unul dintre filmele mele preferate de la Fellini se numeste chiar asa, La Strada, si e povestea Gelsominei o tinara care este vinduta de mama ei catre un circant – Zampano. e o poveste despre adaptare (si lipsa ei), despre a te exprima dincolo de cuvinte.

Gelsomina e Gullietta Masina, iar Zampano e Anthony Quinn.

***

habar n-am cum inghetata aceea cocheta pe care am vazut-o prima data la Mega Image a primit numele La Strada. m-a intrebat multa lume dupa ce am postat pe facebook exemple concrete ale degustarilor mele de La Strada, al cui e brandul.

Supriza: e romanesc.

stiu ca nu arata a romanesc – cu ambalajul acela delicat si elegant, si nici gustul n-o “califica” drept romaneasca, dar asta e realitatea. (am prieteni care muncesc pentru brandul asta de inghetata)

***

La Strada  s-a lansat zilele trecute in Bucuresti cu un eveniment foarte frumos. 8 designeri au fost invitati sa creeze o tinuta de strada , iar prezentarea colectiei a fost proiectata 3D pe cladirile de la Universitate.

Nu stiu daca oamenii din spatele brandului s-au gindit vreo clipa la Fellini, nu stiu nici daca designerii au luat asta in calcul – desi Gelsomina are ceva copilaresc si gingas in atitudine care seamana cu papionul roz cu buline pe care l-am primit drept invitatie la eveniment – dar la fel ca personajele din film au oferit si ei un spectacol in strada. In limbajul actual, cu dinamica si mijloacele de expresie actuale.

E exprimare foarte foarte smart a unei directii de life style care, pentru mine, a avut si un frumos racord cultural.

*

sper ca ati vazut spectacolul. eu , din pacate, m-am consolat cu fotografiile de la eveniment pentru ca nu eram in tara.