Cristina Bazavan - Blogul Cristinei Bazavan

queen-elizabeth-ii-and-catherine-duchess-of-cambridge-news-photo-1156928607-1560951263

6 years ago

(foto) Royal Ascot ziua 2 –

Pun mereu, de multi ani, tinute de la evenimente regale sau de la ceremonii in care se experimenteaza in materie vestimentara, iar gandul meu este mereu educational.

Cred ca privind foarte multe tinute gandite de profesionisti, vom dezvolta o cultura vizuala si vom putea corecta in vestimentatia noastra unele lucruri.

Poate astazi ne uitam cu atentie la pantofii doamnelor din poza. N-au platforme, n-au tocuri de 20 cm:)

Altfel, ziua 2 la Royal Ascot a fost tot sub culoarea bleu. Regina a venit imbracata pentru a doua zi consecutiv in bleu si mai unt cateva capete regale care au abordat aceasta culoare. Exista speculatii care spun ca are regina o superstitie: de fiecare data cand a fost imbracata in bleu a castigat calul ei la curse:)

Micro-Folie-FITS-2018_Paul-Baila-3-e1554561455746

Micro Folie – Daca ajungeti la Sibiu, plimbati-va copiii prin marile expozitii ale lumii. E f f simplu! –

diverse

6 years ago

Micro Folie – Daca ajungeti la Sibiu, plimbati-va copiii prin marile expozitii ale lumii. E f f simplu! –

Poate ca n-o sa ajungeti niciodata sa vedeti Mona Lisa de la 2 metri distanta. Poate ca nu o sa ajungeti niciodata nici la Versailles, sau la Musee D’Orsay. Sau n-o sa gasiti nici timp, nici alte resurse sa ajungeti la Avignon in timpul festivalului de teatru ca sa simtiti o atmosfera creativa incredibila si sa vedeti unde merge teatru prin experimentele sale. Sau nu o sa gasiti bilete la Opera din Paris…

Daaaaar, e muult mai simplu sa ajungeti in Sibiu la Casa Artelor – Muzeul ASTRA din Sibiu (Piața Mica nr. 21) si sa va oferiti si sa le oferiti copiilor vostri experienta unica de a se intalni cu toate aceste experiente culturale.

Gratie Sezonului Romania Franta a ajuns in Romania Micro Folie – o platforma culturala care a digitalizat lucrari din marile muzee ale lumii si care iti ofera posibilitatea de a vedea prin Augmented Reality cateva din marile spectacole ale lumii.

Am vazut platforma acasa la ea, in Paris, in La Vilette si stiu ca e un proiect absolut minunat, gandit si pentru copii si pentru adulti.

Au fost digitalizate unele dintre cele mai importante lucrari din Louvre, de exemplu, iar vizitatorii le pot vedea – intr-o formula interactiva – pe tablete intr-o vizita individuala sau pe un ecran foarte mare, intr-o vizita de grup.

In timp ce afli de pe ecran povestea lucrarii si poti vedea detalii pe care in muzeu ti-ar fi imposibil sa le vezi (digital poti mari lucrarea cat vrei tu), poti sa faci un mic puzzle cu tabloul propriu zis – o activitate super simpatica pentru copii care astfel sunt atenti la foarte multe detalii ale lucrarilor.

Micro Folie e impartita in trei module – Muzeul digital, Fab Lab si Realitatea Virtuala.

Imaginati-va ca puteti sa va puneti ochelarii pentru realitatea virtuala si ajungeti intr-o secunda in camerele de la Versailles sau pe scena la Opera din Paris sau un mijlocul unui concert.

In Fab Lab copiii se pot juca cu imprimante 3D si markere digitale si pot realiza mici opere de arta, inspirate sau nu de lucrarile pe care le-au vazut, isi pot face accesibile si arta dar si tehnologia, iar uneori genul acesta de incercari in muzee le pot deschide gustul catre experiente artistice mai mari.

Muzeul Micro-Folie Sibiu e GRATIS pentru toata lumea. A fost gandit ca o poarta deschisa spre marile muzee ale lumii si este prima instalatie care iese in afara Frantei si se muta la Sibiu.

Si dupa Festivalul International de Teatru de la Sibiu in timpul caruia a fost inaugurat muzeul, intreaga platforma ramane in Casa Artelor – Muzeul ASTRA din Sibiu, deschisa pentru toata lumea.

Va las aici imagini cu Micro – Folie din Paris

Micro Folie e un proiect realizat (pentru implementarea din Romania) cu sprijinul mai multor institutii pe care le mentionez aici pentru a le multumi (cum ziceam, e pentru prima data cand se instaleaza aceasta platforma si in afara Frantei): Micro-Folie Sibiu – Hotspot Cultural BRD Groupe Société Générale, proiect organizat de Teatrul National „Radu Stanca” Sibiu, Festivalul International de Teatru de la Sibiu, Muzeul ASTRA – Casa Artelor, La Villette (Paris) si Ministerul Culturii din Franta, in cadrul Sezonului România-Franța. Experienta digitală facilitata de Samsung si dARe by Samsung.

Va rog mult oferitile copiilor vostri aceasta experienta gratuita, o sa le deschida mintea, o sa –i obisnuiasca cu experienta intalnirii cu munca unor genii artistice si, categoric, o sa-i faca – pe termen lung – niste oameni cu bun gust.

Gratie companiilor pe care le-am mentionat mai sus exista o sansa destul de mare ca sa fie instalate muzee Micro- Folie in mai multe orase din tara.

(foto cover Paul Baila)

the-duchess-of-cambridge-in-windsor-great-park-where-news-photo-1150522012-1560863818

(foto) Royal Ascot 2019 outfits ziua 1 –

moda

6 years ago

(foto) Royal Ascot 2019 outfits ziua 1 –

De ieri a inceput celebra competitie Royal Ascot, transformata de-a lungul timpului intr-o adevarata reprezentatie a ultimelor tendinte in moda… mai ales in palarii.

Ziua de ieri a fost ziua Bleu – Regina a fost imbracata in bleu, Kate a fost imbracata in bleu, plus cateva verisoare prin alianta au fost imbracate in bleu.

Si anul acesta au fost publicate regulile de buna purtare vestimentara care spun ca fustele trebuie sa acopere genunchii, nu e voie cu rochii/bluze fara bretele, iar atunci cand exista bretele trebuie sa aiba minimum 3 cm:)

iata cateva dintre tinutele de ieri

(foto) Un palat la 200m distanta de Intercontinental: Palatul Blank –

diverse

6 years ago

(foto) Un palat la 200m distanta de Intercontinental: Palatul Blank –

Prietenii mei stiu ca de cate ori mergem in alte tari eu sunt pregatita pe vizitat cladiri vechi si sunt mereu uimita de ceea ce puteau face oamenii cu sute de ani in urma.

Cateodata am si mici ironii despre tara noastra spunand ca oamenii nostri la 1907 se bateau cu furcile, iar in alte tari cu zeci de ani inainte se construiau palate uriase.

Azi imi fac mea culpa si incep sa va prezint dintre palatele spectaculoase construite in Romania – unele dintre ele impecabil intretinute, altele nu chiar…

La 200 de metri de Intercontinental, in mijlocul Bucurestiului (str Tudor Arghezi nr 9) e acest Palat minunat, care poarta numele celui pentru care a fost construit – Palatul Maurice Blank.

Cladirea a fost construita la 1891(!) de un architect elventian Louis Pierre Blanc (acelasi care a construit si vis a vis cladirea Universitatii), iar proprietarul a fost un bancher important in ro.

Maurice Blank a fost un domn cu studii comerciale si bancare la Viena care a ajuns sa lucreze alaturi de Jacob Marmorosch pentru una dintre cele mai importante banci ale inceputului de secol XX. Daca va mai aduceti aminte, in Morometii, Moromete zice ca vrea s aia imprumut de la Banca Marmorosch 🙂

Ca un fapt divers care se potriveste cu vremurile pe care le traim, in decembrie 1916 prim-ministrul Ion I.C. Bratianu i-a cerut parerea lui Maurice Blank in legatura cu trimiterea tezaurului romanesc la Moscova.

Batrânul bancher l-a sfatuit sa nu-l trimita sub nici o forma in Rusia, recomandandu-I sa-l trimita in Anglia. La replica lui Bratianu ca ar trebui platita o prima de asigurare de 10 milioane lei aur, Mauriciu Blank ar fi replicat: „Consider ca intr-o vreme cand se prapadesc miliarde prin razboi, o prima de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul tarii noastre nu este exagerata”.

In palatul Maurice Blank timp de 70 de ani a fost Ambasada Statelor Unite ale Americii, acum e resedinta privata si este scoasa la vanzare (pretul de pornire este 5,5 milioane de euro)

Palatul are 50 de camere si 6 bai.

Foto: Artmark Historical Estate

(foto) Viata tumultuoasa a Gloriei Vanderbilt –

culturale

6 years ago

(foto) Viata tumultuoasa a Gloriei Vanderbilt –

Ieri a murit Gloria Vanderbilt si, ironic, CNN-ul a prezentat-o drept mama prezentatorului lor, Anderson Cooper.

Gloria Vanderbilt este mama lui Cooper, e adevarat, dar dincolo de asta e una dintre legendele lumii modei americane.

Viata doamnei Vanderbilt bate orice roman si e cu adevarat incredibila.

A fost cel mai celebru copil din America in anii 30, fara sa aiba treaba cu Hollywood-ul. Era insa fiica unui fost sportiv care avea o avere de 25 de milioane de dolari si, dupa moartea acestuia, pe custodia ei (care venea cu niste bani mosteniti) s-au batut mama si matusa. O adevarata nebunie cu procese transmise in direct la tv si cu copilul pus sa depuna marturie in tribunal.

