de ziua internationala a dansului, despre romanism
secventa mea preferata din cea mai noua creatie de la Teatrul Odeon semnata de Razvan Mazilu, Saraiman, e cu el dansind cu o jumatate de manechin de plastic.
aduce papusa in scena si-o tine ca pe o iubita, o aseaza ca pe o comoara, se intinde linga ea, apoi danseaza cu ea pina cind devine una cu ea – jumatatea de plastic primeste picioarele lui si merge mai departe, iar trupul dansatorului se pleaca devenid doar jumatatea de jos. e o poveste acolo despre dualitatea din noi (si femei, si barbati, indiferent de sexul pe care-l avem), despre jumatatile pe care le cautam, despre ce e fals (de plastic) in vietile noastre.
momentul asta vine dupa ce Dan Badea vorbeste pe un ton de gluma despre cum ne ghideaza societatea sa facem lucruri care sa fie “in norma” – replica lui geniala “daca toti vom fi in rindul lumii, nu inseamna ca vom fi niste oameni de rind?” m-a facut sa-mi schimb cu totul prezentarea de la PR Forum, cind am vazut repetitiile spectacolului Saraiman.
dupa dansul cu manechinul de plastic, Dan preia din nou dialogul si vorbeste despre oamenii mari din Romania care au facut lucruri importante si carora nu li s-a dat creditul pe care-l meritau. sigur, o face in felul lui, cu mult umor, relaxat, iar spectatorii rid desi au in fata situatii care vorbesc despre ratarile noastre in comunicare sau in recunoasterea valorilor.
iar cind Razvan Mazilu se intoarce la dans, citeva minute mai tirziu – dupa ce vor fi fost mistocariti toti marii inventatori romani de la Vuia la Paulescu – in locul manechinului de plastic e o valiza in care se lupta sa intre. o parte din el vrea sa iasa, alta vrea sa fie impachetata cu totul.
ca sa plece in alta tara.
cu valiza – si gindul plecarii – in cap, omul de pe scena e mai vesel si e pus pe petreceri. numai ca dansul si muzica sunt atit de greu de dus pe dinauntru si ascund atitea drame incit , pe tine spectator, te doare stomacul.
***
am vazut de 2 ori spectacolul Saraiman si de fiecare data am remarcat alte nivele ale limbajului – si-n vorba si-n dans.
mai intii iti vine sa rizi pentru ca Dan Badea are o energie pozitiva minunata si spune lucruri cu mult umor, facind misto de situatii pe care le-ai trait si tu si pe care le cunosti foarte bine: situatii care arata esenta noastra de romani… dupa care incepe sa danseze Razvan Mazilu si simti diferit lucrurile nerostite printre cuvintele lui Dan.
iar cind pleci de la spectacol si incepi sa developezi imaginile si cuvintele, realizezi ca au plecat de la micro – de la borcanele pe care le aduna mamele noastre pt muraturi (o secventa plina de umor de la inceputul spectacolului) – si au ajuns la macro – la basmele cu care vindem niste valori care nu-s cele mai potrivite (una dintre ultimele povesti din show).
totul, in aproape o ora, cu vorbe si fara, aratindu-ti romanismul din tine si o multime de cauze pentru care ai ratat multe dintre lucrurile pe care ti le-ai propus.
si-au facut asta pe muzica interpretata de Romica Puceanu!
***
TREBUIE sa vedeti Saraiman – e dupa mine unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-a facut Razvan Mazilu in ultimii ani si ma bucur (si ii multumesc) pentru curajul lui de a duce in acelasi show directii de exprimare atit de diferite.
nu-l vazusem pina acum pe Dan Badea in vreun spectacol, desi stiam cine e (o stiu mai bine pe sotia lui, Lora Petrescu, care e o super perfectionista in tot ceea ce face si pe care am vazut-o de citeva ori la filmarile de la Te cunosc de undeva) si probabil ca mine sunt multi altii care acum descopera talentul, farmecul si naturaletea lui Dan Badea.
sa poti sa tii ritmul vorbelor cu dansul lui Razvan Mazilu si sa-i fii egal ca energie si performanta in show, pe scena Odeonului, mi se pare minunat pentru un tinar pe care-l catalogam usor “stand up comediant”, adica unul cu glume:)
insist asupra lui Dan Badea pentru ca ma asteptam ca Razvan sa fie bun – e un show conceput de el, gindit de el (cu dramatizarea scenica a Ginei Serbanescu si cu suportul coregrafic al lui Nadar Rosano) – si, realmente, a fost o surpriza minunata sa-l descopar pe Dan.
(ma iertati ca nu am fost la spectacolele dvs, domn Badea. am sa recuperez)
urmatoarea reprezentatie cu Saraiman este pe 2 mai, la teatrul Odeon.
Frumoasa recenzie! Deci joi voi fi la Odeon.
Blogul tau este un adevarat cufar cu comori, Cristina 🙂