primul festival international de film pentru copii din romania, kinodiseea, s-a lovit de furturi inainte de a incepe.
ieri au disparut 100 de m de cablu de la cinematograful Gloria, unul din locurile in care festivalul se va desfasura incepind de marti.
cum printre organizatorii festivalului ( Asociatia Culturala SCRIPT si Metropolis Film) se afla si Daniel Mitulescu, producator de film si frate al regizorului Catalin Mitulescu ( Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii), care a copilarit in cartierul Titan, a fost ales si cinematograful din cartier pentru acest festival.
numai ca, desi a fost angajata paza si totul se desfasoara cu acordul primariei sectorului 3, in doar o singura zi, au inceput sa dispara lucrurile aduse de organizatori.
marti incepe Kinodiseea la MTR si cinema Gloria.
*
daca aveti copii duceti-i la atelierele pentru elevi din cadrul festivalului: de regie, actorie si efecte speciale, sustinute de cineasti tineri, cu experienta in lucrul cu copiii.
juriul festivalului este format din copiii actori minune aparuti in filmele post decembriste, dar despre ei am sa mai scriu zilele viitoare.
e pentru prima data cind ma duc la o conferinta/intilnire a oamenilor strins legati de industria web-ului din romania, asa ca iata-ma cu un bilant personal.
Ce mi-a placut:
– organizarea. Arata ca la orice conferinta mare la care am fost pe afara. Brici.
– Cristian Manafu. Care – surprinzator pentru mine (habar n-am cum reusesti) – are timp de o vorba buna cu toata lumea, de o mica discutie, o mica atentie. Gazda perfecta. Si mai e un mister pt mine cum reuseste sa adune atit de multa lume la evenimentele sale, care- teoretic- sunt nishate.
– faptul ca erau si multe femei in sala, nu doar barbati.
– prezentarea lui Bob Rapp. Se simtea relaxarea unui om care stie sa vorbeasca in public, pentru asemenea conferinte. A avut substanta si finete in informatii.
– prezentarea lui Stefan Tanase. Calda. Concisa. Si fara nicio fitza. (era despre pericolele virusilor si, desi nu credeam ca ma va interesa subiectul si nici ca-l voi intelege, l-am urmarit cap coada cu maxima atentie)
Ce nu mi-a placut:
– ca n-au venit colegii mei de la alte publicatii. Vorba lui Dragos Bucurenci, tovarasul meu de suferinta, alaturi de Cristi Lupsa, la webstock09: “e bine sa stii si ce fac dusmanii”, iar despre net ne vaitam deja ca ne e dusman:)
– ca n-au fost in sala top management de companii ca sa vada cum e si ce face noua generatie de… ce o fi ea, generatia asta.
– ca oamenii de net n-au cohones. M-a socat tupeul lor on line (pe un perete erau afisate mesajele pe twitter pe care le trimiteau cei din sala) si lasitatea la prezenta fata in fata. Pe perete erau remarci de genul “sa-i spuna cineva lu nenea ala ca…” si urma ceva cu mult tupeu. De ce nu s-a ridicat semnatarul mesajului sa-i spuna direct? “Nenea” fiind vorbitor la conferinta si avind sesiune de intrebari, comentarii si raspunsuri
– prezentarea Bogdanei Butnar. Ar fi trebuit sa fie despre spatiul privat in spatiul public digital aka retelele sociale. A fost un bullshit cu mesaje amestecate cind pentru utilizatori de retele, cind pentru posibilii beneficiari (desi nu prea erau in sala), cu asumari de fapte si idei. Fapte din experienta personala generalizate la rang de comportament de consumator; idei ale altora, cu sursa “uitata”. E prima data cind am vazut-o pe Bogdana, dar prezentarea ei mi-a spus f f multe despre caracterul si personalitatea ei. Ii trimit cadou un set de pahare de vin. Rosu. O sa o ajute, sunt sigura.