Gloria a abandonat apoi scoala la 17 ani si si-a insotit mama la Hollywood unde a inceput sa faca turul petrecerilor. A ajuns repede sa se marite cu un agent pentru actori care era implicat in lumea mafiei italiene, care a batut-o foarte mult si de care a divortat dupa 4 ani: Pasquale di Cicco.

S-a remaritat foarte repede cu un domn de 63 de ani, un compositor si dirijor celebru – Leopold Stokowski, cu care a avut 2 copii, pentru ca sa divorteze dupa o vreme si sa se casatoreasca cu regizorul Sidney Lumet cu care a fost impreuna 7 ani.

Apoi s-a casatorit cu scriitorul Wyatt Cooper, alaturi de care a fost timp de 15 ani. Din mariajul lor au aparut 2 copii, Anderson (mai tarziu realizator CNN) si Carter care s-a sinucis in fata mamei la 22 ani (s-a aruncat de pe terasa casei).

In 1978 a lasat o linie vestimentara inspirata de denim si a castigat in urmatorii 6 ani peste 17 milioane de dolari , cu una intre cele mai inteligente campanii de marketing din acele vremuri. Ea a fost cea care a adus jeans la rang de glamour.

Cand a vandut divizia de fashion & parfumuri pe care construise – in 2002 – a obtinut 100 de milioane de dolari.

Intre toate aceste activitati a scris carti, a publicat nuvele si opinii in marile reviste de moda din America si a inceput sa picteze.

Iata cateva imagini din tineretea sa.

Iata cateva imagini cu apartamentul ei.

in Romania a fost tradusa cartea de conversatii emotionante intre Gloria Vanderbilt si Anderson Cooper, Curcubeul apare si dispare, o gasiti la editura Publica

180925165151-biz-robert-de-niro-nobu-exlarge-169

(foto) Robert de Niro, proprietar de restaurante si hoteluri –

culturale

6 years ago

(foto) Robert de Niro, proprietar de restaurante si hoteluri –

Zilele trecute domnul Robert de Niro, pe care noi il cunoastem mai ales gratie performantelor sale actoricesti , a inaugurat un nou hotel de lux sub brandul Nobu, parte dintr-un lant de 40 restaurante pe 6 continente, plus mai multe hoteluri de lux (sunt planificate deschiderea a 20 de noi hoteluri pana la sfarsitul anului viitor).

DeNiro a inceput acest business cu un restaurant mic, gill in Tribeca unde isi desfasoara o pare din activitate. In anii 90 l-a intalnit pe chef Nobu Matsuhisa, un japonez emigrat in statele unite, si l-a convins a deschida un restaurant Nobu tot in Tribeca.

Pe parcurs au deschis restaurant dupa restaurant, apoi hoteluri. Conform CNN, intregul business este evaluat la putin peste un miliard de dolari.

Cum ziceam, zilele trecute au inaugurat Nobu Hotel Los Cabos, un hotel cu 200 de camere pe peninsula Baja, iar partea simpatica este ca De Niro a avut un cuvant de spus si pentru design interior. Actorul nu vrea sa recunoasca asta, spunad ca nu e specialist, dar oamenii care au lucrat la amenajarea hotelului au povestit pentru Architectural Digest ca a fost prezent in fiecare etapa a proiectului cu opiniile sale.

Acum au in lucru Nobu Hotel Palo Alto care va fi deschis in 2020 si care are 73 de camere.

Iata cateva imagini, din noul hotel

Mai aproape de noi, in caz ca vreti sa locuiti intr-unul dintre hotelurile lui de Niro, avem hotel Nobu in Ibiza :

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

carti simpa

6 years ago

(decitit) Elisabeth Gilbert – Orasul fetelor– ce (nu) mi-a placut –

Ca sa spun de la inceput: Orasul Fetelor a lui Elizabeth Gilbert va fi hitul verii si o sa vedeti aceasta coperta pe multe plaje din Romania in aceasta vara.

E o carte simpatica , usurica, de vacanta care vorbeste despre New York-ul anilor 40 din perspectiva unei fete bogate si rasfatate care duce o viata decadenta in lumea mondena a acelor vremuri.

Partea cea mai draguta, pentru mine cel putin, e cea in care apar detalii despre lumea teatrului prin care autoarea incearca sa faca putina educatie pentru cititoarele ei. Eroina ajunge la teatrul matusii sale si participa la realizarea unui spectacol (din perspectiva costumierei), spectacol care o are drept vedeta pe o actrita britanica foarte faimoasa care e exilata in America din cauza razboiului.

Va las aici cateva exemple de detalii despre teatru:

Creezi costume de scena, Vivian. Mergi mai mult pe forma decat pe detaliu. Nu uita ca spectatorul ce mai apropiat de mine va fi la zece pasi distanta. Trebuie sa gandesti la scara mare. Culori mari, linii ordonate. Un costum este un peisaj, nu un portret.

Secretul comediei e sa nu joci comic, a intervenit Billy. Nu incerca sa fii amuzanta si vei fi amuzanta. (…) cea mai buna comedie iese cand nu te intereseaza sa faci comedie.

Despre spectatori, la pauza

Daca vorbesc despre piesa, e bine. Daca vorbesc despre unde si-au parcat masinile e rau. Cauta mai ales semne de mandrie. Cand e multumit de ce vede, spectatorul arata intotdeauna al naibii de mandru de el. De parca el e facut piesa, egoist nenorocit ce e.

Despre critici

E celebru? Are bani?

E om de presa. Nu are bani. Nu are altceva decat putere.

Despre adevarul perceput de spectator vs cel al personajului.

– Arthur! personajul tau nu aude ce canta orchestra. Da-o dracului de treaba, e tema de uvertura (nota mea, actorul pe nume Arthur nu se putea abtine sa nu fluiere peste orchestra, indiferent de moment)

– Ba bineinteles ca aud! a protestat Arthur. Da-i naibii de muzicieni ca sunt chiar langa mine.

Atunci, Billy se lansase exasperat intr-o lunga peroratie despre diferenta existenta in teatru intre muzica diegetica (pe care o aud si personajele de pe scena) si cea non diegenica (pe care nu o aude decat publicul)

(…)

Inchipuie-ti ca te uiti la un western cu John Wayne. Si il vezi pe Wayne cum calareste singur singurel prin prerie si dintr-o data incepe sa fluiere pe coloana sonora. Iti dai seama cat de ridicol ar fi?

Astea sunt partile simpatice si bune (pentru astfel cititoarele lui Gilbert afla cateva notiuni despre teatru.) Partile rele sunt in logica structurii, in naratiunea la nivel de o Sandra Brown pentru secolul asta (are multe trimiteri la sex pentru ca personajul experimenteaza mult… stiu asta o sa placa doamnelor, dar… e prost scris… puteti incerca Beautiful You al lui Chuck Palahniuck pentru comparatie).

In plus, o omoara fix naratiunea asezata pentru cititoare versus ce povesteste ea unuia dintre personaje.

Rama textului e o scrisoare pe care o scrie unei fete care o intreaba de tatal ei si, printre povestiri, pe final ajunge, de exemplu, sa descrie amplu rochia de mireasa pe care o facuse pentru ea.

Evident ca doamna care purtase rochia stia ce si cum, stia si cum decursese prima lor intalnire si urmatoarele, dar cititoarele nu stiu si informatiile sunt pentru ele. Doar ca nu mai e credibil in naratiune.

Asa ca ideea de rama scrisoare omoara cartea pentru un cititor care intelege putin mai mult decat actiunea. Plus ca, fata care intreaba de tatal ei primeste 400 de pagini de povestiri dintre care doar 20 au legatura cu tatal, adica ori avem o eroina nevrotica care vorbeste/scrie mult si aiurea, ori una cu un ego foarte foarte mare care simte sa fie ea in centrul atentiei, nu omul despre care a fost intrebata.

Dar ma rog, astea sunt detalii.

Cartea e muuuult mai bine scrisa decat orice roman serie al duduilor de la noi care s-au trezit peste noapte scriitoare si s-au gandit sa umple fanteziile femeilor (stiu, au mii de cititoare, dar asta nu le face mai pricepute… ci doar ca si-au gasit un public care nu stie ce citeste).

Asa ca daca e sa cititi ceva pe plaja, fara sa va complicati mintea, mergeti pe cartea asta, nu pe o autoare autohtona de pagini parfumate.

(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

diverse

6 years ago

(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

De fiecare data cand vad un film in care joaca Vlad Ivanov ma uimesc puterea cu care se scufunda in rol si sacrificiile pe care le face pentru a ajunge la personaj.

Sunt putini actori care au dezvoltat chiar o voluptate in exercitiul transformarii si al pregatirii pentru un rol.

Maestrul acestor transformari ale propriului sine e Daniel Day Lewis care sta singur, departe de familie, intr-o cabana la munte si exerseaza lumea personajelor lui. Pentru Lincon, filmul lui Spielberg , i-a cerut regizorului un an de pregatire, a invatat accentul si felul de a vorbi al lui Lincon, a citit peste 100 de carti, a lucrat la transformarea sa fizica alaturi de un make-up artist pe care l-a angajat chiar el si, abia dupa ce a vazut ca se poate transforma intr-o forma cu care sa fie fericit, a acceptat rolul.

Genul acesta de munca e venita de la un domn pe nume Stanislavski, iar actorii care merg pe drumul asta sunt incadrati la “method actor”.

Din Romania, Vlad Ivanov e dintre actorii care au dezvoltat cel mai mult aceasta tehnica. Il banuiesc ca a dezvoltat-o invatand si facand, nu stiu daca a facut cursuri speciale.

Dar i-a avut indeaproape pe platourile de filmare pe multi actori mari americani (Jim Carey e unul dintre ei – au fost colegi in Dark Crimes) care se scufunda si ei total in aceasta metoda de pregatire a unui rol. Iar povestirile lui Ivanov despre conversatiile cu Carey si cum s-au pregatit fiecare pentru roluri sunt absolut minunate. (Carey i-a povestit ca atunci cand s-a pregatit pentru Ace Ventura a avut in minte un strut care da tot timpul din cap.)

