am fost zilele trecute intr-o oaza de liniste din bucuresti si tot imi zic ca tre sa va spun de loc.
e un bistro frantzuzesc, f f chic, in mijlocul bucurestiului, pe linga Cismigiu.
senzatia mea, in timpul prinzului de acolo, era ca sunt la un restaurant f f chic din Paris: chelnerii stiau absolut orice din meniu (ingrediente, cu ce se potriveste), bucatarul – in functie de ce comandai – iti oferea din partea casei un antreu…
impecabila servirea, iar meniul super rafinat. e facut de un domn recunoscut de ghidul Michelin, Guy Martin, care ca orice chef artist vrea sa transmita senzatii memorabile prin mincare. si-i iese f bine, am mincat
e cam scump locul, nu e chiar de iesit seara cind esti student, dar daca vreti o cina romantica si vreti sa faceti impresie… go go go..
se numeste Bistro Epoque si e in cadrul hotelului boutique Epoque, pe intrarea Aurora nr 17.
nu e la noi. spun asta din primul rind ca sa stati linistiti ca nu m-a apucat critica revistelor noastre, acum ca m-am lasat de glossy.
e in grecia unde o duc – cel putin emotional – mai rau decit la noi; unde piata a scazut ca peste tot si unde se incearca orice artificiu ca sa cumpere lumea, orice ar fi de cumparat…
mi-ar placea sa stiu cam care au fost discutiile in sedinta de redactie cind au propus directia asta de coperta… cam care au fost justificarile care i-au scutit pe ei de dileme morale. pentru ca intotdeauna iti gasesti o justificare.
o sa caut vinzarile acestui numar, mai catre toamna, sa vad cit de eficient a fost bustul Dariei Werbowy
pentru un actor timpul are alte dimensiuni decit cele pe care noi le stim.
el simte anii lui Napoleon sau ai lui Einstein, e in pielea lui Catavencu sau a lui Richard al III-lea.
dar apoi, pleaca din teatru si se reintoarce in timpul nostru: isi duce copilul la scoala, plateste facturi, are grija sa intretina relatia emotionala a familiei lui.
mi-am adus aminte de asta, vazind un foarte simpatic interviu cu Mihai Calin, realizat de Cezar Paul Badescu zilele trecute.
*
ca toata lumea, il stiu pe Mihai Calin din show-urile de televiziune, dar dincolo de ele il stiu cu privirea uimita si cu curiozitatea proaspata – din sala, cind e spectator la alte piese sau la repetitii ale colegilor lui.
mi s-a intimplat sa-l vad la spectacole la care am fost, ca spectator, asezat in apropierea mea. nu stia cine sunt, nu ne cunoastem, asa ca reactiile lui nu erau “ca pentru presa”: are asa o curiozitate de copil cind urmareste o piesa (chiar daca, banuiesc ca stie textul foarte bine) si se uita cu o asa de mare bucurie la munca actorilor de pe scena, incit n-ai nevoie de nicio explicatie ca sa intelegi cit de mult iubeste el teatru. pur si simplu, simti.
l-am descoperit acum cu mare bucurie in acest interviu in care vorbeste despre actorie, despre ce inseamna timpul pentru el, dar si despre crizele care apar intotdeauna in viata personala… despre cit de placut e sa pierzi timpul palavragind cu sotia, cu prietenii…
spune undeva in interviu care este valoarea care ramine indiferent de trecerea timpului… care are legatura cu IUBIREA.
si mai povesteste la sfirsit o intimplare incredibila: cum in biroul directorului de la liceu, Ovidiu Iuliu Moldovan i-a spus “mai, baiete, tu ar trebui sa te faci actor”.
* luati-va o pauza de 10 min, opriti timpul, si uitati-va la acest interviu. e despre cum sa ne pretuim mai bine secundele din viata noastra.
Interviul face parte dintr-o serie de momente insufletite de Silva Dark
in epoca internetului totul e dominat de un singur cuvint “interactivitate”;
nu mai cautam informatia, ci senzatia;
nu mai avem rabdare sa ne uitam, vrem sa fim parte din show;
traim in vremea reality show-urilor si a breaking news-urilor, in locul documentarelor sau al stirilor elaborate.
traim acum. voyeurist.
*
intr-o camera de hotel un cuplu isi traieste povestea. sunt de 10 luni impreuna si asta e prima lor vacanta.
iar eu sunt acolo si ma uit la ei
e un hotel cu un erotism aparte. iar lor le plac jocurile erotice.
iar eu sunt acolo si ma uit la ei
uneori cred ca se iubesc atit de mult incit nu s-ar mai desparti niciodata… ca sunt legati intre ei pe vecie. alteori cred ca urmele legaturilor sunt de fapt urmele taieturilor unor abandonuri anterioare.
da fapt, nu stiu ce cred ei, asta e ce cred eu.
alteori se plictisesc. si se uita la televizor.
eu sunt acolo si ma uit la ei.
uneori se cearta. alteori sunt disperati. se iubesc. sau se ignora. doi oameni cu povestea lor intr-o camera de hotel.
eu sunt acolo, ma uit la ei, ma mut dintr-o parte in alta a camerei de hotel ca sa-i vad mai bine, sa am unghiul cel mai potrivit sa le observ reactiile, ma uit si sub cearceaf cind ei fac dragoste…
sunt acolo si ma uit la ei pentru ca ei ma lasa sa-i privesc; din cind in cind se uita si ei la mine. si sunt stinghera. si zimbesc pentru ca altceva nu stiu ce ar trebui sa fac.
