Am scris in urma cu ceva vreme despre un proiect minunat de mentorat creat de Mercedes-Benz Romania, proiect in care oameni ale caror cariere impresioneaza pe toata lumea au luat sub aripa lor ocrotitoare tineri talentati care au pasiuni similare cu ale lor.
Am urmarit indeaproape povestea intalnirii dintre Catalin Stefanescu si tanara Georgiana Ene care vrea sa faca un master si un doctorat in ccomunicare specializata pe lumea teatrului. Catalin continua a o indrume pe Georgiana si sa-i prezinte informatii, oameni care o pot ajuta in proiectul ei. Povestea lor o puteti citi / vedea aici.
Reprezentantii Mercedes-Benz mi-au propus ca, pe principiul pay it forward, si eu sa ofer macar o intalnire de mentorat cu cineva care si-ar dori sa invete ceva de la mine.
Stiu ca nu sunt de calibrul lui Catalin, dar daca isi doreste cineva o intalnire de o ora-doua, intr-o dupa amiaza, in care sa vorbim despre blogging, despre branding, campanii de promovare pentru artisti, despre carti si filme (cam astea sunt zonele in care cred ca as putea daca nu sa dau sfaturi competente, macar sa povestesc intamplari cu talc si sa recomand lecturi bune), deci daca cineva isi doreste o intalnire cu mine, care include si o plimbare cu un super Mercedes, dar si o oprire intr-o cafenea draguta, va rog sa imi lasati un comentariu mai jos.
Pentru oricine ma cunoaste intamplarea asta e rara, pentru ca oamenii stu ca nu e zona mea de confort sa cunosc oameni noi, nu e zona mea de confort sa petrec mult timp in afara spatiului meu:), dar imi place proiectul acesta si, daca e cineva care crede ca-l pot ajuta cumva cu vreun sfat din ce stiu, ma voi intalni cu drag cu el/ea.
Intalnirea ar avea loc saptamana viitoare, la o ora pe care desigur o aleg impreuna cu cel/cea cu care ma voi intalni.
S-a dus si ultimul week end de vara. Incepem sa scoatem hainele de iarna si sa ne schimbam rutina de frumusete.
M-am gandit sa folosesc acest prilej de trecere de la un anotimp la altul cu cateva informatii despre alegerea parfumului in functie de anotimp.
Daca vara femeile prefera parfumurile florale, usoare, cand temperatura de afara incepe sa se micsoreze se schimba si preferintele, precum si reactia parfumurilor pe corp.
Alege parfumurile asa cum iti alegi si garderoba
Ne luam mereu haine care sa se potriveasca cu ceea ce avem deja in dulap. Specialistii spun ca asa ar trebui sa facem si cu parfumurile. La trecerea dintr-un anotimp la altul e bine sa ne luam parfumuri din aceeasi familie ca acelea pe care le folosim vara si primavara.
Daca totusi dorim o schimbare a gamei si vrem sa trecem intr-o zona cu totul noua fata de parfumurile de vara, e bine sa stiti ca anotimpurile reci vin si cu nevoia noastra de caldura (cea pe care o blamam in zilele de caniculaJ ). De aici, subliminal, parfumurile care se potrivesc cel mai bine toamna si iarna si cele cu note gurmande, spicy, cu arome lemnoase.
Concentratii mai puternice
Odata cu zilele reci ne imbracam mai gros au cu mai multe straturi de haine, asa ca avem tot mai putina piele expusa. Prin urmare pentru ca parfumul aplicat pe piele sa se simta, trebuie ca acesta sa aiba o concentratie mai mare. Sa fie esenta de parfum, daca gasim la brandul nostru preferat.
Si pentru ca am vorbit de hainele care ne acopera mai mult…
… ce trucuri de aplicare a parfumului putem folosi pentru ca aroma sa se simta puternic si sa avem un aer sexy?
Specialistii parfumieri spun ca toamna si iarna ar trebui sa punem un strop de parfum si pe haine dar si in par. Astfel aromele se vor pastra mai mult timp si nu va fi nevoie de reimprospatari prea dese.
Si-acum pentru ca stiti toate astea, zic sa dati o fuga pe site-ul eMAG unde am vazut ieri reduceri frumoase la parfumuri. Le gasiti pe toate aici.
De curand am descoperit acest hotel in zona Saint-Gilles din Bruxelles, situat la doar 300 metri de Muzeul Horta si 700 metri de bulevarul Louise – hotelul Jam este mult mai mult decat o simpla cazare pentru cateva nopti. Intreaga structura are un mobilier si un decor extrem de creativ, incat multe incaperi arata ca mini-platouri de filmare.
Arhitectii au mentinut cateva referinte vizuale despre trecutul aceste cladiri, o fosta scoala de arta de la sfarsitul secolului al XVII-lea. De exemplu, mesele si scaunele din zona restaurantului sunt construite din lemn cu margini colorate.
Lobby-ul dispune de parti ale unei motociclete sculptate in contorul de intrare, iar intregul hotel-hub este o vitrina de reciclare creativa.
Daca decideti sa ramaneti la masa, in cadrul restaurantului veti gusta din creatiile bucatarilor Vincenzo Marino si Giambattista Suizzo. De asemenea, va puteti distra in sala special amenajata pentru jocuri cu tenis de masa, foosball si jocuri video.
Daca simtiti nevoia de o pauza pentru relaxare, puteti inota in piscina de pe acoperisul hotelului, bucurandu-va in acelasi timp de o vedere panoramica. Asadar, daca planuiti o excursie la Bruxelles luati in considerare si acest hotel-hub.
Inspirata de apa in toate formele sale, Anna Smith, o artista contemponara din Bristol, utilizeaza diferite schite si fotografii pentru a-si crea piesele finale. Ultima ei serie de lucrari se concentreaza in principal asupra apei din piscine. Tablourile incearca sa surprinda senzatia de apa rece, clara, de un albastru seren, care ii aminteste de momentele din copilarie cand inota alaturi de sora ei. Albastru seren este o culoare rece, ce ne aduce un plus de limpezime in ganduri si ne relaxeaza.
Artista apeleaza la ideea de a capta fragmente de lumina care parca danseaza, fluctuatii in schimbare, valurile in continua miscare, clabuci si spuma intr-un mediu static. Prin picturile sale, Anna vrea sa transmita sentimentul de libertate si de evadare pe care apa te face sa le traiesti, momente in care te simti atat de viu.
Acum 2 zile s-a intamplat ceva straniu din care multa lume ar trebui sa invete cate ceva despre efectele minciunilor in epoca in care internetul conduce informatia.
Aflata la un concert Robbie Williams la Budapesta, Andra l-a auzit pe artist cantand pe scena la multi ani pentru un prieten. A inregistrat o parte din moment, l-a pus pe Instagram, a lasat sa se inteleaga ca pentru ea a fost urarea si… iuresul s-a pornit.
Stiri despre cum Robbie Williams a oprit concertul ca sa-i ureze Andrei “la multi ani”, o alta stire ampla in Viva , preluata de Libertatea, despre cum sotul artistei Catalin Maruta a orchestrat toata surpriza (o versiune a acestei stiri se mai gaseste in Click).
A fost nevoie de doar cateva ore pentru ca cineva sa posteze adevarul – un tanar tobosar pe nume Alex Musat – care a avut curiozitatea sa caute dincolo de stirea din ziare.
Am preluat pe Facebook postarea lui Alex, iar PR-ul Andrei, Andreea Retea, a incercat sa ne explice ca a fost o gluma, ca nu e vina ei (!!!) ca presa face stiri din statusuri din social media fara sa sune si sa verifice informatia. Nu si-a pus insa problema sa faca o corectie a informatiei cand aceasta a luat amploare in presa pentru ca, asa cum zice o ironie jurnalistica, “de ce sa strici o stire buna cu un adevar”.
