Author : Cristina Bazavan

bp08_theme1cartea cu povesti de dragoste – update

cartea cu povesti de dragoste – update

ebook love intra pe ultima suta de metri, motiv pentru care va anunt ca:

– miine ora 12 este ultima ora la care puteti trimite un link la povestea voastra care sa apara in carte (sau o puteti lasa drept comentariu, aici pe blog)

– cartea va avea si o varianta audio de descarcat pentru IPod. 10 dintre povesti, cele mai frumoase, vor fi inregistrate in lectura doamnei Rodica Mandache.

– cartea, in varianta electronica si in cea audio, vor fi publice pe 24 februarie.

partenerii proiectului ebook love sunt Prestigio si Liternet.ro.

ebook love este prima aparitie din colectia Carti S!MPA.

ioana si rodica mandacheLa multi ani Ioana

La multi ani Ioana

astazi, Ioana Blaj – vocea feminina de la Bine dimineata de la Radio 21 a implinit 24 de ani.
ocazie cu care, in buna traditie a aniversarilor din matinalul lor, a fost o avalansa de cadouri.

24 de kg de portocale, mesaje de la CRBL, Tudor Chirila, Radu Muntean, sora si nepotelul ei, plus o surpriza la care s-a gindit Paul Ipate (coleg de emisiune si titularul de contract in ceea ce o priveste pe Ioana, in viata – asa ca n-aveti sanse domnilor): o vizita in studio a doamnei Rodica Mandache, pe care Ioana o iubeste foarte mult.

am fost acolo, in studio, stiu ca Ioana a plins mult toata emisiunea, ceva mai mult cind a intrat in studio doamna Mandache, dar va avea amintiri pentru multa vreme.

la multi ani ioana

2633
booksValentine’s…altfel

Valentine’s…altfel

Imagineaza-ti ca desi iubesti pe cineva fara obligatii( iar dragostea e reciproca), nu-ti poti manifesta iubirea in public.
nu va puteti tine de mina in parc sau pe strada, nu ii poti mingiia obrazul; nu va puteti saruta.

Nu puteti face niciun gest tandru in public, iar iubirea voastra – in spatiul care teoretic va apartine si voua, pentru ca e public – nu trebuie sa existe.

*
in asemenea cazuri, iubirea care creste e ca un zid la care ai pus caramida peste caramida, dar nu ai adaugat mortar care sa le sustina; n-are emotiile de legatura care sa te certifice in ochii celuilalt in fata tuturor drept iubit.

Acum citiva ani, cind faceam un interviu, Tudor Kovacs (unul dintre putinii gay care, dup ace si-au facut publica orientarea sexuala, au continuat sa vorbeasca clar despre problemele comunitatii) mi-a explicat ca relatiile intre persoanele de acelasi sex sunt lipsite de o multime de confirmari-emotii publice care le-ar fi putut consolida relatia.

Mi s- aparut bizar in primul moment, dar apoi mi-am dat seama ca oricit de deschisa la minte ma cred eu, daca vad doi barbati care se tin de mina pe strada fac ochii mari.
Si cu siguranta ei simt asta. Si se gindesc ca sunt judecati, analizati etc.

*
de la discutia cu Tudor, mi-am dat seama ca avem nevoie ambele echipe de traininguri speciale: si ca ne ajuta sa vorbim in public despre ceea ce ni se intimpla, ca sa se creeze o familiaritate intre noi.

E motivul pentru care ma bucur foarte mult ca astazi se lanseaza inca o carte care vorbeste despre ce simt barbatii gay cind se indragostesc. Am sa fiu acolo, sa va vorbesc despre carte, despre prietenii mei care joaca in cealalta echipa si despre iubiri de toate felurile.

Ne vedem diseara la ora 18:00, in Art Jazz Club din Bucuresti (B-dul Nicolae Balcescu 23 A – subsolul Galeriilor Orizont), unde va avea loc lansarea volumului Armata Salvarii, de Abdellah Taïa.

1378
Gift-girlcele mai…. cadouri de Valentine’s Day

cele mai…. cadouri de Valentine’s Day

Time a publicat un clasament cu cele mai idioate cadouri pentru Valentine’s Day.

pe locul 1

Toilet For Two
Presenting the TwoDaLoo ($14,000), for the couple that likes to do everything together. There’s no reason that valuable minutes spent on the toilet need to be spent apart. Simultaneously get rid of the bathroom wait while staring longingly into your love birds’ eyes. Bonus: it saves the environment with just one flush of water!

un prilej bun ca sa va intreb care au fost cele mai ciudate cadouri pe care le-ati primit?
*

eu – exceptind situatiile in care mi s-au dat bani ca sa-mi iau eu cadou (un lucru care mi se pare f urit pentru ca ma bucur si de o floare, nu e nevoie de mai mult) – am in recordul personal la capitolul cadouri …. un set de lenjerie cu 3-4 numere mai mare.

nici acum nu stiu daca era o greseala, daca atit de grasa ma vedea cel care imi facuse darul sau daca era un mesaj ca si-ar dori sa-mi pun silicoane.

*
deci, care au fost cele mai ciudate/ amuzante cadouri pe care le-ati primit?

1941
Carole-Bouquet-OdeonCarole Bouquet si neputinta unui barbat de a iubi

Carole Bouquet si neputinta unui barbat de a iubi


Am fost in seara asta la lectura Scrisori catre Genica realizata de Carole Bouquet la Teatrul Odeon.

Era pe scena intr-o rochie neagra de sifon, chanel, la baza gitului si cu un V delicat in spate.
Unicul spot de lumina ii lumina chipul si degetele, pentru ca astea erau singurele pete de culoare in negrul din rochie si cu fundalul negru din spatele ei.
Am vrut sa o fotografiez cu telefonul, n-aveam zoom bun si se vedea pe ecran ca o flacara.