Ce mi-ar placea sa vad data viitoare, daca ma mai invita domn Manafu (multzumesc inca o data de invitatie):
– o prezentare despre contentul on line/ informatiile care sunt livrate on line.
Sper sa-i ajute pe bloggeri sa depaseasca incestul media pe care-l practica acum (comenteaza informatia aflata de la altul, care a aflat-o de la altul, care a aflat-o….. fara a incerca sa duca stirea mai departe cu un telefon la o noua sursa/ un nou unghi de abordare etc. Rezultatul se vede in mutantii de pe bloguri, ca la telefonul fara fir din copilarie)
*
Ca sa intelegeti ideea de incest media, daca sunteti bloggeri, ginditi-va si raspundeti la urmatoarele intrebari:
– Cind ati dat ultima data un telefon ca sa aflati niste informatii in plus pentru o stire pe care ati preluat-o de undeva?
– Cind ati fost preluati ca sursa de stire ultima data?
Toate blogurile mari din Romania sunt (si) surse de noi stiri. Cind scrieti, ginditi-va si la asta.
*
webstock este un eveniment anual, ajuns al editia a II-a, cu conferinte si workshop-uri dedicate blogging-ului si fenomenului web. detalii pe site-ul webstock
Batrinica la 60-70 de ani, marunta de statura, cu un trench bej, o esarfa gri si o camee mare la rever. Tine de mina un batrinel imbracat la costum. Merg incet, ezitant. Miinile strinse tare sunt la 90 de grade. A ei e deasupra, iar el impinge de jos in sus, ca un suport.
Familie la 40 si ceva de ani. Ea solida, cu un pulovar maro inchis pina la ultimul nasture la git, el slab in pantaloni negri si geaca de fis bleumarin. Ea merge cu o jumatate de pas in fata lui, in timp ce el o tine de brat. Mina ii apare firava de sub bratul ei plin, undeva imediat deasupra cotului.
Cuplu la 30 si un pic de ani. El solid si inalt, in pantaloni de jeans trei sferturi, conversi si un tricou cu minecile suflecate. Ea la fel de inalta, un pic mai putin solida, dar plina, intr-un tricou alb si skinny negri. El are degetul mare de la mina dreapta sprijinit de marginea jeansilor, ea il tine de degetele ramase libere.
*
3 cupluri care se tineau de mina, in felul lor, acum o jumatate de ora, pe traseul Romana – British Council
De luni 28 sept ma duc la un curs de dans contemporan pt adulti (& elevi). Voi tine un jurnal, despre ce simt, cum ma simt si cum imi simt corpul.
*
Cursul este tinut de Cristina Lilienfeld, licentiata a sectiei de Coregrafie din cadrul Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica-I.L.Caragiale-Bucuresti.
A semnat coregrafia urmatoarelor spectacole: 1+1=1, UNATC-Bucuresti 2008, Caligula de Albert Camus, regia Alina Csurok-spectacol independent-Bucuresti 2007, Apa de Havel de Matei Visniec-Gala HOP, Mangalia 2008.
A dansat in spectacole precum: Showbiz, regia Dorin Eugen Ionescu, Teatrul Nottara, Bucuresti 2009, Pietonul Aerului, coregrafia Georgiana Bobocel, UNATC 2008, Still Lifes, concept Isabelle Schad, Bruno Pocheron, Frederic Gies, Manuel Pelmus-CND Bucuresti 2006.
A aprticipat la numeroase workshop-uri atat nationale cat si internationale: Axis Syllabus(tehnica de dans contemporan)-Kira Kirsch-Berlin 2009, Contact Improvisation- profesori: Jess Curtis(S.U.A), Ray Chung(S.U.A.), Scott Wells(S.U.A), Hilde Rustad(Norvegia), Alicia Grayson(S.U.A.), Charley Morissey(UK) Malcom Manning(UK/Finlanda)-TransContact-Cluj 2006, 2007, 2008, 2009.