Am vazut in mai putin de o saptamana, doua filme in care Vlad Ivanov are rolurile principale ( La Gomera, r Corneliu Porumboiu si Sunset, r Laszlo Nemes) si am realizat inca o data dedicarea absoluta a lui Ivanov pentru meseria lui.

In La Gomera a invatat in 3 luni sa fluiere dupa un limbaj care e intr-o insula din Spania, pentru Sunset a invatat limba maghiara!!!!

Aseara la q&a-ul de la premiera filmului Sunset, in prezenta regizorului castigator de premiu Oscar (pentru Son of Saul), Ivanov a povestit cum a invatat limba maghiara, cum a petrecut ore in sir in parcuri facandu-si lectiile si ajungand mereu la ora fixa la profesoara lui, mereu pregatit, mereu setat mental si emotional sa reuseasca sa-si spuna perfect rolul in maghiara.

E dincolo de disciplina aceasta dedicare pentru meserie. Nu a facut-o doar pentru rolul asta in filmul lui Nemes (care l-a vrut special pe el, desi nu era actor de limba maghiara) ci pentru toate rolurile lui.

E insa foarte vizibila acum pentru ca avem La Gomera cu vorbirea in fluieratul complicat si Sunset cu rolul integral in maghiara.

(imagine din La Gomera)

La Gomera intra pe ecrane in septembrie si am sa ma intorc sa scriu pe larg despre el pentru ca e un film in care Corneliu Porumboiu si-a ridicat la un nou nivel obsesia pentru descompunerea limbajelor de comunicare. E un film politist, cu foarte mult umor, o sa va placa foarte mult.

Acum va invit insa sa mergeti sa vedeti (din 21 iunie) SUNSET, o poveste de la inceputul secolului trecut, dintr-o Budapesta in care femeile sunt exploatate intr-un mod perfid.

Unul dintre oamenii rai e, cum altfel, domnul Vlad Ivanov.

M-am trezit in sala de cinema ridicand pumnul la o secventa in care personajul lui Vlad manipuleaza niste fete, mi-as fi dorit sa-i dau una in barba.

E printre putinii actori care poate aduce pe ecran o energie credibila a omului rau, pastrand si o parte buna pentru sufletul fiecarui personaj, fara insa sa fie ostentativ: totul e foarte continut si autentic.

Probabil ca sunt sute de ore de munca interioara, pe parcursul a multor ani si a multor roluri, in spatele acestei energii de pe ecran.

Altfel, depun marturie ca, dincolo de ecrane, Vlad Ivanov e un om bun, solar, atent la oameni, foarte empatic si foarte nemacinat de nimicia vietii. Uneori te si miri cum un om ca el aduce la lumina asemenea personaje.

(DeCitit) Carti Eveniment: Brancusi& Duchamp, Brancusi& Marthe –

carti simpa

6 years ago

(DeCitit) Carti Eveniment: Brancusi& Duchamp, Brancusi& Marthe –

Editura Vremea a lansat in urma cu cateva saptamanai doua carti eveniment care au la baza corespondenta lui Brancusi, aflata in grija Centrului Pompidou.

Am cumparat cartile la Bookfest si am fost avertizata ca sunt doar 500 de exemplare. Mai vad ca sunt cateva online, asa ca va rog sa le cumparati si sa le cititi.

Cartile sunt o privire in viata privata a lui Brancusi din doua perspective diferite: iubirea (prin schimbul de scrisori cu Marthe Lebherz pe care o numeste TonTon) si arta ( in corespondenta cu Marcel Duchamp, pictor si sculptor francez, prieten al lui Brancusi, care-l ajuta sa faca o expozitie la New York si ii deschide usile spre mari colectionari americani.

Ambele carti sunt in primul rand despre bun simt – e o corespondenta private foarte dinamica (cu Marthe isi scrie aproape in fiecare zi pe perioada in care se afla la New York ca sa pregateasca expozitia) si nu exista nicaieri o barfa sau o rautate despre cineva.

Brancusi e pasional, are 50 de ani si e indragostit de o tanara de 20 de ani pe care, printre vorbele de iubire, o indeamna sa invete engleza, sa-si ia carnetul de conducere. Ii spune ca nu e bine sa-si petreaca tot timpul in magazinul familiei pentru ca pentru a progresa trebuie sa se alature unor oameni mai educati.

Ca spectator- cititor la aproape 100 de ani de la intamplarile de atunci, cu contextul importantei lu Brancusi in cultura mondiala, e emotionant sa vezi cum, in prima etapa a iubirii lor, Brancusi nu are curaj sa-i marturiseaca sentimentele si o angajeaza pe Marthe ca secretara, ca sa o aiba sub supraveghere dar sa o si invete lucruri.

In cea de-a doua carte, cea cu corespondenta cu Marcel Duchamp, e povestea unei prietenii care a fost departe de ochii publicului. Lui Brancusi nu i-a placut niciodata sa participe la reuniuni mondene sau sa fie in atentia presei altfel decat prin munca lui, asa ca prietenia lui cu Duchamp nu a fost foarte cunoscuta.

Duchamp – Morice, cum ii zicea Brancusi – era si el un introvert care isi spunea foarte rar problemele.

Cartea Brancusi & Duchamp e si o carte despre manhood, barbatie, si prietenia intre doi barbati cu valori si preocupari similare.

Sunt doua carti foarte emotionante si, credeti-ma, v-ar placea sa le aveti acasa. Amandoua apar in conditii grafice exceptionale pe coperta cu desene ale lui Brancusi, la tema cu corespondentele care se afla in fiecare dintre carti.

Aparitia acestor carti e datorata minunatei doamne Doina Lemny care are in grija fondul Brancusi de la Centru Pompidou, o doamna care a recuperat istoria multora dintre romanii care au facut cariera la Paris, la inceputul secolului trecut.

P.S. Am avut deosebita onoare sa o intalnesc pe doamna Doina Lemny (multumesc organizatorilor sezonului Franta – Romania 2019) si sa vad, prin ochii si povestirile domniei sale, atelierul lui Brancusi de la Centru Pompidou. Atunci ne-a povestit cu multa pasiune despre cum Brancusi si-a dorit ca atelierul lui sa ramana statului francez, intr-un muzeu pentru ca – spunea artistul – Romaniei ii lasase o parte importanta a creatiilor lui prin muzeul in aer liber de la Tg Jiu. In cartea cu Duchamp, apar din nou trimiteri despre aceasta dorinta.

Brancusi a vrut sa lase cate o mostenire fiecarei tari care i-a facut parte din familie si mi se pare ca asta spune foarte multe despre el. Daca veti citi corespondenta ca sa vedeti cat de pasional si posesiv e cu lucrarile sale, veti intelege ce dar important a facut Romaniei.

(interviu) Nespresso TIFF Lovestories: Jean Michel Bernard, compozitorul care e iubit de Martin Scorsese si Michel Gondry –

interviuri

6 years ago

(interviu) Nespresso TIFF Lovestories: Jean Michel Bernard, compozitorul care e iubit de Martin Scorsese si Michel Gondry –

Compozitorul si pianistul Jean Michel Bernard stie pe propria piele importanta schimbului multicultural in activitatea unui artist: traieste intr-o familie multiculturala. Sotia e americana, au doi copii cu care vorbesc alternativ cand franceza, cand engleza. In plus sotia e vorbitoare de japoneza si rusa.

Asa ca prezenta sa la TIFF 2019, in cadrul Sezonului Romania-Franta a fost o continuare naturala a stilului sau de viata.

Bernard, care are o nominalizare la Oscar pentru muzica fimului HUGO, regizat de Martin Scorsese, are o cariera impresionanta ca muzician de jazz, compozitor, producator si realizator de muzica de film. La TIFF a sustinut un concert cu muzica de film pe care a creat-o, iar participarea sa a fost cumva in oglinda cu cea a unuia dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai – Michel Gondry.

Ambii invitati ca parte din Sezonul Romania-Franta, un cadou al sezonului pentru cinefili, Gondry si Bernand au fost cumva copertele festivalului. Gondry a fost prezent in primele zile cu filmele sale, dar si spectaculoasa instalatie Fabrica de Filme, in timp ce Bernard a incheiat festivalul si a participat la gala finala.

Iata un interviu cu Jean Michel Bernard, realizat cu sprijinul organizatorilor Sezonului Romania-Franta. Un interviu pe care l-am insotit si de cafeaua mea Nespresso – cafeaua oficiala a TIFF, si anul acesta.

“Eu vin dintr-o familie de muzicieni amatori. Tata canta la modul amator la pian foarte mult jazz, bunica cumpara kilograme de muzica si ascultam zeci de discuri in familie. Suntem trei frati, iar fratele meu mijlociu, care e mai mare cu 10 ani decat mine, canta si el jazz.

Am trait intr-o familie in care era muzica peste tot, dar nu la modul profesionist. Aveam pian acasa si inca de mic am inceput sa apas pe clape pentru ca incepusem sa vad cum se face si sa prind dintre melodii. Putin mai tarziu au descoperit ca am auz perfect si am ajuns la conservator la 6 ani si jumatate.”

A fost greu pentru dvs. sa invatati disciplina de a canta la un instrument la o varsta atat de mica?

(rade) Nu eram precum muzicienii asiatici de astazi. Nu eram atat de virtuos precum copiii asiatici care pot la 5-6 ani sa cate sonate de Chopin, lucrari de Mozart, uneori coordonandu-se cu orchestra.

De fapt eu n-am fost niciodata disciplinat, pentru ca eram rasfatat si privilegiat. Nu a trebuit niciodata sa muncesc mult la pian pentru ca prindeam repede si invatam doar inainte de examene. Dar mi-a placut muzica foarte mult si m-am jucat mult cu ea.

