m-am saturat de voi toti astia care cautati numai raul in jurul vostru.
e soare si ziceti “dar miine o sa ploua”, ploua si spuneti “ce vreme oribila!”
*
m-am saturat de voi toti astia care va vaitati ca avem muzici proaste in Ro, dar nu va uitati nicio clipa la oamenii care fac muzica pe bune, cu versuri misto si melodii minunate.
m-am saturat ca le dati in cap tinerilor care fac ceva afara, circotind orice “ca nu le sta freza bine, ca nu zimbesc frumos, ca nu …”
m-am saturat de voi toti astia care ziceti ca filmul romanesc e prost pentru ca va aratata realitatea ( btw, daca nu o acceptati ca e cum e, n-o s-o depasim niciodata), dar nu platiti bilet la cinematograf nici la comediile romantice.
m-am saturat de cei care vad o stire culturala si nu se bucura de ea ( asemeni interviului cu Virginia Zeani de pe blogul meu). comentati “bine ca ne aducem aminte de ele la batrinete si nu le laudam cit sunt tinere”, facind trimitere la stirea cu Anita Hartig care a aparut la CNN cu debutul ei la Scala din Milano (a fost inainte si la antena 1 si la realitatea, dar voi va uitati la Becali, n-ati vazut-o).
m-am saturat ca doar comentati. cind ati putea face ceva.
citi dintre voi au pus muzici bune romanesti pe pagina lor de facebook pentru cele citeva sute de prieteni din dotare?
citi dintre voi au promovat-o pe Anita sau oricare alta cintareata tinara de opera, tot pe facebook?
citi dintre voi au pus o stire culturala – de orice fel ar fi ea – pe pagina voastra de Facebook?
in caz ca nu v-ati prins, doar vorbiti si circotiti si nu asa se rezolva lucrurile. (v-am dat doar exemple de comportament din zona culturala, dar voi astia carora le pute tot va comportati la fel oricind, oriunde)
iar lumea e asa cum o vedem noi si cum vrem sa o construim. asta inseamna a face, nu a vorbi.
***
va scriu din parc, unde e soare si toamna e mai frumoasa ca niciodata.
noi ne facem facem viata pe care vrem sa o traim.
*
nu, nu vad asta in fata ochilor, desi as vrea:) dar e la fel de frumos.
Forta, Cristina! Daca te lasi invinsa cultura romaneasca mai pierde un soldat! Nu stiu cum vezi tu lucrurile, dar eu cred ca un om care crede in cultura si in frumos este o compensatie pentru un card intreg de carcotas, deoarece in istorie nu raman carcotasii, nimeni nu-si va mai aduce aminte de ei, dar un artist, un om de cultura isi va aduce aminte cat traieste de un om care i-a intins o mana, care i-a promovat o opera, care i-a facut un compliment si recunostinta unui asemenea om este mult mai pretioasa decat vorbele aruncate in vant de oameni care traiesc ca sa spurce sau habar n-au de ce traiesc. La sfarsitul zilei, tu iti amintesti o carte pe care ai citit-o, un spectacol vazut, dar ei nu-si amintesc ce capodopere au criticat, ascunsi sub un pseudonim, pe vreun forum oarecare, asa ca atunci cand nu mai gasesti puterea in jur, gaseste-o in tine si vezi-ti de treaba, caci apa trece, pietrele raman.
tu ai cautat raul in cei care cauta raul, si l-ai gasit. cine e mai bun ?
esti exemplarul perfect pentru textul meu: comentezi anonim, cauti o parte negativa obligatoriu si te bagi in seama ca sa pari desteptm, fiind cu musca pe caciula.
esti minunat! “tine-o tot asa”
nu vreau sa par in niciun fel. am facut o observatie si am adresat o intrebare, iar din cate observ, ai tinut neaparat sa te incadrezi si tu ca exemplar in acest text al tau.
felicitari, esti la fel de minunata!
Care e problema cu comentariile anonime? Asta e ultima găselniță a ăstora care nu vor să răspundă întrebărilor incomode. Dacă n-ai aflat, e perfect ok să fii anonim. Ideile contează. Precondiția e să te intereseze ideile și nu doar un nume clădit pe absolut nicio valoare.
Nici nu știu de ce scriu comentariul ăsta, deși ai nume din majoritatea punctelor de vedere ești tot o anonimă…
uff. si tu esti nefericit. o zi buna si calma sa ai:)
Văd şi eu un om sătul! Să-ţi fie de bine!
Cata dreptate ai!
