Author : Cristina Bazavan

final_moldova_trophy_03_400 valentina nafornitaValentina Nafornita a cistigat BBC Singer Of the World 2011

Valentina Nafornita a cistigat BBC Singer Of the World 2011

Valentina Nafornita a cistigat aseara concursul BBC Singer Of The World, una dintre cele mai importante competitii din lume destinate cintaretilor de muzica clasica.

Valentina a cistigat 15.000 de lire sterline si inca un premiu: cel al publicului.

Valentina Nafornitza are 24 de ani, este originara din republica Moldova. A absolvit Colegiul de Muzica «Stefan Neaga» din Chisinau, iar apoi — a studiat la secţia de canto din cadrul Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti, fiind studenta a vestitei soprane Maria Slatinaru-Nistor.

Acum este solista a Operei Nationale din Bucuresti.

( in urma cu o luna s-a casatorit 🙂 , asa ca a plecat de la nunta direct la concurs )

detalii despre finala de aseara aici

Valentina nu este prima romanca victorioasa in aceasta competitie, Marius Brenciu (da, fratele lui Horia Brenciu) a cistigat acelasi concurs in 2001, cind a batut un record absolut in lumea muzicii clasice cu 2 premii grele in acelasi an: Singer Of the World si Singer of the Year.

*
e 1.30 in miez de noapte cind scriu asta (via Mr. P) si nu pot sa nu ma intreb: o va prelua oare vreo televiziune miine la stiri?!

2568
lina1Li Na – de la roland garros, acasa

Li Na – de la roland garros, acasa

Your mother has never actually seen you play tennis live because she gets so nervous. Do you think she’ll ever change her mind?
I’ve asked her many times. She always answers, “No, I have my life, and I don’t want to change,” and also she really doesn’t enjoy the sport. So even after the French Open, I didn’t call her. I sent a text message saying, “I’m good. Now in Paris, on my way back to Munich.” And she said, “I heard you won a tournament.”

Is she proud of you?
I think so. But sometimes she doesn’t want to show it.

Li Na, prima chinezoaica detinatoare de trofeul Roland Garros in Time

1481
mireasaDuminica prin Bucuresti – love is in the air

Duminica prin Bucuresti – love is in the air

– Nu-mi plac evenimentele astea galagioase, zice el uitindu-se la afisele cu manelisti de pe Lipscani.
– Nici mie nu-mi plac locurile in care e galagie, raspunde ea in timp ce-i zimbeste cald.

El are peste 70 de ani, ea tot pe acolo; merg pe strada tinindu-se de mina si, daca nu cumva sunt atit de batrini incit sa nu-si mai aminteasca ceea ce-i place celuilalt dupa atitia ani, s-ar putea sa traiasca o proaspata poveste de dragoste.

*

– Mi-e cald, zice ea in timp ce traverseaza strada. Cit e ceasul?
-11, raspunde el dupa ce ridica mina cu care-i stringe protector palma. La 12 trebuie sa ajungem. Hai sa ne plimbam, ultima data cind ai iesit din casa era toamna.

Ea – care n-are mai mult de 20 de ani si niste picioare pina-n ochi- ride zgomotos si-o ia la pas, lasindu-si mina in urma ca pe un cordon agatzat de el.

*

– O iau pe asta?, intreaba fata imbracata intr-o rochie sirena, in timp ce mama se invirte in jurul ei, plina de admiratie.
Tatal pufaie plictisit si isi revarsa suta de kg pe o canapea alba.
– Ia-o, ia-o, raspunde o fetita bruneta.
– Las-o pe sora-ta in pace. O data se marita, trebuie sa aleaga bine rochia, raspunde tatal cu un ton care spune “cum s-o ia pe asta?!”

la tema, in difuzoarele din magazin se aude “love is in the air”.

*
later edit:
– cele mai mari curve sunt scorpioancele; si cele mai mari criminale, spune un muncitor (pe la 30 si ceva de ani) pe care caldura l-a facut sa ramina doar in pantalonii murdari de varul de pe santier.
– da, ma, si basescu e tot scorpion, raspunde colegul lui in timp ce sprijina gardul unei case de linga Inalta Curte de Casatie si Justitie.
– ei na. dar n-o mai iubesc, gata.

1791
-Paramilitary-troops-char-001Journalism on the edge

Journalism on the edge

It was unbearable. Two Crazy weeks and the most unbelievable story I ever did. I was with a Russian special commando. They were torturing, killing and rapind. I saw them do it, and I couldn’t stop them. Someone of normal constitution can’t accept that. I was working on the egde.

Eric Bouvet, Chechnya, May 1995

The shot that nearly killed me: War photographers The Guardian

*
tare as vrea sa stiu cum i-au convins sa povesteasca. petreceti-va 10 min cu uluitoarele povesti traite de unii dintre cei mai mari fotografi de razboi din lume

1352
Vals_vienezlectia de vals

lectia de vals

joi, cind am fost la lectia de dans, habar nu aveam ca de acolo voi lua inspiratie pentru prezentarea mea de la Women on Web.

invatam Vals lent cu numitul Bursucu (domnul simpatic de la Dansez pentru tine al carui nume este, de fapt, Adrian Cristea)

prima melodie pe care am ascultat-o la lectie a fost aceasta ( va rog dati click si cititi restul insotiti de cintecel. multumesc)

09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala

pe ea am invatat pasii de baza din vals si aproape ca ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete.