* camera 1306 – I am Myself, cea mai recenta creatie coregrafica a lui Cosmin Manolescu (care danseaza impreuna cu Catrinel Catana) e o provocare grea pentru spectator.
6 spectatori se uita la o ora din viata unui cuplu, se plimba oriunde in camera in care acestia traiesc (prin dans) si se confrunta cu o multime de intrebari.
stinjeneala: daca sunt intr-un loc in care le incurc show-ul?
voyeurismul suprem: daca tot sunt aici, de ce sa nu ma uit la TOT ce fac?
dileme: si daca nu e despre ei, ci despre mine? si curiozitatea pe care societatea mi-a dezvoltat-o?
si daca (nu) e despre iubire?
*
am plecat de la show cu foarte multe idei amestecate: sa ma gindesc la performata si efortul protagonistilor (vor dansa in seara fiecarui spectacol cite 12 ore)? sau sa ma gindesc la experienta mea din timpul show-ului?
am ales calea egoista: I am myself.
am mai avut experienta unor spectacole in spatii neconventionale in care spectatorul e obligat sa devina mai responsabil pentru orice gest pe care-l face: pentru ca e parte din show si, oricind, ochii celorlalti se pot indrepta catre el. stiu ca doar asa simti ce greu e sa fii performer: cind e toata energia privirilor celorlalti pe umerii tai.
ce a fost diferit de data aceasta a fost schimbarea perspectivei: n-am vazut niciodata dans – in care eu sa nu fiu participant, ci doar observator – la un centimetru de mine (literalmente, mina fetei a stat linga nasul meu pretz de citeva clipe) si e cu totul alta senzatia si perceptia/imaginea miscarii. nu mai ai ansamblul, ai detaliul. si ai detaliul pe care vrei tu sa-l primesti. pentru ca te poti misca oricind.
*
cind am ajuns acasa, ma deranja ceva in buzunarul pantalonilor: una din fundele cu care dansatorii fusesera legati. imi amintesc ca o luasem de pe covor pentru ca imi parea o pata de singe si ma deranja vizual, dar habar nu am cit am “furat-o”.
*
pentru mine show-ul I am myself e ca melodia Mirror in Mirror – Arvo Part. despre cum ne oglindim in ceilalti si – daca avem noroc, daca nu ne agreseaza tehnologia, agitatia orasului, nebunia noastra si a celor din jur -, asezindu-ne in unghiul bun – fata in fata, direct, frontal – putem crea un efect de infinit.
simbata 9 iunie de la ora 4 am pina la 4 pm, din ora in ora, poti vedea o parte din viata unui cuplu in spectacolul “camera 1306 – I am myself”. la intercontinental. intrarea e doar pe baza de rezervare la [email protected], telefon 0740 300 124 ,pretul biletelor 20 ron adulti, 10 ron studenti.
eu mai vad o bucatica din viata lor, de la ora 23.00
Am primit de la Barbara Hangan, pictorița mea preferată din Cluj, o carte-interviu cu Daniel Wildenstein, a treia generație de negustor de artă, un om liber, cu povești, conexiuni, cultură și o experiență de viață uluitoare, dispus în fine să vorbească lumii despre profesiunea familiei sale.
Ca în cazul lui Berenson, și fondatorul casei Wildenstein a început negoțul cu tablouri dintr-o pasiune hrănită cu stăruință și transferată epidemic și celor din jur. Expertiza de artă și dealership-ul sunt, contrar a ceea ce ne-am aștepta, meserii noi, create să întâlnească banii cu arta și, pe parcurs, pentru mințile deschise și sufletele interesate, să educe, să cultive, să rafineze.
Om liber și în vârstă, cum spuneam, Daniel Wildenstein nu se mai jenează să înfiereze moda, într-un capitol dedicat, deplângând proastele obiceiuri iscate din snobism, lăcomie și oarecari dorințe de parvenire care fac oamenii să stea la coadă pentru a cumpăra tablouri încă ne-născute, care stabilesc că un tablou prost al unui celebru trebuie să coste infinit mai mult decât un tablou bun al unui anonim, care răstoarnă imaginile obiective pe care ochiul le vede și afirmă ritos că ce-i urât e frumos și viceversa. Și toate astea doar în numele modei.
Dacă o lași să intre prea mult în viața ta, ajungi să constați că moda e un exercițiu de putere. Al altora, asupra ta. Un cadru care îți permite să-ți treci opiniile sub tăcere și să le adopți pe ale celorlalți – daca asta e ce-ți dorești. Un aparent joc de seducție, dictatorial în fond, altfel n-ar clama veșnic că you must have this și must have that și nu ar mai avea canoane și nu i-ai deveni (fashion) victim.