Exact asa se intampla si in sport, din pacate! Daca ajunge cineva intr-o finala la tenis, de exemplu,, iar acolo pierde, toata lumea ii sare in cap: sigur, nu e buna de nimic… Nu esti in stare sa castigi un titlu…
Daca o echipa se califica la un turneu final de Campionat European sau Mondial dupa 20 de ani, dar acolo pierde toate meciurile devine, brusc, ruşine naţională, iar antrenorul devine cel mai prost tehnician din toate timpurile…
Asa de mult mi-as dori sa reusim sa vedem partile bune din lucrurile care ni se intampla noua sau favoritilor nostri…
Este foarte greu pentru persoanele solare si optimiste sa auda la tot pasul replici pline de negativitate. Exemplu: ma duc acasa 2 saptamani pe an si sunt atat de fericita sa imi vad familia si prietenii, incat nu ma intereseaza altceva. Mi se spune ca nu am simt critic: nu ai vazut gropile, nu ai vazut mizeria, nu ai vazut oamenii tristi etc. Ba am foarte mult simt critic, dar prefer sa observ si sa merg mai departe luand cu mine exclusiv ceea ce ma imbogateste si ma face sa ma simt bine. Asa sunt eu, nu pot altfel.
daca ai astfel de prieteni pe FB atunci imi pare rau de tine dar o parte din vina iti apartine. tot ce ai enumerat mai sus nu merita nici o atentie dar pe unii ii capteaza. este o vorba: pe oamenii mari ii preocupa idei, pe oamenii marunti ii preocupa ce fac alti.
Veri-peri, eu te astept la filme bune. De la Cannes! 🙂 atat am putut sa fac io pentru cultura romana deocamdata! 🙂 dar ma straduiesc in continuare! 🙂
vin veri peri. frumos rau In the Fog, mult mult mi-a placut
si las ca te alinti, ai facut mai multe si pentru cultura, si pentru presa si pt oameni. pup
[…] Acest articol este inspirat din realitate şi motivat si de articolul Cristinei Bazavan “M-am săturat” […]
[…] v-o dau pe Cristina drept exemplu și inspirație pentru mine. Articolul ei despre cât de mult s-a săturat de faptul […]
mișto post, felicitări. mi-ai făcut noaptea frumoasă – în condiuțiile în care nu mi-e bine și stau caraulă.
Scri pe un ipad? Salvezi lumea? De ce sa imi placa opera cand eu ascult altceva? Si de ce nu m-as plange? E o reactie normala sa ma plang cand sunt fact de ras…E dreptul meu sa nu-mi placa ziua de azi stiind ca urmeaza ziua de maine si in ce hal arata.
Imii era greu sa citesc textul cu greseli:) se scrie cu ”i” din ”a” asta pe viitor, in rest imi place cum gandesti si cum le ”asterni” pe ecran 🙂 O zi buna Cristina
academia accepta ambele variante:)
plus ca in spatiul meu virtual as putea sa scriu si in greaca veche, daca as fi atit de inteligenta sa stiu limba.
Perfect adevarat, noi ne facem viata pe care vrem sa o traim si viitorul depinde de cele mai multe ori doar de visele noastre si de ambitia de a le pune in aplicare…
E binișor spus, chiar dacă nu-mi place să pun etichete oamenilor. Incerc să nu fac asta, uneori îmi iese, alteori nu. Dar atunci când reușesc să nu bag oamenii în categorii de mine sau de alții inventate, mai ales fără să-i cunosc, e cu mult mai bine și mai sănătos pentru mine și poate pentru ceilalți.
Sunt de acord cu ceea ce spui, cu mențiunea de a nu pune toate lucrurile alea intr-o cutie și oamenii la un loc cu ele. Cred că omul e un amalgam de “chestii” printre care se află într-o proporție mai mare sau mai mică ȘI acele lucruri de care vorbești. Deci de acord să le punem pe alea în cutii și să le blamăm, dar nu oamenii pe de-a întregul, odată cu ele.
ha ha ha ha ….am citit raspunsurile la ceea ce a scris Cristina si m-a bufnit rasul tocmai pentru ca unii dintre voi nu v-ati putut abtine sa nu defulati toate frustrarile in cateva cuvinte.Este exact ceea ce a ilustrat ea in comentariul ei.Inca o data,pesimistilor,carcotasilor nu v-ati dezmintit.Sub cuvinte se simte ingamfarea si trufia din voi.Chiar va pricepeti la toate,nu?
uufff,ca bine zici.
dar de ce sa faca ceva: asta implica dorinta, vointa, putinta, actiune, energie si timp…datu’ din gura e moca, moca!
plus ca acesti nihilisti sigur isi gasesc admiratori care stau cu gura cascata si ii lauda zgomotos, pentru cum se plang si critica totul…eu cred ca asta si vor cei care se plang mereu: sa atraga atentia, sa “para” ca iau atitudine, nu sa schimbe ceva in bine.
zile frumoase, pline de soare iti doresc! 🙂