Author : Cristina Bazavan

arta pt viatase da finantare pentru fapta buna
diverse
13 years ago

se da finantare pentru fapta buna

sigur ati fost o data in spital. daca nu ca pacient, macar ca insotitor.

ati vazut durerea si neputinta oamenilor care brusc, oricit de mari ar fi – in ani, bani, greutate – devin fragili si se agata cu putere de orice privire care -i incurajeaza si care le spune “va fi bine”

exista nenumarate studii care arata ca puterea mintii noastre in asemenea situatii e la fel de influenta ca un medicament puternic, ca moralul in lupta cu boala e ca o scara pe care, dupa ce o urci, ajungi la lumina.

tocmai de aceea, orice vorba buna din spital, orice intimplare care ridica moralul unui pacient inseamna enorm.

**

in cazul in care credeti acelasi lucru si stiti oameni care ar putea face proiecte pentru pacienti – teatru, muzica, pictura, magie etc – anuntati-i de competitia Arta pentru viata.

un sponsor pune la bataie 15.000 de euro pentru finantarea de asemenea proiecte si, i-am verificat, vor sa faca asta din credinta, nu pentru imagine.

cum i-am verificat… i-am intrebat: ce e mai important? sa se scrie despre actiune sau sa va fie mentionat numele?

si-au raspuns: sa se inscrie cit mai multi oameni cu proiecte.

***

asa ca, daca sunteti artisti si aveti un proiect care credeti ca va bucura pacientii din spitale, aplicati aici pentru finantare. proiectul nu e doar pentru Bucuresti, asa ca Iasi, Cluj, Sibiu, Timisoara si orice alt oras din tara, si voi aveti artisti . si voi puteti face fapte bune…

si dati mai departe vestea; cum spuneam pentru sponsor e mai important sa se inscrie proiecte si sa bucure pacienti, decit sa-si vada numele. de asta nici nu i l-am scris:)

astazi sunt rare cazurile cind cineva finanteaza fapte bune, profitati de ele.

5
3703
london2012medalgoldce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1
diverse
13 years ago

ce designeri sunt implicati in olimpiada 2012, part 1

in doua saptamini incepe Olimpiada. ne vom uita cu sufletul la gura la televizor, sustinindu-ne compatriotii sau sportivi pe care nu-i cunoastem, din cine stie ce colt de lume, pentru ca in citeva secunde am simtit dorinta lor de lupta, simtul victoriei.

Pentru ca e la Londra, mai mult decit in oricare an Olimpiada va fi si despre design. asa ca iata o parte din designerii implicati in cea mai mare competitie sportiva a lumii.

Uniformele si echipamentul sportiv

Armani pentru Italia – a creat peste 50 de piese pentru bagajul sportivilor, tinute pe care daca nu le poarta in terenul de competitie, le vor etala prin satul olimpic

Stella McCartney pentru Anglia. Stella are antecedente in designul echipamentului sportiv – acum citiva ani a creat o linie speciala pentru Adidas.

Ralph Lauren pentru SUA, cu niste uniforme care seamana mai degraba cu ale insotitorilor de bord, desi in varianta initiala de schita erau mai stilysh.

Cedella Marley pentru Jamaica. Da, e fiica lui Bob Marley si are o linie de design care se numeste Catch A Fire. Cedella a fost subcontractata de Puma sa-i imbrace pe Usain Bolt & co.

Romania – Olah Gyarfas pentru brandul Patzaichin. Olah e cel care se afla in spatele brandului Rozalb de mura, un designer care are pentru fiecare obiect creat o filosofie si un scop artistic. (o alegere minunata, din punctul meu de vedere, felicitari cui a decis asta)

Decoratiuni, medalii si designerul lui Lady Gaga

costumele hostesselor care vor inmina florile in ceremoniile de premiere, dar si cele ale voluntarilor au fost create printr-un concurs la Royal College of Art.
Palariile pe care le vor purta hostessele sunt create de Zara Gorman – cea care ii face si palariile lui Lady Gaga.

Medaliile au fost create de David Watkins, dupa un brief realizat in colaborare cu cel care are in grija colectia de medalii si monede de la British Museum, Philip Attwood, iar logo-ul competitiei a fost creat de firma Wolff Olins , aceeasi pe care Aneta Bogdan o adusese sa realizeze brandul de identitate pentru Romania si care, pentru noi, n-a fost suficient de buna:)

***
mai sunt multi alti designeri care au treaba cu olimpiada 2012 si care expun in londra pe durata olimpiadei, dar despre ei miine:)

0
1530
me.intr-o dunga
personal
13 years ago

intr-o dunga

uneori mintea ajunge-ntr-o dunga cit un fir de par. ca pe marginea unei prapastii.

nu ai de unde sa stii ce e in fata, dar nici nu te intereseaza ce e in spate.

stai acolo, in capul tau, uitindu-te la… nici nu sti la ce sa te uiti.

respiri lent, tot mai lent si…

ai sa sari?

1
1835
Obiect_Cristina1o cina ca-n povesti: Amici di Peroni
diverse
13 years ago

o cina ca-n povesti: Amici di Peroni

merg rar la evenimente , chiar si cind e vorba de intimplari foarte exclusiviste: am tot felul de motive pe care le invoc – timpul, distanta, caldura etc – dar de fapt, de multe ori as putea sa trec peste toate astea si sa merg… daca as simti ca apartin lumii respective.

saptamina trecuta am mers la o asemenea cina fara sa stau pe ginduri (ma rog, am avut ceva dubii la lungimea rochiei, dar…) pentru ca o parte din invitati chiar sunt din lumea mea. sau mi-ar placea sa fiu in lumea lor.

e vorba de cina care celebra proiectul Collaborazioni by Peroni, proiect in care 3 artisti si-au unit talentul sub acelasi concept – elegant, rafinat, al fresco – ca sa creeze elementele unei cine ca-n povesti. Pentru distractie au avut fiecare artist si cite un insotitor la proiect, dar distractia a fost a insotitorilor, artistii au avut de munca.

