Monthly Archives : March 2015

shutterstock_zimbetmergi cu mine la cea mai mare surpriza a primaverii?

mergi cu mine la cea mai mare surpriza a primaverii?

miine, incepind cu ora 15.00 piata George Enescu se va umple de motive de bucurie.

va fi una dintre cele mai spectaculoase actiuni la care ai putea participa. o intimplare despre care va vorbi lumea intreaga.

iar eu , pentru ca sunt prietena cu simpaticii care pun la cale marea surpriza, pot avea acces mai devreme in jurul orei 13 la locul faptei. plus inca doi simpatici cititori.

asa ca daca ai curaj, daca vrei sa ai un zimbet mare mare pe toata fata pentru toata ziua, ba chiar citeva zile dupa asta, dar mai ales daca ai incredere in mine ca vei avea o experienta despre care vei vorbi multa vreme si va vorbi mai multa lume decit poti sa-ti imaginezi acum, inscrie-te sa vii cu mine.

aleg diseara 2 cistigatori. trebuie doar sa comentezi si sa spui ca vrei sa vii.

si desigur sa poti ajunge in Piata George Enescu la ora 13 sa te intilnesti cu mine.

*

vorbim foarte des despre cit de mult poate schimba lumea din jurul nostru aparitia unui zimbet. acum poti sa participi la o miscare care va face istorie in #zimbetdupazimbet

cover foto shutterstock

2321
swinging attitude-page-009sa va fac cunostinta cu un super model roman: Cristina Saracut

sa va fac cunostinta cu un super model roman: Cristina Saracut

pentru ca tot am vorbit astazi despre frumusete si am aratat o parte din povestile unor cititoare simpa, iata un exemplu minunat despre frumusetea iesita din tipare.

tinara din fotografiile de mai jos se numeste Cristina Saracut si este un model foarte faimos in lume.

a lucrat pentru Cacharel, Patricia Fields sau Issever Bahri, a fost  pe catwalk la Fashion Weeks de la Londra, Berlin, Milano, Paris,

Atena sau Dubai.

a aparut in reviste si a avut coperte cu renume. ce o face pe ea speciala? atitudinea si versatilitatea, uitati-va cite “chipuri” poate sa ia cu ajutorul stilistilor si fotografilor, dar mai ales sprijindu-se in increderea ei in sine.

 

Cristina e din Pitesti are 19 ani si acum locuieste in Germania. Nu e mondena, nu merge la party-uri. E o fata discreta si cu bun simt si de asta o sa mai treaca o vreme pina cind va fi mai cunoscuta la noi. Are insa o coperta la ELLE Romania si una la Beaumonde deci lumea incepe sa o cunoasca.

ultimele doua fotografii din galerie  fac parte din pictorialul „swinging attitude“ (photography & retouching: Steffen Herbst, make-up & hair: Eaven D. Derbyshire, styling: Anna Krukover)

 

 

2215
luminaTu cind te-ai simtit frumoasa?

Tu cind te-ai simtit frumoasa?

cu o zi inainte de 8 martie m-am intilnit cu 16 doamne care citesc acest blog. am baut o cafea, am mincat o prajitura si am discutat despre frumusete.

dar n-a fost vorba de teorie, despre ce ni se pare a fi frumos. a fost despre noi.

F a spus ca a trecut prin fluctuatii de greutate, in studentie era foarte slaba, acum are citeva kilograme in plus si ca s-a simtit confortabil cind era slaba.  pentru ca si perceptia celor din jur despre ea era diferita. O stiu pe F de multi ani, ii stiu sufletul special si atentia pe care o are pentru oameni. Ii stiu zimbetul, nu m-am gindit niciodata ca are citeva kilograme in plus.

M ne-a povestit ca la 50 de ani a descoperit ca are cancer. a luptat cu boala, a invins-o dar si-a promis ca isi va acorda ei mai multa atentie si va invata sa se respecte mai mult: in loc sa-si cumpere 2 rochii mai ieftine de la un chiosc a strins banii si si-a cumparat o rochie mai scumpa si mai de calitate, a inceput sa foloseasca cosmetice scumpe si a incercat chiar si tratamentul Madonnei cu oxigen pentru revigorarea tenului. habar n-am citi ani are M, dar era eleganta, avea un ten impecabil, era super luminoasa si parea o doamna din suita Casei Regale.

J ne-a certat. Ne-a spus ca nu conteaza parerea celorlalti pentru ca esti frumos asa cum esti. Ea se simte frumoasa in fiecare zi. J a stat multi ani in America si ne-a povestit despre cit de mult inseamna sa ii zimbesti pe strada unui necunoscut si sa-l ajuti, pentru ca zimbetul tau o sa-i dea incredere si o sa-l faca si pe el sa zimbeasca altcuiva. I s-a intimplat ei in cei 10 ani de America, ani care au schimbat-o teribil.

S. are un business de beauty; un salon cosmetic unde face tratamente speciale si, culmea, desi e delicata, frumoasa, eleganta si cu un ten super luminos ne-a povestit ca multa vreme nu s-a simtit frumoasa. Ca a invatat in ultima vreme sa se respecte si sa se uite cu drag la ea, pentru ca s-a auto educat pentru asta.

M a fost stresata multa vreme ca e foarte mica de statura si a avut-o, din intimplare alaturi, pe O care crede ca e prea inalta.

O. stie ca mama ei e una dintre cele mai frumoase femei , genul de femeie care n-a avut nevoie decit de zimbet ca sa intoarca toate privirile. O nu crede ca seamana cu mama ei, desi – pentru ca exista fotografii cu ea ridicind premii la ceremonii importante – stiu cit este de frumoasa cind e fericita.

