pentru ca tot a fost 8 martie si casele noastre au devenit cofetarii rafinate plasate in gradini de primavara

noi, femeile, ne petrecem o parte importanta a tineretii incercind sa fim perfecte. sau ce ne imaginam noi ca e perfectiunea.

vrem ca si ultimul fir de par din sprinceana sa stea aliniat frumos, vrem sa rostim numai lucruri care ar putea fi citate in cartile de peste ani, vrem sa avem cele mai multe victorii la munca sau in familie

 o alta parte importanta din timp ne-o petrecem incercind sa avem controlul

asupra emotiilor noastre (in mintea noastra e gindul ca daca ne aratam emotiile, devenim slabe, o prada usoara si “murim” repede), asupra emotiilor celorlalti. controlul in situatiile limita, in job, in relatie, in viata.

daca avem noroc si suntem suficient de deschise la suflet, realizam undeva pe drum ca de fapt frumusetea noastra vine din fragilitatea noastra. si invatam sa ne relaxam.

sa nu ne mai pese ca nu suntem destepte in fiecare secunda.

sa nu ne mai deranjeze ca nu stim in fiecare clipa ce fac partenerii nostri.

sa nu mai conteze ca intr-o dimineata avem cearcane.

si sa lasam lucrurile sa curga frumos pe linga noi si prin noi.

abia de atunci incolo incepem sa simtim ca suntem femei si descoperim feminitatea.

***

va doresc sa vi se intimple asta cit mai curind