asta e vaza care avea si o mica functie de iluminare, creata de Ana Wagner a carei insotitoare am fost eu. vaza a fost obiectul central al mesei, tot decorul a fost gindit in jurul ei.

a fost pictata manual de Ana si, desi nu vedeti in aceasta fotografie, o parte importanta din desen e din puncte de platina: mii de puncte desenate manual.

acesta este un detaliu al stergarului de pe masa – Patchwork , e cuvintul tehnic – creat de Adrian Oianu din mii de panglici cusute una peste alta, una linga alta. erau 13 metri ! “insotitorul” pe proiect pentru Adrian a fost Alex Moise.

daca va uitati cu atentie, veti vedea cum vasa Anei are ceva in comun cu patchwork-ul lui Adrian – desi n-au vorbit nimic intre ei despre ce vor crea pentru aceasta cina…. magie:)

acesta e un detaliu cu o parte din minunile preparate de Roberto dal Seno, chef la Collage, celalalt artist al serii. fotografia vorbeste de la sine si, daca n-ati mincat de ceva vreme la momentul cind va uitati la ea, imi pare rau pentru voi. insotitoarea de proiect pentru Roberto a fost Cristina Mazilu.

au fost invitati super simpatici: Oana Igrisan si Bogdan Dumitrache, minunata Monica Birladeanu – o prezenta extrem de discreta, Andreea Raicu care arata ca o primavara, Mihaela Bilic – care nu militeaza cum v-ati astepta pt “sa nu mincati”, ci din contra “sa mincati ce va place”, my lovely Mirela Bucovicean, Adi Nartea, Mihai Albu, redactori sefi de reviste glossy etc

puteti sa trageti cu ochiul la atmosfera de acolo in acest filmulet

sper ca ati vazut band-ul care ne-a cintat live. eram linga lac, am prins si apusul soarelui. si…. ceea ce nu se vede, am ajuns si am plecat de acolo cu limuzina.

***
pentru mine a fost o placere sa particip la acest proiect. dincolo de partea lui creativa, de suportul pe care Peroni si l-a afirmat public pentru artistii romani, eu am descoperit generozitatea, calmul si fragilitatea Anei Wagner. si nu vorbesc doar despre creatiile ei in portelan. Vorbesc despre ea, ca persoana.

P.S. va rog sa va mai uitati o data la fotografia cu preparatele minunate ale lui Roberto. dupa ce mai inghititi o data in sec, uitati-va la aceasta fotografie cu portelanurile Anei. nu vi se pare ca seamana?

0
1683
baldwinAlec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune
diverse
13 years ago

Alec Baldwin, David Letterman si o lectie despre televiziune

Alec Baldwin are o emisiune radio in care intervieveaza tot felul de oameni importanti. radio-ul se numeste WNYC, emisiunea Here’s the Thing.

cel mai recent interviu pe care l-a difuzat e cu David Letterman, iar ora de emisie, transcrisa integral aici, e o lectie de televiziune pentru oricine face divertisment.

interviul e mi-nu-nat.

poate o statie radio din Ro se gindeste sa faca ceva similar:) avem zeci de oameni minunati de la care am putea invata meserie in jurnalism, radio, televiziune. oameni care nu mai apar de ani buni in public.

mai jos citeva fragmente din emisiunea lui Baldwin

Here's The Thing

Alec Baldwin: When I came to show business and I was in Los Angeles, and I was like Gomer Pyle. I swear to God. I came to work in these –

David Letterman: Really, I have trouble that you were Gomer. Really.

Alec Baldwin: No, I don’t mean in terms of lacking any sophistication, but I’ll never forget the first job I got. I go to an audition. I had done the soap in New York, and they paid you, you know, a very small amount of money, and I thought I was Rockefeller. They paid you $450 bucks a day, I was the richest member of my family. My dad was a school teacher with six kids; he didn’t make any money. I go out to L.A., and I’ll never forget. When I go to the old Lorimar, which is now Sony. And I go to the gate at Lorimar, I say Alec Baldwin, and he’s like, ‘Here’s your map. You’re parking in Building 67, ninth floor, slot Red 12.’ And they send me to like the Ukraine. I gotta go all the way – and I go, ‘Now, where’s the office I’m going to for the meeting?’ He goes, ‘Right over there. You’re right next to me.’

So I go, I park the car, trod all the way down, do an audition for the show Knots Landing. I get done, I leave the thing – and no cell phones then; this is 1983 – and so I pull up to a phone booth. I call my agent; it’s late in the afternoon; they’re still in the office. He goes, ‘How did it go?’ I go, ‘How did it go? I think it went pretty well.’ ‘Pretty well? You moron! They want to hire you.’ And I go, ‘You’re kidding me.’ He goes, ‘Yeah, of course. We’re making a deal right now; we’re closing the deal right now. You’re gonna get 25 for the pilot and 12-5 an episode.’ I swear to God, coming from my background, I went, ‘Golly! Y’all gon’ pay me $2,500.00 for the pilot and $1,250.00 per episode every week? And he’s like, ‘No, you moron! They’re gonna pay you $25,000.00 for the pilot and $12,500.00 an episode.’ And I literally urinated in my trousers. Now I’m standing in a phone booth on the corner of like Walker and Washington in Culver City, and the guy tells me this, and that’s when my life changed.

***

David Letterman: I do a lot less work than I used to do. I just got to a point where I have no patience for meetings so I don’t go to any meetings. I can’t make decisions anymore; I don’t like making decisions. We have a dozen producers. They can have the meetings and they can make the decisions, and I’ll just come down and somebody tell me what to do and we go.

Alec Baldwin: But if was different before.

David Letterman: Yeah, I used to be involved in everything big and large. I don’t think that was necessarily good, but at the time I thought it was what was required. When you had your own show, you had to have everything in your view and certainly influence each little choice.

