ieri dupa amiaza am fost la antena 3 sa vorbesc despre proiectul Hotpoint Family Portraits, despre interviul cu Steve McCurry, dar si despre de ce se uita oamenii mai mult la nunti si botezuri la tv, decit la stiri serioase.
cind m-am intors acasa, am vazut o parte din reactiile celor care s-au uitat la emisiune. cei mai multi condamnau stirile tabloide de la tv.
***
nu ma mai uit de ceva vreme la tv (am descoperit DIVA international si AXN si imi sunt de ajuns, restul stirilor ma lovesc oricum via internet), de asta nici n-am fost capabila sa spun in emisiune cam cum ar arata jurnalul meu cu stirile zilei respective. nu stiam stirile.
dar cred ca e treaba televiziunilor/revistelor/ziarelor/radiourilor private sa dea ce vor ele… sa faca business-ul pe care si-l doresc.
ce ma deranjeaza e ca tu – cel care comentezi ca televiziunea ar trebui sa educe – nu faci nimik. in epoca internetului si a retelelor sociale, tu, cel suparat pe stirile tabloide, ai putea sa fii furnizor de informatii de calitate pentru prietenii (cititorii) tai. ai putea sa inlocui macar putin presa; ai putea aduce macar un gram de alt gen de informatie in balanta zilei.
***
cite stiri despre oameni frumosi si talentati, oameni care au miscat muntii cu talentul si vointa lor, ai pus pe pagina ta de facebook? ieri. azi.
cite carti/filme/muzici care sa inspire si educe ai recomandat? ieri. azi.
cite povesti frumoase – opusul celor tabloide – le-ai aratat prietenilor tai? ieri. saptamina trecuta.
***
cred ca daca ne-am face o promisiune noua, catre propriile persoane, ca macar de 2 ori pe saptamina vom promova ceva de calitate- educational- inspirational pe canalele pe care noi le avem la dispozitie (facebook, twitter, blog) , avalansa de vesti tabloide ar pali putin.
pentru ca schimbarea – oricare fel ar fi ea, in orice domeniu – daca e sa vina, trebuie sa porneasca cu fiecare dintre noi, nu sa asteptam sa se schimbe altii pentru noi.
***
asa ca, da, sunt de acord presa difuzeaza stiri tabloide, dar tu? tu ce faci?
mai sunt bloguri care sunt 100% tabloid free. dar sunt atat de putine si atat de greu de gasit…
eu vorbesc despre ceea ce putem schimba fiecare dintre noi, in interiorul lumii noastre. chiar si tu:)
Am citit mai întîi teaser-ul de pe FB şi am fost cam nedumerită. La cine se răţoieşte aşa Cristina Bazavan? Pe cine interpelează ea cu acest atît de agresiv DAR TU? (care implică EU DA, partea nevăzută a frazei).
Şi am venit aici, pe blog, sperînd să nu fie adevărat. De ce? Sînt două propoziţii (logice) care, amîndouă adevărate şi corelate, conduc la concluzia că textul acesta nu-şi are locul aici şi că, prin el, autoarea îşi îndepărtează cititorii care sînt cei mai asemănători ei în cîteva privinţe şi nu îi influenţează decît, eventual, pe epigonii slabi de înger.
Prima propoziţie este că “urmăritorii”, ca să zic aşa, ai blogului S!mpa şi ai Cristinei Bazavan pe FB sînt, în mare parte, oameni asemănători ei. Care vibrează la frumos, la bine, etc. Care scriu pe blogurile lor chestii interesante. Am mai ajuns şi eu pe la unii-alţii, intrigată de cîte un comentariu mai special. Sînt oameni speciali. Ca ea.
Propoziţia 2 este că trebuie să ştii ce fac şi ce scriu “urmăritorii” tăi, prietenii, contactele, whatever, ca să îi poţi interpela. Or, eu nu am văzut decît rar de tot comentarii de-ale Cristinei Bazavan pe alte bloguri sau la postări de FB ale altor persoane. Ca să nu zic deloc, pentru că nu ar fi adevărat. Sînt absolut convinsă că Cristina Bazavan nu mi-a citit niciodată blogul, nu s-a abonat la el (staţi, înţeleg că e firesc, că n-are timp, blabla). (Şi nici pe ale altora care nu sînt mari, importanţi, trendy, etc.) E posibil ca, o dată, să fi mers pe el/ele ca să-şi facă o părere, but that’s all. Şi atunci, de unde ştie ea ce scriu eu? Ce scriem noi?