Așa s-a și născut, spune povestea, din plictiseala doamnelor de la curtea lui Ludovic al XIV-lea de a se îmbrăca veșnic doar cu rochii unice (fiecare avea furnizorul ei de stofe și croitoreasa proprie, nici vorbă de producție de serie). Ce sens avea – și-au spus ele la un moment dat – să fii unică în fiecare zi? N-ar fi mai interesant să fim nu unicele ci PRIMELE – acelea capabile să influențeze ceea ce poartă TOATE celelalte femei? Dacă nici ăsta nu e exercițiu de putere…
Am uitat povestea, de la 1600 încoace, și tot cădem pradă modei și facem diverse lucruri în numele ei, doar ca, în retrospect, să le găsim groaznic de caraghioase. Crinoline, peruci, tocuri înalte, joase, vârfuri ascuțite, ba pătrate, platforme, vuittoane, unghii false, buze de colagen, corsete, silicon, pomezi. Ne tratăm oglinzile și propriul bun simț drept cei mai aprigi dușmani, încercând, în schimb, să ne înghesuim în haine care vin bine unor manechine ce nu mai reprezintă de mult un standard, ci o extremă. Și ne mirăm de ce nu ne iese și facem depresii pe tema asta.
Nu e nici un haz să te complaci într-o luptă în care ești desemnată victimă și addict a priori. Mai ales cu o chestie așa de frivolă cum e moda. Lucrez în domeniul “imaginii”, e suspect că spun asta, nu? Dar nu e mai simplu să ne alocăm mai mult timp pentru noi, realmente pentru noi, căutând să punem mai bine în valoare cine suntem, în loc să încercăm fără succes și sens să ne prefacem că suntem altcineva?
În loc să ne anuleze puterea de decizie, în loc să ne subjuge, putem să stăpânim noi moda, pornind de la ce ne vine nouă bine, de la ce e frumos pentru că ne place nouă, nu pentru că ne spun alții că trebuie să ne placă. De la ce am descoperit noi și am ajuns să apreciem singure. E doar o formă de egoism bine direcționat. Și, culmea, începe să fie… la modă. Iar ca fundal, sonor, ascultați ce zice Pink.
* Sorana Savu este Senior Partner, Premium Communication
in fotografia de pe homepage e afisul expozitiei Barbara Hangan, Chipurile
Kate Midleton, ducesa de Cambridge, are un stil vestimentar obtinut cu preturi decente. iar asta o face asiprationala si accesibila pentru miliardele de femei carora li s-a infipt de mici in cap gindul ca e frumos sa fii printesa.
de asta a aparut un site care analizeaza fiecare dintre tinutele lui Kate, spune preturi, designeri, locuri de unde pot fi cumparate etc.
si e cumva amuzant sa vezi ca poti cumpara pantofii printesei cu 53 de lire sau sa afli ce brand e geanta de voiaj pe care a luat-o cu ea in Canada.
plus ca e un foarte bun promotor al brandurilor pe care le poarta Kate pentru ca, odata identificate brandurile – cu pretul atasat – vinzarile explodeaza.
In lumea civilizata, cind ai crescut social si material, incepi sa-i ajuti pe ceilalti.
Principiul acesta de ajutor il are si UNICEF-ul cu toate filialele lui; mai intii, biroul local e ajutat de cei din alte tari ca sa dezvolte proiecte si programe in folosul tarii de rezidenta; apoi, ca parte fireasca a dezvoltarii, incepi tu sa-I ajuti pe ceilalti.
UNICEF Romania ajuta birourile frate in din alte tari de 2 ani, daca nu ma insel, continuind insa sa dezvolte proiecte si programe in Romania, in zonele in care copiii au foarte mare nevoie de ajutor.
Cea mai recenta campanie UNICEF Romania e dedicata copiiilor din Africa, in lupta impotriva malariei
Datele sunt simple, dar extreme de dureroase:
un copil moare la 30 de secunde de malarie, iar boala e provocata de o banala intepatura de tantar.
o plasa de tantari tratata cu substante chimice care-i poate proteja pe copii costa doar 7,5$.
2000 de copii in fiecare zi, 14 000 de copii intr-o saptamina, 60.000 de copii intr-o luna.
Ca si cum intr-o luna ar disparea integral toata populatia din Turda, sau Medias, sau Slobozia, sau Onesti, sau Alexandria, sau Petrosani, sau Mangalia, sau Miercurea Ciuc. Tot ce e viu in orasele astea sa dispara intr-o luna…
Sau ar disparea simultan, intr-o luna, toata populatia din Reghin si din Dej; sau toata populatia din Cimpina si Fagaras.
*
Partea optimista e ca fiecare dintre noi putem ajuta sa oprim acest masacru natural al copiilor din Africa. Poti ajuta cu contravaloarea unei plase de tinari 22 ron, a unui tratament pt un copil bolnav – 10 ron, sau pentru o plasa si un tratament -32 ron. Poti dona aici.
