Copilaria mea a fost intr-o vreme si cu un context in care as fi putut acumula mai multe notiuni despre muzica clasica decat multi dintre copiii de azi. (nu s-a intamplat la nivelul la care ar fi trebuit si imi pare rau ca nu stiu mai mult…)  La sfarsitul acestui text e povestea mea de lupta impotriva dobandirii unor notiuni despre muzica culta:).

Ma gandesc mereu ca, astazi, un copil la fel de indaratnic ca mine in ceea ce priveste cultura muzicala, dar mult mai atacat de informatii din toate partile, care are  zeci de filme si de canale tv, care are milioane de cantece de ascultat si zeci de festivaluri de muzici moderne bifat, acest copil se va intalni si mai greu cu muzica clasica.

Asa ca am scris acest text pentru a le arata parintilor cat este de important ca un copil sa-si deschida mintea si spre alta muzica. Sa nu spuneti ca nu aveti unde sa-i expuneti la sunetele muzicii clasice. Si ca nu mai exista lectiile domnului Iosif Sava din copilaria noastra, ca e greu sa ajungeti la Ateneu si ca biletele la festivalul Enescu sunt scumpe. Nu e despre asta, credeti-ma…

Asa cum va duceti copiii la inot, sau la dansuri de societate, la meditatie la engleza sau japoneza, expuneti-i cat sunt mici si la sunetele muzicii culte, clasice. S–ar putea sa le deschideti usi noi din mintea si sufletul lor. Poate nu vor ajunge compozitori sau muzicieni instrumentisti, dar nici cand ii puneti sa citeasca nu sperati ca se vor face scriitori, ci doar le dati instrumente noi pentru ca gandi mai larg si mai frumos.

*

De cateva zile, exista online, un curs in 17 episoade despre detalii care compun tablolul mare al muzicii clasice. Fiecare episod are sub 10 minute, ati putea face cu copii dvs mici auditii in week end-uri.

Vor afla despre tema muzicala, despre tempo, despre perioadele muzicale, despre de ce dirijorul e un fel de DJ si cum citeste el o partitura pe verticala…

“Lectiile” sunt predate de actorul Marius Manole si muzicianul Paul Ilea. Cand o sa-i vada copiii dvs cum arata – caci numai a profesori nu arata (Paul are dreaduri uriase:), plus ca s–ar putea sa-l recunoasca drept domnul care conduce trupa de la Vocea Romaniei:) ) – si cand vor vedea cat de relaxati si de pe intelesul lor vorbesc, s-ar putea sa li se para chiar cool mini cursul online despre muzica clasica.

Cursul care se numeste “Ce auzim cand ascultam muzica” e parte din promovarea concursului George Enescu (unul dintre cele mai importante concursuri de interpretare din lume, dedicat tinerilor muzicieni) care e in aceste zile la Bucuresti.

Toate lectiile le gasiti in acest playlist de pe youtube, dar pot fi descarcate si pe telefon din aplicatia Festivalului Enescu sau “culturesc”.

*

10 minute – un episod, in fiecare week end, o mini lectie despre muzica clasica, la mic dejun, in familie. Ar putea fi o traditie care sa planteze seminte frumoase in mintile copiilor dvs. Nu trebuie sa fiti dvs experti, ci doar sa aveti deschiderea ca impreuna cu copiii sa ascultati periodic cate 10 min explicative despre muzica culta…

“Ce auzim cand ascultam muzica” e un proiect DC Communication, realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank, Samsung, Wilo Foundation si Paradigma Film.

*

Povestea mea de prietenie indaratnica in compania muzicii clasice.

Am mai povestit ca vin dintr-o familie modesta, fara prea multa scoala, in care exista un unchi educat si sofisticat “compozitor la Bucuresti”. Gheorghe Bazavan se numea, scria muzica corala si, in apartamentul lui de la Lizeanu, avea un pian cu coada. Acolo era biroul lui unde noi – copiii – nu prea aveam voie.