Cind ma uitam la ea aveam un dublu sentiment de voyeur: participam la iubirea dintre Artaud si Genica prin scrisorile pline de patima, nelinisti si neincrederi, dar la fiecare noua scrisoare citita ma gindeam “De ce ai ales-o pe asta si nu alta? De ce ai rezonat cu asta si nu cu alta scrisoare?”

Saptamina asta am citit toate scrisorile lui Artaud catre Genica, le aveam proaspat in minte, stiam ca mai sunt unele in care vorbeste despre familia lui, despre neputintele lui financiare, despre orgoliile din grupul suprarealistilor.

Bouquet a ales pentru aceasta lectura doar scrisori in care e o tensiune grea intre rinduri, in care e vorba despre neputinta unui barbat de a iubi o femeie care-l iubeste neconditionat, despre nebunia unui barbat care nu se intelege pe el deci n-are cum sa o inteleaga pe femeia care-l iubeste.

Si m-am gindit tot timpul uitindu-ma la Bouquet care era incredibil de rafinata si de frumoasa: “ce ceva din viata ta te face sa rezonezi atit de mult cu ACESTE scrisori?”

Si simbata seara Bouquet citeste Scrisori catre Genica la Odeon. Puteti sa cumparati bilete de la teatru. Nu ratati intilnirea cu ea. E o intilnire despre rafinamentul simplitatii.

2945
morometii-web-213x300Dl Rebengiuc – Morometii

Dl Rebengiuc – Morometii

azi a fost ziua dlui Rebengiuc; i-am spus la multi ani si i-am dorit tot ce mi-am putut eu imagina mai bine pentru dinsul.

la ora asta, la Muzeul Taranului Roman se incheie o ceremonie la care dinsul a fost celebrat pentru cei 78 de ani pe care i-a implinit astazi, o ceremonie la care s-a vizionat Morometii.

de ziua dlui Rebengiuc m-am gindit sa va fac si voua un cadou: o fotografie din tabu noiembrie 2008 cind, intr-un proiect special, am refacut cite o secventa din filmele preferate de trei fotografi.

Cosmin Bumbutz a ales Morometii.

1955
Meryl-Streep-as-Margaret--001Meryl Streep in Margaret Thatcher

Meryl Streep in Margaret Thatcher

Meryl Streep o interpreteaza pe dna Thatcher intr-un film a carui idee ma enerveaza cumplit.
filmul are la baza cartea pe care a scris-o fiica dnei Thatcher despre viata mamei sale, cu accente deosebite pe ultima parte a vietii cind aceasta sufera de schizofrenie.

desi cred ca atit cartea cit si filmul ar fi trebuit sa apara dupa ce dna Thatcher va fi murit – din respect pentru ceea ce a reprezentat dinsa in istoria mondiala -, nu pot sa nu recunosc ca Meryl Streep e incredibila.

pur si simplu poate sa joace orice.
iat-o aici transformata in doamna de fier pe platourile de filmare (au inceput lucru de o saptamina). sigur ca e si machiaj, ca sunt si costumele, dar… femeia asta e incredibila

1884
vonnegut_kurt_garden_800super interviu despre Kurt Vonnegut

super interviu despre Kurt Vonnegut

chuck palahniuk publica pe site-ul lui un interviu minunat cu detinatorul drepturilor de autor asupra operei lui Kurt Vonnegut, Donald Farber.

Farber i-a fost cel mai bun prieten al lui Vonnegut si e minunat cum, in interviu, isi apara prietenul si pentru lucrurile nerostite. “n-am sa-i public niciodata lucrarile neterminate”

JC: Did Kurt leave any instructions as to how his unreleased work should be handled after his death?

DF: The only instructions were that I should do it. While he was alive, I never did anything without asking him. We always discussed everything in detail. He would say, well Don, what do you think? I’d tell him what I thought and he’d say, well then do it. I’d like to think he was pleased with what I did. I have one of the posters that he drew in my office, which says, “for Don, without whom this life would not be possible.”

JC: In Sidney Offit’s foreword to Look At The Birdie, he wrote, “Unpublished is not a word we identify with a Kurt Vonnegut short story. It may well be that these stories didn’t appear in print because for one reason or another they didn’t satisfy Kurt.” Why do you think they went unpublished?

DF: Oh, goodness. I knew Kurt better than anyone in the world, and I would never speculate on what he thought about certain things. I suspect he was too busy writing books to worry about stuff he wrote way back when. He wrote them when short stories were popular. Then books became the thing to write, and the short story magazines, many of them went out of existence. The market disappeared, so then he started writing books.

JC: Do you think he would approve of their publication all these years later?

DF: Absolutely.

restul interviului realizat de JOSHUA CHAPLINSKY il puteti citi aici

*

cind citim o carte rareori ne imaginam cum arata scriitorul; sunt mai  puternice personajele sale, ele isi gasesc formele in mintea noastra. iata-l pe Vonnegut la batrinete in curtea casei sale.

2007
7bIncredibil: balet cu cai – Bartabas

Incredibil: balet cu cai – Bartabas

nu e circ, nu e dans, nu e nici teatru si totusi e o forma de spectacol care – fara indoiala – e emotionanta, speciala, rafinata.

oameni si cai dansind.

bartabas este autorul acestei forme de spectacol, iata-l aici intr-un mini interviu de prezentare a spectacolului lui cu minunate secvente din spectacol

showul Bartabas — The Centaur and the Animal – poate fi vazut intre 1-8 martie la Sadler’s Wells la Londra. bilete va puteti cumpara de aici.