Alec Baldwin: The guests that are on the show, do you still help select the guests, or someone else takes –

David Letterman: Yeah, we have people who select them. Occasionally I will think of, ‘Oh, I heard about somebody that did so-and-so. Could we look into that,’ and this and that. Very little. Very little.

*

Alec Baldwin: You started in radio?

David Letterman: Yeah. My first job was at a radio station at –

Alec Baldwin: You went to college?

David Letterman: Went to Ball State University. I studied radio and TV.

Alec Baldwin: Why did you study radio and TV?

David Letterman: Academically, I went to Ball State in those days, graduated with a – would it be Bachelor of Arts or Bachelor of Science?

Alec Baldwin: I’d say Bachelor of Science probably back then, but who knows?

David Letterman: Yeah. No language requirement and no math requirement. I’m in! It really saved me because academically I was not very good. Early on, I was very lucky that I knew how to save myself. Sophomore year in high school, and I signed up for a public speaking course. The first day, you were supposed to get up and extemporaneously speak for five minutes. Everybody’s twitchy and sweaty and worried about this, as was I; and then I got up there, the nervousness and the twitchiness and everything dissipated. I love it, and I thought, ‘Oh, my God, maybe this is a way I can distinguish myself.’ And I did.

*

David Letterman: (…) I can remember two episodes: one I had forecast sunny and dry, and we’d go off the air and blah, blah. I go outside, there’s this horrible thunder shower. The rain is coming down in sheets, and I was just 20 feet away, just oblivious of this dangerous –

Alec Baldwin: Monsoon.

David Letterman: Yes, coming through one of these violent, Midwestern summer thunderstorms coming through, attacking the station. I got to be well-known because the Sunday night show was on after the ABC Sunday Night Movie. In those days, that was big programming.

Alec Baldwin: Big show.

David Letterman: We got a bunch of complaints, and this was when people were wearing bell-bottom pants. I don’t think you could buy regular pants. Got a lot of calls about, “He’s either not wearing underpants, or he needs to wear underpants.” That’s how I distinguished myself.

Alec Baldwin: Do you want to clear that up now? Were you wearing underpants?

David Letterman: Oh, of course I was wearing underpants; it was Indianapolis! We’re not taught to go out without our underwear.

Alec Baldwin: Yeah, good God, we’re Americans!

David Letterman: Whatever problem was perceived was not mine, I assure you.

Alec Baldwin: Right. Then where do you go from there?

David Letterman: In terms of underpants?

Alec Baldwin: Well, if you wish

*

citit tot dialogul aici, e lung dar e spumos si fiecare dintre cei doi da foarte mult “din casa”. cum ziceam mi-ar placea foarte tare sa avem si noi asa ceva la o statie radio.

5
2647
Gabriel-Garcia-MarquezMarquez nu mai scrie. Deloc.
diverse
13 years ago

Marquez nu mai scrie. Deloc.

Viata nu e ce ai trait, ci ceea ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti sa o povestesti. Gabriel Garcia Marquez.


Saptamina asta toata lumea a aflat ca Gabriel Garcia Marquez (85 ani) sufera de dementa senila. Gata. Nu mai scrie.

Vestea a venit de la fratele lui, Jaime, cel care e administratorul fundatiei pentru jurnalism pe care a creat-o Marquez.

N-ar fi vrut sa o spuna asa public in vazul tuturor , pentru ca voia sa oamenii sa-l aminteasca pe Gabriel Garcia asa cum il stiu din scrieri sau conferinte, din articolele politice. Erau insa prea multe zvonuri despre starea sa, detalii morbide despre cum traieste ca o leguma.

“Dementia runs in our family and he’s now suffering the ravages prematurely due to the cancer that put him almost on the verge of death,” said Jaime. “Chemotherapy saved his life, but it also destroyed many neurons, many defences and cells, and accelerated the process. But he still has the humour, joy and enthusiasm that he has always had.” (via Guardian)

***

Cei mai multi isi amintesc de Gabriel Garcia Marquez via  Un veac de singuratate, dar mie mi-ar placea ca macar cei care fac jurnalism – sau scriu (cartie, esseuri etc) – sa citeasca macar o data interviul lui din Paris Review .

(…)

INTERVIEWER

How do you feel about using the tape recorder?

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ

The problem is that the moment you know the interview is being taped, your attitude changes. In my case I immediately take a defensive attitude. As a journalist, I feel that we still haven’t learned how to use a tape recorder to do an interview. The best way, I feel, is to have a long conversation without the journalist taking any notes. Then afterward he should reminisce about the conversation and write it down as an impression of what he felt, not necessarily using the exact words expressed. Another useful method is to take notes and then interpret them with a certain loyalty to the person interviewed. What ticks you off about the tape recording everything is that it is not loyal to the person who is being interviewed, because it even records and remembers when you make an ass of yourself. That’s why when there is a tape recorder, I am conscious that I’m being interviewed; when there isn’t a tape recorder, I talk in an unconscious and completely natural way.

INTERVIEWER

Well, you make me feel a little guilty using it, but I think for this kind of an interview we probably need it.

GARCÍA MÁRQUEZ

Anyway, the whole purpose of what I just said was to put you on the defensive.

INTERVIEWER

So you have never used a tape recorder yourself for an interview?

GARCÍA MÁRQUEZ

As a journalist, I never use it. I have a very good tape recorder, but I just use it to listen to music. But then as a journalist I’ve never done an interview. I’ve done reports, but never an interview with questions and answers.

INTERVIEWER

I heard about one famous interview with a sailor who had been shipwrecked.

GARCÍA MÁRQUEZ

It wasn’t questions and answers. The sailor would just tell me his adventures and I would rewrite them trying to use his own words and in the first person, as if he were the one who was writing. When the work was published as a serial in a newspaper, one part each day for two weeks, it was signed by the sailor, not by me. It wasn’t until twenty years later that it was re-published and people found out I had written it. No editor realized that it was good until after I had written One Hundred Years of Solitude.

INTERVIEWER

Since we’ve started talking about journalism, how does it feel being a journalist again, after having written novels for so long? Do you do it with a different feel or a different eye?

