ieri, la cafea, o prietena imi povestea ca i s-a facut rau intr-o noapte, copilul era bolnav si primul gind de ajutor a fost fostul sot ( e divortata). i-a dat sms, doar ca el muncise mult in ziua precedenta si a vazut mesajul abia dimineata cind ea era deja la spital cu copilul.
intimplarea a fost ca o reasezare a lucrurilor personale pentru ea: a realizat ca nu trebuie sa se imbolnaveasca, e vital sa fie bine pentru ca , doamne fereste, noaptea nu prea are pe cine sa sune sa o ajute daca e nevoie.
***
e un exemplu al singuratatilor in doi. nu suntem singuri sau singuratici in viata, socializam, iesim, vorbim, dar vietile noastre private se desfasoara in limitele celor patru pereti. iar cind titularul(a) de contract/ partenerul/a lipseste din varii motive, viata noastra se complica.
pe loc am inventariat eu pe cine as suna; am bifat patru persoane. dar am recunoscut si ca, pentru ca am avut probleme de sanatate, am decis sa fac copii de la chei pentru prietenii mei ca sa poata intra in casa in caz de urgenta.
***
tot pe loc am decis ca e un bun subiect de blog, ca, raspunzind la intrebarea de mai jos, am putea avea o mini harda a singuratatilor (sau nu) in doi.
tu pe cine ai suna noaptea (in noaptea in care esti singura) in caz de urgenta?
Eu aș suna o prietena. Și-mi răspunde sigur.
tot pe fost l-as suna si eu. mi s-a intamplat acum cativa ani cand am avut invazia de soareci in apartament. m-am trezit in miezul noptii auzindu-le dintisorii sub patul meu, iar cand am aprins lumina, au iesit la iveala. Pe cine sa sun? Pe el. Nu ne mai vorbisem de vreo 2 luni. A venit in 20 minute si dupa ce a inspectat bine casa, mi-a zis “Whatever you do, don’t go in the kitchen”.
hehe. am avut senzatia ca citesc “a decis sa fac copii cu/de la prietenii mei” , dar mi-am dat seama ca era vorba de chei, desi cum se spune oare “copii dupa chei sau de la chei” (hmm… copie dupa Rembrandt sau copie de la Rembrandt…) in fine – nu bag mana in foc pt gramatica.
E singurul lucru care m-a speriat cand am pornit în lume: că n-o să am pe cine suna noaptea, la nevoie. Destinul: cel pe care îl puteam suna noaptea in Mexic se cheamă Jesus.
singura persoana din lumea asta pe care pot sa o sun la orice ora din zi si din noapte e mama. Iar pe ea nu o sun tocmai ca sa nu o sperii degeaba…
Undeva acolo, noi doua ne luam inspiratie dintr-un strop comun 🙂
Exact aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu acum cateva saptamani pentru ca am patit-o pe pielea mea. M-am simtit foarte rau intr-o seara asta iarna si am pus mana pe telefon. Si mi-am derulat in minte oamenii cei mai dragi, enumerand totodata si motive pentru care nu e potrivit sau n-o sa-mi raspunda. Pana la urma, gandul ca n-am avut in acea noapte pe cine suna care sa nu se panicheze inutil si care ma poate ajuta concret, m-a speriat mai tare decat motivul pentru care imi era rau si mi-a si trecut :))
Culmea e ca, dupa ce am scris, m-au sunat aceia care s-au recunoscut intre randuri sau altii care s-au oferit. Se pare ca nu eram asa de singura cum credeam eu si ca poti suna pe oricine atunci cand esti intr-o reala situatie de criza 🙂
poti sa ma suni si pe mine, oricind:)
Nu am multe persoane in lista pe care le-as suna noaptea, dar una singura tot imi va raspunde.
As suna-o pe sora mea. Sau pe mama, daca nu raspunde prima. Desi cu ele nu vorbesc in fiecare zi, cum vorbesc cu prietenii, si desi pe ele nu le-am mai vazut de mai mult de o luna (pe mama de doua), chiar daca locuim in acelasi oras.
Parintii, fratele si cele mai bune prietene