“trebuie sa fim atenti. si caii pot sa moara pentru noi, exact ca oamenii”

3057
natura16mai descoperim?

mai descoperim?

Vestea ca New York Times a pus in functiune o aplicatie prin care imi recomanda ce sa citesc ,in functie de lecturile mele din ultima luna, mi-a adus ingrijorarea.

Nu pentru ca NY Times ma monitorizeaza la fiecare intrare pe site-ul lor; odata ce intru logata cu o parola e clar ca undeva se inregistreaza intrarile mele pe articole si mi se poate face un profil in functie de interesele pe care le am.

Pagina asta cu recomandari e insa ingrozitor de inselatoare. Aparent imi salveaza timpul: vad numai acele lucruri care sunt de interes pentru mine; ma plimb pe culoarul meu de interes.

Dar, de fapt, imi taie accesul la nou. Pentru ca eu, om grabit, o sa apelez la recomandari ca sa merg la sigur. Dar cum o sa mai vad ceva cu totul nou? Cum o sa imi largesc orizontul? Cum o sa explorez noi teritorii?

E ca si cum, in loc sa-mi cumpar tot ziarul, imi fac abonament la 2 pagini pe care stiu sigur ca le citesc mereu; dar asta inseamna ca ratez toate stirile de prima pagina din orice domeniu ar fi ele.

*
stiu ca serviciul asta cu recomandari e optional si ca nu-mi ingradeste nimeni accesul in oricare alta pagina a site-ului, dar el arata o tendinta: nisharea pe culoare cit mai inguste de informatii.
o tendinta care mi se pare periculoasa si trista.

*
acum citiva ani mi-am dat seama ca tot ceea ce citeam/ vedeam/ ascultam venea din recomandarea cuiva. sigur ca era o recomandare la prima mina (de cele mai multe ori a unui critic prieten) , sigur ca vestea venea la mine cu mult inainte de a fi la altii dar… in avalansa de recomandari pierdeam bucuria descoperirii aleatorii.

atunci am decis ca voi merge, o data pe luna, in librarii si voi cumpara la nimereala albume / carti / filme ale unor autori de care n-am auzit niciodata; pe care nu mi i-a recomandat nimeni.

Ca sa pastrez surpriza descoperirii, cu toate riscurile pe care le aduce.

*
Mai alegem noi ceva singuri, neinfluetati de altii? Mai descoperim?

foto by Alex Axon

2062
Salvation-Large-imageexclusivitate S!MPA: Armata Salvarii – Abdellah Taia

exclusivitate S!MPA: Armata Salvarii – Abdellah Taia

IBU Publishing lanseaza o carte eveniment pe 14 februarie: Armata Salvarii de Abdellah Taia
e povestea reala a primului marocan care a recunoscut public ca este gay, cu toate problemele pe care i le-a adus aceasta marturisire.

dupa ce am citit cartea, nu stiu ce a fost mai greu, sa se expuna public spunind ca e gay sau sa povesteasca – post factum- toate ororile prin care a trait, si sa le retraiasca astfel.

pe 14 februarie voi fi la lansarea cartii sa va povestesc mai mult despre “de ce trebuie sa cititi aceasta carte”, acum in exclusivitate un fragment

Câteva luni mai târziu, Jean mi-a mărturisit că a fost foarte impresionat de povestea mea cu Pasolini, mai ales de ceea ce nu spusesem, dar lăsasem să se înţeleagă. Cu timpul, Pasolini avea să devină martorul nostru, preotul-imam1 care ne binecuvânta relaţia.
Când a venit timpul să părăsim plaja din Salé, Jean şi-a apropiat capul de al meu şi m-a mângâiat pe umăr cu mâna dreaptă. Eram mirat, dar, de fapt, nu chiar atât de mirat de această dovadă de afecţiune.
Câştigasem ceva, pe cineva. eram mândru, fără să ştiu exact de ce.
În barca de pe drumul de întoarcere spre Rabat am fost tăcuţi. Ne spuseserăm esenţialul, poate chiar un pic mai mult. Aşa că învăţam să ne simţim bine împreună, în tăcere.
Pe drum spre întâlnirea cu colegii lui, profesori, ca şi el, la Universitatea din Geneva, cu care urma să luăm cina într-un cartier burghez din Rabat, Agdal, i-am dat o veste încă recentă şi de mare importanţă: catedra franceză de la Universitatea Mohamed V îmi făcuse rost de o bursă care îmi permitea să-mi termin studiile la Geneva, dar nu imediat, ci peste doi ani. Mai întâi, timp de vreo douăsprezece secunde, care mi-au părut o eternitate, n-a spus nimic. Apoi m-a surprins trecându-şi mâna stângă prin părul meu. În sfârşit, a murmurat rar şi cu mult efort: „Mabrouke!“ Nu l-am întrebat cine îl învăţase să spună „felicitări“ în arabă. Se bucura pentru mine (pentru noi?)
Mi-a lăsat coordonatele lui.
După cină m-a sărutat de trei ori, pe obraz, chiar în faţa colegilor lui, ca să-şi ia la revedere, rămas-bun.
S-a întors să mă viziteze de trei ori în Maroc. Am văzut împreună trei oraşe marocane: Marrakech, Tanger, Ouarzazat. Eu l-am vizitat în elveţia de două ori.
Ne scriam cel puţin cinci scrisori pe săptămână.

ne vedem luni, 14 februarie, la ora 18:00, in Art Jazz Club din Bucuresti (B-dul Nicolae Balcescu 23 A – subsolul Galeriilor Orizont) la lansarea cartii

1360
baptiste-giabicon-karl-lagerfeld-01-thumb-450xauto-46663Karl Lagerfeld si-a pozat iubitul nud

Karl Lagerfeld si-a pozat iubitul nud

s-a intimplat in cea mai recenta editie a revistei Interview (cea cu un superb interviu cu Tom Ford).

pe tinar il cheama baptise giabicon; doamnelor, m-am gindit sa va fac un cadou pentru cafeaua de dimineata.