Bine, peste ani cand am ajuns la o cariera internationala, a trebuit sa recuperez partea de disciplina si sa invat si sa repet cat mai mult. Asa ca am muncit mai mult cand am devenit adult, decat in copilarie cand invatam alfabetul muzical.

La 20 ani aveati un job foarte spectaculos: ii inlocuiati pe marii pianisti din cluburile de jazz din Franta cand acestia nu mai voiau sa cante intr-o seara. Cum ati ajuns sa avei job-ul asta?

Am crescut in nordul Frantei, am fost la Bordeaux la conservator. Joia luam trenul si mergeam la Paris ca sa ma distrez in cluburile de jazz, cantam cate putin, ma simteam bine, dar si invatam in acelasi timp.

Apoi m-am mutat la Paris pentru Master si deja cunosteam oamenii si am inceput sa fiu chemat sa cant in aceste cluburi de jazz.

Si nu aveati emotii ca trebuia sa-i inlocuiti pe marii muzicieni?

Am avut emotii cand a trebuit sa cant in fata lui Ray Charles, dar cand obtineam joburile astea era ceva natural. Primeam un telefon de la proprietarul clubului, imi spunea ca e o seara libera in program si ma intreba daca nu vreau sa cant eu…

Si cum a fost cu Ray Charles?

Asta e o poveste lunga si frumoasa. Cand Ray Charles a avut de sustinut un concert mare la L’Olympia in Paris i s-a intamplat o nefacuta: intreaga orchestra cu care trebuia sa cante a pierdut avionul. Producatorul show-ului s-a gandit sa nu anuleze spectacolul, sa beneficieze de cei trei muzicieni care erau cu Ray deja in Paris si sa mai completeze macar cu unul. Il intalnisem pe acest producator cu un an inainte cand fusesem invitat sa dirijez orchestra festivalului San Remo si ne inteleseseram foarte bine, asa ca m-a sunat si m-a intrebat daca nu vreau sa vin sa dau o proba in fata lui Ray Charles ca sa cantam impreuna.

Acolo am avut emotii!! Dupa ce am trecut proba cu Ray, a trebuit sa le castig increderea muzicienilor americani care se gandeau “cine naiba e francezul asta care a aparut printre noi?!” Am repetat impreuna, le-am castigat increderea si concertul de la Paris a fost foarte indragit. De fapt, a fost un succes atat de mare ca am plecat in turneu mondial un an in aceeasi formula. Ultimul spectacol a fost in Australia, avandu-l in deschidere pe Bob Dylan. Ceva incredibil pentru cineva care in copilarie asculta impreuna cu fratii sai discurile cu Ray Charles.

O intamplare din categoria nimic nu e imposibil.

Da. Astazi obisnuiesc sa le spun studentilor ca te pregatesti o viata intreaga pentru cateva clipe in care un tren face statie in fata ta. Il prinzi, ti se poate schimba viata. Daca-l ratezi, e doar vina ta, ca n-ai fost suficient de bine pregatit. Dincolo de deschiderea profesionala care a urmat dupa acest concert, pentru ca producatorul respectiv a facut si un album cu mine, prietenia pe care am dezvoltat-o cu Ray Charles, o relatie tata-fiu, e nepretuita pentru mine. Ray era un om minunat pana… greseai ceva in muzica. Atunci nu-ti accepta nicio scuza.

Sa vorbim putin de muzica de film. Dincolo de povestea filmului care da o directie pentru muzica care urmeaza sa fie scrisa pentru un film, cat de diferit a fost sa lucrati cu Martin Scorsese comparativ cu lucrul alaturi de prietenul dvs. Michel Gondry?

Marty e un artist care stie in detaliu ce vrea, care are o cultura muzicala gigantica, un artist care nu se teme sa utilizeze muzica la intreaga ei valoare in filmele sale, spre deosebire de regizorii tineri de acum. Muzica genereaza o anume teama in mintea unui regizor, pentru ca ea e independenta, isi e suficienta, poate crea singura o poveste si o imagine. Asa ca, pentru a avea relaxarea sa pui muzica in film, iti trebuie o cultura importanta si a filmului si a muzicii.

Si am sa dau un exemplu foarte exact. In Hugo e o secventa in care Sasha Baron Cohen intalneste o florareasa in gara, iar spectatorii aud pe fundal un cantec francez foarte vechi care se numeste Si tu veux Marguerite. Marty a vrut ca acel cantec – care se aude foarte in departare pe fundal – sa fie cantat de un copil si trebuia sa aiba atmosfera dintr-un anume film de Jean Renoir… Nu i-am spus niciodata, dar l-am pus pe copilul meu sa inregistreze acest cantec ca sa fie cat mai apropiat de ceea ce isi dorea Marty. Si cum spuneam, e o piesa care se aude foarte in departare.

Prin comparatie, Michel care e si el muzician, stie ce vrea, dar merge intr-o zona mai libera. Pentru La science des reves, care nu a fost un blockbuster, dar a devenit un film cult, am avut sansa sa ma lase sa fac o parte din muzica inainte de filmari… Iar aici am o poveste care seamana cu povestea cantecului tema din Titanic pe care James Cameron nu l-a vrut intial. Producatorul muzical a chemat-o pe Celine Dion, a inregistrat cantecul si cand Cameron l-a auzit, si-a schimbat parerea. Tema din La Science des Reves nu a fost acceptata initial (rade).

Morala acestor povesti este ca nu trebuie vazut compozitorul muzicii ca pe un prestator de servcii, el e parte din creatia intreaga a filmului.

Prin perspectiva profesorului care sunteti, ce i-ati spune elevului Jean Michel Bernard de la 12 ani daca l-ati intalni azi?

(Rade) I-as spune ca va veni o vreme cand va avea o multime de facilitati pe care nici nu si le imagineaza. Pentru ca, vedeti dvs., am cantat foarte multi ani la pian, am devenit copil artist pe un Steinway…

Dar astazi copiii muzicieni, chiar si proprii mei copii, nu mai simt nevoia sa mearga la conservator, nici nu mai e nevoie de asta. Le place muzica, nu i-au in discutie daca sunt sau nu capabili de performanta, dar nu ii mai obliga nimeni sa faca solfegii si sa exerseze in fiecare zi.

Cred ca un profesor poate sa distruga partea creativa a unui copil. Cand eram tanar am predat ca sa pot sa am un ban in plus, dar am fost un profesor teribil pentru ca nu eram pregatit sa inteleg copiii. Cred ca atunci cand dai de un copil talentat si pasionat de muzica, trebuie sa te porti cu el ca si cum ar fi o mare comoara.

Nu mi s-a intamplat nimic rau in copilarie cu vreun profesor, dar astazi daca ma intalnesc cu orice copil talentat il pretuiesc ca pe o comoara foarte rara.

Prezenta mea la TIFF2019 a devenit deja o traditie, la invitatia Nespresso, care este un sustinator al festivalului de la Cluj de 4 ani, fiind de altfel implicat in sustinerea si promovarea Festivalului de Film de la Cannes si a altor festivaluri importante.

Incepand de anul acesta, Nespresso are, in cadrul TIFF, si un VIP Lounge dedicat, cu diferite activitati proprii (spre exemplu, MasterClass-uri despre universul cafelei, workshop-uri pe diferite teme etc.), dar este si un spatiu perfect pentru a-ti incepe ziua savuros sau pentru a-ti seta diferite intalniri.

Clujeni (si nu numai), vineri va invit la un date cu un twist in VIP LOUNGE NESPRESSO :)

diverse

6 years ago

Clujeni (si nu numai), vineri va invit la un date cu un twist in VIP LOUNGE NESPRESSO :)

In acest an la TIFF v-am pregatit o surpriza care va fi plina de emotii si gusturi alese.

Ideea a fost a mea, ma ajuta simpaticii de la Nespresso sa o pun in practica. M-am gandit ca se potriveste cu vremea care se anunta la Cluj, dar si cu dorinta mea de a ma intalni cu o parte dintre cei din Cluj care ma citesc (multumesc, multumesc, multumesc) si imi mai scriu cate un mesaj.

Mai exact: va invit vineri, 7 iunie, intre 13.00 si 15.00 la un date cu mine:) in Piata Unirii, sus in VIP Lounge Nespresso, sa povestim despre filmele voastre preferate. Si filmele mele preferate.

L-am rugat pe Alin Dorobantu, coffee ambassador Nespresso, sa intre in joc, alaturi de noi.

Asculta conversatia noastra, intelege ce film ii place fiecaruia, isi face o idee din conversatie cam ce temperament suntem si… ne sugereaza pe loc un sortiment de cafea, in functie de ce intuieste despre noi.

Pe mine ma stie Alin de multi ani, o sa fie mai simplu, oricum cred ca poate sa afle repede ce cumpar din boutique-ul Nespresso, dar nu o sa-i spun nici eu filmul meu preferat din toate timpurile ca sa-l provoc la fata locului.

Colectia de povesti pe care ni le spunem, as vrea sa o pun pe blog, daca imi dati voie. Nu conteaza daca ploua, pentru ca avem totul acoperit … va fi chiar mai simpatic pentru ca ne vom incalzi cu o cafea (avem suficiente sortimente, cu diferite origini si profiluri aromatice, din care sa alegem) si povesti cool.

Sunt sigura ca va fi o experienta multisenzoriala de neuitat, voi fi foarte bucuroasa si emotionata sa va intalnesc si va astept cu mare, mare drag.

Pe vineri, 7 iunie, la in VIP Lounge Nespresso, sus, de la ora 13.00 pana la 15.00 cand Nespresso participa la aceasta mica bucurie si rasfat si asorteaza cate o cafea personalizata cu filmele noastre preferate.

Multumesc frumos Alin Dorobantu si Nespresso ca ati intrat in jocul meu.