E. a fost deranjata inca din adolescenta ca i-au crescut sinii si nu s-a mai putut juca alaturi de baieti, la fotbal. Si astazi i se pare ca o incurca sinii ei (care btw, sunt foarte frumosi, chiar daca-i ascunde in bluze inchise pina sus), dar crede ca e frumoasa cind ii spun cei doi baieti ai ei “mama, ce frumoasa esti”

S. B. a fost cea mai tinara dintre noi la intilnire si-a spus o poveste care mi-a adus lacrimile in ochi. S.B are un chip de papusa, blonda, cu trasaturi minunate, dar n-a vazut niciodata asta pentru ca, in liceu, era intr-o clasa cu doar 3 baieti, iar grupul ei de colege era format din fete care faceau efortul speciale sa iasa mereu in evidenta. Asa ca ii minimalizau ei orice reusita si orice frumusete. A capatat incredere in ea cind si-a ajutat colegii de la facultate pentru un proiect si ei au numit-o sefa de clasa, iar cind a venit momentul alegerilor pentru seful de an, toti s-au gindit la ea. Si ea si-a spus : “daca oamenii astia au incredere in mine, inseamna ca si eu pot sa am incredere in mine” si-a reinvatat sa zimbeasca. E studenta in anul 2, dar in paralel cu scoala preda engleza la o gradinita si a invatat sa se bucure de imbratisarile sincere ale copiilor si de vorbele lor la fel de sincere “ce frumoasa esti”

*

au fost mai multe povesti la acea intilnire, am sa le pun pe toate intr-o poveste care va fi publica in curind.

dar ceea ce a fost comun pentru toata lumea tine de intelepciunea cu care invatam – odata cu anii – ca frumusetea tine de ce exprimi involutar – slefuita de educatie, cu amprenta caracterului -, tine de atitudine si de impacarea cu tine. ca standardele frumusetii nu sunt importante, ele se schimba la fiecare citeva zeci de ani, dar ca e important cum ne vedem in ochii celorlalti, zimbetul lor si iubirea pe care o daruim si o primim.

“m-am simtit cea mai frumoasa cind eram indragostita pentru ca vedeam cum ma priveste el, desi aveam aparat dentar, obsesia mea”, a spus R rizind.

*

la intilnirea aceasta , cu ajutorul Dove, le-am facut un cadou amintire fetelor. le-am inramat fotografia in care ele se simteau cele mai frumoase si am pus o explicatie foto. definitia frumusetii din DEX. doar ca, prima explicatie pentru frumusete era numele lor. al fiecareia pe fotografia ei. pentru ca frumusetea e in noi, intotdeauna.

*

Dove își propune să schimbe modul în care este definită frumusețea,  vrea să atragă atenția femeilor asupra frumuseții adevărate și le provoacă să o definească pentru a sublinia faptul că frumusețea este dată de fiecare în parte – You are what „beautiful” stands for.

 

2035
ribbonun cadou pentru sanatatea ta, cu ajutorul Fundatiei Renasterea

un cadou pentru sanatatea ta, cu ajutorul Fundatiei Renasterea

viata a facut sa fiu fata in fata, in mai multe contexte, cu femei care au fost diagnosticate cu cancer.

am citit cindva o statistica in care se spunea ca 1 din 4 oameni e diagnosticat cu o forma de cancer si ca aproape toata populatia planetei a intrat in contact cu consecintele acestei maladii prin prieteni sau rude care au boala.

am scris de multe ori despre cit de important e sa-ti faci control anual pentru ca astazi, slava domnului, sunt forme de cancer care depistate din timp pot fi vindecate.

*
Fundatia Renasterea face o munca de sisif in Romania de multi ani, in lupta impotriva cancerului. Am prietene care au apelat la sfaturile reprezentatilor fundatiei si au primit ajutor cind le era mai greu si stiu ca munca oamenilor de acolo e pe bune, reala, nu pentru imagine, ci pentru sanatatea femeilor si mai ales pentru educatia lor.

Dar munca de sisif e in educarea femeilor intru preventia bolilor, educarea pentru un control periodic pentru a fi depistate eventualele probleme.

in martie au o campanie de atentionare asupra importantei controlului periodic – In luna lui Martisor, cel mai frumos cadou este Sanatatea ta– si, cu ajutorul lor, ofer acum aici pe blog vouchere pentru analizele care va pot ajuta sa aveti mai multa incredere in voi si in sanatatea voastra:
10 cititoare vor primi cate un voucher pentru mamografie, iar 25 dintre ele pentru testul Papanicolau.

tot ce trebuie sa faceti pentru asta e sa lasati un comentariu in care sa spuneti pentru care dintre analize doriti. atit.

miine dimineata anuntam beneficiarele voucherelor.

va doresc sanatate multa, voua si familiilor voastre.
*

Prin intermediul proiectului SALVA, Posdru, Fundatia Renasterea ofera in luna martie 167 de mamografii si 381 de teste Papanicolau gratuite la Centrul Medical de Excelenta Renasterea din Bucuresti, femeilor cu domiciliul in Bucuresti si Ilfov.
CAMPANIA –
Mamografia, ecografia, testul Papanicolau si controlul medical efectuate anual, pot salva viata unor femei. Centrul Medical de Excelenta Renasterea ofera servicii la cele mai inalte standarde, accesibile tuturor

Cancerul de san si cel de col uterin sunt principalele tipuri de cancer care afecteaza femeile din Romania. Insa, prin preventie (adoptarea unui stil de viata sanatos) si depistare precoce (prin controale medicale efectuate periodic), aceste boli pot fi invinse.

Pacientele diagnosticate cu cancer in stadiile incipiente, au sanse de 80-90 % de vindecare.

Fundatia Renasterea a fost infiintata in anul 2001, iar in urma activităţii susţinute în acest domeniu atât de important pentru femeile din România, autoritaţile statului român au acordat Fundaţiei RENASTEREA, în 2008, statutul de organizţie de utilitate publică. De la infiintare, peste 64.000 de femei au beneficiat de serviciile medicale oferite de Fundatia Renasterea, iar peste 2.4 milioane de femei au fost informate in legatura cu importanta preventiei si depistarii precoce a cancerului de san. Simbolul Programului de Preventie si Depistare Precoce a Cancerului de San este fundita roz, simbolul unei femei informate.

Centrul Medical de Excelenţă – RENASTEREA, inaugurat în aprilie 2011, specializat in diagnosticarea precoce a cancerului de san si genital. Centrul are 8 cabinete medicale, laborator modern de anatomopatologie si imunohistochimie, mamograf digital de ultima generatie, colposcop, ecograf. Finantarea, in valoare de 2,000,000 Euro, a fost asigurata prin Mecanismul Financiar SEE.

