa se mire/incerce/intoarca pe toate partile jucariile de la Noriel pana i-am luat un cadou sarbatoritului.
Am intrat cu veselie, ne-am urat, am pupat pe toata lumea si ne-am asezat. Noi, adultii, la un pahar de vorba asezonat cu bunatati. Copiii, vreo 10, la o feliuta de ceva cu joaca, un paharut de suc cu joaca si o prajiturica cu joaca si iar joaca.
P unde o fi? P, unde esti iubituleeee?
-Aici, aud un glas cumintel si discret de sub masuta cu fructe.
-Ce faci acoloooo?
-Ma joc, imi place tare plushul asta, noi n-avem.
Ma uit cu mirare, copilul chiar se juca absorbit cu un animalut- ceva intre vaca-girafa-magar cu toate culorile posibile. Zic: mai bine ca a gasit ceva de joaca linistit, trebuie sa-l urmaresc numai pe cel mic.
Am stat vreo doua ore in total, copiii au fost schimbati toti de hainele transpirate de atata alergat. Noi, cei mari, numai cu ochii pe ei.
P. intr-adevar s-a jucat frumos sub masuta cu plushul, parintii prezenti acolo au recunoscut la unison ca nu au vazut in viata lor atata fantezie la un copil. I-a facut joc de rol aproape cat o piesa de teatru, l-am aplaudat, s-a jucat cu el ascunselea pe dupa picioarele masutei, l-a pus sa danseze, i-a spus povesti, ce mai, gazda s-a hotarat sa i-l dea acasa de drag.
Ne-am ridicat sa plecam, se apropia ora somnului binemeritat dupa atata efort.
-P, hai iesi de sub masa, trebuie sa ne luam ‘la revedere’.
-Da, da.
-P, noi iesim, ne e somnic.
-Da, vin.
-P, ne prinzi din urma pana la poarta, da?
-Da, acum.
Finuta a incercat sa-i spuna sa ia plushul, el nu si nu, il lasa sub masuta ca acolo e casa lui.
Fix cand am ajuns la poarta a navalit si P al nostru spunand la revedere din zbor. Deschidem masina, montam mezinul, P zice ca nu e nevoie sa-l ajut ca isi pune singur centurile. Cu neincredere cercetez si imi pica ochii pe motivul discretiei: pantalonii erau fleasca, poalele tricoului asemenea si din cauza caldurii incepuse sa se simta si un oaresce miros.
-Ai facut pipi in pantaloni?
-Nuuu, sub masa. Dar nu e nevoie sa-i spui finutei, ca am sters eu bine de tot cu plushul.
Cu mult drag mi-am amintit aceasta intamplare, daca merita povestea, ne poti lua in considerare pentru concurs. P are numai 6 ani dar intelege cu siguranta ce este o piesa de teatru.
Multumesc pentru oportunitate, cu drag,
Alina