Am fost aseara la gala umanitara exceptionala organizata de Angela Gheorghiu in sprijinul victimelor de la Colectiv si tot ce am in minte, dincolo de emotia puternica, sunt super energia cu care am plecat din sala și gandul ca acest concert n-a fost despre a canta.
Prin lucrarile alese, Ateneul s-a transformat intr-o biserica in care spectatorii si-au spus rugaciunile. Angela Gheorghiu a si cantat ”Tatal nostru” o lucrare compusa de Anton Pann si, pentru ca stateam foarte aproape de scena – in primul rand -, i-am vazut pe muzicienii din Filarmonica George Enescu cum murmurau cuvintele din Biblie, dar si pe spectatorii din jurul meu cum se emotionasera profund.
In sala se aflau iubitori de muzica clasica, veniti special pentru a o asculta pe Angela Gheorghiu (care canta foarte rar in Romania); erau – in mare majoritate – departe de cei care ar fi mers in cluburi precum Colectiv, iar faptul ca, prin achizitionarea biletelor, au donat pentru familiile victimelor de la Colectiv mi se pare o foarte frumoasa intalnire intre lumi si muzici.
De asta cred ca acest concert n-a fost despre a canta ci despre a uni lumi si spirite: Corul si Orchestra Filarmonicii George Enescu au sustinut pentru a treia oara in toata istoria lor un concert fara a primi un fee, unul dintre cei mai prestigiosi dirijori romani – Tiberiu Soare – si-a gasit timp pentru repetitii, iar Angela Gheorghiu, dincolo de efortul domniei sale de a-i reuni pe toti – a dat telefoane pentru donatii speciale la prieteni din strainatate si – departe de ochii lumii – a fost in spital sa se intalneasca cu ranitii de la Colectiv si sa-i bucure.
Am vazut o Angela Gheorghiu foarte emotionata si foarte foarte concentrata in prima parte a concertului – piesele cu influenta religioasa – si-o Angela Gheorghiu cu un zambet cald si cu speranta in a doua parte cand i-a bucurat pe spectatori cu doua fragmente din lucrari de Puccini, aflate in repertoriul sau (Tosca – Vissi D’arte si Gianni Schicchi – O mio babbino caro).
Si-o Angela Gheorghiu care – pe zambet – a facut instructie cu noi, spectatorii: ne-a ridicat in picioare si-am cantat impreuna imnul national.
Mi-a adus aminte de tonul ei dojenitor din timpul unui interviu pe care l-am facut in urma cu cativa ani, cand i-am spus ca mentioneaza mereu in gale si interviuri ca e din Romania.
„De ce puneţi voi, jurnaliştii, mereu problema aşa? Cum să nu spun, dacă aşa este. Îi pun să scrie că sunt din Adjud din România, nu doar ţara. Dacă m-aş fi născut într-un sătuc dinAmerica, n-as fi avut acelaşi respect?”, a ripostat strângând pumnul drept şi aducându-şi mâna pe lângă corp.
Aceeasi incrancenare a pumnului drept am vazut-o si aseara cand canta Imnul National.
puteti dona pentru #colectiv in aceste conturi
RON RO25BRDE445SV33742074450
EUR RO13BRDE445SV33742314450