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

carti simpa

6 years ago

De citit: Natiunea Spam – despre afacerile uriase din criminalitatea informatica, o carte si pentru fanii serialului Mr Robot –

Sambata am participat la Bookfest la lansarea unei noi colectii a editurii Corint, Corint Future – carti care vorbesc despre tehnologie, nu cu scopul popularizarii, ci mai degraba al constientizarii efectelor asupra business-ului sau al oamenilor.

Am citit primele doua carti din colectie – Spam Nation si Hello, World! – si am sa scriu pe rand despre ele.

Astazi Spam Nation, vazut din perspectiva mea.

(La lansare am vorbit alaturi de Julia Nagy – care face emisiunea de tehnlogie de la Antena 3 si lucreaza la stirile Europa FM – si de scriitorul Adrian Mihaltianu , iar gazda ne-au fost coordonatoarea colectiei – Ada Roseti si redactorul sef Corint – Ana Antonescu; ei erau mai optimisti si mai entuziasti decat mine in privinta efectelor tehnologiei si nu luasera cartile acestea doua atat de personal. Eu zic de multa vreme ca m-as muta in padure, departe de orice internet:) )

Spam Nation e o carte sub forma unei anchete jurnalistice realizata de Brian Krebs, jurnalist specializat de tehnologie si criminalitate informatica.

Krebs merge pe urmele unor companii care sunt responsabile de miliarde de spam-uri trimise in toata lumea, companii care – la capatul spamurilor trimise – fac afaceri cu medicamente ilegale (medicamente neaprobate de agentiile internationale medicamente, unele adevarate otravuri, altele droguri foarte periculoase), sau afaceri cu pornografie.

Pana la aceasta carte pentru mine spam-ul era categoria de mailuri care ma enerveaza, despre tot felul de prostii pe care nu le-am solicitat, venite in general de la site-urile pe care le-am vizitat macar o data in viata.

Primesc rar spre niciodata spam-uri cu oferte la viagra sau cine stie ce medicamente, oricum ajung in sectiunea de spam – cel mai adesea – si nu le deschid niciodata, in plus am antivirus de la bitdefender care –si face treaba foarte bine si nu ma lasa sa deschid pagini dubioase de pe internet.

Nu ma pricep la nimic ce tine de dark web, nu citesc si m-am lovit cu subiectul doar prin cateva filme sau articole legate de mari scandaluri.

Adica sunt un consumator nepriceput ca majoritatea.

Asa ca imaginati-va ca am fost foarte socata sa aflu ca sunt oameni care cumpara medicamente din promotiile pe care le primesc in spamuri.

E o secventa in carte cu o intamplare din Florida cand politia impusca un cetatean care, dupa ce consumase niste droguri luate de pe net, a inceput sa manance fata unui alt cetatean…

Krebs merge pe urmele creierelor din spatele afacerilor de miliarde cu spamuri – cei mai multi dintre sefii acestor companii fiind rusi foarte tineri, foarte influenti si, evident, foarte inteligenti.

Cartea are aproape structura unui roman politist, desi este nonfiction. Krebs isi pierde locul de munca de la whashingtonpost.com pentru ca departamentul juridic incepe sa-i faca necazuri si sa-i ceara sursele pentru articolele lui despre criminalitatea informatica, apoi redactorii sefi il pun sa scrie pentru trafic subiecte mai accesibile si sa lase anchete deoparte.

Jurnalistul isi da demisia, isi face un blog si continua cu dezvaluirile, munceste ani intregi ca sa ajunga la unul dintre cei mai mari infractori in spam – il viziteaza la mMoscova si il intervieveaza.

Dincolo de detaliile tehnice si de tot ceea ce constientizati despre spam citind aceasta carte, Natiunea Spam e si o poveste despre un jurnalist care merge pe drumul lui oricat de greu ar fi si care schimba lumea cu articolele lui (s-au inchis doua dintre marile business-uri ilegale online in urma anchetelor lui ) avand o etica incredibila.

La un moment dat il cheama FBI-ul si il intreaba de o companie noua care face spam, Krebs nu stie nimic de ea si primul gand e ca atunci cand ajunge acasa, sa sune la sursele lui sa afle dar imediat se gandeste ca poate sa fie o capcana si FBI sa-i urmareasca telefoanele ca sa-i afle sursele.

Asa ca prefere sa-si protejeze sursele .

Daca v-a placut Mr Robot, serialul cu Rami Malek care e acum si pe HBO, cartea asta o sa fie o fereastra catre lumea reala din care s-a inspirat filmul.

Cartea Natiunea Spam de Brian Krebs o gasiti deja in librarii (online, aici) si e important sa o cititi si daca vi se pare ca nu aveti treaba foarte multa cu spamurile. La sfarsit e un how to – cum sa va comportati in spatiul virtual ca sa nu fiti victime sigure ale criminalitatii informatice.

(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

filme simpa

6 years ago

(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

In aceste zile, fosta Bridget Jones – Renée Zellweger se reintoarce pe ecrane cu doua filme exceptionale.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte valul de ura de care s-a lovit domnisoara Renee acum cateva luni cand oamenilor nu le placea cum arata acum, cand au trecut anii peste ea (ca peste noi toti).

Renee si-a vazut de treaba ei, nu a comentat nimic si iat-o iesind pe piata cu o productie Netflix si cu un film de lung metraj pentru care are toate sansele sa fie nominalizata la Oscar.

Sa le luam pe rand.

In 2 zile, pe 24 mai, vor aparea pe Netflix mini seria What If, o thriller sexy despre o doamna foarte foarte influenta in Silicon Valley, un mix intre Black Mirror, Propunere Indecenta si Basic Instinct

In urmatoarea luna, Rene o va interpreta pe Judy Garland intr-un film biografic foarte emotionant, despre ultimii ani din viata actritei care a fost toata viata in atentia publicului pentru a sfarsi in foarte mare saracie.

Transformarea lui Rene este exceptionala si conform declaratiilor care tot apar, ea canta (a mai facut-o si la Chicago) toate piesele lui Garland in film.

Mi se pare minunat cum nu i-a pasat ei deloc de gura lumii si cum si-a vazut mai departe de treaba. Probabil ca la inceputul anului viitor va avea o noua nominalizare la Oscar.

(Gifs) O jucarie senzationala inspirata de sirul Fibonacci

diverse

6 years ago

(Gifs) O jucarie senzationala inspirata de sirul Fibonacci

Cand matematica se implica in arta pot rezulta obiecte surprinzatoare a caror mecanica pare ireala.

Iata o instalatie inspirata de secventa Fibonacci

care contine 21 de benzi metalice de dimensiuni diferite si absolut niciun mecanism mecanic.

Miscarea fluida si forma pe care o ia instalatia (care poate fi oricand o super jucarie) sunt date de energia kinetica care e imprimata obiectului in functie de cum este tinut.

Instalatia se cheama Square Wave este create de artist Ivan Black care a si declansat o campanie Kickstarter pentru productia in masa a acestui obiect.

diverse

6 years ago

(video) N-ati fost la Noaptea Muzeelor?! Iata 3 executii cu Inteligenta Artificiala in lucrari ale artistilor contemporani –

Saptamana care s-a incheiat a fost una foarte bogata pentru mine in evenimente culturale – 3 spectacole de teatru, 3 expozitii, doar o singura seara pe care n-am petrecut-o in oras la un eveniment.

A fost o incantare sa vad ca se suprapun evenimente din Sezonul Romania Franta, cu Romanian Design Week si cu Noaptea Muzeelor, iar bucurestenii au de ales dintre foarte multe evenimente si pot sa mai faca un pas mic pe scara unei culturi vizuale, de design etc.

Stiu ca pentru ce mai mult genul acesta de evenimente sunt doar oportunitati de iesiri mondene, dar expunerea repetata la frumos iti creeaza o obisnuita, te ajuta la educatie, asa ca si cand te astepti mai putin inveti lucruri care te fac mai bun si te pot ajuta sa te inconjori de frumos in viata ta private (de la hainele pe care le porti, la obiectele pe care le detii acasa).

Romanian Design Week e la editia nr 6, Noaptea Muzeelor e la editia 15, One Night Gallery – prima galerie de new media art din România – are un an vechime dar 10 editii pentru ca sunt lunare, cu extensii speciale – galerii pop up si expozitii colective. In ultimii ani au aparut muzee private – Vezi Muzeul recordurilor sau Muzeul de Arta Recenta – iar galeriile private au inceput sa aiba activitate mai intensa.

Sigur ca mai e mult pana departe, ca mai avem de crescut in comparatie cu Milano, de exemplu, care in Design Week are in fiecare magazinas, cafenea sau spatiu expozitional o expozitie tematica in care promoveaza lucrari ale unor designer tineri sau creatii dedicate ale unor designer consacrati. Dar faptul ca incepem sa cream infrastuctura, platforma, pentru ca tinerii sa-si expuna lucrarile si, pentru ca sunt din ce in ce mai multi participant, brandurile comerciale incep sa investeasca in activari care tin de arta.

La Romanian Design Week am vazut cateva instalatii foarte ingenioase ale unor branduri comerciale, dar –asa cum stiti, pentru ca am mai scris despre asta – una dintre activarile care-mi sunt cele mai dragi e cea de la Samsung cu aplicatia dAReBySamsung prin care lucrari contemporane prind viata.

In Noaptea Muzeelor au fost doua activari speciale cu aceasta aplicatie.

La Muzeul de Arta Recenta au fost 6 lucrari care au putut fi accesate si prin aplicatia dARebySamsung, iar realitatea augmentata a ajutat ca publicul sa afle informatii in plus despre lucrarile in cauza.

Iata Al treilea sex al lui Dumitru Gorzo asa cum se vede el via dAReBysamsung

[video width="848" height="480" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/VID-20190518-WA0004.mp4"][/video]

Sau lucrarea Ancai Muresan – Dulapul

[video width="848" height="480" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/VID-20190518-WA0002-1.mp4"][/video]

Aceasta este o executie informativa prin aplicatia dARe, dar in aceeasi seara cu aceeasi aplicatie a mai fost o executie foarte interactiva si atractiva pentru generatia care traieste in digital la One Night Gallery cu lucrarile lui Sebastian Pren. Afisele lui au fost animate si au devenit 3D cu prelungiri ale ideei in virtual, gratie aplicatiei.