(Intreaga conversatie e in foto mai jos).
Intamplarea m-a provocat sa ma intorc la un subiect care ma deranjeaza in industria muzicala romaneasca: de ce simt artistii nostri nevoia sa minta? De ce vor sa construiasca pe principiul forma fara fond?
O astfel de constructie poate fi spectaculoasa pe moment – pentru 2-3 zile – dar iti poate face foarte mult rau pe termen lung. E ca si cum ai construi o casa fara fundatie, la prima ploaie pleaca cu totul.
Andra nu avea nevoie de o asemenea minciuna. E o artista care si-a construit o cariera mare, pe nisa ei de business nu e amenintata de nimeni (are concerte, are emisiuni importante la tv, endorseaza produse), are o familie minunata. In plus e un om misto si foarte dedicat meseriei (am amintiri cu ea venind prima din echipa la emisiuni de radio si plecand ultima, ca sa-si ia timp sa se pregateasca – apoi relaxeze -, iar asta arata mult din implicarea ei in aceasta meserie.)
Nu exista cale de indoiala ca nu stia impactul unui status in social media. De-a lungul anilor s-au facut nenumarate stiri din ceea ce a postat in social media si a folosit chiar ea (sau echipa sa) aceste canale ca sa anunte lucruri ce urmau a fi preluate de presa. (nimeni din echipa ei nu a avertizat-o ca nu e etic, corect, sanatos pentru business-ul ei sa faca o asemenea postare)
Si-atunci, de ce a luat-o valul si-a facut o mascare din care sa para altceva decat era in realitate? Cu ce o ajuta ca lumea crede ceva ce nu e real? Prietenii ei au fost acolo, stiu ca nu i-a cantat ei la multi ani, familia ei stie asta, totul e doar pentru exterior, pentru public – dar cu ce te ajuta sa-ti minti publicul?!
E o chestiune de ego fara indoiala si cred ca artistii nostri ar trebui sa se intrebe “ce e in neregula in viata mea, in sufletul meu, in munca mea, incat imi doresc sa construiesc ceva pe minciuna?”
E nesiguranta? E neincredere in propriile forte? E disperare ca nu reusesc asa cum imi doresc?
Stiu ca intr-o tara in care diplomele sunt false, tara in care ajung in pozitii de conducere oameni care n-au trecut pe la scoala, situatia pe care o descriu mai sus este o problema minora. Dar daca privim din perspectiva eticii, din a faptului ca mai degraba acesti artisti sunt modele pentru tineri (sau sunt primele modele) responsabilitatea lor ar trebui sa fie mai mare.
Iar de la un artist ca Andra – care e mama a doi copii – parintii cred ca au (sau ar trebui sa aiba) pretentii.
*
Dupa ce informatia a iesit la iveala stirea din Viva in care se preciza ca surpriza a fost facuta de Catalin Maruta a fost stearsa, la fel ca si preluarea ei in Libertatea. A mai ramas o stire similara in click, dar si preluari ale statusului de pe Instagram pe care echipa de PR le poate justifica drept “ei si-au facut stirea, fiecare a inteles ce a putut, nu putem noi controla asta”.
Am mai scris despre situatii in care a fost implicate multa minciuna, aici (tot despre Andra)sau aici (despre Delia) sau aici (Liviu Teodorescu) sau aici (Giulia)si voi continua sa scriu de cate ori gasesc o asemenea intamplare. Cred ca daca nu semnalam aceste mizerii, ele pot fi considerate norme si vor deveni o normalitate.
P.S. Aseara Alex Musat a scos postarea de pe Facebook. Tot aseara in jurul orei 19, m-a sunat Catalin Maruta. Eram la Opera si nu i-am putut raspunde.( sa vedeti Don Giovanni in regia lui Andrei Serban, e o experienta interesanta care aduce putin cu situatia de aici – despre a minti pentru propria placere.) Sper ca nu ma sunase ca sa scot si eu postarea de pe facebook, ci ca sa-mi spuna ca va da o corectie/precizare publica la aceasta mica mizerie.
P.P.S Am scris despre aceasta situatie in speranta ca o intamplare ca aceasta e o lectie pentru alti oameni. Si va ramane aici, in paginile de internet, pentru a invata si altii peste ani sa nu faca asemenea gafe. Recomand din inima lectura cartii Trust me, I’m a lying – confessions of a media manipulatorsemnata de Ryan Holiday pentru a vedea si cum se poate specula vulnerabilitatile noilor canale media, dar si efectele negative ale specularilor manipulative.
UPDATE la 5 ore de la aparitia acestui text, Andra a facut precizari pe pagina sa de facebook
si un comentariu de pe pagina de facebook a acestui site. doamna care a comentat este directoarea de vanzari Oriflame pentru partea de vest a tarii
cateva dintre preluarile din presa ale postarii de pe instagram, stirile de la care a pornit bulgarele – din Viva si Libertatea – au fost scoase de pe paginile respective.
Vara e pe sfarsite si ne pregatim cu pasi repezi pentru un nou anotimp. Care ar fi indicatiile esentiale de frumusete pentru toamna-iarna 2017? De la un par minimalist ingrijit pana la buze perfect imperfecte, optiunile sunt nesfarsite, insa un lucru e clar: in acest sezon joaca-te cu frumusetea si fii tu insuti!
Pleoape cu linii colorate
In aceasta toamna, focusul colorat va fi la ochi. Make-up artistii au combinat blocuri de nuante indraznete pe si in jurul pleoapelor, intr-un mod original. Poti sa te inspiri de la prezentarea Oscar de la Renta, unde Tom Pecheux a folosit o linie fuchsia pentru a evidentia ochii.
Buze perfect imperfecte
Ai obosit sa-ti aplici rujul in mod constant pentru a crea buze perfecte si un efect de volum? In sezonul toamna-iarna vei renunta la conturul de buze. Nu mai este o problema daca rujul nu este aplicat perfect. Se poarta buzele “tocmai sarutate”, putin ravasite.
Par minimalist ingrijit
Cel mai valoros produs de styling utilizat in urmatorul sezon? Samponul. Guido Palau, hair stylist si trend setter in industria fashion, precizeaza ca designerii vor ca parul modelelor sa para curat si ingrijit, fiind vorba de textura pe care parul o primeste atunci cand este proaspat spalat. Aceasta a devenit o textura recunoscuta, asa cum sunt si buclele lejere denumite “beachy waves”.
Manichiura extrema
Se poarta unghiile “statement”! Arta unghiilor a fost dusa la extrem in cadrul prezentarilor de moda pentru sezonul toamna-iarna. Expertii au aplicat pe unghii cristale Swarovski, amprente complicate sau au desenat mici lucrari de arta.
Sambata am facut o escala la Nespresso Boutique ca sa-mi fac o provizie pentru o cafea care dispare in curand din magazine. Si pe care, probabil, ca o mai gasim la anul pe perioada verii.
Nu stiu daca ati incercat in vara asta Nespresso on Ice dar pe mine soiul asta nou de cafea creat de Nespresso m-a scos din necaz cand era caldura mai mare.
Este foarte interesant ce au ales specialistii Nespresso dintre soiurile de cafea pentru crearea acestui sortiment. Practic, e vorba despre prepararea unui espresso peste care se adauga cuburi de gheata si apa rece care-l transforma intr-o bautura racoritoare uimitoare.
Eu vara beau frappe de obicei, dar cum incerc sa elimin cat mai mult zaharul din alimentatie, Nespresso on Ice a fost o mare bucurie.
Daca aveti aparate Nespresso si nu ati incercat acest nou sortiment va rog tare tare sa incercati, e ceva foarte special si ca textura si ca gust. Exista in varianta intensso, dar si in versiunea lungo (care se transforma practic intr-o limonada pe baza de cafea).