la piruetele alea, pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte – si pentru ca eram acolo ca sa ma distrez nu sa ma pregatesc pentru cine stie ce competitie, m-am mai oprit. m-am mai invirtit in legea mea. m-am mai uitat la ceilalti fara sa fac nimik.

dupa pauze scurte de trisat, ma reintorceam la dans: urmaream ritmul muzicii, stiam deja ce pasi trebuie sa fac si, chiar si eu ma miram de rezultat, puteam sa ma alatur la sincron restului grupului.


din joaca asta a venit ideea: in viata daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa arati elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau -> dansezi la fel de frumos ca si ceilalti. si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; daca (re)intri corect in ritm si ai invatat bine pasii, poti continua frumos dansul.

de aici incolo, tot ce a tinut de prezentarea de la WOW a fost extrem de usor – am povestit lucruri din viata mea profesionala in care am invatat pasii, in care am recunoscut ca nu stiu , in care am ascultat muzica sau in care nu mi-a fost teama sa ma opresc. si-am povestit totul fix pe melodia aceasta.

asa ca multumesc frumos Bursucule pentru lectia de vals (care s-a dovedit a fi o lectie de viata), multumesc Nicoletei Gavrila pentru melodie si mai multumesc Gillette Venus pentru proiectul cu lectiile de dans.

3340
Vals_vieneziau lectii de dans. pregatiti-va

iau lectii de dans. pregatiti-va

de astazi execut lectii de dans cu numitul Bursucu (da, fix domnul de la Dansez pentru tine, dar stati linistiti nu ma duc la nicio emisiune…inca:) )

Bursucu s-a gindit ca ar fi bine si usor sa invat Vals primul dans, ceea ce nu stie el este ca inca imi mai vindec ranile de la genunchi dupa lectia de dans contemporan de acum 2 saptamini. atunci mi-am rupt picioarele , la propriu, cind inca nu invatasem niciun pas de dans… va imaginati ce o sa fie diseara?!

sunt sigura ca la sfirsitul serii o sa fac mega impresie dansind pe aceasta melodie. foarte sigura…ca nu:)

lectiile de dans sunt un cadou tres tres simpa de la Gilette Venus; mai am ceva colege de suferinta & ris la lectii, dar le descopar abia diseara. (i’ll be back with info)

1788
mona grantaprietenia dintre scriitor si subiectul lui

prietenia dintre scriitor si subiectul lui

Granta magazine publica on line, pentru numarul cu tema F WORDS, o poveste emotionanta despre prietenia dintre o scriitoare indiana – Urvashi Butalia- si subiectul ei, un transexual – care si-a fct schimbare de sex de la barbat la femeie; o poveste in care vezi fragilitatea emotionala a reportingului cind esti atasat de subiect, orgoliile scriitorului in relatia cu subiectul, dar si temerile lui.

sigur, mai e si povestea de baza a transexualului – care e incredibila.

Tempted by the hijras’ promise of a nearly female identity, Mona left home and travelled to Bombay, where she lived with the troupe and prepared for her castration, a procedure known in the hijra community as ‘nirvana’. ‘I didn’t actually need much preparation,’ she told me. ‘I’d already decided. I hated all those male genitalia.’ She used the little money she had, the hijras helped out with the rest. ‘They look after their own,’ she said. Mona’s penis and testicles were removed in a back-room surgery in Belapur, a small village near Bombay. At the time, in the late fifties, sexual reassignment surgery was illegal in India, and unregulated. In Mona’s case the local anaesthetic did not work very well and the pain was agonizing.

‘Afterwards I felt an enormous sense of liberation,’ she says. ‘But at the time all I could think of was the pain.’ Much later, Mona would tell me that although she’d always wanted to be female, she had not been prepared for the finality of castration. ‘Suddenly, I realized that I had crossed the point of no return. There was now no going back.’


restul povestii aici

5092
eclipsa-de-luna-A listeri & A hateri – un f lung comentariu

A listeri & A hateri – un f lung comentariu

Zilele astea a fost un mare iures pe net (si nu era vorba de Marcel Iures care are ghinionul sa joace intr-unul dintre cele mai nashpa filme ro, Fantoma Tatalui), a fost ceea ce eu as numi “societatea civila 2.0 a luat atitudine in privinta liderilor de la putere”.
E bine sa existe o voce a societatii civile, dar eu vreau sa va zic ceva despre cei de la putere. Am vrut sa spun/scriu de luni cind citeam schimbul de vorbe inflacarate, dar mi-am spus ca e mai frumos sa nu ma amestec cu cei mari si sa spun ce am de spus cind se mai linistesc apele.

*
Mie imi plac A listerii de pe lista plingerii. Si, pentru ca sa pot sa dorm linista noaptea ca s-a mentionat pe undeva si o parte frumoasa din ceea ce sunt ei, dau cite ceva din casa. (iertati-ma domnilor)

Zoso.
Cind Tabu a iesit din trustul realitatea catavencu si era o furtuna si-n redactie dar si prin sufletul meu, in dimineata zilei de dupa anuntul official, Zoso a trimis un mesaj pe twitter catre Daniel Enache “te rog angajeaza-o pe Cristina Bazavan pentru mine”. Nu mi-a spus mie nimik direct, dar mesajul ala public a fost mai mult decit orice alta incurajare. La momentul acela nu schimbasem mai mult de 20 de min de vorbe la telefon pentru un articol si nu ne intilnisem niciodata.