[video width="720" height="1280" mp4="http://bazavan.ro/wp-content/uploads/2019/05/1558204281150.mp4"][/video]

Pentru mine e o mare mare bucurie sa vad copii – 12-14 ani care se uita la asemenea lucrari prin telefon si ii auzi cum exclama woooow! E cea mai frumoasa forma prin care poti sa aduci in salile de expozitii si tineri care nu sunt atat de interesati de stilurile de desen, de tendintele in arta. Dar expunerea repetata la asemenea intamplari le creeaza o baza vizuala si le dezvolta gustul fara sa-si dea seama.

Sigur ca tehnologia e la inceput in materie de implicare in arta, in design-ul de expozitie, dar faptul ca avem si noi asemenea intamplari in seri in care intrarea e gratuita e un pas foarte foarte important in educatia alternativa.

M-am intalnit la One Night Galley cu Sebastian Pren care e protagonistul si al unei mini expozitii in Romanian Design Week. Eram langa un ecran unde se afla si un computer foarte performant care, folosindu-se de Inteligenta Artificiala, genera tablouri cu oamenii care-i apareau in cadru, tablouri in stilul ilustratiilor sale. L-am intrebat daca nu ii e teama ca o sa-i ia job-ul un computer. A ras si s-a aparat astfel “computerul genereaza imagini pe baza a doar 6 dintre lucrarile mele”.

Descarcati-va de aici aplicatia dAReBySamsung ca sa fiti siguri ca o aveti cand va apare intr-un muzeu insemnul ca puteti vedea putin mai mult despre o lucrare, decat tabloul in sine. Google Play (link) si App Store (link)

O lume paralela – un proiect foto foarte potrivit pentru zilele de dinaintea unui vot –

diverse

6 years ago

O lume paralela – un proiect foto foarte potrivit pentru zilele de dinaintea unui vot –

Se vorbeste foarte mult despre statul paralel si despre Justitia paralela, statul subteran si toate aiurelile pe care le-au inventat niste consilieri si le preiau si turcii, si ungurii si polonezii… peste tot unde e aroma de dictatura.

Artistul turc Uğur Gallenkuş a realizat o serie de lucrari cu tema Lumea Paralela ca sa arate conflictul lumilor privilegiatilor fata de cei saraci sau aflati in zone de conflict.

Sigur ca stim imagini similare dar puse asa, fata in fata, fotografiile capata mesaje mult mai puternice.

Gallenkuş lucreaza la acest proiect de cativa ani, iar acum a atras atentia lumii intregi cu munca lui.

Mie mi se pare un mesaj potrivit pentru aceasta saptamana in care vom merge la vot. Avem nevoie de intelegere si empatie pentru cei saraci sau defavorizati si depinde de noi sa ii ajutam si pe ei a aiba o viata mai buna. Depinde de alegerile noastre.

(foto) Adele i-a facut cadou viitorului fost sot o casa de 10 milioane de dolari –

diverse

6 years ago

(foto) Adele i-a facut cadou viitorului fost sot o casa de 10 milioane de dolari –

E foarte bine sa fii sotul lui Adele si sa mai si divortezi: la despartire iti face cadou o casa de 10 milioane de dolari in acelasi complex select unde ai locuit cu fosta nevasta.

Aceasta este casa pe care Adele tocmai a cumparat-o pentru in curand fostul sot (pentru ca nu s- a pronuntat divortul), casa in care sunt 5 dormitoare si 6 bai, piscine, terasa spectaculoasa, tot deranjul.

Dar ceea ce e cel mai tare in aceasta casa – si nu am mai vazut pana acum in niciuna dintre casele pe care le-am tot postat pe aici – e biblioteca imensa cu 2000 de volume.

Nu stiu daca le raman si cartile la vanzarea casei sau daca domnul viitor fost sot tre sa-si aduca el biblioteca, caz in care banuiesc ca vor scoate rafurile astea spectaculoase din casa.

Casa a apartinut producatorului de film Michael Hertzberg, el era cel care a detinut cartile.

In cartierul unde este casa – o enclava foarte bine pazita si separata de ochii muritorilor de rand – mai locuiesc Cameron Diaz, domnisoara Katy Perry, Penelope Cruz cu domnul Javier Bardem, Ashton Kutcher si Mila Kunis, Jennifer Lawrence, Ellen deGeneres si au o casa si Nicole Kidman cu domnul Keith Urban.

Practic daca dau un party la coltul casei aduna jumatate de Hollywood.

(interviu) Angus Buchanan, despre bun gust si educatie in arta cu set designerul care a lucrat pentru Vogue, Mario Testino sau Dior-

diverse

6 years ago

(interviu) Angus Buchanan, despre bun gust si educatie in arta cu set designerul care a lucrat pentru Vogue, Mario Testino sau Dior-

In cateva saptamani se lanseaza in Romania un restaurant al carui concept a facut super valuri la Londra. Le Bab.

Creat de doi tineri teribili ai segmentului horeca londonez – Stephen Tozer si Ed Brunet – LeBab propune kebab gourmet intr-o bucatarie deschisa, cu ingrediente proaspete pregatite integral in bucataria restaurantului, in fata clientilor.

In Londra au plecat de la un restaurant LeBab si – in 4 ani – au mai dezvoltat inca doua restaurante – Maison Bab si Kebab Queen, cel din urma fiind cea mai luxoasa si mai rafinata dintre creatiile lor – un concept de fine dining care te plimba prin aromele si gusturile din Orientul Mijlociu cu un extravangant meniu de degustare in 7 etape. Meniul e creat Manu Canales care a fost sous chef la legendarul Le Gavroche (unde a mai lucrat de-a lungul timpului si Gordon Ramsay, dar si colegul de la Le Bab- Ed Brunet), restaurant care are doua stele Michelin.

( preparate din Le Bab Queen create de Manu Canales)

In Romania, Le Bab va fi operat de cei care au si FishHouse (Jan van Groningen, Vik Salic si Zoran Savic) un restaurant care si-a castigat deja un renume in Bucuresti. La Le Bab Bucuresti Executive Chef va fi Doug Faulkner, care a fost deja Chef la Le Bab in Londra.

Le Bab Bucuresti va fi deschis pe Calea Victoriei 12A.

Cum pregatirile se desfasoara in toata forta, zilele trecute s-a aflat la Bucuresti echipa britanica din spatele Le Bab, asa ca l-am putut intalni pe Angus Buchanan a carui munca de inceput e legata de reviste Vogue sau Harper’s Bazaar sau prezentari Dior si Galliano care au facut istorie in lumea modei. Angus este cel care a facut designul interior pentru cele trei restaurante din Londra si care lucreaza acum ca sa dea un chip frumos Le Bab-ului de la Bucuresti.

Cum Angus Buchanan vine dintr-o familie de artisti – mama a fost stilist la Vogue UK, tata a facut parte din echipele care au creat branduri importante de design interior, Fired Earth sau Oka – si a inceput sa munceasca in lumea modei de la 17 ani, am vrut sa vorbim despre educatie, despre cum poti sa reusesti in lumea creativa a modei si designului si – mai ales – cum poti sa-ti dezvolti bunul gust.

(Pentru ca noi avem in bagaj multi ani de comunism, iar burghezimea romana a fost anihilata si rareori a putut sa se exprime in zona artelor in ultimii ani, noua romanilor ne lipseste educatia pur sange despre arta si frumos, facuta odata cu cei 7 ani de acasa. Efectele sunt reflectate foarte aproape de noi: in felul in care ne imbracam, ne machiem si ne decoram casele. De aceea, am insistat sa vorbesc cu Angus despre educatia gustului bun si despre dezvoltarea unei culturi vizuale)

“Casa in care am crescut e un loc incredibil, eclectic, cu mobilier de peste tot din lume, tata e foarte indemanatic la reparat/ construit lucruri, mama e un colectionar rafinat, asa ca intotdeauna am vizitat anticariate, colectii private cu obiecte rare. Eram ca intr-un décor pentru un film. O casa magica… A fost un loc incredibil unde sa cresti cand esti copil si nu m-au obligat niciodata sa fac o alegere sau alta. Nu era o casa mare, doar ca e plina cu lucruri incredibil de frumoase… si inauntru si afara… nu existau delimitari intre gradina si terasa si casa, totul era in prelungire….

Nu mi-au spus niciodata asta e frumos, asta nu e… Pur si simplu, am trait acolo si am simtit cum erau… Dar nu cred ca poti sa inveti pe cineva ce e bunul gust…il ai sau nu, e unul dintre acele lucruri cu care te nasti…”

Ai inceput sa muncesti la 17 ani, la varsta aceea, tinerii vor sa se distreze nu sa munceasca…

Pai pentru mine era distractie. N-a fost niciodata sentimentul de “munca”. Chiar si astazi, tot ceea ce fac poate fi numit cu greu munca pentru ca fac ceea ce imi place.

La 17 ani m-am dus sa muncesc pentru Mario Testino. Sa calatoresti prin toata lumea dupa un fotograf care face pictoriale de moda pentru revista e cea mai mare distractie pe care poate sa o aiba un adolescent. Toti prietenii mei erau la universitate si isi faceau temele la literatura sau stiinte in timp ce eu calatoream. Si mi-am zis “stiu exact ce as vrea sa fac, sa lucrez in aceasta lume uimitoare care e industria modei. Sa construiesc lucruri, sa pun laolalta oameni…”

Copiii tai sunt foarte mici (n.mea. are un baietel de 8 luni si o fetita de 3 ani), dar daca atunci cand vor creste vor veni la tine si iti vor spune “vreau sa fac o munca creativa”, ce ai sa le spui?