GARCÍA MÁRQUEZ

I’ve always been convinced that my true profession is that of a journalist. What I didn’t like about journalism before were the working conditions. Besides, I had to condition my thoughts and ideas to the interests of the newspaper. Now, after having worked as a novelist, and having achieved financial independence as a novelist, I can really choose the themes that interest me and correspond to my ideas. In any case, I always very much enjoy the chance of doing a great piece of journalism.

INTERVIEWER

What is a great piece of journalism for you?

GARCÍA MÁRQUEZ

Hiroshima by John Hersey was an exceptional piece.

INTERVIEWER

Is there a story today that you would especially like to do?

GARCÍA MÁRQUEZ

There are many, and several I have in fact written. I have written about Portugal, Cuba, Angola, and Vietnam. I would very much like to write on Poland. I think if I could describe exactly what is now going on, it would be a very important story. But it’s too cold now in Poland; I’m a journalist who likes his comforts.

INTERVIEWER

Do you think the novel can do certain things that journalism can’t?

GARCÍA MÁRQUEZ

Nothing. I don’t think there is any difference. The sources are the same, the material is the same, the resources and the language are the same. The Journal of the Plague Year by Daniel Defoe is a great novel and Hiroshima is a great work of journalism.

INTERVIEWER

Do the journalist and the novelist have different responsibilities in balancing truth versus the imagination?

GARCÍA MÁRQUEZ

In journalism just one fact that is false prejudices the entire work. In contrast, in fiction one single fact that is true gives legitimacy to the entire work. That’s the only difference, and it lies in the commitment of the writer. A novelist can do anything he wants so long as he makes people believe in it.

(…)

GARCÍA MÁRQUEZ

I do find it harder to write now than before, both novels and journalism. When I worked for newspapers, I wasn’t very conscious of every word I wrote, whereas now I am. When I was working for El Espectador in Bogotá, I used to do at least three stories a week, two or three editorial notes every day, and I did movie reviews. Then at night, after everyone had gone home, I would stay behind writing my novels. I liked the noise of the Linotype machines, which sounded like rain. If they stopped, and I was left in silence, I wouldn’t be able to work. Now, the output is comparatively small. On a good working day, working from nine o’clock in the morning to two or three in the afternoon, the most I can write is a short paragraph of four or five lines, which I usually tear up the next day.

(…)

INTERVIEWER

Did you anticipate the extraordinary success of One Hundred Years of Solitude?

GARCÍA MÁRQUEZ

I knew that it would be a book that would please my friends more than my others had. But when my Spanish publisher told me he was going to print eight thousand copies I was stunned, because my other books had never sold more than seven hundred. I asked him why not start slowly, but he said he was convinced that it was a good book and that all eight thousand copies would be sold between May and December. Actually they were all sold within one week in Buenos Aires.

Intregul interviu aici.

2
1907
ioana istvanIoana si Istvan
diverse
13 years ago

Ioana si Istvan

ea e Ioana Marchidan, el e Istvan Teglas.

sunt actori, dar au si studii de coregrafie.

uitati-va la ei si bucurati-va

video dancing city
Dancing City este un proiect cultural foto-video sprijinit de www.redds.ro/ Redd’s – Too Tasty for Men

Regia: Carmen Lidia Vidu.
Foto: Dani Ioniță.

Imagine video: Adi Bulboaca
Sound design, post-productie: Cristina Baciu.

***

mi-ar fi placut sa fiu acolo cind au filmat/ fotografiat ca sa simt… dar abia astept sa vad filmul.

2
2267
concert in memoria unui ingerSchmitt: Concert in memoria unui inger
carti simpa
13 years ago

Schmitt: Concert in memoria unui inger

Eric Emmanuel Schmitt si-a facut un obicei in a transcrie la sfirsitul fiecarei carti insemnarile de jurnal din perioada in care a scris cartea… materialul e aur curat pentru cei pasionati de tehnici de scris, pentru cei care vor sa inteleaga cum gindeste un scriitor in dreptul personajelor sale si ce-l framinta sau il inspira in timp ce a creat povestirile pe care tocmai le-ai citit.

insemnarile acestea sunt ca un pod intre lumea din carte si lumea reala… o iesire eleganta, lina, din imaginar catre lumea in care ne platim facturile.

in cea mai recenta carte a lui Schmitt – Concert in memoria unui inger ( Ed Humanitas, se va lansa joi la libraria Kretzulescu de la ora 19) am descoperit un fragment care analizeaza /teoretizeaza o polemica pe care o are cu sine legata de “roman vs nuvela”,  fragment care pare scris ca sa vedem altfel  vremurile pe care le traim; noi romanii, aia care punem pe facebook poze cu “neam saturat de voi” sau aia care ii injuram pe oricare altii care au o parere diferita de a noastra. parere politica, desigur.

(…) am cazut in capcana polemicii: gindirea binara.

Gindesc aidoma celor carora le reprosez ca gindesc rau: opun, impart la doi, il valorizez pe unul impotriva celuilalt. Ce prostie! A gindi inseamna sa accepti complexitatea; ori polemica nu gindeste, reduce complexul la doi.

iata si alte fragmente din insemnarile lui Schmitt.

****

Consider ca arta scriitorului, asemenea artei desenatorului, consta in a face alegeri: sa creeze un cadru just, sa determine momentul cel mai semnificativ, sa spuna multe in cuvinte putine.

***

Prin scurtimea ei, nuvela este pe acelasi plan cu muzica ssau cu teatrul: o arta a timpului. Durata lecturii – asemenea celei in care se asculta o bucata muzicala ori se vizioneaza un spectacol de teatru – este reglementata de autor.

Scurtimea face lectura captivanta.

***

A reduce o povestire la esential, a evita intimplarile inutile, a contrage o descriere printr-o sugestie, a degresa scriitura, a exclude orice complezenta din partea autorului asta presupune timp. Ore de analiza si de critica.

***

O carte incepe sa traiasca atunci cind scriitorul ei a terminat-o.