E frumos cind stim ca la inundatii sau in zonele in care copiii nu au bani sa mearga la scoala, UNICEF-ul dezvolta programe cu bani din afara ca sa ne ajute. Dar e si mai frumos, sa dam si catre altii in nevoie cind E O SITUATIE DE VIATA SI DE MOARTE.
mie nu-mi place printul Albert de Monaco (nu ca i-ar pasa lui ca mie nu-mi place de el), asa ca mi-a parut rau ca domnisoara asta, Charlene (acum de Monaco), a plins la nunta ei.
n-o sa stim niciodata daca a plins din cauza emotiilor prea mari sau pentru ca, asa cum scriu tabloidele, politia din monaco i-a retinut pasaportul ca sa nu fuga de la nunta.
era frumoasa in rochia de mireasa, cum era frumoasa – ba si mai frumoasa – in salopeta Chanel bleu de la cununie…
dupa mine, Albert ar fi trebuit sa traiasca o vreme ca-n povestea Print si cersetor. macar un an sa fie cersetorul, ca sa-si dezvolte si el ceva abilitati sociale – gen charisma, zimbet, relationare cu cei din jur.
asa, pentru ca le-a avut pe toate ( in toate sensurile expresiei), n-a fost nevoie sa imbunatateasca nimic la el.
*
ieri am descoperit un blog simpa care se ocupa doar de casele regale din toata lumea, axat pe fashion. daca vreti sa vedeti pe unde se mai duc printesele lumii si ce mai imbraca, distrati-va pe http://orderofsplendor.blogspot.com/
e povestea lui Helene care e o perfectionista innascuta si un critic sever, si pentru ea si cu cei din jur.
Helene poate vedea in citeva secunde orice defect si nu se sfieste sa-l spuna cu voce tare.
cind il intilneste pe Antoine invata sa taca, sa nu mai spuna tot raul pe care-l vede. o socheaza optimismul lui cind sunt in vacanta si ploua; ea e nervoasa si exclama ” ce vreme urita!”, iar el ii raspunde ” nu draga mea, e o frumoasa zi, cu ploaie”.
desi nu-l iubeste, Helene se casatoreste cu Antoine pentru ca e singurul care ii poate ascunde vocea raului; vocea ramine in ea multi ani (isi iubeste copiii sincer, desi crede ca sunt uriti si nu foarte inteligenti), iar cind moare Antoine, dupa 20 de ani de casnicie, isi da seama ca nu mai are pe nimeni care sa o invete sa taca in fata raului.
se mai baricadeaza o data, ascunde inauntrul ei si pe vaduva care sufera dupa Antoine, si pleaca in vacanta in jurul lumii.
peste o vreme, pe o plaja exotica, se uita la ocean linistita, chiar daca tocmai a inceput sa ploua.
un turist de linga ea exclama “ce vreme urita!”, iar ea ii raspunde zimbind “nu domnule, e o frumoasa zi, cu ploaie”.
*
o poveste despre cum ne impregnam de cei cu care traim chiar si cind pare ca nu ne lasam atinsi.
wong kar wai avea camera 2046, cosmin manolescu are camera 1306.
in intercontinental. si face un show de dans impreuna cu Catrinel Catana.
viata unui cuplu intr-o camera de hotel. se cunosc de 10 luni si sunt pentru prima data intr-o vacanta impreuna. iar tu, spectatorul, esti cu ei in camera si vezi ce se intimpla. pentru o ora. daca vrei poti sa vezi pentru 12 ore:)
cu 6 spectatori la fiecare reprezentatie. (biletul 10 lei pt studenti si profesionisti ai dansului, 20 lei pt restul). durata spectacolului o ora. fiecare zi de spectacole include 12 reprezentatii – un maraton de 12 ore pentru Cosmin si Catrinel.
aici un preview din show, eu il vad miercuri, dar instinctul imi spune ca e un spectacol la care o sa vreti sa mergeti, asa ca rezervati-va din timp bilete ( la [email protected], telefon 0740 300 124 )
simte putin din gustul spectacolului:)
*
pentru cei care au vazut la TIFF Autobahn in masina, cu actorii la mai putin de o jumatate de metru de tine, stiu cit de intima e experienta unui spectacol in care actorii trec pe linga tine, iar tu esti parte din poveste (la propriu). apare o ciudata stare de responsabilizare: cum ma misc, cum respir, cum zimbesc… sa nu le stric show-ul.
de asta cred ca 1306 – I am myself, spectacolul lui Cosmin Manolescu, poate sa fie o experienta care sa aseze cite ceva pe dinauntrul spectatorilor. mai ales ca sunt citeva cuvinte trecute cu bold in prezentarea show-ului Spectacolul poate include interactiune cu publicul prezent si nu este recomandat persoanelor sub 16 ani.
altfel, ma bucur foarte tare ca artistii romani au inteles ca pentru a aduce spectatorul astazi intr-o sala si pentru a-i capta atentia trebuie sa fii interactiv. am vzt-o la autobahn, apoi la teatrul in autobuz, acum am sa vad I am myself.
revin cu detalii miercuri dupa ce vad spectacolul in avanpremiera.