1975
houseDr House trebuie salvat.

Dr House trebuie salvat.

Suntem obisnuiti ca numai in filme sa aflam despre doctori care au solutii miraculoase la cele mai ciudate intimplari ale corpului uman.
Altfel, in viata noastra reala rareori povestim despre oamenii care cu intuitie teribila- dublata de multe ore de studiu – gasesc tratamente miraculoase.

La spitalul Militar e un astfel de medic, Florin Fanea, care a salvat nenumarate vieti fara sa ia niciun ban in schimb. De fapt, aici apare si problema lui: acum e diagnosticat cu neoplasm pulmonar, are nevoie de 150.000 de dolari pentru tratament si, pentru ca a fost corect o viata intreaga, nu are banii acestia.

De unde stiu ca e doctor House? Din povestea prietenei colegei mele Ina, pe care a salvat-o cind nu mai avea nicio speranta.

am vorbit cu Daniela. Intr-adevar, acum doi ani, Daniela a facut brusc o febra foarte mare (42 de grade) si a mers, timp de 2 luni, pe la toti doctorii posibili, fara ca vreunul sa-i spuna ce are. L-a gasit apoi pe doctorul Florin Fanea, care i-a descoperit o infectie la rinichi si a tratat-o, refuzand sa primeasca spaga pe care fata, cu o mana tremuranda, i-a intins-o. Si vorbim despre un om care castiga 800 de lei pe luna!

Pentru ca roata vietii se intoarce, Daniela a descoperit din intimplare zilele trecute un articol pe hotnews despre medicul care i-a salvat viata si care acum e intr-o situatie critica.

Florin Fanea are 33 de ani si este medic specialist de urgenta la Spitalul Militar Carol Davilla din Bucuresti. A fost diagnosticat cu neoplasm pulmonar in ultima faza in septembrie, la un control de rutina. Nu este fumator si are nevoie de 150.000 de dolari pentru un tratament in SUA.

Si-a inceput o campanie pentru el.

De ce ma alatur acestei campanii?
Pentru ca nu se poate ca un om care a fost corect toata viata sa nu fie ajutat.
In caz contrar ar fi ca si cum i-am avertiza in gura mare pe toti medicii “faceti-va provizii cit puteti, nimeni nu o sa va ajute cand o sa va fie greu”

Pentru ca e un Dr House. Si Dr House trebuie intotdeauna ajutat.

Puteti dona online aici.

3077
great expectationsdaca ai fi o rochie…

daca ai fi o rochie…

intrebarea serii este destinata de data aceasta doar doamnelor.

m-am mai jucat cu intrebarea aceasta acum citiva ani si-a fost un exemplu frumos despre cit de multe spun despre noi hainele pe care le alegem.

si-atunci, ca si acum, raspund ca daca as fi o rochie as fi…

rochia pe care o poarta paltrow in secventa asta

de fapt mi-am si facut o rochie asa.

*

deci, daca ai fi o rochie – ce  ai fi? 🙂

link la foto sau la film, pliz:)

2_Love-letterdomnilor (uneori) sunteti idioti

domnilor (uneori) sunteti idioti

domnilor,

stiu ca investiti emotional in relatiile voastre,

stiu ca nu ne inselati niciodata,

ca nu ne mintiti niciodata,

ca ati renunta oricind la toate  transmisiile sportive ale pamintului ca sa ne tineti pe noi in brate si sa ne povestiti ce ati inteles voi din serialul Sex & The City …

stiu ca sunteti gata oricind de mari sacrificii pentru noi, de imense sacrificii pentru noi…

dar…

de ce dracu ne scrieti asemenea mesaje, cind nu ne-ati vazut niciodata, nu am schimbat nicio vorba si, in general, daca mesajul n-ar fi trimis via Facebook, nici macar n-am sti cine sunteti?

(btw, domnule care semnezi mesajul de mai jos, cum dracu te-au angajat la ziar?)

unde este xxx, am editat mesajul

Distinsă întruchipare a frumosului în stare pură, mă declar încă un admirator al tău. Sunt sigur că mai sunt alte câteva sute sau chiar mii… Nu condamn această stare de lucruri; este absolut firesc să fie aşa, din moment ce ai în posesie tot ce poate fi mai frumos la o femeie.
Tot ce îţi cer este să-mi acorzi puţin din timpul tău preţios – şi nu cer asta pentru că este un moft -, ci îţi cer asta pentru sufletul meu, care se pare că a căzut pradă privirii tale extrem de seducătoare.
Mlţumeşte cu tandreţe Daniel: veşnicul ghinionist în dragoste…

xxxxxx este id-ul meu, în caz că ţi-am stârnit în vreun fel curiozitatea.
PS: sunt sigur că ne-am potrivi.

si eu sunt sigura ca ne potrivim, tocmai de aia fac public mesajul pentru ca sunt sigura ca te potrivesti cu foarte multe femei si imi doresc foarte mult sa te ajut.  e o mare mirare pentru mine ca te numesti “vesnicul ghinionist in dragoste”.