Incepind din aceasta seara, nu mai sunt autor. De acum inainte, autorii ei vor fi cititorii…

Voltaire spunea ca cele mai bune carti sunt scrise pe jumatate de imaginatia cititorului.

Subscriu acestui gind al sau, dar in sinea mea simt mereu dorinta sa adaug: numai daca cititorul este talentat…

*

Precizare: nu sunt deloc stingherit daca cititorul are mai mult talent decit mine. Dimpotriva…

****

Ne vedem joi la Libraria Kretzulescu de la ora 19.00, voi fi acolo ca sa va povestesc despre aceasta carte si  despre de ce imi place mie Schmitt, si omul si scriitorul. Ma onoreaza ca m-au invitat sa vorbesc alaturi de Denisa Comanescu si Radu Paraschivescu. Va fi si o lectura a citorva fragmente din carte realizata de doamna Dana Dogaru.

P.S. cartea – care contine 4 povestiri – e minunata. e despre libertate, despre raul care salajduieste tovaras cu binele din noi, despre cit si cum vrem sa ne schimbam. zilele viitoare scriu mai pe larg despre ea.

3
3040
dirtydancingTop filme de vacanta si o cinemateca de vara
filme simpa
13 years ago

Top filme de vacanta si o cinemateca de vara

Text de Noemi Revnic

Inspirata de cinemateca de vara de la The Place Concept Store, cu filme clasice vizionate de clientele magazinului & prieteni, am alcatuit un top al filmelor preferate pe care am de gand sa le revad in aceasta vara.

1.       “Dirty dancing”

2.       “Vacanta la Roma”

3.       “Plaja”

4.       “Some like it Hot”

5.       “Jurnalul unui bautor de rom”

6.       “Vicki, Cristina, Barcelona”

7.       “Midnight in Paris”

8.       “Sideways”

9.       “A good year”

10.   “Fun in Acapulco”.

Daca aveti chef sa revedeti filme mai vechi, cinemateca de vara de la The Place va asteapta maine seara, de la 19:00 cu “Grease” si sambata, 14 iulie, de la orele 11:00 (matineu), cu “Sunset Boulevard”.

Pe curand si va doresc o vara cinematografica!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

3
2266
ionut_235x300sms 8848 si un copil iese la lumina
diverse
13 years ago

sms 8848 si un copil iese la lumina

pentru noi, astia posesori de laptopuri si aer conditionat, un copil invizibil are legatura cu pelerina lui Harry Potter. n-are cum altfel sa fie invizibil un copil care traieste undeva, oriunde, prin romania.

in lumea lor, unde apa potabila vine de la fintina (asta cind nu vine pe o conduca ruginita la citiva km distanta de casa), hainele toate-s cele pe care le au pe ei, incaltari au de la fratii mai mari sau de la alti copii din sat; in aceasta lume, copiii invizibili sunt cei care desi exista, ii ai in fata, nu se vad; nu apar in niciun act.

copiii invizibili uneori nu stiu cum ii cheama si nici cind e ziua lor de nastere (au fost plimbati dintr-o familie in alta si, in lipsa actelor, nimeni nu-si mai aduce aminte asemenea detalii); copiii invizibili n-au drepturi la alocatie (cind banii aceia putini ar insemna sansa la o pereche de pantofi si o mincare mai buna) si la educatie, deci n-au nicio sansa de progres social; copiii invizibili – daca au, doamne fereste, si un handicap – pot sa nu iasa ani intregi din cabana de lemn sau chirpici care le e casa. ca niste animalute.

***

daca va imaginati ca acesti copii invizibili sunt un fel de smecherie literara, ei bine… si la marginea Bucurestiului gasim copii invizibili; cum ii gasim in satele din munti, sau din Moldova, sau din Dobrogea, la granita cu Bulgaria. e mult spus sate, “asezari omenesti” e mai decent, pentru ca acolo locuiesc – extrem de primitiv – niste oameni; fara autoritati, fara medici, fara scoala.

***

UNICEF Romania a lansat in aceste zile o campanie de stringere de fonduri pentru a aduce acesti copii invizibili la lumina.

puteti ajuta astfel

  • SMS la 8848, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone;
  • apel la 0900 900 230, în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom;
  • donații online pe www.unicef.ro, plus posibilitatea de a face donații lunare automate (cu sumă minimă de 10 lei/lună), opțiune pusă la dispoziție de payU.

cu banii strinsi, UNICEF va inventaria casa cu casa,  zonele defavorizate ca sa scoata la lumina copiii invizibili.

***

eu am optat pentru donatia online, lunara, automata. n-am ales sa donez o suma mare lunar – 25 RON e optiunea mea – dar am ales asa pentru ca e echivalentul unui bilet la cinematograf; sau al unei iesiri pe o terasa unde bei 2 limonade; sau… puneti voi orice tine de rasfatul nostru zilnic sau saptaminal.

pentru un an de zile, banca va lua automat din contul meu 25 ron, in fiecare luna, bani care vor merge la UNICEF pentru aceasta campanie.

am prieteni care au adoptat copii in nigeria sau animalute in africa; stiu ca multi dintre noi pot opta pentru aceasta forma de donatie care e un semn de civilizatie: din venitul meu lunar stiu ca pleaca pentru o actiune umanitara, o suma oricit de mica.

pentru ca, daca vom fi multi care vom face asta, sumele noastre mici se vor transforma in ceva mai mare si mai puternic decit pelerina lui Harry Potter ( o poveste pe care , poate, o vor descoperi si copiii care sunt acum invizibili)

***

UNICEF si Realitatea Tv, impreuna cu Andreea Marin organizeaza miine un teledon pentru stringere de fonduri pentru acesti copii. de la ora 21. daca se intimpla sa fiti pe o terasa si sa nu va uitati la televizor, dati un sms la 8848  si 2 euro pleaca pentru aceasta campanie. ar fi ca si cum ati fi baut o limonada in plus, dar veti face un pas pentru ca un copil sa fie fericit.

multumesc.

