text de Cristina Popa.
De cand e lumea, oamenii se impart in doua categorii: cei care reusesc si cei care nu.
Si daca facem un sondaj de opinie o sa vedem ca cei din prima categorie au in comun cel putin ambitia.
In dictionar, ambitia e definita ca dorinta de a intrece pe altii, de a demonstra, de a parveni.
Si ce e rau in asta?
Cred ca ambitia e condimentul esential al reusitei. E cam complicat insa sa gasesti dozajul perfect. Daca pui prea mult, cu gandul doar la perspective si depasirea limitelor, s-ar putea sa o dai in bara . Am vazut oameni care au luat-o razna la propriu sau care se credeau zei comparativ cu muritorii de rand. Daca pui prea putin, nu ajungi departe.
Cand eram copil, parintii mei nu se multumeau daca ieseam pe locul 2. Si chiardaca ieseam pe primul loc, ma intrebau: si, cine a mai luat premiul intai? Asta m-a ajutat, m-a ambitionat mereu.
In clasa a 10 a am hotarat ce vreau sa fac in viata. Profesional. Am vazut un film: television news. Cu Holly Hunter in rolul unei producatoare de stiri de televiziune.
O femeie mica, agitata care radea si plangea deopotriva, super implicata si cu o ambitie fara limite. Mi-am spus atunci: Eu cind o sa fiu mare o sa ma fac producator. Am intrat in televiziune in 1995 si am urcat incet, dar sigur. Am muncit enorm.
In 2004 am ajuns la Bucuresti.
***
la link aflati cum a ajuns Fifi producatorul Observatorului de la ora 19.00
FIFI & THE CITY prezinta experientele de viata ale Cristinei Popa, producator tv, intimplarile din viata unei femei care e mama si sotie, care are un job care ii solicita mult timp si care invata in fiecare zi ca viata e asa cum ti-o faci, si daca vrei sa pui ceva distractie in ea, atunci o sa gasesti timp si pentru asta.
o puteti citi si pe blogul ei FIFI STIE
Provin dintr-o familie similara, pentru care nu exista locul 2. Daca se intampla sa iau un 9, Doamne fereste, intrebarea zilei era altii de ce pot si tu nu? Genul asta de abordare te ambitioneaza, insa in acelasi timp iti creaza o nevoie foarte mare de recunoastere din exterior. In timp, am ajuns la concluzia ca pentru mine, cel putin, e mult mai sanatos sa incerc sa-mi indrept ambitia catre mine, sa vreau sa ma depasesc pe mine si nu pe altii. In felul asta si cand ajungi in varf si nu mai ai pe cine depasi o sa progresezi in continuare.