De ziua mea am facut un wishlist nebunesc cu tot felul de cadouri atipice care le-ar fi facut viata amuzanta prietenilor mei cind ar fi trebuit sa le obtina. Una dintre dorinte era sa fiu in blogroll-ul lui Zoso. Imi imaginam cum prietenii mei se straduiau sa-I faca rost de nr de tel, se vor speria la gindul ca trebuie sa vorbeasca cu el etc. Si-am vazut un mesaj pe twitter de la el “de ce si-ar dori cristina ceva ce are deja?”. am fost in blogroll-ul lui o saptamina, iar pentru asta i-a scos pe toti cei – putini – care erau acolo!

Arhi
E unul dintre oamenii cu sufletul cel mai mare si mai inocent pe care-i stiu. Cind am aflat ca mergem impreuna la Sibiu la festivalul de teatru am inceput sa ma rog de el sa mearga la un anume show de dans. M-a intrebat in ce zi e, era catre sfirsitul saptaminii, si mi-a replicat “ufff, nu stiu daca pot sa stau atit de mult fara fetele mele”
La sibiu am povestit lucruri atit de cu garda jos si de personale, incit stiu ca daca azi il sun sa ma ajute cu ceva de viata si de moarte, o sa faca tot posibilul sa ma ajute. Cum si eu as face la fel, fara nicio ezitare.
Experienta lui de viata e demna de un film, dar asta nu-l impiedica sa aiba super umor si sa faca fapte bune.

Chinezu
Pe Cristi il stiu cel mai bine (cred ca sunt vreo 8 ani), de asta imi e si cel mai greu sa scriu despre el. Stiu cit de frumos isi creste copiii (cu participarea Adinei care are un dar special de a sti sa ramina cumva in umbra si sa coordoneze discret). Cristi mi-a trimis mesaje de incurajare si m-a ajutat de cite ori mi-a fost greu. Am fost in casa lui de la Baia Mare, i-am tinut in brate copiii. Il STIU pe Cristi, stiu multele fapte bune pe care le face impreuna cu familia sa.

*

Domnii din societatea civila 2.0 uita ca si A listerii astia sunt oameni; de fapt, nu uita: nu le mai dau nicio sansa in directia asta.

Ceea ce nu stiu(sau le e mai comod sa nu recunoasca) domnii pe care eu i-am numit “societatea civila 2.0” este ca oamenii astia muncesc in draci.
La ora 6 dimineata Zoso, Bogdana si Orlando Nicoara sunt singurii care sunt consecvent on line. Iar eu, care de la 25 de ani ma trezesc la 6 dimineata dupa o regula autoimpusa – ca sa am timp de invatat, citit etc – stiu cit de greu este sa faci asta zilnic. Ce vointa implica si ce disciplina.

Cei 3 lideri de putere din on line pe care sunteti voi suparati au citeva caracteristici comune: puterea de sinteza foarte mare si rapida (uitati-va la stirile de pe blogurile lor, la viteza cu care gasesc unghiuri noi de abordare), au un simt al stirii teribil. Si sunt extrem de bine informati. (Iar asta nu vine peste noapte, sunt lucruri care se dobindesc prin exercitiu, ca la sportivii de performanta.)

Toti trei au un grad mic de toleranta la prostie ( Chinezu e cel mai diplomat dintre ei), iar oamenii acepta cu greu sa li se spuna ca au gresit si cind e intr-o varianta diplomatica, darmite cind e intr-o versiune frusta. Si-asa si-au facut dusmani.

Am vazut la Arhi cite injuraturi primeste zilnic pe blog (si ce injuraturi) si-mi imaginez ca nici ceilalti doi nu stau mai roz la categoria asta. Eu am avut nevoie de 2 ani – stiu sunt zuza – ca sa inteleg ca pot rezolva totul cu un delete, fara sa ma mai consum pentru fanteziile sexuale transmise in comentarii de tot felul de domni. Probabil ca ei au invatat asta mai repede, dar la fel de repede sunt sigura ca au invatat sa se apere de toti idiotii care – la capatul argumentelor – ar sfirsi tot cu o injuratura. Si-si salveaza timpul. Iar asta nu e aroganta, ci – ma iertati – inteligenta de a merge linistit mai departe.
*

Eu n-am nimik de cistigat de la acesti “lideri de putere” in online, nu de asta am scris toate cele de mai sus. Dar mi se pare corect ca internetul asta mare sa pastreze si lucruri frumoase despre ei, spuse de cei care au beneficiat de ele.

Scandalul asta cu societatea civila 2.0 mi-a consolidat teoria cu “oamenii sunt ca oglinzile- ceea ce le arati, reflecta”. Poate de asta, domnii astia au fost simpatici cu mine, desi nu ma stiu foarte bine si nici n-au lucruri de impartit cu mine.

P.S. acest post este inchis comentariilor, ca sa nu va consumati timpul sa va alaturati unei tabere sau alteia. Multumesc pentru intelegere.