2869
tomorrowland-3Hugh Laurie si George Clooney in Tomorrowland

Hugh Laurie si George Clooney in Tomorrowland

unul dintre filmele cu care Disney vrea sa cucereasca cinematografele in vara asta este Tomorrowland , o poveste despre o fetita care – cu ajutorul unui cercetator straniu – ajunge pe un tarim unde fiecare dintre actiunile sale tranforma direct lumea din jurul ei.

intial filmul se numea 1952, dar se pare ca numele i-a fost schimbat ca sa aiba legatura cu noua atractie care va fi deschisa in parcurile Disney.

mie mi se pare a fi si o trimitere la Neverland din Peter Pan.

daca filmul va avea o legatura cu o noua atractie din disneyland  inseamna ca va beneficia de o promovare uriasa, ca vor fi mari asteptari de la el si probabil va fi si un mare succes de casa.

ca sa se asigure ca va fi si un public adult (ca doar ei platesc biletele copiilor la Disneyland) in distributie sunt Hugh Laurie aka Dr House si mult mediatizarul George Clooney.

2054
shutterstock_concediereFifi & The City: Concedierea. Te ingroapa sau te motiveaza? Povestile oamenilor care au renascut

Fifi & The City: Concedierea. Te ingroapa sau te motiveaza? Povestile oamenilor care au renascut

text de Cristina Popa

“ Imi pare rau dar trebuie sa renuntam la tine. Esti ultima venita si patronatul considera ca nici nu ai voce… “ – mi-a spus directorul postului, evitandu-mi privirea.

“ Cum adica nu am voce? “ – am intrebat desi aveam deja un nod in gat care ma impiedica sa spun prea multe.

A ridicat din umeri. Am iesit pe usa cu sentimental ca viata mea s-a sfarsit, desi aveam doar 18 ani.

Am suferit ca un caine. Simteam ca nu sunt buna de nimic. Stiam ca scuza cu vocea e o prostie, dar eram prea mica sa gasesc explicatii logice pentru situatia in care eram.

La scurt timp, am fost chemată sa dau o proba de voce la o televiziune care urma sa se deschida in oras. Era un proiect de care vorbea toata lumea, ca o sa fie ceva big, oamenii aveau echipa formata. Le lipsea doar un voiceover. Si m-au angajat. La PRO TV. Pentru vocea mea. Pe un salariu de 5 ori mai mare ca la radio.

A fost prima data in viata mea cind am simtit pe propria piele ca orice sut in fund e un pas inainte. Ironia sortii a facut ca peste 3 ani sa fiu premiata fix de postul respectiv, pentru o productie in tv. M-am urcat pe scena si le-am multumit. Le-am multumit cu subiect si predicat ca m-au dat afara, ca daca ei nu ar fi facut asta eu nu ajungeam sa fac cariera in televiziune.

A fost prima lectie. De atunci ma gandesc ca orice bine, incepe de multe ori cu un rau.
*

Fifi si-a intrebat prietenii daca ei au trecut prin asta, daca povestea concedierii i-a ingropat sau i-a motivat.

Raspunsurile le puteti citi aici

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei fifiFIFI STIE

cover photo shutterstock

1730
keloptic1m-tilePictura impresionista- o noua perspectiva in publicitate

Pictura impresionista- o noua perspectiva in publicitate

Text de Raluca Antuca

Agenția de publicitate Y&R: Paris a realizat o serie de afișe publicitare care dezvăluie o altă realitate a artei. Orice iubitor de artă va fi plăcut surprins de ele, pentru că oferă o perspectivă diferită asupra unor picturi celebre.

Este vorba de tablourile celebre ale pictorilor impresioniști Vincent Van Gogh, Claude Monet, Georges Seurat, care arată complet diferit atunci când porți ochelarii celor de la Keloptic, pentru care a fost făcută reclama. Ideea este că o pereche de ochelari poate focusa chiar și până cea mai blurată imagine. Deși picturile impresioniste sunt cunoscute pentru culorile vibrante, mișcările de pensulă scurte și rapide, atmosfera luminoasă, campania a avut un slogan puternic “Transformă impresionismul în hiperrealism“.

Deloc suprinzător, mesajul a fost bine primit, făcând referire la contrastul dintre artă și realitate, realizat prin marca de ochelari. Impresioniștii nu pun accent pe detalii sau linii definitorii, ci vor să surprindă subiectul, dând impresia unui amalgam care simbolizează ceva.

2623
Santíssima-Trindade-FátimaSantíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

Santíssima Trindade (Fátima)- o biserica asa cum n-am mai vazut

in vizita mea in Portugalia, saptamina trecuta am ajuns si la Fatima; locul incarcat de legenda a trei copii care, in fiecare zi de 13 a lunii, timp de 6 luni au vazut chipul Maicii Domnului pe un cimp acum devenit un mare sanctuar.

dincolo de legenda, locul e magic si e incarcat si de gindurile bune ale oamenilor care vin si se roaga, dar si de problemele lor pe care si le pun in rugaciuni, asa ca daca stai linistit si te uiti in jur (la tinere care parcurg zimbind un ritual chinuitor – merg in genunchi aproape un km cu o luminare aprinsa rostind rugaciuni, la batrini care-si plimba amintirile brat la brat, la copii care tac uimiti de linistea din jur etc), daca-i privesti pe toti cu inima deschisa simti tensiunea locului.

o tensiune in sens pozitiv, care te inconjoara si pare ca te protejeaza.

*
desi turistii – crediciosi practicanti sau nu – isi centreaza atentia pe altarul construit in locul in care se spune ca a aparut imaginea sfinta, sau pe biserica veche, care aminteste de Vatican, pe mine m-a impresionat foarte tare o biserica noua construita in 2009, in partea diametral opusa bisericii vechi: Santissima Trindade.

Arhitectul acestei biserici se numeste Alexandros Tombazis, e grec , are 75 de ani si este unul dintre cei mai premiati arhitecti din lume.

De afara cladirea arata a orice numai a biserica nu, inauntru totul e atit de minimalist si dus pina la esenta incit mesajul e incredibil de puternic: credinta, simbolurile crestine sunt deja in noi, integrate asimilate, e doar o chestiune de acceptare si de perceptie ca sa realizam asta.

iata cum arata icoanele de pe peretii de la intrare

 

magia vine insa din utilizarea incredibila a luminii…

iata cum e utilizata lumina in interiorul bisericii (vorbim de o incapere cu o capacitate de 10.000 de oameni. asta mi-a adus aminte de biserica mare din Florenta, Dom-ul, care a fost creata cu brieful “sa incapa toata Florenta in ea pentru ca, in caz de incendii, cutremure sau alte calamitati, oamenii sa se simta protejati de BISERICA”)

dar mai ales uitati-va cu atentie la iesire.