4
3283
scris11 iulie – oameni pe care i-am intilnit
personal
13 years ago

11 iulie – oameni pe care i-am intilnit

“mi s-a facut dor sa citesc Ion, nici eu nu stiu de ce am vrut sa recitesc cartea asta. si-am gasit ceva care e foarte valabil si acum – cind ii dai unui stat prea multa libertate, nu va sti ce sa faca cu ea si se va distruge.

in 22 de ani noi am facut asta.”

daniel – taximetrist, pasionat de motociclete.

e necajit ca, dupa ce a venit criza, societatea i-a mai tras-o o data. a facut un curs sa fie instructor pentru invatat soferie motociclete si pentru automobile , si-a luat diploma si a dat peste mafia cursurilor… l-au pus pe linie moarta.

“am cheltuit 10 milioane, am invatat 4 saptamini pentru examene si acum pastrez diploma in portbagaj, nu-mi foloseste la nimic. e ca si cum mi-as fi luat cea mai scumpa pereche de pantofi fara sa stiu ca eu trebuie sa merg numai prin noroi.”

1
1860
teatrul_globe_la_bucuresti_f2c226012 iulie – Piata George Enescu 19.30
teatru
13 years ago

12 iulie – Piata George Enescu 19.30

miine la ora 19,30 poate mergeti in piata George Enescu ( in fata ateneului).

teatrul Globe – ala in care au fost montate acum multe sute de ani pt prima data piesele lui Shakespeare – are o a doua reprezentatie in strada cu “Cum va place”

daca n-ati vazut niciodata teatru britanic live, trebuie sa mergeti. au o tehnica actoriceasca foarte diferita de a noastra.

va fi o experienta f interesanta. intrarea e libera.

0
1627
the body2nuduri pe coperta
diverse
13 years ago

nuduri pe coperta

e vara, e cald, e un bun pretext pentru reviste sa aiba nuduri pe coperta. desigur si vinzarile cresc, asa ca toata lumea e fericita.

in cazul ESPN – the body issue – se merge pe ideea – mai multe variante, mai multe sanse de reusita… la vinzare.

si una care nu e din aceasta serie, dar e tot de acum, pentru sezonul de vara.

1
2239
Kinfolk_Vol4_Cover_Smallkinfold magazine – un loc minunat
diverse
13 years ago

kinfold magazine – un loc minunat

am descoperit o revista ca un loc. un loc unde te duci sa te intilnesti cu prietenii.

kinfolk – a guide for small gatherings

asta e coperta mea preferata din toate pe care le-au scos pina acum

iata si alte coperti

uite care e descrierea lor, veti vedea ca fiecare coperta arata asta:)

Kinfolk is the marriage of our appreciation for art and design and our love for spending time with family and friends.

puteti vedea revista aici

0
1488
jurnal10 iulie – oameni pe care i-am intilnit
personal
13 years ago

10 iulie – oameni pe care i-am intilnit

adi telespan – am fost colegi la tabu, dar el e producator de jurnale tv . a lucrat pentru realitatea, digi 24, rtv. cind eram la tabu nu stiam niciodata cind vorbeste serios sau cind glumeste. acum imi explica f serios pe intelesul meu smekeriile din stiri.

e proprietar de Geta, un pechinez simpatic care are pagina ei de facebook. face unele dintre cele mai misto interviuri pe care le-am citit; diferite de orice altceva stiti. pune intervievatul prin intrebari in tot felul de situatii comice, daca ii face fata iese ceva minunat; daca nu, pleaca certati:) iata aici interviul cu oana pellea, unul dintre preferatele mele.

miine pleaca la paris la un concert Madonna. da, il invidiez.

*

am fost in vizita la redactia revistei Biz, aveau sedinta de redactie si pitchuiau subiectele pentru numarul care va iesi pe piata in septembrie. Marta Usurelu (care e si redactor sef, dar si proprietara revistei) ii asculta pe cei 9 redactori si intreba “asa si? noi cum prezentam asta diferit?”, daca aveai pe loc un raspuns, trecea subiectul, daca nu, nu.

– Marta nu ne aude acum, cind v-a enervat cel mai tare? cind v-a pus sa faceti un proiect in care n-ati crezut deloc si apoi s-a dovedit un mare succes?, i-am intrebat la sfirsitul sedintei.

– La BIZ48 (au facut toata revista in 48 de ore, intr-un spatiu public, cu invitati. de la anuntarea subiectelor, cu scris, fotografii, corecturi si tipar).

au raspuns toti simultan si apoi au inceput sa vorbeasca rizind in cascade

– eu am protestat cel mai mult, a zis Alex cel care  e gata oricind sa ajute cu ceva – de la carat cutii pina la un titlu mai bun sau la a-si folosi contactele lui pentru articolul altuia.

– toti am protestat, ni se parea ca nu se poate, a adaugat Loredana – cea care se ocupa de media, life style.

– ne gindeam ca n-o sa dormim deloc, ca nu avem cum sa facem si ne imaginam cum va veni concurenta si ne va pindi cu citeva minute inainte de deadline-ul final, rizind ca nu am reusit, a continuat Gabi – care a fost si el cindva redactor sef la un saptaminal de business si stie ce inseamna presiunea organizatorica.

Marta ridea de amintirile lor, apoi a adaugat:

Alex care a protestat cel mai mult, n-a dormit deloc in alea 48 de ore. N-a vrut.

Biz48 a fost un proiect care a marcat numarul 200 al revistei

***

Oana, PR, cititoare a blogului meu (dar si a blogului lui Tudor Chirila si al lui Noemi:) ). mi-a scris un mail minunat in care zicea ca vrea sa ma cunoasca si ca nu se mai gindeste a doua oara si trimite mailul, de teama sa nu se razgindesca la ideea “ce o sa zica in fata unui asemenea mail?”

raspunsul e: nu exista om care sa nu se bucure cind altii il inteleg.

am vorbit mult si multe aseara, despre munca ei – care pare ca din Diavolul se imbraca la Prada, doar ca nu e cu fashion ci cu petrol, iar seful e mult mai simpatic.