2124
akramkhan_verticalroadam zimbit la…

am zimbit la…

unul dintre cei mai misto directori artistici/producatori al unei companii de balet, Farooq Chaudhry de la Akram Khan Company, a fost intrebat de BBC ce calitati crede el ca sunt necesare ca sa reusesti in meseria asta.

raspunsul e mai jos. dar eu cred ca e valabil pentru orice manager:)

Love/passion
Being a bit of a maverick
Work unbelievably hard
Endurance
Will power
Strength
Grace
Patience
Flexibility
Consistency
Perseverance
Optimism
Curiosity
The need for high achievement
The ability to recognise and admit to mistakes
Enjoy risk
No fear of change
A good listener
A good communicator
A fighter
Charm
Luck
Good taste
Precision
Good instincts
Good judgment
Logical thinking
Lateral thinking
Honesty
Sense of fairness
Integrity
Generosity
Clarity
Humility
Sense of humour
Not to panic in a crisis
Authenticity
Pride
Openness
A good imagination
Knowing that not all decisions will make you popular
To be able to command respect at the moment when you are not popular
Curiosity
A sense of adventure
Fearlessness
Empathy
Be grateful
Avoid ownership
And if you don’t have all these then try to find them in your team.
*
un pic din munca lui:

1474
Notre-DameGranta: All I Know About Gertrude Stein

Granta: All I Know About Gertrude Stein

Granta Magazine publica free o nuvela a lui Jeanette Winterson cu o structura minunata. simpla, calda si eficienta.

povestea se numeste All I Know About Gertrude Stein si incepe asa…

In 1907 a woman from San Francisco named Alice B. Toklas arrived in Paris. She was going to meet a fellow American living there already. She was excited because she’d heard a lot about Gertrude Stein.

In 2011 a woman from London named Louise was travelling by Eurostar to Paris. Louise was troubled. Louise was travelling alone because she was trying to understand something about love.

Louise was in a relationship; it felt like a ship, though her vessel was a small boat rowed by herself with a cabin for her lover. Her lover’s ship was much bigger and carried crew and passengers. There was always a party going on. Her lover was at the centre of a busy world. Louise was her own world; self-contained, solitary, intense. She did not know how to reconcile these opposites – if opposites they were – and to make things more complicated, it was Louise who wanted the two of them to live together. Her lover said no – they were good as they were – and the solitary Louise and the sociable lover could not be in the same boat.

And so Louise was travelling alone to Paris.

I am Louise.
*
restul povestii aici

in romania, Janette Winterson e tradusa la Humanitas; toate titlurile traduse aici

1923
ana-paukerEu vreau politiciene elegante!

Eu vreau politiciene elegante!

De citeva zile Realitatea tv bate cimpii speculativ si rautacios, din nou, despre tinutele Elenei Udrea, Elenei Basescu si ale Ralucai Turcanu.De ce poarta tocuri? Cum le sunt costumele? Ce pantofi si-au mai cumparat?

Domnilor, aveti sechele comuniste, sindromul Elena Ceausescu. Vreti ca toate femeile din politica sa arate ca Ana Pauker; sa fie imbracate in fuste saci, daca se poate in negru.

Hai sa fim seriosi. E frumos ca o femeie sa-si puna in valoare feminitatea si gratia prin vestimentatie (de la croiala pina la culoare).

Problema nu e asta. Problema e daca-si permit (din lefurile/averile pe care le au) sa-si cumpere brandurile pe care le poarta. Si, da, eu cred ca-si permit (cel putin cele doua Elene, cu siguranta).
Asa ca lasati ipocrizia deoparte. Asta nu e un subiect de discutie.
*
Si nu, n-am votat-o pe Elena Udrea si nici nu o sa o votez. Nici pe doamna Turcan or domnsoara Basescu, dar ma scoate din minti ipocrizia “ia uite ce pantofi si-au mai cumparat” si “ce urit e sa mergi pe tocuri sau sa ai o fusta cambrata, lunga pina la mijlocul genunchiului”

dar eu vorbesc/scriu cu relaxarea de a avea sandale Prada in garderoba, chiar daca ma incalt cel mai des in bascheti. nu stiu insa ce au in garderoba prezentatorii/editorii de la realitatea

P.S. Asta e Ana Pauker, ca sa stiti despre ce vorbesc.

bg-topWOW +un interviu pentru hotcity.ro

WOW +un interviu pentru hotcity.ro

ieri am raspuns unor (multe) intrebari pentru Hotcity.ro legate de ce vreau sa fac mai departe (in online) si, pentru ca vineri merg la Women on Web, despre ce voi vorbi acolo.

am fost si anul trecut la Women on Web cind am vorbit despre “ce sa faci cind nu faci nimic” -> cind te afli intre 2 proiecte, intre doua iubiri, esti in stationare in viata personala sau profesionala. amuzant, acum pare ca ma aflu exact in situatia pe care o descriam atunci… prin urmare trebuie sa am grija despre ce vorbesc anul asta:)))

*
iata ce i-am raspuns Sanei Nicolau despre speech-ul meu la WOW:)

Cristi Manafu m-a rugat sa vorbesc despre “noi inceputuri”, dat fiind micul val de curiozitate pe care l-a generat demisia mea de la Tabu. Voi avea deci un discurs despre cum este sa o iei de la capat (e a treia oara in viata cind fac asta, dupa Radio 21/Europa FM si Tabu), de ce tin sa fac asta acum si, mai ales, de ce nu imi e frica sa pornesc de la zero.

restul interviului cu o parte din nebuniile pe care as vrea sa le fac in online, il gasiti aici 🙂

*
aici insa, inca un pic din culisele acceptarii acestei teme de discurs. initial as fi vrut sa vorbesc despre “Multumesc”, dar Cristi Manafu mi-a schimbat tema:), iar eu nu pot sa-l refuz pe el ( tot el m-a convins acum 2 ani sa vorbesc despre iesirea revistei Tabu din trustul Catavencu si partea dramatica pe care a trait-o echipa). cum face Cristi de ma convinge? se uita la lucrurile si la oamenii din jurul lui cu o anume sensibilitate care pe mine ma lasa fara cuvinte.
uite situatiile care ma privesc direct: 1 si 2🙂

astazi e ultima zi de inscrieri la Women On Web, intrarea e gratuita, dar se face in baza unei inscrieri pe mail. Intre speakeri Sandra Pralong, Sanda Nicola, Cori Gramescu, Andreea Retea, Andreea Beltic Inankur, Cristina Mazilu, Costin Cocioaba.