(usa pe care iesi – aceeasi pe care si intri doar ca ai perspectiva inversa – iti da deschidere catre biserica veche, iar modul in care arhitectul a ales sa foloseasca spatiul si lumina, sa creeze o cruce din lumina, iar fiecare om care iese din biserica sa fie acoperit de lumina ca intr-un cerc magic e absolut incredibil. pentru mine a fost cea mai emotionanta dintre perceptiile de acolo. aceasta iesire si simbolurile pe care le poarta cu ea, intr-o forma minimalista, discreta, inteligenta, rafinata)

*

nu sunt o persoana religioasa, nu ma rog (rugaciunea asa cum este ea perceputa si folosita la nivel popular mi se pare o cersetorie egoista “da-mi ceva…”, “iarta-ma pt ..”), dar multumesc.

de multe ori pe zi pentru multe lucruri mici sau mari care mi se intimpla. unor oameni (cu stiinta lor – adica le spun direct-, sau fara stiinta lor, in gind pentru lucrurile pe care le invat) sau fara adresant direct: multumesc pur si simplu.

azi am citit mult despre arhitectul care a facut biserica asta speciala, Alexandros Tombazis, si i-am multumit si-n gind. si-o fac si aici.

cind eram in biserica mi-am adus aminte de arhitectul roman, si el foarte premiat, Atilla Kim si de o conversatie:

Anul trecut in iulie am fost rugat sa ma gindesc la un proiect pentru o biserica, iar de atunci ma confrunt cu intrebarea asta.

Ce mi se pare important, si de ce mi se pare ca cineva s-ar simti implinit intr-o biserica, e sa simta un anumit tip de suport care vine din credinta sau vine din comunitatea care e din jurul tau. Cred ca e mai mult din comunitate, pentru ca altfel – daca exista credinta – biserica nu este necesara. E o traire atit de personala si intima, incit iti cistigi echilibrul singur.

Cind mergi la biserica conteaza sentimentul pe care-l creeaza comunitatea, iar cind vine vorba despre arhitectura unei biserici acest lucru ar trebui sa-l puna pe primul plan: cum sa procedezi ca un grup de oameni sa observe ca nu sunt singuri… sa-i faci sa inteleaga ca pot sa se sprijine si in viata pe care o traiesc, nu doar in filosofia religioasa.

intreaga conversatie aici

(cb)

2359

Pixels – probabil filmul verii

in vara asta Columbia Pictures va lansa filmul Pixels – cu Adam Sandler in rolul principal, o comedie SF 3D despre cum informatiile transmise in spatiu in anii 80 ca mesaj de pace catre extraterestii au fost interpretate, din cauza jocurilor pe computer puse si ele in caseta catre ei, drept un mesaj de razboi.

e o comedie dar, din ce am vazut si citit despre acest film, pare ca va fi o maiestrie.
are actori pe care generatia 30 + ii recunoaste si ii asociaza cu niste emotii, dar are un subiect cu care rezoneaza generati 15+, are metafora raului pe care-l fac jocurile pe computer, e 3D si facut pentru IMAX adica va fi “full immersion”, spectatorii vor fi cu totul si cu totul in poveste.

o sa fie o meta transformare: spectatorii se uita la un film despre jocurile pe computer care ataca personalitatea consumatorului, in timp ce vor fi “atacati” cu toate mijloacele tehnologiei moderne ca sa fie parte integrata din poveste.

sunt curioasa daca va iesi si in sala 4Dx, caci din aprilie vom avea si noi o asemenea sala (la Cinema City in Mega Mall, noul mall care va fi deschis linga Arena Nationala) unde “scufundarea in poveste, pierderea ta in interiorul actiunii” este totala: spectatorilor – asezati in scaune – li se intimpla aceleasi lucruri de pe ecran: sunt zgiltiiti la momentul unei bombe, iar curbe – scaunele se rotesc – cind masina de pe ecran face asta etc etc etc

Pixels intra pe ecrane pe 24 iulie si cred ca va fi, intr-un mod sublimnal desigur, noul nivel in cinematografie.

(cb)

2245
shutterstock - dreamsdespre ratare

despre ratare

la inceputul acestei luni am fost la BOOKFEST , o serie de conferinte aplicate pentru elevi si studenti, care s-a intins pe o saptamina si care a avut 4-5 invitati zilnic.

trebuia sa le vorbim despre importanta de a citi, sau sa le povestim despre o carte anume, dar cei din sala voiau sa afle cum sa alegi o meserie care stii ca ti se potriveste.

le-am raspuns ca daca incearca mai multe lucruri in studentie si in liceu, daca fac voluntariat, internship in companii vor descoperi ce li se potriveste.

si pentru o clipa am vrut sa adaug “ce va place”, dupa “ce vi se potriveste”. dar mi-am adus aminte de ceva ce nu le puteam povesti in timpul surt de la sectiunea de intrebari si raspunsuri si-am lasat-o asa.

uneori ceea ce-ti place poate sa fie legat de ego si asta te poate duce la ratare.

*

acum destul de multa vreme un spectacol de teatru mi-a pus problema ratarii, nu din gratie textului care n-avea ca tema ratarea, ci din cauza productiei in sine.

avea unii dintre cei mai buni actori de pe piata, un text foarte celebru si se juca intr-un teatru central, doar ca “decupajul” (adica fragmentele alese din text) si solutiile regizorale erau atit de proaste incit vedeam spectatorii cum se foiesc in scaune din primele 10 min.

il cunosteam pe regizor, nu m-am putut duce la sfirsit sa-i spun ca nu mi-a placut nici de data asta; ii mai spusesem si in alte dati si, pentru ca stiam cam care ii e stilul de lucru (nepotrivit cu gustul meu), evitasem sa ma duc la piesele sale de foarte multe ori.

stiam ca regizorul ar putea fi un bun manager de teatru (sau un bun manager de orice pentru ca stie sa mobilizeze oameni, sa adune sponsori), dar ca ii placea sa fie regizor, sa faca “arta” si ca nu avea cum sa nu stie ca rezultatele muncii sale nu sunt cele mai bune, oricit le-ar ambala in vorbe frumoase la sfirsit.

pe drumul catre casa m-am gindit ca acesta este un bun exemplu despre ratare. despre cum ego-ul si micile placeri pe care ti le cere ego-ul te pot muta in viata de pe o directie in care sa poti face bine lucrurile, si sa faci si bine in jurul tau, pe o directie mediocra.