Pentru că oamenii care-i citesc blogul (des) sînt ca ea. Şi unii (mulţi?) s-ar putea să se simtă jigniţi. Chiar dacă, în text, acel TU e definit (TU, cel care comentezi ca televiziunea ar trebui sa educe), e atît de puţin vizibilă şi de slabă referinţa, încît, înainte de a o percepe, cu siguranţă că cititorul obişnuit de S!mpa va fi cel puţin nedumerit şi amărît. Textul, fiind pe acest blog, practic nu le vorbeşte acelor tu, ci nouă, cititorilor obişnuiţi.
Şi am să vin şi cu precizări, pentru întrebarea care s-ar putea ivi (şi totuşi, de ce nu avem noi toţi postări despre oameni mari, etc., linkuri către chestii, recomandări de cărţi, interviuri):
– unii recomandă cărţi, alţii le citesc (flow-ul meu de FB e plin de chestii bune, interesante, care merită analizate sau la care merită să te gîndeşti);
– nu putem recomanda toţi aceleaşi cărţi, am părea că facem concurs (unii recomandă, alţii citesc şi se îmbogăţesc. De obicei, recomandă cei care au notorietate, un cuvînt greu, etc.);
– unii pot posta lucruri interesante despre oameni frumoşi, alţii cunosc de-a lungul vieţii lor doar oameni simpli, oricît de frumoşi ar fi ei şi cîteodată preferă să vorbească despre ei simplu, fără “referinţe”, nume, date… sau preferă să scrie, tot pozitiv, fireşte, că nu mă refer decît la cei care sînt asemenea Cristinei Bazavan la minte şi la spirit, despre lucrurile la care se pricep.
E absurd să te întrebi, eu o fac, voi de ce nu… chiar dacă ar fi benefic să o facem toţi, să fim mai buni şi să observăm mai degrabă binele decît răul.
🙂 nu ma ratzoiesc:))))
ideea e ca inainte de a judeca pe altii, de a ne supara ca televiziunile ne dau multe vesti tabloide, am putea constientiza ca o parte din puterea transmiterii informatiei e la noi.
putem prelua informatiile frumoase (din ziare/reviste/bloguri etc) si le putem arata celor din jurul nostru. cum le putem arata micile noastre descoperiri.
si da, e valabil si pentru tine:)
cum e valabil si pentru mine.
Inteleg cum a interpretat Gadjodillo… dar eu prefer sa o iau ca o provocare cu conotatie pozitiva “hai sa facem ceva, fiecare in universul nostru, pentru de-tabloidizare” sau, pentru cei care au facut, hai sa mai facem INCA ceva. Nu cred ca, in realitate, ai vrut sa dai peste nas cuiva. Si, da, schimbarea porneste de la fiecare dintre noi. Probabil cu asta suntem de acord aproape toti cei de pe aici.
Apropo de oameni frumu, pe 2 ianuarie am facut niste foto intr-o librarie si tot timpul m-am gandit la tine, Cristina. Inclusiv cand le-am postat… pentru ca e vorba de o persoana care face surprize frumoase necunoscutilor 🙂
http://joculorb.blogspot.com/2012/01/surprize-de-la-necunoscuti.html
🙂 ce frumos gestul lui anne b.
mesajul meu era exact in directia “hai sa facem ceva, sa schimbam si noi, nu doar sa asteptam schimbarea”
Eu da. Si nici nu cred ca-s asa putine blogurile “netabloidizate” sau oamenii care promoveaza altfel de stiri/povesti.
Orice s-ar face, oamenii oricum se vor plânge. Ne stă în natură. Prea multe ştiri tabloid? Ne plângem. Prea multe “poveşti emoţionante”? Spunem că le pervertim şi comercializăm prin difuzarea lor. Suntem oameni, suntem diferiţi. Trebuie să înţelegem că niciodată nu vor putea fi toţi mulţumiţi cu adevărat. Sunt oameni care promovează ştiri şi poveşti care merită promovate numai că… la rândul lor, acei oameni nu sunt promovaţi. Prin urmare, se cam pierde în ceaţă efortul câtorva de a schimba ceva…
Şi totuşi… ai dreptate. Hai să schimbăm ceva. Hai să fim noi cei care vor reuşi să “mişte munţii”.
Mi-ar fi placut sa te fi vazut “pe sticla”, nu te stiu decat de printre randuri 🙂