Oana seamana foarte tare cu mine, are o structura foarte matematica, dar in acelasi timp o sensibilitate aparte. Si mi-a explicat lucruri despre navigatie si care e procedura prin care se monteaza conducte marine… vorbea despre tevi si scafandri ca si cum as povesti eu despre mic dejun 🙂

1
2314
keanuin august mult keanu reeves la tv:)
filme simpa
13 years ago

in august mult keanu reeves la tv:)

uitati-va la aceste fotografii din tineretea lui keanu reeves

si una mai de la batrinete ca sa vedeti ca nu s-a dus pe o panta gresita:)

ei bine, toata luna august canalul MGM prezinta in fiecare marti cite un film cu Keanu Reeves de pe la inceputurile carierei lui, adica filme ca Dragoste si moarte in Idaho, Pseudo-calatoria lui Bill si Ted.

martea, la MGM. sa nu ziceti ca n-ati stiut.

0
1648
london2012medalgoldPe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?
diverse
13 years ago

Pe cine ai trimite la Londra la Olimpiada?

daca ar fi sa faci o surpriza, cea mai mare si mai frumoasa, cea mai emotionanta – sa trimiti pe cineva la Olimpiada de la Londra pentru ca reprezinta spiritul Olimpic in esenta personalitatii sale – pe cine ai alege?

Renault, sponsor al echipei principal al Comitetului Olimpic Roman, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice, intr-o campanie foarte emotionanta.

***
m-am gindit mult cind am vazut campania (mi se pare minunat sa trimiti niste oameni obisnuiti la fata locului sa vada gimnastele sau canotorii sau scrimerii in competitie) cine ar merita sa mearga si as vrea sa va spun pe cine as fi trimis eu.

***
pentru mine, cea mai importanta valoare a olimpismului e fair play-ul, onestitatea in orice competitie. plecind de la acest atribut m-am gindit cine e cel mai onest, mai bun si mai cu bun simt om pe care-l stiu?

stiu sute de oameni, daca nu chiar mii, vreo citeva zeci s-ar incadra in profilul acesta, insa o persoana – cu mina pe inima – ar primi voturi de la alte zeci de oameni pentru onestitatea si fair play-ul ei.

e gata oricind sa-si lase proiectele ei ca sa te ajute pe tine, e gata oricind sa-ti faca o bucurie, e unul dintre cei mai buni oameni de PR din Ro si-a reusit sa ajunga aici prin munca ei sustinuta – asemeni perseverentei sportivilor – fara sa incalce niciodata regulile fair play-ului intr-o competitie profesionala.

asa ca daca m-ar lasa pe mine Renault sa trimit pe cineva la Londra, cineva care sa aiba in singe si-n caracter spiritul olimpic, as alege-o pe minunata Noemi Revnic care merita oricind o medalie de aur pentru fair play.

***

cum spuneam, Renault Romania, sponsor principal al Comitetului Olimpic şi Sportiv Roman la Jocurile Olimpice de la Londra, cauta 100 de ambasadori ai valorilor olimpice – 100 de oameni obisnuiti, care se ghideaza in viata lor dupa aceleasi valori ca si olimpicii romani care ne vor reprezenta la Londra prin excelenta, profesionalism si fair play.

participarea nu e cu recomandari, eu am dat acum un exemplu ca sa intelegi cum ar trebui sa fie persoana care se inscrie, dar daca – onest si realist, dar si fara modestie – stii ca ai o poveste de viata in care ai facut dovada de fair play, de profesionalism si excelenta intra in Clubul Olimpicilor Renault, spune-ti povestea si poti castiga una din cele 3 excursii la Londra si bilete la Jocurile Olimpice 2012.

***

mai sunt doar citeva zile din competitie  (pina pe 16 iulie) asa ca intra pe www.megane-olympic.ro si spune-ti povestea.

daca mergeti la Londra la JO, sunt sigura ca veti trai experienta vietii voastre.

*

P.S. eu m-am plimbat cu Renault Megane-ul in editie limitata pe care-l primesc cistigatorii medaliilor de argint la Olimpiada si, cum am mai scris, stiu ca oamenii din echipa Renault abia asteapta sa dea mai multe masini decit au estimat; medalii olimpice sa fie. (se dau Twingo, Megane si Latitude pentru bronz, argint si aur). Inscrieti-va in competitia www.megane-olympic.ro si puteti merge sa-i sustineti , ba din cite stiu, ii veti si cunoaste pe olimpicii nostri minunati, ceea ce e de nepretuit.

1
1694
bestfest1BESTFEST-ul lui Mako
muzici simpa
13 years ago

BESTFEST-ul lui Mako

text de ANCA MACOVICIUC

B’ESTFEST 2012 a fost un balci de succes. De la parcul de distractii, cinematograful in aer liber (care arata foarte bine), scenele si costurile dedicate reprezentatiilor muzicale de diferite genuri, la Bungee Jumping, sarituri pe elastic sau cu bicicleta, corturi de adapostit danasatorii energici sau obositii de canicula, targul de haine si bijuterii, zona dedicata alimentarii ghiozdanului, eventul a adus lume felurita si experiente diverse. Dar mai are de rezolvat destule pana sa devina un super festival muzical in Europa. In primul rand sa nu mai faca proba de sunet pe scena de langa cea pe care are loc un concert…

Vama Veche s-a mutat pe islazul de la Tunari, Controlul si hipsterimea au fost ca acasa, rockerii si-au campat universul la scena Jagermeister, iar restul lumii a pendulat peste tot si a cedat in final pe iarba.

La niciunul din concertele din acest an, cu exceptia celor sustinute de Pulp, Suie Paparude, Subcarpati, Selah Sue, Royksopp, Caro Emerald, Dope DOD, poate si cateva momente la Garbage, n-a fost loc de vibratie. Ca peste tot, cei obisnuiti cu turismul concertistic au blamat neofitii care nu stiu sa se comporte, iar curiosii s-au distrat pe seama fanilor.