In ciuda stradaniilor unchiului care intuia in mine ceva inclinatii artistice, nu s-a lipit de mine prea multa cultura muzicala. Imi cumparasera si un instrument – chitara – dar mie matematica mi se parea mai interesanta. Dar chiar si-asa, indaratnica in ale invatatului despre muzica clasica, tot am cateva amintiri superbe (unele si amuzante) legate de muzica pe care nu o intelegeam.

I-am spus o data ca muzica clasica e pentru desene animate… ca e ca la Tom si Jerry. N-a ras de mine, mi-a povestit despre Walt Disney si cum l-a convins pe Igor Stravinsky, un celebru compozitor rus, sa-i dea muzica din Ritualul primaverii pentru unul dintre filmele lui animate. (peste ani am citit biografia lui Walt Disney, am dezvoltat o fascinatie pentru geniul lui, si mi-am dat seama ca in discutia aceea plecata de la o mica obraznicie de-a mea a fost plantata o samanta in mintea mea care a inflorit mai tarziu).

Alta data a vrut sa-mi arate ca e multa matematica in muzica. Si mi-a vorbit despre armonia muzicala, despre gamele majore si minore si despre terte. Stiu ca mi-a explicat ca totul e ca o ecuatie, ce pui intr-o parte, trebuie sa fie egal cu ce e in cealalta parte, dar din pacate nu imi mai aduc aminte demonstratia exacta. Imi amintesc insa senzatia pe care o aveam cand imi explica: “wooow, ce multa stiinta e si in muzica” si “e vorba despre echilibru”.

Cu toate acestea (mai sunt multe momente in care mi-a explicat lucruri, ba mi-a pus in brate si un teanc de biografii ale marilor compozitori – pe care le-am citit cu fortaJ ), muzica clasica a fost departe de a fi o buna prietena cu mine.

Abia acum cativa ani m-am mai linistit in relatia mea cu muzica clasica. La un Festival Enescu am intrat in sala cu inima stransa stiind ca voi asculta Rapsodia romana nr 2 cu Daniel Barenboim si Radu Lupu, stiind ca oamenii aceia erau geniali si eu nu aveam capacitatea/cultura sa simt si sa inteleg adevaratul lor har. M-am intalnit cu doamna Rodica Mandache care mi-a zis; Daca te doare capul cand asculti o lucrare culta, nu e vina ta; cei de pe scena n-au stiut sa o faca accesibila tie.

N-a fost cazul cu cei doi titani – Barenboin si Lupu –  dar replica doamnei Mandache a mutat vina de la mine (de la lipsa mea de cultura) la ceilalti, iar asta m-a ajutat sa ma relaxez si sa primesc muzica mai direct, organic, fara prejudecati.

Astazi regret ca in copilarie nu am fost mai atenta la ce mi se explica si nu am provocat alte discutii, pentru ca stiu ca matematica – pe care o iubeam atat de mult – mi-a organizat mintea, mi-a adus si bucurii, dar nu mi-a completat in suflet starile pe care mi le aduce muzica de orice fel.

Astazi ii invidiez pe prietenii mei care fac legatura rapid intre lucrari si perioade muzicale, cand eu stiu doar o parte generoasa din trivia vietlor compozitorilor (pentru ca tot ce voiam sa tin minte din lecturile adolescentei despre compozitori erau iubirile si amantlacurile lor).

Astazi cand vreau sa ma linistesc, sa-mi fac ordine in minte, ascult muzica clasica. Nu cele mai complicate lucrari, dar sunt compozitori pe care ii consider magici in raport cu ce stiu si pot sa faca cu mintea si sufletul meu.

Si in mod particular, as putea povesti multe despre Bolero-ul lui Ravel pentru ca e multa matematica acolo:)

 Dati-le copiilor cand sunt mici sa asculte putin cate putin muzica culta. O sa li se obisnuiasca si urechea si sufletul si o sa-i ajute mai tarziu.