Cred ca as fi putin ingrijorat… Eu am fost foarte norocos, sunt constient de asta si sunt foarte recunoscator. I-as incuraja pe copiii mei, sigur ca i-as incuraja. Asa cum au facut parintii mei cu mine, i-as incuraja sa faca orice le-ar placea sa faca.

Cred ca lumea creativa este acum mult mai mare decat inainte, datorita computerelor. Acum poti sa fii creativ in tehnologie, poti sa fii antreprenor si sa creezi website-uri, un job care nu exista cand eram eu tanar, sau poti sa creezi muzica, sunt posibilitati infinite.

Cand am inceput si mi-am propus sa fiu fotograf a aparut fotografia digitala si, brusc, toata lumea a devenit propriul fotograf. Dar ceea ce fac eu – si ii incurajez si pe cei care lucreaza cu mine sa faca – este sa nu se fixeze intr-un singura ramura de activitate, sa se dezvolte in mai multe directii. Eu fac decoruri cu mare drag, dar fac si design de interior si branding, sunt Creative Director – nu m-am oprit intr-o singura specializare. Asa ca le-as spune copiilor mei – incercati sa aveti cat mai multe optiuni si fiti deschisi la nou.

Ce i-ai spune unui tanar de 17 ani care vrea astazi sa faca un job ca al tau?

I-as recomanda sa invete sa lucreze cu computerul cat mai mult. Eu nu am facut asta si m-a ajuns tehnologia din urma. Am angajati care fac desene pe computer pentru mine, eu desenez in continuare cu creionul pe hartie. Asa ca le-as spune sa invete toate programele de desen si prelucrare foto, la cursuri private sau la universitate, oriunde, dar sa stapaneasca foarte bine aceste unelte. Pot sa fie entuziasti, foarte creativi si talentati, dar astazi daca nu stapanesti si uneltele de tehnologie e greu sa-ti gasesti un job.

Genialul set director Michael Howells a spus despre tine ca ai tipologia celui care stie sa rezolve oricand o problema. Cum ai ajuns sa ai acest mind set de “totul e posibil”? (n.mea. Howells a fost considerat un Fellini al scenografiei; pe langa mari prezentari de moda, a lucrat in cinematografie si pentru Peter Greenaway la scenografia filmului “The Cook, the Thief, His Wife, and Her Lover – care a avut costume semnate de Jean Paul Gaultier, dar si pentru multi premiatul serial tv Victoria, despre tineretea reginei Victoria)

Cand esti scenograf cea mai mare problema e sa indeplinesti viziunea pe care ti-a propus-o directorul de creatie sau fotograful si trebuie sa faci asta cu cat mai putini bani. Uneori ca set designer ai situatii nebunesti – intr-o camera de hotel la etajul 20 trebuie sa construiesti o gradina exterioara. Si nu-ti pui problema ca nu se poate, pur si simplu trebuie sa o construiesti pentru ca asta vrea fotograful. Si mintea incepe sa lucreze – cum ajungi in camera aia, cum construiesti, cum protejezi totul de mizerie, cum faci curat… Totul vine cu experienta. L-am vazut pe Michael dand viata unor decoruri incredibile, locuri care pareau din lumi fantastice si, privind cu atentie, am inceput sa inteleg mecanismele din spatele unor asemenea proiecte: cum pui totul laolalta, cum obtii tot ce e mai bun de la oamenii cu care lucrezi.

Nu poti face nimic de unul singur in aceasta meserie, trebuie sa ai o echipa, trebuie sa ai abilitatea sa recunosti la ce e bun fiecare om din echipa ta si cine poate face mai repede dar bine un anume lucru.

Sunt foarte norocos ca Michael m-a ales sa fac parte din echipa lui si mi-a dat voie sa gresesc ca sa cresc – pentru ca e inevitabil, faci greseli, dar inveti din ele… Ajungi sa fii bun la a gasi solutii la problemele de pe un set dupa ce te confrunti cu multe si capeti incredere in tine.

(set creat pentru US Vogue)

(Cabbage And Roses, set design Angus Buchanan)

Da-mi un exemplu de o situatie in care te adaptezi…

Chiar la Le Bab… Spatiul din camerele in care creezi proiectul e intotdeauna o problema: ai multe elemente de pus – de la bucatarie, toalete, spatii auziliare pentru depozite…

Ceea ce vom face in Bucuresti e diferit putin de ceea ce avem la Londra. Pentru ca aici avem o cladire mult mai interesanta… As spune chiar ca e o cladire uimitoare.

Cand am inceput lucrul, am scos toata dusumeaua, am daramat peretii si am ajuns o podea din mozaic venetian… Pentru mine a fost ca si cand am gasit aur! De la aceasta podea am construit totul. In Londra avem restaurante in cladiri noi, asa ca e putin altfel designul, construim in jurul lor.

imagini din Maison Bab, Londra.

Oricat de mult mi-ar placea sa lucrez cu computerele si oricat de perfomante ar fi programele de astazi, imi place sa lucrez cu o macheta la scala mica a locului si sa testez cum sa amplasez totul…

Sa rezolvi problemele care apar, sa gasesti solutii, e pentru mine doar o chestiune de a privi dintr-un unghi diferit, sa vezi altfel spatiu de lucru, ca si cum ai avea in fata o macheta pe care o rasucesti in toate directiile.

De fapt cred ca asta vine si din faptul ca sunt dislexic, iar scoala n-am fost bun la citit, la a lucra cu numere… A trebuit sa vad lucrurile altfel ca sa gasesc rezolvare…

Ti-a afectat increderea faptul ca ai fost diagnosticat cu dislexie?

Eram mic cand m-au diagnosticat, mi-au explicat si nu am avut probleme. M-am luptat mai mult la scoala la partea academica, dar imi placeau artele, tot ce tinea de visual, asa ca nu am fost afectat, nu am avut probleme cu increderea in mine…

Am avut noroc la scoala pentru ca imi placeau alte materii si m-am concentrat pe ele, si am avut prieteni minunati… Nu mi-am facut niciodata probleme ca nu sunt bun la matematica sau la fizica, parintii nu au pus niciodata presiune pe mine sa iau note foarte mari la scoala si m-au lasat sa-mi gasesc bucuria in alte materii. Imi placea sa fac teatru, dar nu ca sa fiu pe scena ci ca sa construiesc pentru spectacole diferite lucruri. Nici nu stiam ca se cheama scenografie sau décor, eu imi doream sa mesteresc obiectele care puteau fi folosite in piesele de teatru.

In epoca instagramului cand lumea face fotografii la orice, esti influentat de asta in ceea ce creezi cand faci designul unui loc?

N-ai incotro, trebuie sa iei in calcul asta! E o binecuvantare dar si un blestem (rade).

Inainte, inainte de a ma apuca eu de design, se mergea pe sistemul clasic de recenzii – erau invitati specialistii, vedeau, testau si scriau… Acum, absolut fiecare client pe care-l ai e un critic care-si face propria recenzie. Face fotografii care ajung pe google, pe Instagram… peste tot.

Si-atunci fiecare element din décor trebuie sa fie perfect, te face sa-ti ridici nivelul si sa incerci sa faci lucruri fara cusur. Pentru mine, in termeni visuali, e foarte important ca fiecare detaliu sa fie cat mai aproape de perfectiune pentru ca nu stii niciodata unde vor sta clientii si cum va fi unghiul fotografiei. Imi place sa ma asez pe fiecare scaun din restaurant si sa ma uit la fiecare detaliu din jur…

Dar lumea revistelor ca Vogue, Harper’s Bazaar, unde ai lucrat o vreme, cum crezi ca e afectata de social media?

Lumea revistelor e intr-o lupta pentru supravietuire, sper ca vor ramane cat mai multe pe piata… dar e o media diferita e un produs facut cu mai multi bani, cu retouching, cu set-uri sofisticate. Instagramul e ceva ce consuma foarte repede, pe cand o revista o pastrezi o colectionezi, o analizezi mai mult. Sunt medii atat de diferite…

Pentru mine instagramul e o cultura trecatoare, pasagera, ceva ce arunci imediat, de unica folosinta. Cum sunt story-urile pe care le folosesc des ca sa transmit ceva, dar ele dispar in 24 de ore.

Inainte pentru un shooting produceam fotografii si atat. Acum intotdeauna e vorba si de video, asa ca la conceptul creativ se discuta pe mai multe directii – nu doar despre décor, model si geometria cadrelor, acum vorbim si despre directia creative a video-ului care va rezulta, despre muzica pe care o folosim in video-ul respectiv… Acum un shooting e multi dimensional iar spectatorul are mai multa informative, mai mult continut.

Sigur ca asta iti cere o alta atentie la detalii de la fotografii la video in partea de set up, dar cred ca e o evolutie, ii dai mai mult celui care e pasionat de moda.

(rezidente private Londra, design interior semnat de Angus Buchanan)

Ai 33 de ani, ai in portofoliu proiecte foarte mari si n-ai ego-ul artistului care a facut multe. Care-I secretul?

Stiu ca meseria aceasta nu o faci singur. Nimic din ceea ce am facut nu a fost doar contributia mea, mereu am fost parte dintr-o echipa pe care am coordonat-o sau doar am facut parte din ea. In plus, cred ca ma ajuta si sotia mea sa raman cu picioarele pe pamant si sa construim ceva durabil si sustenabil pentru copiii nostri.

Puteti descoperi partea creativa in design interior a lui Angus Buchanan in noul restaurant Le Bab Bucuresti care se va deschide in doar cateva saptamani pe Calea Victoriei 12A.

evenimente-noaptea-muzeelor-2019-bucuresti

5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

diverse

6 years ago

5 expozitii unicat de urmarit sambata in Noaptea Muzeelor –

Stiti pasiunea mea de a prezenta in spatiu public expozitii care ies din tipare, care implica spectatorii, care sunt aduse in zilele noastre prin tehnologie si care, inainte de orice, ne deschid mintea… sunt ca niste trepte pe care urcam pas cu pas catre o lume mai creativa, mai frumoasa.