Stiam ca odata cu vara dispare acest sortiment de la vanzare si mi-am facut provizii. Mi s-a parut amuzant ca m-am mai intalnit cu o prietena in Boutique-ul de pe Dorobanti si eram amandoua centrate pe acest nou sortiment (asa mi-a si venit ideea sa scriu). Bine, si pe discutii de business (si acum o sa ma recunoasca cei din magazin) pentru ca ne-am apucat sa comentam ce avem de facut cu vedetele pentru care lucram… sa comentam pana la un punct, dupa care am iesit in fata magazinului si am mai vorbit putin cu cafeaua in mana. Stiu, suntem obsedate:)
Si e bine sa va faceti provizii, o sa fie o minunatie pentru intalnirile cu prietenii pe balcon, terasa sau, daca aveti noroc, in curte cand soarele e caldut si e ca o magie afara printre culorile din natura.
Pentru mine, Nespresso on Ice in caldurile toride din vara asta a fost ca o excursie la racoare. O modalitate foarte spectaculoasa de a descoperi cum pot sa fac acasa un cocktail pe baza de cafea foarte light si foarte racoritor, doar… din cafea.
Ma rog, in vara asta am mai descoperit si alte cocktailuri pe baza de Nespresso, dar sper sa fac niste lectii de barista in acest sens ca sa va povestesc in detaliu cum se face magia.
Pana atunci, daca sunteti consumatori de Nespresso, aveti incredere in mine – spun cu increderea cu care as recomanda un film sau o carte – incercati Nespresso on ice pentru ca o sa deveniti dependenti.
Sa-mi spuneti dupa ce gustati, e nevoie doar de un pahar de Nespreso on Ice, reactia voastra. Eu stiu sigur ca e din categoria “n-am mai baut asa ceva”.
Si o sa mai vreti ca mine, pe terasa, sa repetati mereu experienta. Eu am cumparat special pentru acest sortiment de cafea mai multe feluri de suporturi de gheata. Aici in forma de… pinguini:)
Marion Zimmermann se considera a fi pictorita oamenilor din orasele aglomerate. S-a nascut in Luebeck, in Germania si iubeste viata din marele orase. Artista este activa, are o fire pozitiva si prezinta in tablourile ei energia metropolelor, fiind indragostita de orasul New York.
Stilul de pictura s-a dezvoltat in cateva etape. A inceput cu desenele in creion, a continuat cu acuarela, ulei si acrilic.
Reproducerea realista s-a transformat intr-o colectie de lucrari concrete si abstracte. Intentia lui Marion este sa arate atmosfera strazii moderne, in culori vii si luminoase cum ar fi expresionismul modern. Artista incearca sa surprinda viteza si agitatia oraselor intr-un stil dinamic de pictura – totul fiind in miscare.
Marion vrea sa sublinieze in picturile sale viata neromantica a orasului din prezent, cu accidente concrete si culori clare, fara o culoare moale, de tranzitie. In ultimii ani a pictat cu acrilic pe fotografii digitale, pe care le-am realizat in orasele pe care le-am vizitat, tiparindu-le pe canvas.
Din 2002, Marion este membra a Asociatiei Nationale a Artistilor din Germania, iar din iunie 2003, este proprietara Galeriei de arta Marziart, un punct de intalnire al artistilor internationali.
Intr-o alta viata, cand eram semi corporatista si un manager care avea in grija lefurile multor oameni, eram o persoana care dedica foarte mult timp profesiei. La munca ii ajutam pe colegii mei sa-si duca la capat task-urile, iar acasa rezolvam task-urile mele ca sa nu incurc “fluxul de lucru” de a doua zi.
Eram atat de doborata de treaba ca simteam pe umeri pietre de moara.
Nu stiu daca am facut bine sau a fost rau, oricum nu pot schimba nimic din ceea ce a fost, dar am momente de mandrie cand ma intalnesc cu oameni care sunt importanti/mari acum in moda, in design, in muzica si-mi spun ca revista pe care o conduceam le-a inspirat drumul in viata.
Pe vremea aceea aveam putine motive de optimism, mai degraba aveam momente de mandrie si de bucurie pentru victorii de moment.
Astazi nu ma mai intereseaza Victoria de moment, imi masor “victoriile” in momente de liniste si de bucurie, iar asta este pentru ca – undeva pe drum- mi s-a schimbat mentalitatea.
Poate ca m-au influentat lecturile, poate au fost oamenii din jurul meu, poate a fost viata pur si simplu (am trecut printr-o delicata problema de sanatate in urma cu cativa ani), dar astazi caut din reflex partea buna a lucrurilor si intamplarilor de care ma lovesc.
In perioada mea corporatista aveam insomnie, dormeam 2-3 ore pe noapte si mintea mea nu concepea sa nu duc la bun sfarsit toate task-urile din to do list. Astazi dorm mai mult si am invatat sa-mi ascult corpul, iar el sa ma inteleaga: ma pot trezi fara ceas exact la ora la care mi-am propus. Si nu ma mai cert daca nu am dus la capat toate sarcinile din ziua precedenta. In plus, aleg sa fac doar ce imi place – si personal si profesional, oricat de greu ar fi asta de suportat pentru cei din jur.
Multa vreme am facut un exercitiu de relaxare inainte de culcare: multumeam tuturor persoanelor pe care le intalnisem in ziua respectiva. Sigur ca unii ma deranjasera, sigur ca altii ma enervasera, dar era un exercitiu frumos sa caut ceva bun, util, inspirational si din intalnirea in care confortul meu mental fusese provocat.
Cu vremea genul acesta de exercitiu a devenit o practica pentru toata ziua si chiar in momentul in care cineva ma provoaca e un gand in mintea mea care gaseste o explicatie despre ce voi invata, ce greutati are cel din fata mea si alte mici detalii care ma fac sa vad… partea buna a lucrurilor.
Ce vreau sa spun cu aceasta marturisire?
Uneori avem nevoie de indrumatori ca sa redescoperim ca optimismul e o alegere. Ca noi alegem daca vrem sa criticam orice, sa ne luptam pentru a avea dreptate de dragul de a avea dreptate sau sa vedem partea buna a lucrurilor si intamplarilor.
Viata ne ia insa pe drumurile ei si uitam detaliile acestea, controlati de ego, de anturaj, de propriile mize personale sau profesionale. Si iar avem nevoie de indrumatori, de profesori de optimism.
Poate de asta, cei de la Hospice Casa Sperantei s-au gandit sa faca cursuri de optimism predate de copilasii care sunt in situatii delicate de sanatate.
Copiii care s-au nascut cu deficiente care pe noi ne sperie sunt dintre cei mai optimisti si mai ambitiosi copii pe care i-am intalnit vreodata. Pentru ca ei nu cunosc o alta realitate. Asa s-au nascut si asa merg mai departe prin viata. Sigur ca, odata ce cresc, realizeaza ca altora le e ceva mai usor prin conditiile naturale, dar ei stiu din instinct ca trebuie sa mearga mai departe si merg cum stiu ei, cum pot ei.
Cred ca sunt cele mai emotionante lectii de optimism si ambitie pe care le putem primi.
Si daca vreti sa faceti si o fapta buna, dar sa va si incarcati putin cu optimism, va rog sa donati cu un sms la 8844 2 euro pentru crearea unui nou centru Hospice Casa Sperantei pentru copilasii are au nevoie de ingrijire paliativa.
Sau in schimbul unei donatii mai mari veti primi o lectie de optimism de la profesorii de la Academia de optimism Hospice Casa Sperantei – vedete, sportivi, copii foarte simpatici si speciali. Detalii pe site-ul academiei.
