imi plac cartile mult, foarte mult. imi dau accesul la lumi la care poate n-as ajunge niciodata si care nu-s neaparat foarte departe de mine, uneori sunt in interiorul meu.
citesc mult dar nu mai tin de multa vreme cartile la vedere – era o vreme in care cei care intrau in casa mea exclamau “ce de carti!” iar pe mine ma incurca tare asta. a fost si o vreme cind ii inhibam pe sefii mei ca citeam mult si ma invitau sa “las deoparte lucrurile alea pe care le aflu din carti” chiar si cind erau de tehnica, daca-i incurcau in teoriile lor.
acum ceva ani obisnuiam sa scriu despre cartile pe care le citeam, dar dupa ce am postat odata un text cu 6 carti citite in vacanta si un cetatean m-a injurat crunt spunindu-mi ca vreau sa par desteapta, recomand rar carti si doar dintre cele care sunt pe piata noastra. si cartile la ale caror lansari sunt invitata sa particip ca speaker.
cel mai adesea cind imi place o carte, o cumpar in multe exemplare si o fac cadou celor care stiu ca s-ar bucura de intilnirea cu ea.
altfel, ma bucur foarte foarte tare ca au aparut e book-urile si pentru ca nu mai sunt la vedere cartile pe care le citesc si… pentru ca nu mai trebuie sa le sterg de praf.
***
saptamina asta dragostea mea pentru carti se intoarce impotriva mea: fac parte din juriul care va desemna cistigatorii celei de-a doua Gale Bun de Tipar care premiaza aparitiile editoriale de pe durata unui an.
am de judecat munca de ani a unor oameni pe care-i iubesc, cum – in sectiunea care e in grija mea si pentru care trebuie sa fac prezentari de nominalizari celorlalti jurati – am de jurizat prieteni.
m-am uitat acum pe lista platformelor online care promoveaza carti inscrise in competitie si, cu doua exceptii, ii cunosc pe toti cei care le administreaza.
mi se pare cel mai greu job pe care l-am avut vreodata. si, ca mereu in viata, pentru o dragoste mare trebuie sa platesti cu ceva care sa te doara.
veti afla deciziile noastre pe 25 aprilie.
Eu acum nu mai am nici timpul si nici starea necesara pentru a citi. Dar tanjesc dupa acele momente. Imi “clatesc” ochii si mintea cu articole, reviste si alte asemenea si astept cu nerabdare vremuri mai linistite. Nu vreau sa par lipsita de modestie, dar eu am citit pana la 14 ani majoritatea cartilor incluse pe lista disciplinei “literatura universala”. Pana la 12-13 ani terminasem toate cartile de povesti nu doar din casa, ci si din biblioteca scolii. Prin urmare, mi-am mai facut un abonament…la o alta biblioteca. Inteleg perfect la cum e sa fii judecat pentru ca lasi impresia ca stii prea multe. Pe mine insa nu m-a interesat si nu ma va interesa ce cred altii(de aceea si las de multe ori impresia ca as fi…cu nasul pe sus). Cel mai de pret dar pe care mi l-au facut cartile a fost faptul ca m-au invatat cum, ce si cand sa scriu(multi nu invata acest lucru nici dupa multe cursuri de profil) pentru ca stiu ca dragostea pentru lectura si talentul la scris se cimenteaza cel mai bine in copilarie. Asist acum cu bucurie la zamislirea urmatoarei generatii de cititori si scriitori. Caci fiul meu, la mai putin de 6 ani, e capabil fara efort, sa compuna povesti. Am citit pentru el de la varsta de 1an, acum citesc alaturi de el si uneori compunem impreuna povesti.
Scuze pentru postul lung, dar am simtit nevoia sa impartasesc aceste lucruri.