*

Doamnelor,
ce mesaje memorabile (in sensul de mai sus) ati primit de la barbati? hai sa facem o culegere de sezon. lasati-le la comment, daca vreti sa le impartiti cu toata lumea.

cosprimul meu meci de baschet

primul meu meci de baschet

Un meci de baschet = niste baieti inalti si musculosi care alearga in chiloti pe un teren atit de mic incit poti sa-i vezi in detaliu. Slam dunk. Michael Jordan. Vlade Divac. Ghita Muresan. Asta e tot ce stiam despre baschet. TOT. Pina astazi.

Una dintre prietenele mele Oltea – (cunoscuta de voi drept Nebuloasa) care e strins legata de echipa B C Timisoara – a venit cu echipa ei la doi pasi de noi, la Otopeni. Asa ca am mers pentru prima data in viata mea la un meci de baschet: fix la Otopeni, ca sa petrecem mai mult timp cu Oltea si sa sustinem echipa ei.

Bine,recunosc, si  ca sa-i vedem pe baietii frumosi in chiloti.

*

Baschetul la fata locului nu seamana cu ala de la tv.

In primul rind are miros.

Intr-o sala care are maxim 100 de locuri si e cit sala de la liceul pe care l-am terminat, jucatorii trec milimetric pe linga tine, de la vestiar si catre vestiar. Si-i simti. Nu miros a after shave, ci a … ceva aspru si intepator.

M-am gindit la formol, apoi la solutiile chinezesti pentru masaj. A venit Andrei Cismaru (fost jucator de baschet, translatorul meu la acest eveniment) si-a facut lumina: miros a Ben Gay. Jucatorii intra pe teren imbalsamati in Ban Gay ca sa evite intinderile musculare.

Sportul, ca mai toate lucrurile pe care le stiu, este (si) despre echilibru.

Baschetbalistii  se incalzesc pentru intrarea in teren fortindu-si ligamentele, intinzindu-le la maxim. (probabi ca toti sportivii fac asta)

Am vazut o balanta de trupuri intr-un echilibru perfect pentru un stretching spectaculos (banuiesc ca si dureros): fizioterapeutul BCTimisoara si-a pus cele peste 80 de kg balans pentru bratele lui  Dan Paltinisanu care, aplecat in fata peste picioarele in echer, isi impingea la limite teribile muschii picioarelor; vibrau pur si simplu.

(putin mai tirziu am aflat ca Paltinisanu e fiul unui celebru fotbalist care a dat numele stadionului din Timisoara si ca in urma cu o saptamina a facut eforturi incredibile ca sa joace cu o acidentare la glezna. Acum, cind scriu mai stiu si ca e un membru important al echipei nationale si zimbesc cu gindul la cit de mare e in umeri si cit de subtiri ii sunt gambele: ca de balerina)

Baschetul cu barbati are si arbitri femei.

Am vazut-o astazi pe o doamna care abia daca le ajungea pina la mijlocul bratului celor mai multi dintre sportivii pe care i-a arbitrat. Am admirat-o pentru vointa cu care se baricada de orice semnal sonor venit din public. Simteam cum si-a asezat intre ea si public un geam, cum nu aude ce vine de la un metru de ea de la spectatorii recalcintranti, abtiguiti si mitocani. E si asta o chestiune de echilibru, de antrenament si de concentrare.

Baschetul iti afecteaza creierul

Stiu suna ciudat, dar Andrei mi-a explicat ca e un sport anaerob (in sala inchisa), jucatorii alearga pe spatii mici cu viteze mari, consuma mult oxigen si, de la un moment incolo, creierul nu se mai oxigeneaza cum trebuie. Asa se explica de ce apar si violente pe teren.

Motiv ca sa citesc what sports do for your brain

Sigur asta e valabil pentru jucatori, desi nici unii spectatori nu pareau ca se simt prea bine. Am intilnit mitocanul de Otopeni (am sa-i dedic un blog) care facea ca toate animalele din spatele cosului pentru a le distrage atentia jucatorilor la loviturile de pedeapsa/or libere. (Iarta-ma Andrei stiu ca mi-ai spus cum se cheama loviturile alea, dar am uitat)

Baschetul e cu imbrinceli-vinatai-julituri

Cind te uiti din rindul 2 din spatele unuia dintre cosuri ti se stringe inima la fiecare agomerare umana. Cred ca jucatorii pleaca acasa cu nenumarate vinatai pe la coaste; am vazut pumni plasati discret, coate care inteapa, brate care imping si alte utilizari ale greutatii corporale intru impiedicare adversarului de pot sa fac exercitii de gimnastica timp de o luna cu ele.

Jocul? Pe cuvint daca vedeam cind era vreo greseala.

Abia daca apucam sa vad mingea, darmite sa inteleg ca au facut pasi, n-au pasat altuia care era mai bine amplasat in teren sau cine stie ce regula au mai incalcat. (Ce au facut? il intrebam pe Andrei si el traducea de ce fluierase arbitrul). Sa mai recunosc si jucatorii ar fi fost ca si cum as fi obtinut doctoratul.

Ca la orice lucru din viata, pentru a putea vedea detaliile care fac diferenta, pentru a putea privi in profunzime, tre sa fi atit de familiar cu lucrurile de baza incit sa faca parte din tine. nu cred ca ajung la performanta asta cu baschetul.

Habar nu am ce scor a fost la final.

(nici nu ma prinsesem ca s- a terminat, m-au pierdut de pe la sfertul 3). Stiu ca Timisoara a luat bataie si mai tin minte privirea dezamagita a nepotului unuia dintre jucatorii timisoreni, un baietel de 9-10 ani, care venise cu sora jucatorului la meci.

In masina, am comentat cu fetele cu care am vazut meciul ca micutul tocmai ce a primit o lectie despre infringere.

“bine ca a invatat prin exemplu indirect” a zis Alina Mereuta.