si m-am gindit desigur si la mine; poate ca as fi putut sa fiu o mai buna profesoara de matematica decit jurnalist sau decit om de comunicare, dar eu am ales calea care mi-a placut si care mi-a adus mai multe satisfactii.

prietenii – pt ca de asta sunt prieteni – m-au linistit si-au zis ca nu m-am ratat, mi-au dat exemple dintre realizarile mele in jurnalism sau in comunicare, dar tot a ramas in minte ideea asta: cind alegem in dreptul unui job “ce ne place”, cum stim sa alegem nu pentru ego-ul nostru, ci pentru binele nostru si al celor din jur?

stiu manageri care ar putea fi niste artisti misto, stiu artisti care ar putea face management, stiu contabili care ar putea fi poeti, sau sportivi care ar putea fi super cintareti si am mereu in minte intrebarea asta:

cind alegem in dreptul unui job “ce ne place”, cum invatam sa alegem nu pentru ego-ul nostru, ci pentru binele nostru si al celor din jur?

(cb)

cover photo shutterstock

2492
romaniaDespre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Despre Romania prin ochii unui tanar brazilian

Text de Raluca Antuca

Un tânăr simpatic din Brazilia, pe nume Fernando Castilho Cintra, ne-a vizitat țara și a făcut niște observații comice cu privire la felul nostru de a fi. El a postat pe contul personal de Facebook o listă cu 60 de lucruri care l-au impresionat la noi, cu mențiunea că unele chestiuni sunt abordate pe un ton glumeț și că nu ar trebui să ne supere adevărul. Iată lista!

1. Dracula este vampir în afara României.
2. Același tip, Vlad Țepeș, este erou național.
3. În timp ce vampirii beau sânge, singurul lucru roșu pe care mi-a plăcut să-l beau a fost vișinata.
4. O altă băutură drăcească este țuica, ungurii o numesc pălincă, dar este același lucru.
5. Majoritatea moldovenilor, muntenilor și ceilalți habar n-au ce se întâmplă cu ungurii în Ardeal.
6. Românii fumează o cantitatea absurdă de țigări. Fumează în casă, restaurante și chiar în mall-uri.
7. Românii își scot întotdeauna încălțămintea înainte de a intra în casă.
8. Cred că românii preferă să-și țină mai degrabă podeaua curată, decât plămânii.
9. Călătoriile prin România sunt cele mai frumoase amintiri pe care le am. Râuri, canioane, dealuri, munți… Le au pe toate.
10. Când călătorești în România vei merge pe drumuri românești. Sunt în condiții bune, dar au un număr absurd de mare de curbe.
11. De asemenea, când călătorești, s-ar putea să trebuiască să-ți faci nevoile. Nu-ți face griji, sunt atât de multe case pe marginea drumurilor, încât e mai ușor să ajungi într-o toaletă decât într-un tufiș.
12. Maramureșul este un loc vesel. Oameni veseli, costume vesele, culori vesele și cimitire vesele.
13. Singurii care nu sunt veseli în Maramureș sunt câinii ciobănești. Nu sunt veseli. Nu te plac. Fugi.
14. De fapt, dacă nu ești într-un oraș, de câte ori vezi un câine în România, fugi.
15. O altă tactică este să ai mereu la tine câțiva mici. Deoarece sunt vegetarian, nu mă supăr să le dau câinilor mici.
16. De fapt, ca vegetarian în România pot spune cu siguranță: românii iubesc carnea.
17. Sarmale, tocăniță, slănină, cârnați… aici aveți de toate, iubitorilor de carne.
18. Românii mănâncă supă în fiecare zi a vieții lor.
19. Taxiurile din România sunt ridicol de ieftine. În București o cursă ajunge să coste și 1,29 pe kilometru.
20. O altă cale ieftină de a te deplasa este autostopul.
21. Românii se așteaptă să îi plătești dacă te duc cu mașina. Poți, desigur, să spui ,,Nu am bani“ înainte de a te urca, dar s-ar putea să nimerești un șofer frustrat care să-ți strige ,,ÎNCHIDE UȘA“, drept în fața ta de fraier fără bani. (poveste adevărată).
22. Mijlocul meu preferat de transport a fost trenul inter-regio. Este ieftin, confortabil, ajunge la timp și, de obicei, nu este aglomerat.
23. Cu toate acestea, puteți nimeri într-un tren care face 12 ore de la Suceava la Mureș, după vacanța de Anul Nou. Atunci vei ști ce înseamnă cu adevărat termenul ,,aglomerat“. (poveste adevărată)
24.Românii adoră să schieze.
25. Schiatul în România este extrem de ieftin.
26. Mi-a luat trei zile să învăț cum să schiez. Schiatul nu este pentru brazilieni sau pentru locuitorii țărilor tropicale.
27. În schimb, odată ce înveți, vei iubi schiatul și ți se va deschide o poartă către partea mea favorită a României: vârfurile muntoase.
28. România are cele mai frumoase peisaje pe care le-am văzut până acum în viața mea. Toate din vârf de munte.
29. Munții României au cărări bine marcate pentru turiști, cabane în care se poate înnopta și locuri unde cei mai curajoși pot campa.
30. Până acum, ți-ai dat seama că e extrem de ieftin să faci o astfel de călătorie.
31. Interesant e faptul că mulți români nu au fost în munți.
32. Și mai interesant e faptul că românii vor supraestima anumite locuri banale (exemplu Mamaia sau mănăstirile din Bucovina) și vor subestima locuri grozave (exemplu București).
33. Bucureștiul este un oraș grozav. Desigur, nu are o arhitectură precum Budapesta, Cracovia sau alte orașe est-europene, dar are muzee, parcuri și o viață de noapte cum puține alte orașe au.
34. Oamenii spun că sunt mulți câine fără stăpân în București.
35. În ziua în care am mers pe bicicletă, m-au alergat mai mulți câini decât într-o săptămână obișnuită petrecută în București.
36. Sincer, nu am văzut câini vagabonzi în București.
37. Limba română e frumoasă. Sună frumos și este accesibilă brazilienilor care vor să o învețe.
38. ,,Cu carne de vacă nu se moare de foame“… și programul de tradus de pe Google Chrome credea că scriu în portugheză.
39. În schimb, cea mai obscură parte a limbii române este dativul.
40. AHHHHHH DAAAATIIIIV!!!!
41. Poți să spui ,,mi-e foame“, ,,mi-e sete“, ,,mi-e somn“… dar nu poți să spui ,,mi-e oboseală“.
42. AAAAHHH DATIIIIIV!!!!
43. Românii vorbesc cu umerii. Observă! Când cineva spune ,,Păi, nu știu…“
44. Urmează exemplul de mai sus și observă-le și gurile, și bărbiile.
45. Ungurii nu vor recunoaște, dar au accent român. Felul lor de a spune ,,nu știu“ e la fel ca atunci când spun ,, nem tudom“.
46. Modul meu preferat de a exersa româna era cu șoferii care mă luau cu autostopul.
47. De multe ori mă întreabau ce dracu’ caut într-o astfel de țară dacă sunt brazilian.
48. Acești șoferi nu știu că sistemul medical din România e grozav, că rata crimelor e mai mică decât în Norvegia și că România are cea mai rapidă dezvoltare economică din țările est-europene.
49. În general, românii se plâng de România. Vor găsi mereu un mod de a se plânge de ea. Politică, economie, societate…
50. Greșesc.
51. Am învățat ce înseamnă patru anotimpuri: veri călduroase, toamne răcoroase, ierni geroase și primăveri revigorante.
52. România are toate cele patru anotimpuri, cu două avantaje majore față de țările nordice: iarna au soare. Vara nu e înnorat.
53. Românii au o faună frumoasă: căprioarele pot fi observate frecvent, caprele negre ocazional (am fost și am văzut), urșii și lupii sunt invizibili.
54. Cel mai aproape de un urs a fost când am dat peste urmele sale.
56. Când intri într-un birou trebuie să dai mâna cu bărbații, iar femeilor doar le faci cu mâna.
57. Românii se așteptau ca eu, ca brazilian, să joc fotbal foarte bine…. Mare greșeală.
58. Luni de zile după Cupa Mondială auzeam oameni spunându-mi: ,,Deci, îți place Germania“. Duceți-vă dracului…
59. Majoritatea românilor, când împlinesc 18 ani, au două visuri: 1. Să se mute în Anglia. 2. Să se mute în orice altă țară care nu e România.
60. În timp ce românii visează să plece din România, eu visez că într-o zi mă voi întoarce acolo.