Asa ca si de Noaptea Muzeelor, editia 2019, va recomand cateva expozitii atipice… luati-va si copiii, daca aveti, la acest gen de expozitii: o sa le deschideti noi perspective si nici nu stiti cum li se aprinde cate un beculet pentru o noua pasiune – in sport, in stiinte sau catre arta…

„Cel mai mic muzeu din Romania” – un performance super simpatic si, garantez, foarte emotionant.

E un muzeu mobil care va putea fi descoperit in fata mai multor institutii pe parcursul noptii. Timp de 20 minute in fiecare loc este expuns un singur exponat: costumul renascentist de dama Madrigal.

Piesa expusa, simbol nu doar al Corului Național de Camera „Madrigal – Marin Constantin”, ci si al vietii culturale din Romania va fi insotit de fiecare data de un performance artistic – un mic concert sustinut de copiii din corurile care fac parte din Programul National Cantus Mundi.

Pentru cine nu stie, programul national Cantus Mundi e una dintre cele mai spectaculoase activitati educationale alternative din Romania: 1274 coruri, 558 unitati scolare implicate, 41755 de copii și tineri, 2229 de dirijori instruiti, plus disciplina pe care o dobandesc copiii in pregatirea pentru cor, plus dezvoltarea culturii muzicale, plus lucrul in echipa… Cand o sa-i vedeti pe cei mici cat de profesionist canta, desi nu vin din scoli de muzica, veti fi foarte impresionati!

O sa va intalniti cu ei pe parcursul noptii in Muzeul Naţional al Taranului Roman, in fata Muzeului National de Istorie Naturala “Grigore Antipa”, Muzeul National “George Enescu”, Muzeul Colectiilor de Arta, pe platoul Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I” si la Muzeul Municipiului Bucuresti – Palatul Şuţu.

Muzeul de Artă Recentă (MARe) are una dintre cele mai cool expozitii, dar in acelasi timp si foarte actualizata la nevoile si obiceiurile de conssum ale oamenilor care nu-si petrec mult timp in expozitii.

Stiti ca v-am mai povestit de aplicatia dARe by Samsung cu ajutorul careia anumite lucrarile din expozitii prind viata, sunt in miscare, animate. La MARe trebuie sa aveti acesta aplicatie pentru ca se vor deschide prin realitate augmentata cateva lucrari de arta contemporana – Ion Grigorescu (Geniul), Anca Mureșan (Dulapul), Corduța Cernea (Complicity), Dumitru Gorzo (Al treilea sex), Regele Ionescu (Documentar), Ștefan Ungureanu (The visible effort), Nicolae Comanescu (Big Smile si fara ochi).

Sa vezi ca o lucrare de Gorzo sau de Comanescu prinde viata in telefonul tau, ba chiar sa poti sa-ti salvezi in telefon versiunea animata a respectivei lucrari este next level in arta contemporana. E atractiv pentru tineri si, ceea ce ma bucura pe mine foarte mult, e o forma de promovare la care nu ne-am fi asteptat niciodata – tinerii sunt atat de incantati de versiunea augmentata a lucrarilor incat le dau share in social media…

Am pile la MARe si ma duc ambata mai devreme sa aflu povesti din spatele muncii pentru augmentarea acestor lucrari ca sa puteti sa aflati informatii si daca nu ajungeti sambata seara. In caz ca ajungeti aici evenimentul de fb…

Puteti sa descarcati aplicatia de aici, ca sa fiti pregatiti – Google Play (link) si App Store (link)

Un alt muzeu super simpatic pe care-l puteti vedea intre muzeele serioase cu colectii importante de arta, este Muzeul Recordurilor care a fost recent deschis.

Expozitia temporara deschisa in acest moment la Muzeul recordurilor este … cea mai mare colectie de fiare de calcat din lume: 35.000 de exponate. Expozitie omologata de Guiness Book of Records. Cred care e o expozitie la care copiii se vor distra foarte mult si o sa prinda gustul muzeelor pentru ca are lucruri tangibile pentru ei, le pot intelege usor… cele mai vechi exponate sunt de acum 2000 de ani, din China.

Muzeul Recordurilor (Str Parfumului 25-27) e deschis intre orele 18.00 si 23.00. O sa fie o calatorie interesanta in timp, dar si in istoria modei, veti vedea…

La Odeon, o sa va foloseasca din nou aplicatia dARe by Samsung pentru ca e o expozitie interactiva in care lucrarile prin viata… E vorba despre o expozitie din seria One Night Gallery, un nou artist contemporan, Sebastian Pren – graphic designer și ilustrator, pasionat de tipografie și forme geometrice. In aceasta expozitie – care ATENTIE! E DOAR PENTRU O SEARA – . se va intampla live o nouă inovație în peisajul artistic local, prin folosirea realității augmentate tridimensionale: culorile vii, formele geometrice și alte elemente vizuale din ilustrațiile lui Pren vor fi amplificate prin folosirea aplicației într-o experiență 3D.

Terenul de joaca imaginat de Pren la Teatrul Odeon va fi transpus in instalatii supradimensionate si animatii hipnotizante, iar prin intermediul aplicației dARe by Samsung vizitatorii vor putea vedea dincolo de realitate si chiar pasi intr-o lume tridimensionala derivata din compozițiile artistului – o demonstratie de cum poate fi implicata Inteligenta Artificiala in arta. Aceasta tehnica se numeste transfer de stil artistic (am mai scris aici despre asta) si foloseste deep learning (retele neuronale artificiale) pentru a invatat elementele grafice care compun si definesc stilul in care este realizată o anumită imagine, în acest caz lucrările lui Sebastian Pren, iar vizitatorii se pot vedea transpusi live în această lucrare de artă generativă.

Bonus la 4. Daca sunteti in zona Calea Victoriei – Teatru Odeon, vis a vis, la Teatrul de Revista Constantin Tanase la fiecare 30 de min e un program interactive prin care e prezentata o parte din istoria dansului. Te si provoaca balerinele de acolo, la cateva miscari pe care le inveti la fata locului.

La Muzeul Antipa , ca de obicei, sunt activitati surprinzatoare din care invata si copiii, si adultii. Nu v-ati fi asteptat la o asa asociere, dar in Antipa sambata se deschide o expozitie despre… Rugby.

RUGBY, NATURAL! este o expozitie care face parte din Sezonul România-Franța si este gandita si realizata de Muzeul de Istorie Naturala din Toulouse. Expozitia prezinta elementele naturale identificate in emblemele diferitelor echipe nationale de rugby si explica valoarea culturala a simbolurilor naturale, pentru tarile si populatiile respective. Sunt prezentate originile naturale si istorice ale emblemelor fiecarei echipe, de la cocos la scai, de la cires la antilopa saritoare…

Expozitia ramane in circuitul de vizitare pana pe 30 iunie si va asigur ca veti vedea cu alti ochi si ideea de expozitie, dar si cea despre lumea din spatele unui logo al unei echipe sportive.

Antipa mai are ceva foarte simpatic pentru sambata noaptea. Ca sa nu se mai plictiseasca cei care stau la coada la intrare (stiti ca sunt niste cozi uriase in fiecare editie a Noptii Muzeelor), muzeul Antipa are o aplicatie – Questo – unde ai un traseu digital prin muzeu pe care-l poti explora gratuit…

Bonus la punctul 5. Si daca ajungeti la Antipa, traversati si la Qreator unde pana la 2 noaptea puteti vedea o instalatie in care cateva dintre lucrarile unor mari pictori romani (Stefan Luchian, Corneliu Baba, Theodor Aman, Octav Bancila, Nicolae Toniza) vor prinde viata.

Sambata noaptea ma duc la cateva dintre expozitiile de aici asa ca pe instagramul meu o sa vedeti cateva imagini daca nu ajungeti la muzee.

(foto red carpet) French Glamour in prima zi a Festivalului de Film de la Cannes –

filme simpamoda

6 years ago

(foto red carpet) French Glamour in prima zi a Festivalului de Film de la Cannes –

Aseara a inceput Festivalul de film de la Cannes, una dintre cele mai importante competitii cinematografice din lume.

Si anul acesta avem si noi un regizor si un film romanesc in competitie – Corneliu Porumboiu si La Gomera, un film cu Vlad Ivanov in rolul principal.

sunt 21 de filme in concurs iar printre regizorii care au treaba in festival anul acesta sunt… Pedro Almodovar, Xavier Dolan,Jim Jarmush, Quentin Tarantino, Ken Loach, Jean-Pierre şi Luc Dardenne, adica o minunatie de competitie, mai mult decat un campionat mondial al cinematografiei.

Altfel, Festivalul de film de la Cannes e unul dintre cele mai bine manageriate in materie de invitati care sa genereze PR & glamour care sa aduca noi sponsori. Iata o parte dintre vedetele prezente aseara pe covorul rosu la gala de deschidere.

(codul vestimentar e glamour chic… adica nu e obligatoriu sa ai rochie lunga, n schimb trebuie sa porti tocuri – daca va aduceti aminte acum cativa ani a fost si o disputa pe aceasta tema pentru ca nu au primit o actrita care nu avea tocuri si in zilele urmatoare, colege de breasla distribuite in alte filme s-au descaltat ostentativ pe covorul rosu)

Alessandra Ambrosio

Amira Casar

Araya Hargate

Caroline de Maigret

Elle Fanning

Cloe Sevigny

Carlotte Gainsbourg si Javier Bardem

Estelle Lefebure

Eva Longoria

Golshifteh Farahani

Gong Li

Natalia Janoszek

Maimouna NDiaye

Julianne Moore

Izabel Goulart

Romee Strijd

Selena

Tilda Swinton

Virginie Ledoyen

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Author : Cristina Bazavan