“va trebui sa invete si din exemplu direct pina la urma”, am continuat eu.

De fapt, cred ca  despre asta ar trebui sa fie sportul: sa invatam sa ne depasim limitele pentru a obtine victorii, dar sa ne si obisnuim cu infringerile.

*

Andrei a zis ca ma mai invata si cum e cu rugby-ul, dar daca mai aveti alte sporturi exotice de explicat stiti unde ma gasiti:)

Multzam Oltea, Ruxa, Diana, Alina si Andrei.

Foto by Diana Stoleru (cu jucarica mea, galaxy tab)

5738
never-let-me-go-4-6e05fnever let me go

never let me go

mi-a fost ingrozitor de greu sa vad filmul Never let me go. e f bun, carey mulligan e incredibila, e filmat exceptional, iar detaliile de culoare din costume sunt de o finete remarcabila.

dar cu toate astea, m-am uitat in 3 episoade la film pentru ca de fiecare data am ajuns la un nivel de tensiune interioara incit ma durea stomacul.

n-as fi citit cartea daca o vedeam in librarii (romanul tradus la noi a avut titlul “Sa nu ma parasesti”) pentru ca mi s-ar fi parut un siropel de vacanta, dupa titlu. (chiar daca autorul e Kazua Ishiguro)

imi doresc foarte tare ca Mulligan sa ia Oscarul, pentru secventa in care Ruth vine si-i povesteste cum a facut dragoste cu tinarul pe care ea il iubeste. oricit de tentati ati fi sa va uitati la Keira Knightley pentru ca ea vorbeste, urmariti-o pe Mulligan. o sa vedeti una dintre cele mai incredibile intrepretari actoricesti din ultima vreme; fara vorbe, doar din expresia fetei.

de ieri the guardian are o promotie speciala, puteti descarca free pentru citeva zile audiobook-ul cu Never let me go.

3161
si am spus daexclusivitate S!MPA Committed (fragment)

exclusivitate S!MPA Committed (fragment)

sunt onorata sa va prezint in avanpremiera si in exclusivitate un fragment din continuarea cartii Eat, Pray, Love, Committed care apare in romania, la editura Humanitas, pe 14 februarie.
mai intii insa citeva informatii pentru cei care nu stiu foarte multe despre fenomenul Eat Pray Love.

• Elizabeth Gilbert a devenit celebră ca autoare a megabestsellerului Eat, Pray, Love (carte apărută în SUA în 2006 şi devenită un fenomen cultural american, de fapt internaţional: • traduceri în 30 de limbi • 10 milioane de exemplare publicate în lume • film cu Julia Roberts şi Javier Bardem, 2010), trad. rom. Mănâncă, roagă-te, iubeşte, apărută la Humanitas în 2008 (bestseller şi la noi: 60 000 de exemplare publicate)

• Continuarea acestei cărţi, intitulată Committed (titlu greu traductibil în alte limbi cu toată bogăţia de conotaţii din engleză, v. sensurile verbului to commit), a apărut în SUA în ediţie hardcover în ianuarie 2010, într-un tiraj iniţial de 1 milion de exemplare (declaraţia editorului american). A ocupat imediat locul 1 pe lista de bestselleruri/nonficţiune a publicaţiei New York Times (cea mai importantă asemenea listă din SUA, pe care figurează încă în 2011 Mănâncă, roagă-te, iubeşte).

• La 1 februarie 2011, Committed apare în ediţie paperback cu o nouă copertă şi subtitlul A Love Story (subtitlul ediţiei hardcover era A Skeptic Makes Peace with Marriage)

• Committed este tradusă, sub diverse titluri, în numeroase limbi: franceză: Mes Alliances. Histoires d’amour et de mariage , germană: Das Ja-Wort: Wie ich meinen Frieden mit der Ehe machte, italiană: Giuro che non mi sposo, spaniolă: Comprometida. Una historia de amor, rusă: Zakonnîi brak, polonă, bulgară, suedeză…, probabil în tot atâtea ca Mănâncă, roagă-te, iubeşte.

• În româneşte (traducere de Alexandra Baciu) va apărea la Humanitas la sfârşitul lui februarie 2011 sub titlul şi am spus da. O poveste de iubire. Apariţia va fi însoţită de o importantă campanie de promovare (lansare, publicitate outdoor etc.). Humanitas este editorul român al cărţilor lui Elizabeth Gilbert (pe lângă cele două cărţi în discuţie, Ultimul bărbat american, 2009; Pelerinii, 2010; Bărbaţii de pe punte, în pregătire).

• „Şi am spus da“ pentru că, da, Elizabeth Gilbert se căsătoreşte în cele din urmă cu iubitul ei brazilian şi acest nou memoir povesteşte cum au ajuns să se căsătorească, deşi îţi juraseră să n-o facă niciodată, traumatizaţi amândoi de divorţurile prin care trecuseră.