 

2474
saudi-beggarCersetoria din RO- Despre nevoi si emotii

Cersetoria din RO- Despre nevoi si emotii

Text de Raluca Antuca

Azi-dimineață în 136.

Un nene de vreo 45 de ani, îmbrăcat mai sărăcăcios, dar nu vagabond, cade pe jos într-o criză de epilepsie. Recunosc că m-am speriat. Mașina se oprește, lumea se panichează, îl ridica de jos și după vreo două minute, își revine. Spune că merge la spitalul Panduri și că nu are bani de medicamente, adică “un milion jumătate”. Repetă treaba asta cu banii de câteva ori, după care începe să se milogească: ” Vă rog frumos, îmi dați, daca aveți, câțiva bani să-mi iau medicamente. Ca nu am, nu am…” Atunci mi-am dat seama că lucrurile nu sunt așa cum par. Două tanti și o fată scot din portofel vreo două bancnote de 10 Ron și îi dau. El mulțumește și se scuză că a deranjat atâta lume, foarte politicos de altfel. La Leu coboară și spune că merge la alt spital, Colentina.

Puteți să spuneți că sunt egoistă sau rea, dar scena mi s-a părut perfect regizată, de parcă mă uitam la Filantropica anilor 2015. În mod normal dacă cerșea, nu făcea in jur de 40-50 de ron în doar 15 minute cât a durat cursa. Incredibil câți bani face o poveste emoționantă! Sunt convinsă că există un Pepe (din Filantropica) în spatele lui, care transformă arta povestirii într-un tir perfect asupra punctelor sensibile ale omului în general. Știința de a-i emoționa pe ceilalți într-atât încât să te plătească îi face pe cei naivi să sprijine cerșetoria în toate formele ei. Am ajuns la concluzia că orice acțiune de succes pe care o faci are în spate o nevoie pe care o îndeplinești, în cazul acesta, oamenii au dat bani în ideea că ajută un om bolnav.

Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomană.

 

1691
Dior-HC-ss15-VERT1-tilePrezentarile de moda ca niste povesti

Prezentarile de moda ca niste povesti

Text de Raluca Antuca

Rivala lui Coco Chanel, Elsa Schiaparelli, este unul dintre designerii de modă din Italia care a revoluționat moda interbelică. Cea care a creat primul sacou pentru femei a spus că “În vremuri dificile, moda este mereu scandaloasă.”. Tind să-i dau dreptate, pentru că, de multe ori, moda șochează prin combinații neobișnuite și elemente de design excentrice.

De obicei, hainele și accesoriile sunt cele care atrag atenția publicului, dar designerii aleg de multe ori să facă un cadru mai aparte pentru modelele care defilează pe podium. Aceștia se inspiră din basme, tehnologie, mituri, vrând să fie unici și să transmită un mesaj unic. Fiecare prezentare de moda are în spate un laitmotiv, care se manifestă în decor și în colecția vestimentară. De fapt, este vorba de o multitudine de detalii (make-up, accesorii, campanie) care puse cap la cap asigură un show WOW, de care să ne aducem aminte și peste mulți ani!

Am făcut o selecție de fotografii cu prezentări de modă atipice și de poveste! Enjoy!

HUNTER ORIGINAL DURING NEW YORK FASHION WEEK

OLYMPIA LE TAN DURING PARIS FASHION WEEK

LANVIN DURING PARIS FASHION WEEK

TOMMY HILFIGER DURING NEW YORK FASHION WEEK

ROBERTO CAVALLI DURING MILAN FASHION WEEK

DSQUARED2 DURING MILAN FASHION WEEK

DOLCE & GABBANA DURING MILAN FASHION WEEK

CHANEL DURING PARIS FASHION WEEK

PHILIPP PLEIN DURING MILAN FASHION WEEK

ALICE OLIVIA

CHANEL SHOW-  FALL 2012

CHANEL SPRING 2012 COUTURE

HERMES FALL 2009

 

1760
irina-shayk-sexy-photos-2015-03Harper’s Bazaar China- senzualitate si pasiune

Harper’s Bazaar China- senzualitate si pasiune

Text de Raluca Antuca

După ce a devenit faimoasă datorită reclamelor Intimissimi, în anul 2007, Irina Shayk, fotomodelul de origine rusă, s-a lansat în lumea modelling-ului. În ultimul deceniu, a colaborat cu reviste mari, precum Vogue, Marie Claire, Elle, iar numărul din aprilie al revistei Harper’s Bazaar China o are pe copertă.