Ne vedem vineri:)

2004
ion-birladeanu-pop-artIon Birladeanu pe Verona

Ion Birladeanu pe Verona

in seara asta, pe strada Arthur Verona, 5 tineri completau la graffitti ala mare de pe casa alba.

2 baieti desenau in coltul dinspre Carturesti, alti 2 plus o fata se uitau de pe partea cealalta.
fata si unul dintre baieti stateau pe bordura. cel de-al treila baiat, inalt, slab, imbracat intr-un tricou galben, vorbea cu un batrinel cu sapca de pompier.

– mi-ar fi placut sa va vad filmul… dar o sa-l vad eu.

si cum batrinelul voia sa se uite de linga fata la ce desenau tinerii, tinarul a strigat

– ia dati-va mai incolo!

Ion Barladeanu, domnul a carui viata a fost pusa intr-un documentar de Emmy, s-a sezat cu greu pe bordura.

*
uneori viata bate filmul. ca in seara asta pe arthur verona.

1950
empty_roomCamera – proza scurta

Camera – proza scurta

Iata varianta in romana a nuvelei pe care am scris-o pentruall hollow magazine.

*
Camera

Intră prin holul întunecat până în cameră. Pe unul dintre cele două fotolii bej, din piele – un sacou negru bărbătesc și-o haină din blană albă, lungă. „Scumpă haină”, spuse în timp ce privirea începu să scormonească nervoasă. Pe birou – o pungă crem, de plastic, cu patru cărți cu coperte îngălbenite de vreme. Se aplecă ușor cât să poată citi pe cotor. Titluri în germană. „Anticariat”, pufni revenind la poziția obișnuită ca să scruteze mai bine în jur. Un IPhone pe măsuța de cafea, un pachet albastru de Durex, o brichetă și –o sticluță de ojă roșie. Lângă pat – un scaun de la masa mare; pe el – Mac-ul deschis.

Știa ca scăpase situația de sub control, dar nu mai putea face nimic. De acum înainte viața părea să devină o ruină… Nu se putea abține să nu se încrunte gândindu-se la el. De ce plecase de-acasă?

Se gândea cum să procedeze, cum să-i anunțe pe ceilalti că nu mai locuiesc împreună.
Cinci ani. Aveau și invitațiile pentru nuntă pregătite. Fuseseră amândoi de acord că nu va fi o nuntă mare. Nu-i interesau banii pe care i-ar fi strâns. Nuntă fără dar, stabiliseră.

Patul din cameră era răvășit, cu pernele aruncate în colțuri diametral opuse, cearceafurile ciufulite. Ar fi putut jura că păstrau mirosurile trupurilor lor. Citise undeva că oamenii pierd în cearceafuri o parte din pielea care se desprinde sub formă de celule moarte. Dacă n-ar fi schimbat cearceafurile zilnic, cum face ea, cât din corpurile lor ar fi rămas în pat într-o lună?

Cu limba între dinți scoase un sunet de dezaprobare. Pe noptiere, aruncate, ambalaje de biscuiți, ciocolată. Un pahar de wiskey pe jumătate plin. Un pachet de gumă de mestecat. O revistă People. O cutie cu OB-uri mini. „Se cunosc de multă vreme.” La marginea patului, jos, o valiză întredeschisă – jeans, un pulovăr albastru și-o pereche de ghete negre, business, bătrânicioase. Lângă – șosete purtate.

In seara despărțirii găsise totul în ordine, mai puțin lucrurile lui. Dispăruseră, ca și cum nici n-ar fi fost vreodată în casa cochetă pentru care strânseseră ban cu ban. „De la linguri până la covor”, cum zicea mama lui – totul făcut de ei.

Nu vedea bagajele ei. Își aduse aminte de baie. Apasă pe clanță.
În dreapta – sutienul bej, sprijinit de bideu. Pe pardoseala ivoar de marmură, parcă înșirate ostentativ ca să fie analizate – boxerii negri, un tricou polo, negru și el, pantaloni bej de damă și-o bluză scurtă de mătase. Albă.
Strânse din maxilare cu un scrâșnet scurt.
În stânga, pe o măsuță la baza unei oglinzi ovale imense, o puzderie de creioane, pensule, farduri. Un ruj roșu Chanel. Un portofel mic, ca pentru cărți de vizită. Sau pentru mărunțiș.

Auzea telefonul cum îi suna din buzunar, dar se încăpățâna să-l ignore și să privească fiecare detaliu al dezmățului. Parcă-i făcea bine. Chiar dacă o umplea de furie. Chiar dacă-i amintea de ultima lor seară împreună. Alaltăieri. El în cadă, ea pe marginea WC-ului povestind despre cum o să le fie după nuntă. În luna de miere la Nisipurile de aur. Nicio ezitare, niciun cuvânt care să-i fi trezit vreo suspiciune.