1036 I am myself – Premiera in 9 iulie, spectacole in 13 august si 24 septembrie, intre orele 4 pm – 4 am.
The Whistleblower. se filma in ro pe vremea cind faceam un profil al lui Vlad Ivanov, care joaca si el in film.
alaturi de alti actori romani: alexandru potocean, alin panc, ruxana guttman, florin busuioc, radu banzaru
era un mare buzz atunci ca e belucci in romania, desi pe linga ea mai erau si vanessa redgrave si weisz, plus o multime de alti actori tari. (o sa-i recunoasteti in trailerul filmului)
filmarile au fost facute la media pro, cind veti vedea filmul veti recunoaste o parte din Ro, desi actiunea nu are legatura cu romania. dar e un mic motiv sa ne simtim mindri. sper.
in aceasta dupa amiaza, Kate Moss s-a casatorit cu chitaristul Jamie Hince ( The Kills).
rebela lumii modei – cea care a facut toate nastrujniciile posibile (droguri, alcool, orgii sexuale, faliment) – a tinut ca in aceasta zi sa mai transmita un mesaj: a purtat o rochie John Galliano ( in semn de prietenie pentru designerul care a fost dat afara de la Dior dupa o conversatie nu foarte politicoasa la adresa evreilor, intr-o circiuma pariziana, cu niste turisti)
in stinga rochia de mireasa, in dreapta rochia vintage pe care a purtat-o aseara la receptia- repetitie pt ceremonie:)
am fotografiat pentru ca m-au surprins/socat/bucurat diverse lucruri, nu pentru ca m-as simti peste noapte vreun artist fotograf
*
nu e kosovo, e fix in mijlocul bucurestiului, via a vis de cinema scala. cind treci pe acolo ti se pare ca esti in razboi.
*
in fata la scala, unde s-a deschis o cafenea; banuiesc ca motocicleta e a proprietarului si vrea sa se laude cu ea si sa atraga clienti.
*
in parcul gradina Icoanei a aparut o pasare noua, gardienii nu stiu sa spuna ce e, dar se uita cu uimire la ea… “nu e, mai, pescarus si nici pelican”, a zis unul dintre ei in timp ce fotografiam pasarea.
pelican sigur nu e. sigur sigur.
*
Horia Colibasanu si colegii lui din Federatia Romana de Alpinism. vorbeau la conferinta de presa de la sosirea lui Horia de pe Makalu (Hymalaia) despre “caracter”.
e mai important sa ai linga tine un coleg de caracter, decit unul cu capacitatea pulmonara mare sau cu muschi; pentru ca acolo pe munte pot aparea neintelegeri din nimic si, daca n-ai caracter, se pot ajunge la lucruri urite.
cind horia a explicat asta, colegii lui au inceput sa-l completeze cu exemple de oameni misto… si s-au ridicat in picioare ca sa vorbeasca despre oamenii de caracter.
mi-a placut respectul asta – din instinct.
Va ginditi vreodata cind folositi un produs (sampon, pasta de dinti, detergent etc) cine l-o fi inventat?
Cum se simte omul acela cind merge in magazine si vede ca inventia lui – dozajul chimic perfect – e pe toate rafturile?
Cind am fost la Cluj la TIFF m-am cerut cu forta la Farmec pentru ca citisem despre o minunata doamna la Raluxa. Tot ce aveam in cap era “vreau si eu sa o cunosc pe doamna Jofi”.
Doamna Jofi, adica Sofia Irimie- directoarea departamentului de cercetare, este doamna care sta in spatele celor mai multe dintre cremele produse de Farmec Cluj Napoca, inclusiv din celebra gama Gerovital, atit de cunoscuta in toata lumea.
In biroul dinsei, linga laboratorul de cercetare unde 4 doamne fac vraji cu tot felul de ingrediente, totul e ca intr-un birou de business: scaune de piele, multe bibliorafturi. Un singur element tradeaza locul unde esti: expozitia de muuuulte produse.
doamna Jofi a creat zeci de produse, dar eu eram curioasa daca este unul care ii e cel mai drag.
“Da, primul produs pe care l-am facut in Farmec, cum am venit din facultate. Eu am facut facultatea la Iasi si-am venit prin repartitie la Cluj. Am creat in 1982 un produs care e si acum lider de piata pe categoria lui, iar in anul urmator in 83 a fost premiat la un concurs in Praga”
Cum il cheama? Poate il stiu…
“Triumf-ul de curatat aragazul”
Heeeeeeeeeeeei, il am acasa!, am exclamat.
*
Acum de fiecare data cind folosesc triumf zimbesc pentru ca ma gindesc ca stiu cine a inventat produsul asta si ca doamna Jofi se bucura in continuare ca stie ca lumea il cumpara.
Si ca viata asta e foarte simpatica; doamna Jofi a ajuns sa faca chimie pentru ca in scoala generala a avut o profesoara foarte buna si i-a facut sa iubeasca cea mai imposibila materie din lume; ba chiar aveau fiecare, intr-o cutie de pantofi, un mic laborator pentru experiente; cu eprubete, lampa de foc facuta dintr-o calimara si tot felul de substante.