Şi totuşi, nu putem încerca măcar să minimizăm pericolele la care ne expunem? Există vreun mod în care s-o facem normal, fără să devenim nevrotici pe tema asta? Nesigură de cum ar fi trebuit să parcurg acest drum, am continuat să mă împleticesc printre pregătirile mele premaritale, încercând să acopăr toate unghiurile, să prevăd toate situaţiile posibile. Iar ultimul şi cel mai important lucru pe care voiam să-l fac, dintr-un nestăpânit impuls de sinceritate, era să mă asigur că Felipe e conștient de ce era pe cale să capete – şi în ce era pe cale să se bage – cu mine. Îmi doream cu disperare să nu-i vând acestui om un pachet promoţional, nici să-i ofer vreun spectacol idealizat şi seducător în locul meu, cea adevărată. Seducţia lucrează cu normă întreagă ca slujnică a Dorinţei: nu face decât să amăgească – în cazul ei, asta-i chiar descrierea postului –, iar eu nu voiam ca seducţia să ne împopoţoneze relaţia în timpul spectacolelor experimentale din turneu. De fapt, eram atât de hotărâtă în privinţa asta, încât, într-o zi, în Laos, l-am pus pe Felipe să stea jos chiar pe malul fluviului Mekong şi i-am prezentat o listă cu cele mai rele tare de caracter ale mele, doar ca să mă asigur că l-am avertizat cu toată sinceritatea. (Spuneţi-i, dacă vreţi, informare prenupţială pentru acord în cunoştinţă de cauză.) […]

Nu era o listă prea frumoasă. M-a durut când am citit-o; era clar că nu-mi mai sistematizasem cu atâta onestitate lipsurile niciodată şi pentru nimeni. Dar când i-am prezentat lui Felipe acel inventar al jalnicelor mele defecte de caracter, el a primit veştile fără vreo îngrijorare vizibilă. De fapt, n-a făcut decât să zâmbească şi să spună:

– Și-acum vrei să-mi spui despre tine şi ceva ce nu ştiu?

– Mă mai iubeşti? am întrebat.

– Te mai, a confirmat.

Cum?

Pentru că asta e întrebarea esenţială, nu-i aşa? Adică, odată trecut delirul dorinţei de la început, când ne pomenim faţă în faţă ca doi muritori proști şi limitaţi, cum se poate ca fiecare să mai aibă capacitatea de a-l iubi şi de a-l ierta pe celălalt câtuşi de puţin, darmite pe termen lung?

Timp îndelungat, Felipe nu mi-a răspuns. Apoi mi-a spus:

– Când mergeam în Brazilia să cumpăr pietre preţioase, cumpăram de multe ori ceva care se numeşte „pachet“. Un pachet e o colecţie de pietre adunate la întâmplare de miner sau angrosist sau cine te mai abureşte pe-acolo. Un pachet obişnuit conţine de obicei, nu ştiu, poate şi douăzeci sau treizeci de bucăţi de acvamarin, să zicem. Se presupune că în felul ăsta primeşti o ofertă mai bună – dacă le cumperi pe toate la grămadă –, dar trebuie să fii atent, fiindcă e clar că tipul încearcă să te jecmănească. Încearcă să-ţi paseze ţie pietrele lui proaste, şi le împachetează împreună cu câteva foarte bune. Aşa că, la început, când am pornit afacerea cu pietre preţioase, a continuat Felipe, de obicei o păţeam din cauză că mă bucuram prea tare de alea două sau trei pietre perfecte de acvamarin din pachet şi nu mai eram prea atent la mizeriile pe care le mai aruncau acolo. După ce m-am ars aşa de destule ori, în final m-am deşteptat şi am învăţat o chestie: trebuie să ignori pietrele perfecte. Nici nu te mai uita a doua oară la ele, fiindcă îţi iau ochii. Pune-le deoparte şi uită-te bine la pietrele cu adevărat proaste. Uită-te mult la ele, după care întreabă-te sincer: „Iese ceva de-aici? Pot să fac ceva din ele?“ Altfel nu reușești decât să dai o mulţime de bani pe una sau două pietre senzaţionale de acvamarin ascunse într-o grămadă de gunoaie fără valoare.

La fel e şi cu relaţiile, cred. Oamenii se îndrăgostesc mereu de trăsăturile cele mai frumoase ale personalităţii celuilalt. Cine n-ar face-o? Oricine poate iubi cele mai minunate părţi ale cuiva. Dar nu ăsta-i trucul. Trucul cu adevărat inteligent este: poţi să-i accepţi minusurile? Poţi să te uiţi sincer la minusurile partenerului şi să-ți spui: sunt în stare să mă descurc și cu chestiile astea? Pot să fac ceva din ele? Fiindcă lucrurile bune o să fie mereu acolo, şi o să fie mereu frumoase şi lucitoare, dar gunoaiele de dedesubt te pot ruina.

Luni pe Tabu.ro inca un fragment in avanpremiera.
Week end placut!

1508
IMG_3084bwleapsa – interviu cu mine insami

leapsa – interviu cu mine insami

mi-a dat Andra leapsa pentru acest interviu lung de 33 de intrebari. n-am raspuns in viata mea la atit de multe intrebari personale intr-un spatiu public. n-am f multe explicatii pentru care am acceptat sa raspund; ma gindesc ca pe de o parte pentru ca-mi place mult andra, pe de alta pentru ca mi-au placut niste raspunsuri dintr-un interviu similar, dar mai presus de toate pt ca am fo in good mood.

dar nu-mi mai cereti alta data asa ceva, va rog:)

foto Diana Iurkiewicz

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

cind eram olimpic la Matematica. banuiesc ca au fost mindri si cind  mi-au auzit prima  emisiune la radio sau mi-au citit primul articol de prin vreun ziar. Dupa aia s-au obisnuit.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

parintii. dar unele lucruri nu se mai pot repara. ni le asumam ca astea sunt.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

sa ascult si sa simt dincolo de vorbe sau de gesturi.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

disciplina si incapatinarea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

depinde pt citi bani. daca e vorba de  milioane de euro, mi-as gasi scuze pentru orice:)

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

la Oscar pe covorul rosu, mi s-a parut pt o clipa (aranjata si cu rochie lunga si scumpa) ca as putea fi o Cenusareasa. apoi m-am trezit la realitate, aveam mult de munca si ma astepta George Zafiu sa-i transmit la radio lucruri.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

eu.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

unghia care zgiriie pe o tabla/geam.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

botezul nepotului meu. i-am fost nasa si imi aduc aminte ca cititul Crez-ului din Biblie mi s-a parut cel mai greu lucru din viata mea. dupa multe bilbieli pe prima propozitie, mi-am incordat diafragma, am bagat vocea de radio si-am citit ca o stire. n-am gasit alta solutie ca sa ma salvez.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

cind am parasit.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

in fata oamenilor pe care-i iubesc pentru talentul lor.  si in fata celor care ma lauda. nu stiu sa primesc asta.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

cind n-am mai iubit.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

as vrea sa ma intorc pe la 27 de ani, la un moment in care n-am avut suficient curaj. poate acum as avea.