Acum avea în față cada, prosoapele spânzurate de bara albă din portelan, gelul de dus Givenchy răsturnat în scoica de lângă bateria dușului, cu crema vernil prelingându-se grețos. Telefonul se porni din nou.
– Da.
– De ce nu răspunzi? Credeam că s-a întâmplat ceva.
– Am treabă, Maria. Ce vrei?
– A zis mama că ne așteaptă pe toți la masă, duminică. Face și plăcintă de mere cum îi place lui Dan.
– Duminică? Păi …
– Hai că știi că îi plac duminicile în familie. Și se tot plânge că acum, pentru că o să fii măritată, o să treci tot mai rar pe la ei.
– Nu pot duminica asta…
– Hai, măi, 2 ore.
– N-auzi că nu pot? De ce insiști? Ne faceți voi programul, că nici nu știți dacă avem treabă sau dacă vrem să ne odihnim. Repede ne cumpărați atentia: „face și plăcinta de-i place lui Dan”. Și-altceva ce mai face? Poate vrea să-i facă și-un masaj?! Băi, știi ceva? Nu venim. Spune-i ce vrei. Nu venim.

Închise telefonul și ieși nervoasă din baie.
Văzu valiza ei, de partea cealaltă a patului, pe jumătate acoperită de cuvertura care fusese îndepărtată neglijent. Era mai mare decât a lui, doldora de haine. Deasupra – o fustă scurtă bleu și-un dress culoarea pielii. „E mai tânără. Și e foarte slabă.”

Lui îi plăceau femeile slabe. I se păreau sexy claviculele care ieșeau în evidență. O mângâia mereu pe pielea care acoperea dealul pe care-l făcea osul bazinului. „Voi aveți oasele astea așezate ca o cutie și, minune, cutia se desface să țină-n ea un copil”, râdea gâdilând-o. Erau vremurile lor de glorie și nici măcar nu știuse când apuseseră, pentru că acum două zile făcuseră dragoste cu aceeași pasiune. Ca și când ar fi conceput cel mai iubit copil de pe lume. Și-apoi, biletul: „Iartă-mă. Nu pot.”

Își mușcă buza de jos și privi spre podea.
Își văzu papucii maro, care-i lăsau vârfurile șosetelor albe la vedere. Uniforma ei de muncă, aceeași cu ale tuturor îngrijitoarelor din hotelul ăsta. Scutură din cap și zâmbi ușor. Erau papucii în care muncea de când se angajase, cam pe atunci când îl și cunoscuse. „Într-o oră curăț tot. Nu mai rămâne nicio urmă. Poate am timp să ceruiesc și podeaua. Au ieșit pe terasă și-au adus ploaia cu ei, pe pantofi”.

Deschise ușa de la balcon, apoi se îndreptă către telefonul de lângă noptieră. Se uită câteva secunde la el, în timp ce-și trecu cu limba peste dinți. Era ca un animal care se pregătește să-și devoreze prada. Își făcea calcule pentru mișcările următoare.
Ridică receptorul și- apasă o tastă.
– Știi când se întorc?, își auzi vocea rece, fermă, tăind aerul.
– Peste câteva ore. Sunt nemți, pentru prima dată în Bucuresti, au zis că merg să viziteze Muzeul Țărănului, îi răspunse Ioana de la recepție.

Inchise telefonul și respiră adânc, aproape ca un oftat. Ridică șosetele de lângă valiză și le împături în două. Le așeză pe scaunul de lângă birou. Trebuia să înceapă de undeva să facă ordine.

“O să fie curat.”
*
mai 2011

1808
110604_CScottEastman_FITS_Anonimi012prima data cind…

prima data cind…

stim sa spunem cind a fost prima data cind am mers la scoala.
prima data cind ne-am sarutat.
prima data cind am facut dragoste/sex.
prima data cind ne-am despartit.
prima data cind am iesit din tara.

prima data pentru multe lucruri, zeci de lucruri.

dar stiti sa spuneti cind a fost prima data cind ati mers la un spectacol? de teatru, film, circ, estrada etc?

eu nu -mi aduc aminte…dar in urma cu citeva zile la Sibiu am fost martora unei asemenea prima data

Aisha are aproape 2 ani un an si 3 luni si-a vazut primul ei spectacol in cadrul festivalului de teatru de la sibiu de anul acesta, un spectacol de circ cu niste domni trecuti de 40 de ani care faceau tot felul de tumbe in timp ce cintau muzica rock.