Iar acum doamna Jofi face istorie in Farmec, unde mi s-a parut (pt ca am vizitat toata fabrica) ca un boutique exclusivist de preparat cosmetice. Cred ca ar putea face un business frumos din linii exclusive, super personalizate, pe comanda.
La multumesc mult doamnelor de la Farmec ca mi-au facut aceasta bucurie sa mi-o prezinte pe Dna Jofi,cu multumiri speciale pentru Cristina Berdea, responsabila marketing on line.
(trebuie sa-ti spun Cristina ca ti-ai facut tare bine treaba, daca eu m-am cerut singura in vizita si scriu de la mine initiativa despre brandul pentru care lucrezi, doar pentru ca am citit articole care mi-au trezit interesul)
Iata cum e in Farmec, tara tineretii fara batrinete si a vietii fara de tristete. Capitolul 4. Secția de producție și ambalare
P.S. as dori sa i sa spuna Ancai de la cercetare ca mi-am cumparat samponul creat de ea si m-am spalat zimbind. in cinstea muncii ei.
bine, mi-am mai cumparat un cos de alte creme, dar nu le mentionez aici, ca-s de … reparat de-ale femeilor:)
pentru o natie ca a noastra, secretoasa, plina de perdele si jaluzele, iata o solutie super smart si eleganta: rulouri pentru ferestre create de Karim Rashid (unul dintre cei mai misto designeri din lume – care a revolutionat lumea cu minimalismullui ) si un corp de iluminat care aduce lumina naturala in spatiile interioare.
le aduce velux in Ro, de saptamina trecuta
*
ambulanta din bucuresti, la aniversarea de 105 ani, face o actiune foarte simpatica: invata pe stadionul dinamo 7000 de persoane principalele manevre de salvare in caz de accident. cu ocazia asta poate sa iasa si de un record mondial, dar mai important e ca 7000 de oameni vor putea sa-i ajute pe altii pentru ca au invatat ceva util.
26 iulie. de tinut minte. si de mers acolo.
*
Raiffeisen a lansat un card dedicat SMURD. Utilizarea acestui card va aduce in conturile Fundatiei pentru SMURD 0,5 % din valoarea fiecarei tranzactii efectuate cu cardul la comercianti sau pe Internet si 50% din taxa anuala de administrare a acestui card. daca aveti cont la Raiffeisen, cereti sa vi se schimbe cardul cu asta pt SMURD, in felul asta de fiecare data cind cheltuiti, faceti si fapte bune.
Unicredit Tiriac e prima banca care a avut aceasta initiativa, donind 1% din orice cheltuiala o faci pe cardul de fapte bune catre UNICEF.
Am fost de 2 ori pe un yaht, de fiecare data am trait lucruri minunate.
Prima data, intr-o vacanta in cipru, ne-am luat o croaziera de 2 zile pe un yaht. E incredibila senzatia de liniste si de libertate de la apusul soarelui (capitanul yahtului ne-a lasat sa ne bucuram de moment, oprind yahtul in mijlocul marii). Tot in prima mea excursie cu yahtul am pescuit — atentie! caracatite! bucatarul de pe yaht a omorit caracatita “mea” dind-o cu capul de punte si eu am spus ca nu o sa maninc niciodata un animal care a fost chinuit in felul ala. Cind am mirosit insa salata cu octopus si gratarelul in sos cumva, am uitat ca mi-a fost mila de prada mea. Ba chiar am fost happy ca EU prinsesem caracatita, eu le oferisem masa aceea.
A doua oara, acum 2 ani, la Cannes in timpul festivalului, am facut o croaziera cu unul dintre cele mai luxoase yaht-uri din port. Puntea era din lemn alb, totul era alb crem, cu canapele din piele fina; te simteai ca intr-o cutie de bijuterii in care – ce noroc! – in ziua aia tu erai bijuteria. Cu totul alta a fost senzatia: un pic intimidanta – luxul ala nu mi-e familiar-, dar era prezenta aceeasi iluzie de libertate si de bucurie. Aveam linga mine ceva celebritati si-am mai uitat de stinghereala, cind am inceput sa conversam.
gratie Peroni, si tu poti sa experimentezi ce am trait eu:)
*
In vara asta, cu Peroni Nastro Azurro poti incerca si tu una dintre cele mai speciale senzatii din lume: aventura pe un yaht, timp de o saptamina pe mediterana. E foarte simplu – te inscrii pe peroniitaly.ro la cel mai misto concurs al verii si impreuna cu 7 prieteni te pregatesti pentru cea mai tare vacanta pe care ati avut-o vreodata: 7 zile pe un yaht, all inclusive, cu multe sporturi nautice, petreceri super sophisticate si experiente incredibile.
Pe 1 august, Peroni va anunța numele cistigatorului care se va imbarca, alaturi de 7 alți prieteni, in experienta Peroni Yacht Week Fest, in perioada 20-27 august 2011. detalii zilnice despre evolutia concursului pe pagina de FB Peroni Italy.