Am fost acum cativa ani impreuna cu Marius Manole in vizita la Hospice Casa Sperantei din Brasov. Voiam sa se “confrunte” pentru un articol cu copilasi asemeni lui Oscar , personajul sau din Oscar si Tanti Roz. Am plecat de acolo cu super energie amandoi. Puteti citi povestea aici, poate va convinge ea sa donati 2 euro.
Ce se va intampla cu banii stransi?
Academia este, de fapt, un centru socio-medical inovator, unic în România şi în regiune, ce va oferi copiilor afectați de boli rare și cu prognostic limitat de viață o șansă la bucurie, demnitate și incluziune socială.
Centrul este construit pe suprafața unui domeniu donat de familia Florescu şi este format dintr-un conac şi 5 alte clădiri aflate într-un loc pitoresc aproape de Bucureşti.
Centrul va beneficia de o unitate cu 12 paturi pentru servicii gratuite de îngrijire paliativă a bolnavilor; 6 apartamente de cazare temporară a copiilor, împreună cu familiile lor, centre de zi ce vor oferi terapii fizice și psiho-emoționale, activități educative şi distractive dar şi servicii de consiliere psihologică pentru copii și familiile lor.
Hai, va cunosc stiu ca vreti sa ajutati, stiu ca mai credeti in micile minuni facute de multi oameni adunati la un loc de un gand si o fapta buna. Va rog tare sa donati.
Va multumesc.
(eu sunt un donator recurent pentru Hospice Casa Sperantei, dar am donat si acum si voi pastra donatia lunara pana la sfarsitul acestui an)
Joanna Blair este o artista de o versatilitate extraordinara, cu o sensibilitate profunda, care picteaza cu o intensitate si o pasiune care atrag privitorul ca un magnet, avand abilitatea de a captura un moment exact. Timothy Warrington de la Federatia Europeana a Criticilor de Arta a declarat despre Blair, in cadrul forumului de arta contemponara, ca detine un talent exceptional si o forta expresiva.
Artista surprinde atmosfera, energia, miscarea, starea de spirit si multe altele, prin utilizarea culorilor si a unei game largi de tehnici.
Blairs-a nascut in Australia si a avut o dorinta coplesitoare de a picta inca de la varsta de 5 ani. La 13 ani a aplicat in secret, cu o serie de lucrari, la Colegiul de Arta din Melbourne, unde a fost acceptata pana s-a descoperit ca nu avea inca varsta potrivita. La indrumarea parintilor si a profesorilor, Blair a devenit asistenta medicala, insa dupa aceea a luat lectii de pictura in privat cu 2 tutori si acum se dedica artei.
Picteaza dupa cum ii dicteaza inima, iubeste in special lucrarile lui Monet, dar si cele ale artistului Gustav Klimt, insa nu si-a creat inca un stil anume. Prefera culorile puternice si un strat gros de vopsea pentru a crea ritmul si atmosfera fiecarei lucrari. Talentul ei artistic se trage din familie, de la bunicul ei, care a fost seful departamentului de arta din cadrul unui teatru din Melbourne.
Doua tinere bloggerite de travel din Finlanda au mers pe urmele productiei Game of Thrones si au realizat fotografii unice care reaseaza secventa din film in contextul natural.
In termeni tehnici ceea ce au facut ele se numeste sceneframe, dar dincolo de denumire e un mare deranj in realizarea acestor fotografii.
Cred ca e mai usor sa descoperi o cladire in care a fost facut filmul decat … un copac langa care s-a filmat in mijlocul unei pustietati… dar cand esti fan, esti fan pana la capat
Fetele de la Fangirlquestspun ca in aceasta aventura in Irlanda s-au trezit zilnic la 5 dimineata si au cautat locatii de filmare pana dincolo de miezul noptii.
Personal cred, cu o usoara paranoia, ca au fost ajutate si de echipa de productie a filmului, data fiind notorietatea proiectului lor (fac excursii similare si pentru alte filme) dar si interesul echipei de marketing GoT de a promova cat mai “alternativ” serialul. Asta pentru ca e… foarte foarte greu sa stii copacul pe langa care s-a filmat o secventa sau pietroiul de care se sprijinea un personaj:)
Oricum ar fi, fetele astea fac o treaba minunata, uitati-va la fotografii.
Wioletta Gancarz este o artista contemporana poloneza, care locuieste in prezent in Zurich, Elvetia, si are o pasiune pentru a crea picturi atipice. Picturile Wiolettei sunt vibrante si colorate, ca un curcubeu care leaga privitorul de emotiile pozitive, frumusete si armonie. Pentru a crea operele sale de arta, artista foloseste cel mai des culori acrilice si cerneala pe care le aplica pe hartie sau panza.
Pentru ea, arta este ca o extensie a lumii sale interioare, fiind in continua expansiune, inca de la sfarsitul verii 2013. Iubeste spatiul sacru al panzei goale si apreciaza libertatea de exprimare fara limite, metode sau stiluri.
In general, picteaza in tacere, mintea ei este constienta, deschisa si plina de posibilitati. Aceasta stare de existenta, pe deplin prezenta in acel moment, ii permite sa poata intra in legatura cu intuitia ei.
Creativitatea Wiolettei nu are limite, este despre curiozitatea si depasirea limitelor, lasand unicitatea sa iasa la iveala in procesul de creatie, in moduri neasteptate.
In randurile urmatoare veti afla povestea unuia dintre cei mai premiati regizori mexicani ai momentului, Michel Franco, si veti descoperi ca oricat de mare ai fi, oricat de multe premii ai lua, bucuria ta adevarata va veni de la cei apropiati.
E o poveste emotionanta despre un om care vrea sa arate lumii – prin povesti socante, care te bantuie – dragostea din fiecare familie.
(cover photo Dragos Asaftei pentru Anonimul 2017)
*
In ultimii ani, regizorii mexicani au cucerit lumea si daca e sa spun doar cateva nume dintre veterani – Alfonso Cuaron, Alejandro Gonzales Inarritu, Guillermo del Toro, Carlos Reygadas – intelegeti exact cum stau lucrurile. In partea super comericiala a filmului, mexicanii se pot lauda cu castigarea oscarului pentru cel mai bun regizor in doi ani consecutivi – Curan pentru Gravity, urmat de Inarritu pentru Birdman, iar in partea mai „arty” a lucrurilor la festivalul de la Cannes au fost ceva premii date mexicanilor.
Poate cel mai rasfatat dintre premiatii de la Cannes, Michel Franco (4 filme realizate, toate 4 prezente in selectie la Cannes) a fost invitatul special al Festivalului de film Anonimul, editia 2017, iar spectatorii au putut sa-i vada toate filmele si sa discute pe larg cu el la un masterclass.
Toate filmele lui Franco sunt tulburatoare si vorbesc despre disfunctionalitati sau traume din interiorul familiilor (la sfarsitul interviului veti gasi prezentarile filmelor), dar ceea ce face Franco e sa puna emotiile oamenilor intr-o oglinda foarte fina, chiar daca uneori e frustra, pentru a-ti arata cum si de ce gandesc personajele in felul in care e ghidata actiunea.
Inainte de a citi cele de mai jos e important de stiut ca Michel Franco are 2 surori, cea mica face filme documentare si au lucrat impreuna la un proiect in care au imbinat realul cu fictiunea intr-o poveste despre copiii strazii.
Ce e special in familia voastra de faceti film si tu si sora ta?
Probabil ca surorii mele i-ar placea sa spun, dar cum nu e aici, am sa o spun: nu cred ca sora mea ar fi facut filme daca nu incepeam eu.
Pentru ca atunci cam am inceput sa ma gandesc sa fac filme, pe la 16-17 ani, ea avea 11 ani si nu mai era nimeni in familie care sa se gandeasca la asa ceva.