Fotograful Koray Birand a realizat un pictorial fashion spectaculos, în care modelul pozează provocator în ipostaza semi-nud. Țesăturile de lux, trandafirii de dimensiuni mai mari, nuanțele îndrăznețe de roșu și formele voluptoase ale Irinei sunt un deliciu pentru iubitorii de frumos! Mai jos fotografiile.

2130
Silver-Woman-Photography-8PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

PROIECT FOTO SPECTACULOS: femeia de argint

un fotograf super talentat a pus la un loc pasiunea lui pentru dans si pentru sculptura, intr-un proiect foto foarte special.

iata citeva dintre fotografiile din proiect, restul le puteti vedea pe site-ul lui, aici

 

 

1604
shutterstock timpfericire

fericire

”True happiness makes us wise”

ne petrecem timpul avind drept obiectiv „fericirea”. le uram prietenilor – cind e timp si loc pentru urari, la aniversari adica – fericire.
alergam alergam alergam dupa fericire asa cum ne-a fost descrisa in ceea ce ne-am luat noi reper: povestile parintilor, povestile cu printi si zine, povestile blockbuster, povestile altora.

si nu ne dam seama ca alergam dupa ceva ce, de fapt, avem tot timpul.
fericirea e starea noastra naturala, ne-o stricam pentru ca alergam dupa himere.

fericirea ne contine, e in jurul nostru in orice moment, chiar si cind ne e cel mai greu.

la multi ani de ziua internationala a fericirii.

nu va mai urez sa fiti fericiti, pentru ca sunteti.
va urez sa aveti puterea sa vedeti asta.

2200
coverDespre make-up prin benzi desenate

Despre make-up prin benzi desenate

Text de Raluca Antuca

Sunt sigură că nu există vreo femeie care să nu fi experimentat, la un moment dat în viață, un make-up dezastruos. Fie că ai aplicat mai mult tuș la un ochi, culoarea blush-ului nou cumpărat te face să arăți de parcă te antrenezi pentru Cirque du Soleil sau ți s-a întins creionul și ai niște cearcane de zici că nu ai dormit trei nopți, toată această luptă pentru frumusețe este reală. În fiecare zi, ascundem micile imperfecțiuni, mascăm semnele oboselii și ne punem o mască mai mult sau mai puțin proeminentă.

Am descoperit-o pe Megan Nicole Dong și ilustrațiile ei care au făcut furori pe Tumblr. Vrea să transmită următorul mesaj: să nu mai luăm așa în serios arta de a ne înfrumuseța și să mizăm mai mult pe naturalețe. Megan lucrează pentru DreamWorksAnimation și recunoaște că iubește tare mult schițele, drept pentru care a realizat colecția “Cosmetic Comics“. În această serie, artista se joacă cu sloganurile și le reinterpretează mesajele în sensul lor propriu. După care exagerează astfel încât pare că unele produse cosmetice dau puteri supranaturale (te fac să zbori sau îți dau multă putere).

 

Up, up and away.

Lash-strengthening mascara puts abs on your lashes.

A pushup bra can work wonders.

Ombré. Ombré everything!

Mustache wax turns every bit of hair on your body into a mustache.

“I’ll apply just a teensy weensy bit more.”

The latest trend: back-breaking brows.

Momentan, Megan lucrează la “Pretty Time“, cartea care va cuprinde toate aceste benzi desenate în format de print. Pentru a vedea și alte schițe de-ale artistei, accesați contul de Tumblr și Instagram. Și pentru a comanda cartea, click pe sketchshark.bigcartel.com.

1952
AFIS-AFERIM1despre prejudecati – de pe ecran direct in sala

despre prejudecati – de pe ecran direct in sala

aseara am fost cu Andreea Balan la film, la Aferim!. stia ca merg la filmul asta, voia si ea sa-l vada si-a mers aseara, mai ales ca a aflat ca va fi o proiectie la care vin actori care au fost in distributia filmului, regizorul (Radu Jude) si producatoarea (Ada Solomon).

de fapt si eu tot de asta alesesem proiectia de la Cinemateca, pentru ca e intotdeauna o bucurie in plus sa auzi realizatorii povestind lucruri din culisele muncii lor. (am avut treaba multa si n-am putut ajunge la premiera )

ma rog, n-am fost doar noi doua, ci si cu alti prieteni, dar acum vreau sa va povestesc ceva legat de ea.

Andreea venea de la o alta intilnire, am mai asteptat si o alta prietena care venea de la munca si am intrat in sala cind a inceput filmul. cum sala era arhiplina si fusesera aduse chiar si scaunele din biroul lui Mihai Gligor (directorul de la Cinemateca) si totul, dar absolut totul era full, Andreea -care era hotarita sa vada filmul in seara aia, ne cumparasem si bilete special – a zis ”mergem in fata si stam pe jos, ca toti ceilalti”.

eu am facut ochii mari, gindindu-ma ce o sa zica lumea cind o sa o recunoasca si o sa vada ca sta pe jos la Cinemateca.
era doar prejudecata mea ca va fi judecata pt ca ei nu i-a pasat. s-a asezat pe jos si s-a bucurat de film.

in pauza mica dinainte de sesiunea de Q&A cu regizorul, actorii si producatorul, ne-am asezat pe primul rind unde se eliberasera citeva scaune.

am vazut ridicatul din sprincene al vecinei ei de scaun cind s-a prins cine e fata blonda care sta linga ea si mi-am dat seama ca si ea avea prejudecati. Andreea si-a vazut de treaba ei, avea nedumeriri legate de montaj (filmul e montat in cadre foarte lungi), l-a intrebat pe Radu Jude de ce e asa, spunindu-i ca ei i s-a parut ca e ca o piesa de teatru filmata. regizorul i-a dat dreptate si i-a explicat ca aceasta optiune e mai aproape de adevarul istoric, ca lui i s-a parut ca asa povestea ar fi mai naturala, nu ”contrafacuta”.

in timp ce Andreea a pus intrebarea, vocea i-a fost recunoscuta de citiva oameni din spate si am simtit din nou un freamat de neincredere. ei nu i-a pasat, la sfirsit s-a dus la mama copilului care are un rol important in film (si care e f f charismatic) si i-a facut o propunere pentru o colaborare, schimbind numere de telefon, nepasindu-i ca oamenii se uitau cu atitudinea ”ce cauta fata asta blonda de la televizor la film?!”.

apoi s-a fotografiat cu copilul care era foarte fericit ca va colabora cu ea, cu mama copilului, cu administratorul cinematografului si cu toti cei care au rugat-o sa faca o poza.