B’ESTFESTul meu a fost un balci de senzatii. Pentru ca am fost cu o parte din gasca simpatica de la TIFF, pentru ca m-am intalnit cu lume faina (ca in fiecare an, revad aici cunostinte, fosti colegi de munca, fosti vecini sau fosti colegi de facultate ori amici de peste tot de prin tara), pentru ca am avut ocazia sa vad live trupe care imi plac (in special Royksopp care-s niste senzationali), sa ma bucur de succesul unor trupe care canta in romana de rup si stiu sa relationeze cu publicul (Subcarpati si Suie).

Da, sunt o norocoasa – n-am trait experienta cozilor infernale, a aglomeratiei din autobuz, si nu m-am enervat prea tare din cauza preturilor la mancare (ca mi-a fost bine cu Bacania Veche) sau la bauturi (ca apa era juma’ de jeton), dar mi-as fi dorit sa vad ceva din spiritul de gasca de alta data (probabil asta mai functioneaza in primele randuri, printre fanii care nu se cunosc intre ei, dar leaga o super prietenie muzicala). Una peste alta, imi pormit ca la anul merg la sala inainte de B’ESTFEST sa am mai multa energie:)

***
Anca Mako – este prezentatoarea si producatoarea matinalului Radio21, face parte din echipa TIFF Romania

0
1532
intouchables-491342lcel mai frumos film de anul acesta: Intouchables
filme simpa
13 years ago

cel mai frumos film de anul acesta: Intouchables

toata perioada in care am documentat articolul despre Mihai Bendeac, m-am gindit la filmul asta. actorul care -l joaca pe Dress are un parcurs profesional asemanator cu al lui, plus calea pe care o urmeaza filmul – prietenia dintre doi barbati din doua lumi diferite – putea fi o solutie pentru structura textului. Bendeac e f bun prieten cu Dan Mihaescu si m-am invirtit mult pe linga informatiile despre prietenia lor, asa ca era usor sa imi amintesc de film.

am renuntat la idee cind am gasit un alt unghi (voi scrie zilele astea un making of pt acel articol), dar tot simteam nevoia sa revad filmul.

***
pentru cei care studiaza structuri pentru texte, tehnici de scris, dar si pentru cei care vor sa se bucure sa rida sau , pe alocuri, sa se emotioneze, filmul asta, Intouchable, e o necesitate.

e un mix minunat de umor cu umanitate si emotie. iar actorii sunt… wowwww.
daca nu l-ati vazut, trebuie sa-l vedeti; daca l-ati vazut purtati de poveste, intorceti-va la el ca sa-i urmariti structura narativa

***
am vazut filmul singura in sala, la Cinema City Sun Plaza. nu credeam ca se poate sa vezi filmul platind bilet si sa fii singur in sala (de obicei cinematografele functioneaza cu minim 5 spectatori).
deci, Cinema City Sun Plaza e cel mai safe cinematograf: daca filmul e in program, incepe fix la ora anuntata, indiferent citi spectatori sunt in sala.
i-am iubit ca m-au lasat sa vad filmul, desi eram singura. si nu, nu mi-am spus numele si nici nu sunt asa de celebra incit sa apara o exceptie mareata pt mine.

8
4718
picsay-1341820936Prima fraza – un sfat pt bloggeri
jurnalism
13 years ago

Prima fraza – un sfat pt bloggeri

Prima fraza/propozitie e unul dintre cele mai importante lucruri intr-un text. Iata citeva exemple din carti alese la intimplare

“Am fost asa de bucuros ca nu am murit in ziua aceea, incit am facut din ea noua mea zi de nastere.” Alan Alda, Sensul vietii intr-un pahar cu apa (humanitas)

“M-am nascut si am crescut intr-un apartament micut, cu tavanul scund, aflat la parter”. Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric (humanitas)

“Astfel isi incepu intr-o seara, pe chei, batrinul povestitor Cecco povestirea:” Hermann Hesse, Pe urmele visului  (rao)

“Dupa ce zgomotul repetitiei generale se stinse cu totul, cei din trupa Laurel Players ramasera fara altceva de facut decit sa stea acolo, tacuti si neajutorati, clipind catre reflectoarele aulei goale.” Richard yates, The revolutionary Road (Vellant)

“Draga Dumnezeu,

Pe mine ma cheama Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, ciinelui si casei (cred ca s-au prajit chiar si pestisorii rosii din borcan), iar asta e prima scrisoare pe care ti-o trimit, fiiindca pina acum n-am avut timp din pricina scolii.” Eric Emmanuel Schmitt, Oscar si tanti Roz (Humanitas).

“Iata ce s-a intimplat. Intr-o noapte calma si intunecata din iunie 1941, sergentul pilot Thomas prosser iesise la braconaj deasupra nordului Frantei.” Julian Barnes, Privind in soare (Nemira)

***

nu-i asa ca doriti sa stiti care e povestea de mai departe, in fiecare dintre aceste cazuri?

prima propozitie / fraza a unui text te baga-n poveste, te face curios, iti da ritmul a ceea ce urmeaza si te face sa te decizi “citesc sau nu mai departe?”

***

de ce consumati paragrafe intregi la inceputurile textelor voastre povestind cit de mult v-ati chinuit sa scrieti ceea ce va urma, cit de mult va doreati sa scrieti ceea ce vom citi, cite pahare de apa ati baut cit ati scris ceea ce citim ?

sigur, scriitorii petrec zile in sir gindindu-se care va fi prima fraza a romanului lor, dar noi cu un pic de atentie putem salva mult din timpul celor care ne citesc. cu un simplu delete al paragrafelor introductive, alea in care noi nu ne hotarisem inca despre ce sa scriem asa ca descriam aiureli.

timpul celui care ne citeste e cel mai valoros lucru pe care noi il exploatam. dupa aceea intervin emotiile /curiozitatea. folositi cum trebuie prima fraza/propozitie.

9
5371