Tatal meu nu are nicio legatura cu artele. Vine dintr-o familie foarte conservatoare. Tata face costume pentru barbati. El si mama s-au casatorit cand avea 23 de ani, iar ea avea 18. Tata venea dintr-o familie foarte saraca, a reuntat la scoala cand avea 12 ani. Era cel mai mare dintre cei 7 frati asa ca trebuia sa munceasca ca sa-si ajute familia. Mama era cea mai mica dintr-o familie cu 7 frati, si familia ei era foarte saraca. Nu erau intelectuali in familia noastra, nu erau artisti, nu era nimic, dar chiar si asa am avut modele frumoase.
Imi amintesc din copilarie ca tata citea mereu cate o carte si chiar intentiona sa scrie una, dar nu era un intelectual, nu transmitea niciodata lucrurile intr-un mod foarte rafinat, ci frust, exact. Obisnuiesc sa spun ca el a plecat de la 0 a ajuns la 10, in termeni de business. Il admir enorm pe tata.
Dar i-am spus ca nu pot sa stau la acelasi nivel ca el, ca imi doresc sa fac mai mult decat a facut el, mi-a dat oportunitatea sa invat si am avut libertatea sa aleg ce vreau sa fac in viata cu tot ce am acumulat. Iar datoria mea de fiu al lui e sa urc de la 10 la 100.
Si totusi de ce te-ai dus sa studiezi comunicare si nu regie?
De la inceput am fost foarte ambitios si am vrut sa fac ceva diferit chiar si in studii. Am studiat comunicarea pentru ca sunt doar doua scoli de film in Mexic. De multe ori nu te accepta decat daca ai facut ceva in lumea filmului, asa ca multi student au in jur de 28 de ani cand ajung sa intre la aceasta facultate. Examenul e foarte dur si se spune ca profesorilor de acolo le place sa-si umileasca studentii, sa-i intrebe lucruri stranii.
Chiar daca as fi dat examen acolo, n-as fi intrat pentru ca nu ma incadram profilului. In plus nu m-am simtit niciodata parte din lumea intelectuala si nici macar nu stiu exact ce e in aceasta scoala, doar am auzit povesti. M-am gandit ca daca fac comunicare pot sa lucrez in publicitate, dar nu mi-am placut deloc. In publicitate regizorul e doar inca unul din echipa pentru ca, de fapt, el trebuie sa ia in calcul opiniile tuturor celor implicati.
De asta ai ajuns sa faci videoclipuri?
Am facut cateva videoclipuri, mai ales pentru un prieten, Felix da Housecat, un DJ american care mi-a dat libertatea sa fac orice voiam…
Dar nu era chiar ceea ce as fi facut o viata pentru ca atunci cand faci un videoclip trebuie sa servesti unui scop, sa insotesti o muzica. Nimic nu se compara cu a-mi crea si am produce propriile mele povesti.
Unora le place sa regizeze, sa dea indicatii sa filmeze pe set. Mie nu-mi place sa filmez. Imi place sa scriu povestea si sa o fac sa devina realitate, imi place partea conceptuala.
Dar sa filmezi, pentru mine, e oribil.
Pentru ca iti faci viata grea alegand sa filmezi cronologic si te intorci la locatii dupa cum se schimba povestea, in loc sa tragi tot ce ai de tras o data in acelasi loc.
Nu-mi fac viata mai grea daca filmez cronologic, din contra, imi ajut firul narativ si actorii. Si am invatat sa ma ocup de productie ca sa am cele mai mici preturi. Producatorii sunt obisnuiti sa cheltuie o gramada de bani pentru o locatie o singura zi. Managerul de locatie o cauta si negociaza, toti vor sa faca un business… Eu am eliminat partile astea din echipa, fac eu negocierea, caut locuri normale si le spun proprietarilor ca as vrea sa filmez acolo. Si obtin mereu mai putini bani.
Toate filmele tale vorbesc despre chestiuni grele din interiorul unei familii. Ramanand la familia ta…
Vrei sa stii daca sunt in familia mea chestiuni grele? Sigur ca sunt, in orice familie sunt…
Nu nu, nu vreau sa fiu atat de indiscreta. Voiam doar sa stiu ce reactii au avut parintii tai cand au vazut filmele…
Parintii mei au divortat cand eu aveam 18-19 ani. Si ca orice divort n-a fost unul dragut. A fost foarte greu pentru mine. Pentru multi ani mama si tata nu si-au mai vorbit.
Cand am avut primul film in Cannes in 2009, toata lumea a fost foarte fericita pentru ca nimeni se gandea ca la primul meu film am sa fiu selectionat la Cannes. Asa ca surorile mele au decis ca vin sa ma vada, dar acolo la Cannes am avut bucuria sa vad ca si parintii mei decisesera sa vina. Calatorisera impreuna dupa multi ani, au luat cina impreuna si, dupa festival, au mers la Paris au vazut un meci la Roland Garros.
Intr-un fel e amuzant ca am facut un film atat de dur despre familie si mi-am adus familia impreuna, din nou, dupa multi ani. Dar a fost cel mai frumos premiu pe care puteam sa-l primesc pentru munca mea.
Si acum e o traditie. Muncesc sa am mai multe filme la Cannes, pentru ca ei vin impreuna sa-mi vada filmul. (rade)
Dar pentru ca ai facut 4 filme si toate au fost la Cannes, cand incepi un proiect nou simti o presiune stiind ca vei fi judecat?
Nu simt nicio presiune cand ma apuc sa fac alt film si sa-ti spun de ce. Daca as fi asteptat 5-6 ani intre filme, poate ca ar fi fost o presiune. Daca as fi lasat mai mult timp intre filme, probabil ca mi-ar fi fost frica sa fac ceva diferit. Poate ca mi-as fi spus “hai sa ma intorc la ce stiu ca merge”
De fapt, fiecare film pe care-l fac este o reactie la filmul precedent, Chronic are putine replici pentru ca Lucia are foarte multe, April are din nou multe replici pentru ca venea dupa Chronic.
Ce scriu acum e o reactie de la April’s Daughter, dar nu la premiu. Niciodata nu ma gandesc la premiu sau la oamenii care m-ar putea aprecia. Intotdeauna stiu care va fi urmatorul film, inainte de a-l termina pe cel la care lucrez. Stiu exact ce vrea sa fac si de ce, chiar daca se chimba foarte foarte mult pe parcursul procesului de scriere.
Pentru ca ai amintit de Chronic, am citit ca urmatorul tau film va fi din nou cu Tim Roth in distributie. E adevarat?
Vorbesc constant cu Tim Roth despre a lucra din nou impreuna. Ne tot spunem ca trebuie sa gasim doua saptamani linistite, sa oprim telefoanele si sa lucram impreuna. N-am apucat.
Dar asta nu inseamna ca nu e posibil sa fie in viitorul meu film. Inca scriu la scenariu si e posibil sa scriu ceva pentru el, chiar daca vom filma in Mexic. Desi, e important sa spun asta: nu voi sacrifica povestea doar de dragul de a-l avea pe Tim Roth in film. Dar in viitorul film ar putea fi, are sens sa fie acolo dupa cum e povestea.
Ce vreau sa adaug ca e foarte frumos la Tim faptul ca accepta orice ii ofer sa joace.
Pentru o persoana care a studiat comunicare, a facut publicitate si videoclipuri, care face filme super distribuite international, am fost uimita sa vad ca nu ai cont de facebook, ca twiterul nu mai up datat de multi ani…
Am avut candva facebook si l-am inchis, iat contul de twitter nu-l mai folosesc de 5 ani.
Facebook-ul ma distragea foarte mult. Imi place comunicarea adevarata, conversatia cu doi oameni fata in fata. Incerc sa elimin orice altceva.