* Ca un preview de la ce va fi acolo poti sa petreci o zi pe un yaht cu mine:) … daca vom cistiga impreuna o mica mica competitie. ( eu si 6 fericiti comentatori de blog:) + 1… vedeti voi mai jos)
Pentru ca sunt printre norocosii care au facut croaziere pe un yaht m-am gindit ca – in cazul in care eu voi fi cea care are dreptul sa-si ia prietenii de pe blog pe un yaht, la invitatia Peroni – sa va ofer pentru ziua aceea o parte din senzatiile pe care eu le-am incercat ca sa avem cu totii o “baza comuna” pentru viitoarele aventuri marine.
Asa ca , daca veti comenta aici ceva simpatic despre cit de mult va place marea si v-ati dori sa mergeti pe un yaht, pluuuus daca ma veti vota pe pagina Peroni drept cea cu care vreti sa mergeti pe yaht, promit sa aveti parte in ziua aceea de…
rasfat, libertate, soare, aventura.
o mincare speciala din caracatita ( o aduc special, de la cel mai chic bucatar din zona:) )
o companie speciala – un special guest star – (aproape ca domnul din aceasta fotografie… da stiu, e johnny depp)
london royal ballet a avut geniala idee ca in luna iunie sa joace Romeo & Juliet pe una dintre cele mai mari arene de concerte din lume O2 London Arena, in fata a peste 15.000 de oameni.
in rolul julietei, Tamara Rojo, o geniala balerina de origine spaniola in virsta de 37! de ani care e prim solista la Royal Ballet in Londra, colega de cabina cu Alina Cojocaru.
iata citeva fragmente dintr-un interviu pe care l-a acordat unei reviste britanice;
cit de mult analizeaza publicul cei care se afla pe scena?
cit de mult simt comportamentul diferit, de la o sala la alta, al spectatorilor?
cum dansezi in fata a 2000 de oameni vs dansul in fata a 15.000 de oameni?
raspunsurile sunt o super lectie de marketing:
I think what I wanted to do more than anything was that people going to the ballet for the first time would get the best thing ever – the closeest thing to the Opera House possible. Not try to patronise them, but do the most honest and moving performance that would make them maybe question their views about what the Opera House has – and be willing to come and see other shows.
*
I was watching all the rehearsals of all the casts – and I sat in lots of different seats around the arena to see the view. I had a conversation with Alina Cojocaru, another Juliet, because we shared the dressing room, about what I’d noticed, and how much make-up you can wear with camera close-ups and so on. It was trial and error for everyone. Because I’ve done arena performance, people did ask me a bit about it – how does it feel and what will happen? But you can’t really put it in words until you do it, and everyone will feel it differently. I’m quite good at blocking the venue out.
*
I think popular habits have changed a lot now. People watch three channels of TV at the same time, flipping through them. We have much shorter attention spans, we go to see things and still play with our iPod. Younger people have even shorter attention spans and if they want other distractions while they’re watching ballet, and it still gives them a moving, amazing experience, and still makes them question their core values, what they would do in such a story, how they would feel in such a position, all those important moral questions – then I don’t care if they want to eat a pizza.
si un pic din Julieta ei, pe care o descrie in interviu in termeni de energie a virstei “e tinara si tinerii au energie, trebuie sa simta spectatorul asta, trebuie sa umpli scena”… super super smart aceasta balerina
il stiti mai ales drept autor al minunatei intimplari Oscar si tanti Roz, dar nu-l stiti cum urmeaza sa vi-l arat in doua fragmente din cea mai recenta carte a sa, Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri
*
“Din piele, interiorul Rolls – Royce-ului. Uniforma si manusile soferului, de piele. Valizele si gentile care burdusesc portbagajul, de piele. Sandaua impletita care anunta o gamba rasata la marginea portierei, de piele.”
*
“In sortul lui lasa la vedere niste gambe frumoase si puternice, musculoase si zvelte totodata. Helene ii studie picioarele. De cit timp nu mai privise niste picioare de barbat? Uitase cit de mult ii placeau picioarele de barbat, membrele acelea mari atit de contradictorii, tari la calcii, moi la degete, netede deasupra, aspre dedesubt, solide cit sa suporte trupuri puternice, fragile cit sa se teama de mingiieri.”
*
in cea mai recenta carte a sa, Eric Emmanuel Schmitt e sexy. si tandru. si vorbeste despre iubire, in mai multe povestiri. de fapt, despre femei care sunt indragostite sau s-au indragostit barbatii de ele.
vorbeste despre cum se impregneaza femeile “de celalalt” cind stau in preajma iubirii.