Aisha a venit la spectacol in carucior si, inca de la intrare, televiziunile au pus ochii pe ea:
“e asa de mica! e primul ei spectacol?”, a intrebat reportera de la TVR
“da, e la primul ei spectacol”, a raspuns mama, Dani.

in sala, Aisha a avut nevoie de mai putin de 1 min sa simta de unde vine sursa de zgomot. statea in primul rind, in dreapta scenei, cit mai aproape de iesire (pentru eventualele urgente), si – dupa ce a inceput muzica si s-a incruntat putin pentru ca era f tare – a aratat cu degetul: “uuuh”. fix catre boxe.

dupa alte 10 min a inteles ca, de fiecare data cind galagia din boxe se opreste, oamenii din sala bat din palme. si de aici a inceput veselia: a aplaudat cu mare bucurie pe toata lumea. asta pina cind… a devenit ea vedeta.

pe la mijlocul spectacolului, unul dintre domnii acrobati si-a luat un scaun, l-a pus in mijlocul scenei si s-a asezat tacticos pe el, in linistea salii. Aisha a surprins linistea si, dupa legile stiute doar de ea, a inceput sa aplaude chitzcaind.
acrobatul a auzit-o, s-a dat jos, a facut doi pasi in fata, a facut o reverenta in timp ce sala a aplaudat rizind si s-a intors inapoi la scaunul lui unde urma sa faca acrobatia.
cum s-a facut din nou liniste, Aisha a inceput sa aplaude din nou, sala a izbucnit in hohote, acrobatul a facut din nou un pas in fata, o reverenta si s-a intors la loc.
s-a lasat din nou liniste, Aisha a aplaudat si mai tare, chitzcaind fericita.
sala a izbucnit in urale, acrobatul a facut reverenta.

momentul asta, aparut de niciunde, mi-a aratat inca o data ca nu e nevoie decit de simtire si de un limbaj sincer ca sa faci citeva sute de oameni sa zimbeasca. acrobatul acela a stiut sa se adapteze la reactiile unui copil din sala si sa genereze un moment unic.
iar copilul, pentru prima data in viata la un spectacol, s- a bucurat cu toata puritatea si simtirea sa. si-a fost remarcat in toata sala.

probabil ca Aisha habar nu o sa aiba peste ani cum a fost la primul ei spectacol, dar pentru mine a fost o lectie minunata despre a te simti bine intr-o sala de spectacol, despre a fi tu – senin si onest.

Aisha este fetitza lui Arhi.

foto scot eastman / fits 2011

4101
on-off-tiff-edition-724x1024TIFF:  din ON in OF(F)

TIFF: din ON in OF(F)

in programul meu paralel de filme, de la TIFF, gasca vesela – formata din Codruta, Bogdan, Marian si Flavia – a avut grija sa-mi puna conferinta din On in OFF organizata de simpaticii de la tvdece

am mers asadar cuminte si-am ascultat of-urile comunitatii online din Cluj.
ca de obicei la aceste intilniri of-ul cel mare este “voi faceti bani din blog pentru ca sunteti din bucuresti. noi aici, in provincie, nu avem cum sa facem bani”.

cum manafu si bogdana au stabilit de dimineata ca astazi e ziua bloggingului despre blogging, am ceva de comentat la acest OF.

*
comentariul meu sta in 3 intrebari la care, daca esti blogger, ar trebui sa-ti raspunzi pe hirtie. dupa aceea ar trebui sa stii de ce (nu) faci (inca) bani din blog.

1. ai o prezentare a blogului tau? in care sa definesti formatul contentului blogului, frecventa postarilor, publicul pe care-l vizezi, audienta pe care o ai. (e utila pentru potentialii clienti, dar te ajuta si pe tine sa-ti clarifici formatul “produsului tau” si sa ramii in cele pe care ti le-ai propus)

2. stii 5 campanii care se desfasoara in acest moment in online, pe bloguri? daca da, ai o idee cit de mica despre cum ai putea tu sa executi in formatul tau/ pe blogul tau ceva care sa-i ajute pe oamenii care au aceste campanii? (daca stii ce face piata, stii cum sa reactionezi la bugete si sa fii proactiv. asta nu apare intr-o zi, dar trebuie sa incepi de undeva.)

3. ai trimis vreodata o propunere de campanie pe blogul tau pentru vreun client (poate sa fie pizzeria din colt, floraria cea mai chic a orasului sau unul din marile branduri din romania)?

restul, vorba poetului, e tacere.

4024
karmitztiff 2011: intilnirea cu Marin Karmitz

tiff 2011: intilnirea cu Marin Karmitz

J’ai toujours pense que le cinema etait un mode d’expression pauvre, plus pauvre que la peinture, la musique, l’ecriture ou la danse, mais qu’il etait interessant d’explorer cette pauvrete. Comme il etait pauvre, on pouvait l’enrichir.

Martin Karmitz, Bande a part.
*
pentru mine, dintr-un motiv f f personal, tiff 2011 a insemnat Martin Karmitz. el e producatorul filmului pe care eu il iubesc cel mai mult, Bleu de Krzysztof Kieslowski.

la cluj, din intimplare, am schimbat citeva vorbe si zimbete. de oameni obisnuiti, fara legatura cu cinema-ul.
la workshop-ul pe care l-a tinut in cadrul festivalului, mi-a dat autograf pe cartea sa autobiografica.

acum tocmai ce am terminat cartea (Bande a part, Grasset,1994) si-am constatat cu uimire ca, dupa aceleasi legi nestiute ca la Bleu (am vazut filmul acum 16 ani, o singura data, si stiu secventa cu secventa, in detaliu, ce e pe ecran), m-am intilnit cumva, de atunci, cu oamenii pe care-i numeste drept a-i fi influentat profund viata.