*

putina lume stie ca Andreea Balan merge la filme si la teatru, citeste si are preocupari mai culturale decit multe tinere care incearca sa-i copieze look-ul de Barbie. putina lume stie pentru ca nu apare in ziare cu asa ceva, chiar daca mai posteaza pe facebook carti pe care le citeste sau comentarii despre filmele la care a mers 🙂 tot asa cum putina lume stie ca ea e o femeie care stie ce business face, stie ce se asteapta publicul de la ea, iar look-ul de Barbie e parte din show.
aseara era in jeans, camasa si sacou, super casual si iesit din tiparele cu care oamenii sunt obisnuiti din clipurile ei.

*
mi s-a parut frumoasa coincidenta ca, la un film despre prejudecatile pe care romanii le-au transmis din generatie in generatie despre tigani, sa traiesc o intimplare legata de prejudecatile pe care le impunem prin industria de divertisment.

a fost ca si cum prejudecatile de pe ecran au coborit direct in sala.

si in continuare Andreei nu i-a pasat. in masina cind am plecat, ea era mai preocupata sa comenteze cit a socat-o finalul filmului si facea o analiza f exacta a structurii povestii.

*
sa vedeti AFERIM!, sa depasiti prejudecata ca filmele romanesti sunt cu comunisti. e o poveste minunat scrisa despre un zapciu care cauta un tigan fugit de la stapin, o poveste care reaseaza la loc frumos filmele istorice romanesti. o sa va aminteasca de Morometii si de Moara cu noroc. si de copilarie.

si sper sa va faca sa va ginditi mai mult cind puneti etichete despre oameni.

1451
siberian-husky-frozen-lake-dog-photos-fox-grom-10In Siberia, natura este magica!

In Siberia, natura este magica!

Text de Raluca Antuca

Fox Grom locuiește în Kirovsk, în Murmansk Oblast, una dintre regiunile cele mai nordice ale Rusiei. Aproape întreaga zonă face parte din nordul Cercului Arctic, iar temperaturile de acolo sunt extrem de mici. Lacul este înghețat, dar în unele părți sunt fâșii subțiri de apă care dau impresia unei oglinzi foarte mari în care se reflectă cerul. Fox are doi husky, Alaska și Blizzard, care parcă merg pe apă, bucurându-se de acest fenomen siberian. Am uitat să vă zic că Fox Grom este fotograf și a surprins momentele în care cei doi câini se plimbă pe acest platou uriaș în nuanțe de albastru și gri. Natura-i minunată, așa-i? 🙂

2061
leszek paradowskiFIFI & The City: cind cineva iti face rau….

FIFI & The City: cind cineva iti face rau….

Text de Cristina Popa

Sa nu faci rau niciodata nimanui! O aud pe mama mereu spunindu-mi asta. Eram prea mica sa inteleg de ce imi tot repeta. Aveam sa aflu mai tarziu ca sunt oameni care fac rau pur si simplu. Asa sunt ei construiti. Isi iau bucuria din raul altora.

Aveam un prieten pe care il indrageam foarte tare. Eram apropiati. Era un om deştept şi cultivat. Problema e că nu îi ieşeau treburile, era mereu nefericit.  In timp mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca spunea tot felul de rautati despre prietenii si amicii comuni. Nu ierta pe nimeni. Nu supoerta fericirea altora si pur si simplu avea o satisfactie enormă cînd spunea sau tot făcea răutăţi. Nimeni nu era fără defect şi am ajuns să mă întreb oare ce spune de mine?

Şi-am aflat mai apoi că omul căruia eu îi pusesem sufletul pe masă şi pe care îl ajutasem enorm când era la pământ, arunca pur si simplu cu noroi. M-am blocat. M-a durut tare şi n-am ştiut cum să reacţionez. N-am ripostat. M-am indepartat si incet l-am scos din viata mea de tot. I-am transmis prin altii ca stiu ce face. A incercat sa imi explice dar nu mai aveam urechi pentru el. Durerea mi-a trecut in timp dar cicatricea a ramas.

După el, au mai fost şi alţii care m-au lovit. Fără milă. Am încercat de fiecare dată să nu judec şi să iert fără să ripostez. E greu, dar nu imposibil. Cea mai mare pedeapsă pentru cei care mi-au făcut rău este TĂCEREA.

Mi-am intrebat prietenii:  “Ti-a facut cineva rau si tie ti s-a parut ca nu aveai nicio vina? Cum ai reactionat?

Am primit foarte multe raspunsurile. Părerile sunt mai împărţite ca niciodată. Unii tac, unii uită dar sunt muţi care cu sinceritate spun: mă răzbun!

Cand eram mai tanara, ma consumam foarte mult, ceream explicatiu, incercam sa inteleg ca poate totusi am facut eu ceva. si chiar daca nu era vina mea, incercam sa gasesc o solutie. acum, nu mai reactionez daca stiu ca nu am nici o vina. ma retrag din acea situatie, iar daca este vorba de o relatie de amicitie sau colegialitate, prefer sa nu mai am de a face cu oamenii respectivi. legea compensatiei functioneaza aproape intotdeauna. nu sunt de acord nici cu sintagma intoarce si celalalt obraz, dar nici raspunde la rau cu rau.

Chiar daca razbunara este in sangele meu si este o arta pt mine necesita timp, daca nu am acel timp …nu actionez, lipa de timp este data de importanta faptei celuilalt…daca fapta e imp..gasesc timpRazbunarea e in sangele tau? Pai…Eu nu cred in nerazbunare..cred in balanta intre timpul consumat si semnificatia faptei. Tu stii pe careva care nu s-ar razbuna?

mai multe raspunsuri si intimplari intelepte despre ”cine si de ce iti face rau”, pe blogul lui Fifi, aici.

(cover foto Leszek Paradowski)

*

FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.

o puteti citi si pe blogul ei fifiFIFI STIE

cover photo shutterstock

 

2286

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!