(nu stiu ce era la 15 si 16, nu apar la Andra, deci… am scapat)

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

ce n-am iertat pina acum: minciuna. nu am de unde sa stiu ce nu voi ierta, pentru ca Iubirea te face sa accepti multe.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

increderea.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

jucariile de plus. erau rare si greu de obtinut. chiar si in facultate mai achizitionam, ca sa compensez ce n-am avut. dupa o vreme mi-a trecut.

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

in primul rind pe mine (de ce sa-i incarc si pe altii cu problemele mele?!) si, daca nu ma pot descurca singura, am 2-3 prieteni pe care ma sprijin cu nadejde.

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

pe oamenii pe care-i iubesc.

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

cum functioneaza creierul si cum il putem “exploata” mai mult.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

o vacanta pe o insula pustie, intr-un loc in care sa fie atit de liniste incit sa vrei sa vorbesti prin semne ca sa nu-i strici armonia.

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

in nevoia mea de perfectionism, care uneori poate parea o atitudine extrema – cind ii imping pe cei din jurul meu sa-si depaseasca limitele. incerc sa ma domolesc, dar instinctul e, de multe ori, mai puternic.

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

”Cu placere”. l-am constientizat cind am inceput sa invat limbajul mimico gestual. in limba surdo mutilor “multumesc” se spune ducind degetul aratator si cel mijlociu de la mina dreapta la barbie. dar “cu placere” e “spus” desenind o inima in dreptul inimii. asa mi-am dat seama ca e mai important sa faci cu placere ceea ce faci, decit sa astepti multumiri pt asta.

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

in mintea mea.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

nu le tin minte pt ca ma sperie. nu stiu sa “dealuiesc” cu complimentele, fac fata cu mult mai usor la vorbele rele pentru ca de astea am invatat sa ma apar.

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

prietenii mei.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

pentru intelepciunea de a alege intre bine si rau si pentru puterea de a duce pina la capat ceea ce e bine, oricit de greu ar fi.

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

profesorul meu de matematica din scoala generala. mi-a ordonat mintea si m-a invatat ca daca  nu ai datele corecte ale unei probleme sau nu te folosesti de toate datele pe care le ai, nu ajungi la concluzia buna. e o lectie care, translatata in viata, mi-e calauza.

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

sa vad Oscarurile la ele acasa. al doilea a fost sa vad festivalul de film de Cannes la el acasa. intre ele sunt o multime de intilniri incredibile cu niste oameni minunati. un alt vis mare care mi se indeplineste e sa-l vad pe Kevin Spacey jucind teatru. anul asta pe 31 august il vad in Richard al III-lea.

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

2000.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

telefonul mobil. e monstrul care-mi ghideaza viata.

as vrea ca leapsa sa mearga la Andreea si Ina ( sunt colegele mele si nu ma pot injura public ca trebuie sa raspunda la atit de multe intrebari) si la….plectrude (pentru ca -mi place foarte mult mintea ei)

2783
capturedecran20100318a0ciubirea unui artist – Artaud

iubirea unui artist – Artaud

a fost intr-o vreme cind m-am intrebat cum iubeste un artist? ma gindeam daca iubeste diferit avind in vedere sensibilitatea si empatia mai dezvoltate decit restul lumii, dar si puterea de a se “conecta” la niste resurse interioare pe care noi nici nu le intuim.

am avut norocul sa aflu o parte din raspuns, dar tot pastrez curiozitatea voyeuristica de a analiza iubirile artistilor.

acum citesc scrisorile de dragoste dintre Antonin Artaud (unul dintre cei mai mari teoreticieni ai teatrului) si Genica Athanasiou (Eugenia Tanase- o actrita franceza de origine romana)

Pe vrema cind ii scria aceste scrisori, Artaud incerca sa devina actor. e incredibil cit de multe lucruri poti afla dinscrisorile de dragoste ale cuiva; despre caracterul sau, despre felul in care iubeste, despre felul in care traieste.

dar ce ma fascineaza in cazul acesta e “verbul la limita” -> energia pe care o degaja o scrisoare de dragoste cind simti ca fiecare cuvint e scris cu o tremuratura pe dinauntru.

marseille, vers le 9 juillet 1923

Chere femme,

Nous sommes aussi mal l’un que l’autre. J’ai cru vraiment mourir, ces jours -ci, au propre sens du mot. Imagine cela: un sentiment de d’engourdissement general et de faiblesse intense et qui serait en meme temps une douleur. Et que mes bras soient lourds comme du plomb, et mes jambes, que je ne sache plus ou mon corps.

scrisorile de dragoste ale lui A. Artaud catre Genica Athanasiou vor fi citite de celebra actrita Carole Bouquet pe 11 si 12 februarie la Teatrul Odeon, la Invitatia Institutului Francez. (cum cartea cu toate scrisorile se afla la mine in acest week end, prin amabilitatea lui Karin Budrugeac, va voi mai posta in avanpremiera citeva fragmente.)

iata-o pe Genica

2510