* Cea mai frumoasă carte din lume şi alte povestiri de Eric-Emmanuel Schmitt –traducere din franceză de Ileana Cantuniari, Editura Humanitas Fiction, 2011 – iese saptamina viitoare pe piata, are 200 de pagini si e o foarte simpatica lectura de vacanta.
am citit-o aseara in mai putin de 3 ore. revin pe larg cu impresii pentru elefant.ro
Cum sarbatoriti cind ajungeti pe virful muntelui, dupa un efort de 2 luni?, a intrebat cineva la conferinta de presa cu alpinistul Horia Colibasanu, in urma cu citeva zile la sediul principalului lui sponsor, Koyos.ro
– Atunci? In niciun fel. Din cauza altitudinii, ai un usor endem cerebral – capul te stringe, miscarile si gindurile sunt foarte lente-, e frig si tot ce-ti doresti e sa pui steagul pe virf, sa inregistrezi mesajele si sa o iei cit mai repede inapoi catre tabara de baza. A doua zi, dupa ce ai dormit, in tabara, dimineata, sarbatoresti cu ceilalti alpinisti rememorindu-ti succesul; unii sunt din echipa ta, altii incearca in ziua aceea sa urce. Pentru sarbatoarea aia, de a doua zi dimineata, muncesti ani.
Cind l-am ascultat pe Horia Colibasanu descriindu-si fericirea – atingerea virfului Makalu (Himalaya)- m-am gindit ca in sport, ca si in viata, fericirea in stare pura nu o gindesti, doar o traiesti.
Te prinzi ca ceea ce ai trait e ceva special si-i dai numele de fericire, cind rememorezi intimplarea.
Si noi, ca fraierii, tot ce ne dorim e sa fim fericiti. De cite ori n-om fi fost noi fericiti – in cea mai pura forma – si n-am avut timp sa rememoram ca sa etichetam intimplarea?!
m-as muta la cluj (sau la sibiu) chiar astazi, daca meseria pe care o am n-ar fi mai eficient de facut din capitala (aici sunt oamenii cu care am mai des treaba in meseria asta, fi-ar)
*
ultima mea vizita la cluj pentru TIFF mi-a consolidat ideea asta, pentru ca mi s-au intimplat lucruri tres tres simpa…
toate au legatura cu oamenii de acolo, dar…sa le luam in ordine.
mai intii a fost gasca simpatica de la divizia on line cu care mi-am baut cafeaua dimineata ca si cum ne-am fi stiut de o multime de ani. (am vazut si fotografii de la nunta… ale Codrutei, dar ea nu stie ca le-am vazut si cit de mult mi-a placut rochia de mireasa:) cu participarea Flaviei Giurgiu si a lui Marius Perjoc )
in topul listei din gasca de on line, e Bogdan Besliu – care m-a avut in grija pe durata festivalului, o viata grea pentru el dat fiind faptul ca eu, by default, am tot felul de intrebari si zic cel mai adesea NU la chestiunile impuse.
ei bine, Bogdan trebuie premiat – nu doar ca m-a convins sa merg in virf de deal la nush citi km de Cluj la castelul minunat, dar m-am dus disciplinata si la emisiunea de la Realitatea Tv (unde a fost mai ceva ca in “a fost sau a nu fost” a dlui Porumboiu)… nici acum nu stiu cum a reusit asta, dar stiu ca deja suntem prieteni si-l astept la cafea in bucuresti. (pina la cafeaua pe care o bem in octombrie la cluj)
* Vlad Cucu a fost o alta descoperire minunata de la Cluj; unul dintre cei mai gentleman-i domni dintre cei pe care i-am cunoscut in ultima vreme; super bun simt, gata oricind sa te ajute, super atent la detalii. am vazut impreuna filme tres tres simpatice si am ris tare la scurt metrajele romanesti. si, desi ii placea mult un film, a iesit cu mine inainte de terminarea lui pentru ca imi promisese ca ma duce la locul de unde incepea Autobahn. cea mai draga amintire a mea legata de Vlad (dincolo de semnele noastre de bucurie peste zeci de oameni, la gala, cind a cistigat filmul nostru preferat) e fatza lui in timpul emisiunii de la Realitatea TV cind vorbea moderatorul cu expresii de genul “velocitatea trecutului” si ni se roteau ochii in cap tuturor. am nevoie doar sa ma gindesc la ochii lui uimiti si rid instantaneu.
*
am avut doua experiente incredibile in doua magazine diferite;
mai intii intr-o farmacie de unde voiam sa cumpar o inventie pentru par pe care mi-o recomandasera cei de la salonul L’Oreal in orele mele de rasfat in festival; doamna farmacista a prins din discutia mea cu Ana Onisei ca suntem turiste si ne-a facut cadou cite un kit de turist (cu sampon si obiecte de igiena). “lasati sa aveti acoloo, ca nu se stie ce apare cind esti plecat la drum lung”
apoi intr-un alt magazin o doamna vinzatoare a cautat in depozit citeva minute bune sutienul care se potrivea cu rochia pe care tocmai mi-o cumparasem (avea un decolteu adinc) si dupa ce l-am cumparat mi-a oferit cadou mici accesorii cu zimbetul pe buze. ” o sa fiti foarte frumoasa cu rochia asta”. n-am imbracat-o la gala tiff, m-am razgindit in ultimul moment, specific mie:)
*
mai apoi a fost robi katai – cu prezentarea lui despre facebook si actorie – si cu bunul lui simt; acelasi bun simt pe care l-am remarcat si la adi hadean pe care abia acum l-am cunoscut. aaaa, si sa nu-l uit pe radu – care ar putea fi fratele meu daca nu ar avea diactritice in nume- fain domn si radu asta!
