stiti ce e frumos la evenimentele in care mai multi oameni care se cunosc din vedere trebuie sa stea impreuna mai mult timp? cu fiecare ora petrecuta alaturi, oamenii devin asemeni cepelor: cind indepartezi usor foile de la exterior, ajungi sa cunosti “miezul” si sa te emotionezi.

la prima cina (joi seara), baietii povesteau despre fricile lor (era vorba mai ales de frica de avion) si, desi tonul era unul care genera hohote de ris, dincolo de cuvinte puteai vedea fragilitatile. discutiile cu garda jos au continuat si dimineata la micul dejun, iar asta mi se pare minunat, pentru ca, desi oficial suntem intr-o competitie, incep sa se dezvaluie oamenii si sa se imprieteneasca.

si apropo de competitie, ca sa fie siguri ca ne e bine, baietii ne urmaresc discret in traseu. in prima zi ne-a urmat indeaproape Dan Santimbreanu de la Siemens, iar ieri au plasat discret masina noastra – pe care o conduce Cristina Chipurici –  la mijlocul coloanei branduite cu Siemens Race, iar Andrei Crivat, care era in masina din fata noastra cu Marius Sescu, se oprea la intersectii pina cind era sigur ca l-am vazut pe unde o ia. stiu ca sunt detalii, dar lucrurile astea spun multe despre gasca din competitia asta.

***

CET Govora, cosurile care ard fara sa scoata “fum”

prima vizita a zilei de ieri a fost la Centrala Electrica de Termoficare Govora, unde Siemens a instalat niste filtre performante care reduc emisia de noxe de praf.

“aveau instalatii cu emisii de noxe de 3 ori mai mult decit noua legislatie agreata la nivel international si le-am facut o propunere in care a contat pretul; dar ei nu stiau ce vor primi; nu stiau ca la banii aceia, putini, se vor trezi in uzina cu varianta de lux a filtrelor care realizeaza performantele cerute”

emisia de noxe agreata la nivel international este de 50 mg/Nm3, iar filtrele actuale ajuta ca emisia sa fie la 30mg/Nm3. (se plecase de la o emisie de 150 mg)

e prima centrala modernizata cu aceste filtre si, daca Siemens ii mai ajuta si pe altii, mai reducem putin din poluare;

desi functionau in acel moment, praful emis de doua dintre cosurile centralei nu era vizibil cu ochiul liber (pareau ca sunt inchise). asta in timp ce linga ele, un cos nemodernizat emitea praf ca o dira de fum.

***

acum citeva mii de ani oamenii loveau pietrele intre ele ca sa obtina foc, astazi piatra e transformata in “faina” cu ajutorul unor masinarii uriase controlate de senzori.

nu m-am simtit confortabil inca de la primii pasi pe proprietatea Holcim (la Campulung Muscel), locul unde urma sa vedem solutiile Siemens pentru modernizarea a cinci mori de ciment.

(Holcim are cel mai inalt turn industrial din Europa)

cel care ne insotea punea foarte mult accent pe procedurile de protectie a vizitatorilor. “dar e chiar asa periculos locul asta?”, l-am intrebat pe Ionel (Jean) Tudose, cel mai vechi inginer din fabrica in proiectele cu Siemens. “astea sunt regulile”, a raspuns sec si-am crezut ca face glume, ca sub mustata lui carunta se ascunde un zimbet.

nici gind. masurile de siguranta erau pe bune (printre altele m-am incaltat cu niste bocanci cu virf de fier care suportau o tona greutate !!!)  si sunt parte din filosofia companiei. pe una dintre aleile din fabrica era un panou cu afisaj electronic “227 de zile fara accidente”. “am avut si peste o mie de zile fara accidente, dar s-a lovit un muncitor cu ciocanul peste un deget, ceva minor, dar tot accident este, si ne-a stricat recordul”.

in hala in care erau morile  era o instalatie care parea coborita din filmele despre sfirsitul lumii; o masinarie ca un burghiu urias care iti dadea impresia ca ar putea strapunge Pamintul pina in capatul celalalt. facea un zgomot infernal in rotirea ei uniforma si era controlata prin senzori Siemens – fixati pe exterior, ii vedeai cum se invirt odata cu masinaria uriasa – pentru a produce “faina” din piatra, la finetea si consistenta parametrilor dati de un computer.

in hala aia de la Holcim am trait cel mai amestecat sentiment din viata mea: frica-uimire-incredere-senzatia de ireal – de film cu mutanti si invazii extraterestre

*

Ionel Tudose munceste de 13 ani pentru Holcim; s-a nascut intr-o comuna pe linga Pitesti, dar s-a mutat la Campulung dupa sotie.

“acum ceva ani, au fost copiii angajatilor impartiti in grupe pe sectoarele fabricii si, dupa ce li s-au explicat regulile de protectie, au fost lasati sa-si imagineze ei cum se intimpla lucrurile. au desenat ce -si imaginau si cu creatiile lor s-a facut o carticica.”

“iar parintii au fost mindri si emotionati, nu?”

“da. cum sa nu. fiul meu a iesit pe locul 2”

Aici a fost singurul moment in care domnul Tudose a zimbit de sub mustata sa carunta. Fiul are acum 22 de ani si e student la Energetica.

***

in ziua doi de competitie am obtinut 19 puncte. am iesit pe locul 2 la o proba si pe 3 la alta, dar asta pentru ca ambele probe erau cu participarea voastra, a comunitatii de pe net. astazi avem teste care am sentimentul ca sunt pe aptitudini fizice deci… iar vom fi ultimele 🙂

***

cind privesti Siemens Race, ti se pare ca totul e usor de facut, dar pregatirea organizatorilor pentru aceasta competitie a necesitat multa munca. sunt ingineri Siemens cu care ne intilnim in fiecare oras (care nu sunt alesi la intimplare, toti au o poveste emotionala personala), sunt locuri unde au trebuit obtinute aprobari multe ca sa le putem vizita si mai sunt si competitiile zilnice.

in fotografia asta sunt plicurile cu intrebarile pentru probele din fiecare zi. fiecare plic mare contine 5 (sau 10) plicuri mici, cu mesaje individuale: probe diferite/ intrebari pentru concurs. toate sunt sigilate, iar noi concurentii le deschidem la momentul testelor. daca unul singur ar avea continut gresit (intrebarile si indiciile din alta zi de competitie), proba zilei respective ar fi in pericol.

punga aceasta cu plicuri mi se pare a fi simbolul zecilor de ore de migala pentru partea administrativa a competitiei.

***

In Siemens Race mai participa Alex Mazilu & Razvan Baciu, Alex Negrea– Adrian Ciubotaru , Andrei Crivăț– Marius Sescu, Dan Dragomir – Răzvan Pascu .