Procesul de scriere – care e cel mai important pentru mine – e o actiune foarte introspectiva. Imi place partea aceea introspectiva, chiar daca sunt o persoana foarte sociabila. Imi plac oamenii si sa petrec timp cu ei. In schimb nu-mi place contactul virtual cu oamenii si nu-mi place sa petrec timp mult conversand cu oameni pe care nu-I stiu. Oameni care adesea tot ce vor sa faca este sa te provoace, si spun lucruri rele.
Si ma distrag de la ce fac. E foarte greu sa-mi gasesc concentrarea. Cand gandesc si scriu la un scenariu e ca procesul de meditatie. Nu meditez, nu fac yoga si nu sunt religios, dar cand oamenii vorbesc despre meditatie, le spun adesea – e cam la fel cu procesul de scriere. Pentru ca atunci cand scriu devin obsedat de poveste, de structur ei, de implicatiile ei si inlatur orice alt gand din mintea mea.
Asa ca nu vreau sa stric aceasta concentrare cu twitter sau Instagram. In plus, orice vreau sa spun pun in filmele mele.
Aici la Anonimul te-am vazut conversand des cu tineri care voiau sa-ti stie parerea despre ideile lor in cinema. Ce sfat i-ai da unui tanar care vrea sa incerce sa faca film?
Pentru mine la inceput totul a fost greu dar in acelasi timp nu am stat sa analiz cat de greu imi e. Am mers pe incercari. Si tata mereu mi-a spus – nu e realistic sa vrei sa fii regizor, dar esti tanar, incearca, greseste si apoi treci sa faci o meserie.
Vorbele acestea nu m-au descurajat ci m-au facut constient ca atunci cand esti tar e mai usor sa faci lucruri pentru ca ti se permite sa gresesti.
Asa ca sfatul pe care l-as da tinerilor este “nu va ganditi ca aveti mult timp in fata pentru ca sunteti tineri. Trageti tare si incercati sa faceti cat mai multe acum cand sunteti tineri pentru ca vi se va permite sa gresiti.”
In plus cand esti tanar si oamenii vad ca te lputi sa faci ceva iti deschid usile si se uita intelegatori la tine. Cand ai 30-35 ani , esti tot tanar, dar oamenii deja incep sa se uite la tine intr-un mod mai analitic.
Asa ca sfatul meu e asta “sa aiba curaj sa faca multe lucruri chiar daca stiu ca la unele vor gresi. Pentru ca vor invata din ele”
***
Michel Franco are 37 de ani. Are 4 filme regizate si scrise de el si – cum spuneam- toate au fost prezente la Festivalul de film de la Cannes. Este detinatorul premiului sectiunii Un certain Regard in 2012 pentru filmul After Lucia, iar in 2015 filmul sau Chronic (cu Tim Roth in rolul principal) a prmit premiul pentru cel mai bun scenariu.
Iata mai jos mici synopsis-uri ale filmelor sale pe care vi le recomand din inima.
Daniel& Ana povestea a doi frati care sunt rapiti si pusi sa faca sex in fata camerelor de luat vederi.
After Lucia este povestea unei familii – tata si fiica – care supravietuieste mortii mamei(sotiei) si isi consuma propriile drame purtati de noile evenimente din vietile lor: fiica face sex cu un coleg la o petrecere, iar colegul filmeaza si arata intregii scoli, transpormand-o pe fata in victima bullyingului intregii scoli. Tatal isi traieste depresia profunda de dupa moartea mamei.
Chronic – este povestea unui asistent (Tim Roth) care are in grija bolnavii aflati pe moarte.
April’s Daughter este povestea relatiei dintre o mama si fiica sa adolescenta care tocmai a devenit la randul sau mama.
Filmul va putea fi vazut si la Bucuresti, in cadrul retrospectivei Anonimul 14, in perioada 1-3 septembrie.
Daca vreti sa stati “in style” la Paris, luati in calcul si hotelul Du Continent, decorat de celebrul designer Christian Lacroix.
E amplasat foarte aproape de Place Vendome, adica in mijlocul Parisului si nu are preturi SF – in mod normal o camera costa cam 150 euro, dar la o oferta draguta puteti ajunge sub 100 de euro pe noapte.
Decorarea hotelului a fost realizata de Lacroix care a pus in conceptul de baza una dintre pasiunile sale cele mai mari: calatoriile. Fiecare etaj are un alt decor, inspirat de un alt continent, iar turistul care se cazeaza aici are parte de calatorie intinsa pe toate cele 5 continente.
Hotelul are 25 de camere, iar decoratiunile sunt un mix minunat de traditii si moda, cu broderii inspirate din costume ale diferitelor popoare, cu obiecte interesante – dar stranii – aduse din calatoriile lui Lacroix prin lume.
Este un hotel exotic care aduce indirect un omagiu multor locuri frumoase din lume.
Temperaturile ridicate, vantul uscat si aerul umed au efecte nocive asupra parului, deteriorandu-l. Ca podoaba ta capilara sa-si recapete frumusetea, vitalitatea si stralucirea este indicat sa aplici un tratament natural pentru parul uscat de soare, o masca din ingrediente naturale.
Masca hidratanta cu vitamine si ulei de ricin
Pentru o masca eficienta si hidratanta, pe care o poti realiza acasa, ai nevoie de 4 picaturi de vitamina A, 2 – 3 lingurite de ulei de ricin, 4-5 picaturi de vitamina E uleioasa si zeama de la o jumatate de lamaie. Se amesteca ingredientele pana se formeaza o pasta omogena ce se aplica apoi pe par de la radacina la varfuri si se maseaza scalpul in jur de 5-7 minute. Pentru efectele dorite, masca trebuie lasata sa actioneze timp de o jumatate de ora. La sfarsit, se clateste cu apa calduta si se spala parul cu samponul pe care il folosesti in mod obisnuit.
Daca ai parul foarte uscat si lipsit de stralucire, poti sa aplici masca de 2 ori pe saptamana.
Masca de par cu miere si capsuni
Pentru aceasta masca ai nevoie de o lingura de miere, 6 capsuni si o lingura de ulei de nuca de cocos.
Cum procedezi: speli bine capsunile si intr-un bol le pisezi bine cu furculita. Adaugi uleiul de nuca de cocos si mierea si amesteci pana la omogenizare. Pasta obtinuta o aplici pe par si o lasi sa actioneze jumatate de ora. La final, se clateste cu apa calduta si se spala parul cu samponul pe care il folosesti in mod frecvent.
Zilele trecute, inainte de debutul festivalului de teatru de la Alexandria Ideo Ideis in bula mea de internet erau cateva marturisiri emotionante in care se aflau raspunsuri la intrebarea “pe tine cine te-a mintit?”
Era parte din Campania de promovare a festivalului si, urmarind povestile in care erau implicati si Marius Manole sau Dorina Chiriac, m-am gandit ca nuantele lui “am fost mintit” sunt multe, dincolo de perceptia adevarului. Exista un proverb japonez in care se spune: Exista adevarul Meu, adevarul Tau si Adevarul” si de fiecare data cand ma enerveaza ceea ce mie mi se pare a fi o minciuna, ma gandesc la proverbul acesta pentru ca imi aduce echilibrul sa stau frumos in banca mea cand mi-as dori sa reactionez vehement.
Dar cand mergem intr-o zona care pare “neutra” – in filme, picturi, povesti – lucrurile nu ni se mai par la fel de rele.
Povestea mea preferata din copilarie, am mai scris despre asta, este Dumbo, istoria unui elefantel nascut intr-o companie de circ care, pentru ca are urechile mult mai mari decat oricare alt elefant, e bataia de joc a tuturor animalelor. Dumbo ajunge un erou cand, cu sustinerea morala a prietenului sau – soricelul – reuseste sa-si foloseasca urechile uriase ca sa zboare…
Aceasta poveste despre a-ti gasi resurse sa reusesti si cand nu te incadrezi in tiparele normale e o minciuna dupa standardele corecte cu care apreciem Adevarul. Nu e ca si cum un elefant ar vorbi, s-ar putea imprieteni cu un soricel si s-ar lupta pentru visul sau de a zbura, dar povestea – ca multe alte desene animate sau povesti ilustrate – a inspirat si inspira mii de copii in fiecare zi.