*
cartea incepe cu descrierea unei dimineti de noiembrie din 1993 in care Marin Karmitz vine la Bucuresti… dupa mai bine de 50 de ani de la emigrare.
vine pentru Pintilie si O vara de neuitat (daca n-ati vazut filmul, va rog tare sa o faceti), iar producatorul local il duce sa vada casa parinteasca. e dezolat si dezolant.

putin mai tirziu afli ca bunicul lui Karmitz a fost omorit de Garda de fier, iar tatal lui Pintilie era printre membrii Garzii. iar si mai incolo, dupe ce Karmitz se bucura ca Pintilie e regalist, povesteste cum Regele Mihai le-a dat un automobil ( lui si familiei sale) ca sa poata fugi din tara.

astea-s povesti despre Romania, dar cartea contine lectii incredibile – prin puterea exemplului – despre cum sa faci mereu lucrurile in care crezi, respecind o deviza invatata de la Godard: “fa lucrurile diferit”.

nu cred ca se va traduce cartea in romaneste pentru ca e pentru un public foarte restrins, dar daca aveti vreo legatura -cit de mica – cu industria filmului -> cautati-o & cititi-o.

1530
marriage-2pro si contra casatoriei

pro si contra casatoriei

When he was 29, Charles Darwin agonized about whether to marry. In 1838, he wrote down the pros and cons. He then wrote “Marry-Mary-Marry Q.E.D.” and, months later, that’s just what he did.

Marry
Children—(if it Please God)—Constant companion, (& friend in old age) who will feel interested in one,—object to be beloved & played with.—better than a dog anyhow.—Home, & someone to take care of house—Charms of music & female chit-chat.—These things good for one’s health—but terrible loss of time.—

Not Marry

Freedom to go where one liked—choice of Society & little of it.—Conversation of clever men at clubs—Not forced to visit relatives, & to bend in every trifle.—to have the expense & anxiety of children—perhaps quarelling—Loss of time.—cannot read in the Evenings—fatness & idleness—Anxiety & responsibility—less money for books &c.—if many children forced to gain one’s bread—(But then it is very bad for one’s health to work too much) Perhaps my wife won’t like London; then the sentence is banishment & degradation into indolent, idle fool.

*
My God, it is intolerable to think of spending one’s whole life, like a neuter bee, working, working & nothing after all.—No, no won’t do.—Imagine living all one’s day solitarily in smoky dirty London House.—Only picture to yourself a nice soft wife on a sofa with good fire, & books & music perhaps—Compare this vision with the dingy reality of Grt. Marlbro’ St

*
In one of his love letters to Emma Wedgwood, a week before they married, Darwin wrote, “I think you will humanize me, and soon teach me there is greater happiness, than building theories & accumulating facts in silence & solitude.” She did; they had an extraordinarily close relationship, one that ended up affecting his work in a substantive way, as his concerns and respect for Emma’s religious views tempered his claims about how evolution has shaped the human mind
*
When looking for a mate, Darwin was looking for more than bilateral symmetry and the right hip-waist ratio. He wanted a good and special person. You can read youth and health from the face and body, but one also looks for qualities like intelligence and kindness. Smart and kind people do well in the world, and so do their children. You also want someone who will faithfully take care of the children, and someone who will help and support you. It is not surprising that in the largest study ever of human mate preferences, looking at people in 37 cultures, the most important factor for both men and women is kindness.

din cartea How Pleasure Works – Paul Bloom. ( o am in ebook, multumesc Vicentiu. o pot deci da mai departe, e delicioasa).

cistigatori tiffcistigatori TIFF 2011

cistigatori TIFF 2011

Trofeul Transilvania – “Sin retorno”/”Fara cale de intors” de Miguel Cohan (Argentina-Spania)
Premiul Special al Juriului – “O viata insemnata”/”La vida util” de Federico Veiroj (Uruguay-Spania)
Premiul pentru regie ex-aequo: Runar Runarsson pentru “Vulcanul” (Islanda) si Constantin Popescu pentru “Principii de viata” (Romania)
Premiul pentru scenariu – Ana Cohan si Miguel Cohan pentru “Sin retorno”/”Fara cale de intors”
Premiul pentru interpretare (feminina sau masculina) – Elodie Bouchez pentru “The Imperialists Are Still Alive!”/”Imperialistii nu au murit!” de Zeina Durra (SUA)
Premiul pentru imagine – Linda Wassberg pentru “Apflickorna”/”Maimute” de Lisa Aschan (Suedia)
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru lungmetraj – “Morgen” de Marian Crisan
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru scurtmetraj – “Bora Bora” de Bogdan Mirica
Premiul Zilele Filmului Romanesc pentru debut – “Periferic” de Bogdan George Apetri
Premiul Publicului (pentru un film din competitie) – “Oxygen” de Hans Van Nuffel
Premiul de Excelenta – Lucian Pintilie
Premiul pentru contributia adusa la cinematografia mondiala – Jacqueline Bisset
Premiul pentru intreaga activitate – Michael York
Premiul pentru inteaga cariera – George Motoi
Premiul pentru editia a X-a a TIFF-ului – Marin Karmitz
Premiul pentru editia a X-a a TIFF-ului – Oleg Mutu
Premii pentru prietenii festivalului – Lucian Georgescu si Marius Iurascu (director RADEF RomaniaFilm)
Premiile Concursului National de Scenarii organizat de HBO Romania in parteneriat cu TIFF: Matei-Alexandru Mocanu pentru scenariul “O crima banana” (documentar), Marian Enache pentru “Burnt Out” (scurtmetraj) si Paul Cioran pentru “De aici va descurcati singuri” (lungmetraj).
•Premiul pentru cineastii locali: “Jucaria” de Laura Costi si “Casablanca 1 pm” de Octavian Fedorovici

1312