Ii mint parintii pe copii cand le spun povesti? Orice parinte incepe prin a-l invata pe copil sa respecte adevarul, sa nu-l minta si incepe sa-i faca distinctie intre ce e adevarat si ce e fals.
Dar nu stiu daca exista parinti care le spun copiilor: “ok, dincolo de adevar si fals, mai exista si imaginar”, iar acolo – in imaginar – e lumea in care-si vor gasi de multe ori in viata sustinerea si motivatia.
Am prieteni care au copii cu prieteni imaginari pe care-i hranesc, ii duc la scoala, calatoresc cu ei – imaginar – prin lume.
Am prieteni artisti care in copilarie – introverti fiind – si-au petrecut mult timp in lumi imaginare unde si-au asezat in detalii incredibil de exacte momente pe care s-au straduit sa le si traiasca in viata, mai tarziu.
Pentru mine, zona imaginarului – cu filme, teatru, carti, dans – e o oaza in care-mi linistec mintea si imi caut resurse motivationale, dar si inspiratia. Sigur ca stiu ca unele povesti nu sunt adevarate , ca in arta nu sunt doar experiente non fiction sau autobiografii, ba din contra cand se depasesc granitele imaginarului, cand apar noi forme de exprimari artistice dincolo de eticheta fals sau adevarat, poti sa progresezi, poti sa vezi lumea din alta perspectiva. Si uneori te poti folosi de asemenea experiente artistice ca de niste trepte pe care urci pentru evolutia ta spirituala si emotionala.
De asta m-am bucurat foarte tare ca BRD a dat o replica foarte foarte simpatica la Campania “pe tine cine te-a mintit” realizand o aplicatie-joc care se numeste Detectorul de imaginar prin care poti sa vezi din alta perspectiva impactul teatrului asupra ta.
Ce trebuie sa faci? Joci jocul pe care-l gasesti aici si in functie de cate raspunsuri corecte ai , s-ar putea sa fii unul dintre norocosii care merg la cele mai tari spectacole din Festivalul National de Teatru 2017.
Dar dincolo de castigarea unor bilete la teatru, o sa primesti intr-o forma foarte frumoasa o lectie despre inainte de a te gandi ca un om minte, vezi daca nu e vorba despre o perspectiva diferita asupra unui lucru, perspectiva generata de educatia si caracterul fiecaruia.
Aaa, si bonus, dincolo de acest joc care e despre adevar-fals imaginar, dar e si despre intelepciunea de a nu-i judeca pe oameni, ai parte si de o lecte indirecta de teatru.
Nu-ti face griji daca nu stii sa raspunzi la intrebarile despre piesele de teatru din joc. Daca nu bifezi raspunsul corect, apare un synopsis unde sunt toate informatiile.
Intr-o societate in care este din ce in ce mai greu sa accepti ceva la valoarea reala, Reagan foloseste panze de mari dimensiuni pentru a mari o zona redusa a figurii umane. Acesta este modul ei de a aduce o onestitate aproape brutala culturii “selfie”, un trend in care ne editam prea mult pozele inainte sa le postam pe retelele de socializare.
Reagan Corbett, este din Houston, Texas si a studia arta la Paris si Austin. Artista este influentata puternic de normele sociale si de modul in care aceasta afecteaza societatea in prezent. Atat concentrarea vizuala, cat si cea conceptuala sunt inradacinate in cultura pop americana.
Lucrarile lui Reagan, desi par simple la prima vedere, ofera spectatorului intrebari la care sa caute raspunsuri. Doua componente cheie ale artiste, care spun povestea fiecarei lucrari in parte, sunt culoarea puternica si dimensiunea. Pentru a obtine nuanta perfecta, artista foloseste uleiuri, acrilice si lacuri metalice sau mate. Foloseste stilul Pop Art si are o viziune indrazneata pentru a atrage atentia spectatorului, prin juxtapunerea unor subiecte serioase cu natura jucausa a picturilor sale.
Lidl organizeaza o competitie foarte frumoasa in care incearca sa incurajeze cat mai multi oameni pasionati de gatit sa-si creeze video bloguri si sa-si imparta cu o comunitate cat mai mare pasiunea lor pentru gatit.
Ca sa se bucure pe deplin de munca lor, am fost rugata sa scriu cateva lucruri pe care le-am invatat in anii acestia de blogging (10 la numar, uff!) care sa le fie utile in cresterea audientei.
Am sa le pun mai jos in ordine si sper sa va ajute pe cat mai multi.
Diferentierea
Ceea ce produci trebuie sa fie continut propriu, original cu… un twist. Ceva ce nu au facut inca ceilalti. Pentru ca vorbim de bucatarie – poate esti bucatarul care canta in timp ce gateste (daca te tin vocea si talentul, desigur) , poate esti cea care da retetele in versuri sau… le pune in povesti ca mini nuvele ( e o carte celebra care se numeste Retetele lui Hemingway, absolut delicioasa cu retete pe bune, dar si cu multe amanunte din viata scriitorului Ernest Hemingway).
Trebuie deci sa te diferentiezi de restul, cu cat e nisa mai mica cu atat o sa ai mai mult succes. Am scris acum ceva vreme despre o artista care fotografiaza cafele in aranjamente florale. Contul ei de Instagram e celebru in toata lumea si… monetizeaza. Adica face bani din el, doar din fotografii cu cesti de cafea sau de ceai.
Mai exista un cont de Instagram celebru in lume cu… mic dejunuri la dublu.
Diferentierea e primul pas cand te apuci de ceva care e al tau. Trebuie sa te gandesti bine ce ai in plus sau cum pot intelege restul oamenilor ca esti unic prin munca ta.
Cu cat te gandesti la pasiunea ta ca la un viitor business cu atat vei avea mai multe sanse sa ajungi sa traiesti doar din ea.
STRUCTURA video-ului tau/ sau a textului
Daca ai o structura care se repeta la fiecare film o sa creezi o obisnuinta pentru cei care te privesc si vor incepe sa se bucure mai mult de ce le oferi. Poate te gandesti sa incepi mereu cu o gluma, sau o poveste din viata ta, sau o intamplare legata un ingredient pe care urmeaza sa-l folosesti. Poate finalul e mereu cu gafele din bucatarie (daca vrei sa te arati un bucatar normal, amuzant) sau cu ustensilele pe care le-ai folosit (daca vrei sa monetizezi pe termen lung si din endorsement pentru ustensile de bucatarie).
Seriile de articole/ filme pe o tema iti pot aduce audienta si … posibili sponsori. Indexate bine, aparitia lor cu recurenta iti va aduce relevanta, deci audienta. Ai putea, de exemplu, sa ai o serie de articole despre mancarurile care se prepara cu… vin. (te-ai prins cine pot fi posibilii sponsori, nu?)
Personal, mi-as dori sa descopar undeva o serie de articole cu mancaruri traditionale ale comunitatilor care traiesc in Romania: mancarea macedoneana sau cea tatareasca mi se par divine si as vrea sa stiu sa pregatesc asa ceva.
RIGOAREA SI RABDAREA
Daca scoti de la cuptor mai repede o prajitura, ea se lasa si nu o poti manca. La fel ca si in bucatarie, si vloggingul sau bloggingul se fac cu rigoare si rabdare. Ai doua optiuni in business-ul asta: sa dai o lovitura pe termen scurt (ai putea fi cea care gateste in costum de baie, fara sa te pricepi prea bine la bucatarie, si-ai deveni imediat o stire) sau ai putea face proiecte pe care sa le construiesti pentru termen mediu si lung si filmuletele tale sa fie vizionate pentru continutul lor autentic.
Alegeti o zi in care sa postezi si pastreaza-o mereu. Gandeste-te ca oamenii care te citesc au alte probleme in viata, platesc facturi, muncesc… le faci viata mai usoara daca postezi in aceeasi zi mereu pentru ca se creeaza un reflex.
Oricum, fii foarte foarte atent la indexari, cele mai multe vizite pentru retete sunt… de nevoie. Cand cauti o reteta in functie de ce ingrediente ai in frigider:)
COMUNITATEA
Te ajuta facebook-ul foarte mult sa-ti dezvolti o comunitate, dra te poti ajuta si singur cu un newletter si cu atentia ( a se citit interactivitatea) pe care o acorzi celor care te urmaresc.
Fa-ti o pagina de facebook cu numele canalului/ blogului si gandeste-te ca este propriul tau canal media. Posteaza nu doar link-urile tale, ci si ceea ce crezi ca e relevant din ce au scris altii pentru audienta pe care vrei sa o cultivi (articole din reviste de specialitate, alte retete inovatoare, lucruri simpatice pe care le descoperi pe net). Fii generos, nu dusmanos. E atat de mare internetul acesta incat putem avea cu totii loc in el.
ETICA
Daca nu ti-a iesit proiectul, nu da vina pe altii. Incearca sa imbunatatesti ce faci si sa nu te gandesti niciodata ca tu le stii pe toate. Incearca sa pui in spatiu public doar lucrurile relevante (comentarii care aduc un plus de continut, articole autentice). E atat de multa mizerie in jur incat e pacat sa fii si tu acolo, poti face bine, punand in spatiu public cat mai mult bine.
Nu stiu ce inseamna gatitul pentru tine, cel/cea care citesti acum. Pentru mine e o forma de relaxare si de reasezare in matca, de a ma simti ACASA, dupa zile aglomerate cu multa munca.
De altfel, pe contul meu de instagram sunt doar fotografii cu mancaruri pe care le pregatesc in week end. (ma rog, in luna august e si o campanie cu o carte pe zi, recomandari de lectura) Mancare vegetariana ce mai adesea, care se prepara cat mai simplu si mai rapid. E modul meu prin care sper sa inspir cativa oameni sa incerce sa fie mai atenti la ceea ce mananca. (Si da, il monetizez – adica am facut bani cu el.)
Pentru ca stiau de pasiunea mea pentru a ilustra frumos mancarea pe care o pregatesc, LIDL mi-a trimis un Kit pentru un bucatar din placere. Nu ma calific la a fi un bucatar pentru ca gatesc foarte putin, dar KIT-ul mi-a atras atentia pentru ca e foarte foarte bine gandit. Ca vlogger/blogger ai nevoie mereu de un trepied ca sa poti face fotografii foarte bune, iar ei au pus in KIT un trepied super super simpatic pentru fotografiat mancare (nu e foarte inalt), ai nevoie de o baterie externa pentru cand te lasa sursele tale de energie:), dar si cateva ustensile magice pentru bucatarie. Eu m-am bucurat enorm de linguritele cu masuri:) Kit-ul acesta e un bun exemplu pentru a intelege ca ai nevoie de ceva pregatire pe langa pasiunea ta, daca vrei sa … devii un vlogger /blogger de cooking
Asa ca daca ai printre prieteni oameni care improvizeaza in bucatarie, care sunt bucatari din placere si stii ca ar putea sa imparta cu lumea pasiunea lor, anunta-i ca Lidl ii cauta si e gata sa investeasca in ei.
Tot ce trebuie sa faca este sa incarce pe platforma suprize.lidl.ro un videoclip sau o fotografie in care sa arate cum gatesc intr-un mod surprinzator, care ii defineste. Vor fi alesi 11 bucatari care vor avea parte nu doar de super cursuri, dar si de… o emisiune la tv!!! Plus ca vor aparea intr-o reclama de la Lidl, deci partea de notorietate e pe jumatate rezolvata.
Dar chiar si daca nu sunteti printre cei 11 alesi, exista o sectiune speciala de tutoriale – la liber, pentru toata lumea – despre crearea de conținut pentru un blog sau vlog de food, despre tehnici culinare variate sau tehnici de comunicare in fața camerelor video, oferite de Chef Florin Dumitrescu, Andrei Aradits și Teo Rogobete (Teo’s Kitchen).
*
Altfel, ati putea sa-mi spuneti o prajiura simpla de vara pe care sa o fac si eu in week end:)
M-am uitat putin pe Scientific American, pe mai multe articole despre reactia corpului uman la temperaturi inalte si m-am gandit ca sunt utile pentru toata lumea urmatoarele informatii.
Corpul uman se adapteaza la temperaturi inalte prin transpiratie si respiratie. Cand umiditatea este foarte mare, transpiratia isi pierde din efect pentru ca nu reuseste sa curete pielea.
Cand temperatura de peste noapte este la fel de ridicata, riscul de deces creste pentru ca mecanismele de aparare ale corpului obosesc neavand nicio pauza. E ca atunci cand motorul unei masini se incalzeste, iar masina se opreste, la fel se intampla si cu corpul nostru si apar ameteala, lesinul.
Cand temperatura corpului creste foarte repede, sistemul nervos central si sistemul circulator sunt afectate. Puseurile de caldura si crampele musculare sunt primele semne ca un corp este afectat profund de caldura.
Crampele musculare pot aparea si pentru ca organismal a pierdut prin transpiratie foarte multi electroliti (mineralele care ajuta la transportul informatiei nervoase) care trebuie compensate prin mancare (alimente care contin potasiu, magneziu, saruri – le gasim in bacon la gratar, in banane, in sare, in sosul de soia. )
In perioadele de calduri intense nu sunt recomandate exercitiile fizice suplimentare.
Cercetatorii nu stiu care este temperatura cea mai inalta pe care o poate suporta corpul uman, dar stiu ca e o conditie care se dezvolta in paralel cu mediul si un corp expus mai des la caldura va fi mai antrenat sa se apere in conditii extreme.
Nu este recomandat sa folosim aerotermele sau ventilatoarele in conditii de caldura extrema pentru ca acestea doar ventileaza aerul fierbinte, adica il aduc mai repede catre corpul uman si mai degraba il incalzesc.
Aerul conditionat este insa un pas important pentru sanatate si pentru scaderea numarului mortilor din cauza caldurilor mari.
Sunt cateva masuri pe care le recomanda orice medic, dincolo de a nu iesi afara cand soarele e cel mai puternic intre 12 si 6 pm.
Purtatul palariei, apa care trebuie sa ne insoteasca mereu (daca e insotita si de ceva minerale ca supliment, e minunat), sa stam la umbra cat mai mult, sa nu deschidem ferestrele decat atunci cand e cel mai racoare (noaptea) , in rest sa tragem draperiile.
Sa facem dusuri de cate ori putem ca sa ajutam pielea sa fie curata sa poata sa transpire ca sa-si auto regleze temperatura.
Udati-va tricourile daca e necesar (e sexy, dar poate fi si o solutie foarte buna pentru a regla temperatura corpului)
Nu beti alcool, beti multa apa si sucuri naturale, mancati mancaruri usoare cat mai lichide – supe, paste cu sosuri etc
Pentru o serie intitulata “Insectele Naturii”, artista Raku Inoue din Montreal a amenajat o varietate de frunze si flori pentru a crea componentele delicate ale gandacilor, fluturilor si altor insecte.
In timp ce aceleasi rezultate ar putea fi obtinute cu usurinta folosind tehnici digitale sau de colaj, Inoue a impins conceptul si mai departe si a folosit flori reale pe care le-a fotografiat.
Puteti vedea mai multe din aceasta colectie pe Instagram.