*
se mai fac inscrieri (taxa de participare e 100 ron/luna). Perioada de inscriere 16.09-1.10.2009. Contact: 0724 357 237(dans), 0721185765(actorie)…info aici cursuri de dans & actorie
poate ne vedem acolo:)
asta e noul cintec & videoclip Vunk. l-am vzt de dimine si am zimbit printre lacrimi.
se intimpla sa o cunosc pe Andreea (Bortun), sper sa-l cunosc curind si pe Andrei.
vedetele videoclipului
imi place tare ca un cintec, prin videoclip, capata si alte semnificatii. si-mi place mai ales pentru ca stiu ca nu este pentru reclama, ca sa obtina o noua stire de PR. Cornel Ilie de la Vunk (Vank) s-a mai implicat discret si in alte cauze umanitare, a scris muzica pentru CD-uri care au adunat bani pentru cauze frumoase.
si-mi mai place ca ideea- clipul – Cornel au pus la un loc oameni super misto.
incep sa dezvolt o teorie cum ca agentia Millenium Communications (ei au ajutat la realizarea clipului, ei ii ajuta pe cei de la Ideo Ideis) are ceva magic in jurul ei pentru ca se implica, discret si din suflet, in multe proiecte ale oamenilor din aluatul bun
*
altfel am o sensibilitate pentru cauza pentru care trag ei alarma:autismul.
se intimpla sa fi cunoscut copii diagnosticati cu autism (am si scris despre ei) si ma bintuie de ceva ani o secventa.
eram intr-un parc din bucuresti cu Monica, mama lui Adham, care avea 7 ani si de la 3 ani fusese diagnosticat cu autism. vorbisem citeva ore cu Monica, ma socase cind imi spusese ca s-a impacat cu ideea ca fiul ei nu o sa o iubeasca niciodata pentru ca nu poate avea genul asta de sentimente. Adham isi pusese rolele si, la intrarea in parc, ma prinsese de mina, ca sa fie in siguranta. de mina cealalta il tinea mama lui care l-a intrebat:
“cum te simti?”
el a zimbit intre doua poticneli cu rolelele si s-a uitat la mine mindru. mama a inceput sa-l ajute cu raspunsul
“fe- ri-..”
iar Adham a zimbit si mai larg si a zis “ffe – riiii- cit”
Timp de 5 zile testez o bicicleta Mercedes Benz Trekking 2009. Iata Jurnalul intilnirii noastre.
Ziua 1.
Vineri – prima intilnire. N-a fost dragoste la prima vedere. Am inceput cu nabadai.
Nu mai mersesem de citiva ani buni cu bicicleta si-mi era frica, dar mi-am propus sa ma duc acasa cu/pe bicicleta. So, am facut-o.
De la o virsta (cam ca a mea) e nevoie de ceva timp de tatonare pentru o noua iubire. Asa ca am mers o vreme la pas cu bicicleta pe care am decis ca o va chema Mertzy. ( e un nume neutru, poa sa fie si domn si doamna, dupa necesitati)
*
Cel mai bine imi statea la trecerea de pietoni, cind asteptam sa se faca verde: asa frumos mi se vedeau bratele arcuite pe ghidon, o minunatie. Si descoperisem si o pozitie in care imi era pusa talia in evidenta 🙂
*
Cind mi-am facut curaj sa stringem rindurile si sa devenim mai apropiate, am mers 200 de metri pina m-a depasit un pusti de max 12 ani, cu o greutate aproape de doua ori cit a mea. Mi-a adresat un rinjet arogant si ceva sunete dubioase, asa ca am rostit suparata, dintre multele frine si butoane din dotare: “fii cuminte, buflei ingimfat”.
Din spate, tot pe bicicleta, a aparut si mama copilului, iar eu am coborit usurel de pe minunata Mertzy, murind de rusine.
Am ajuns acasa, mai cu bicicleta, mai pe linga bicicleta, in 40 de minute. La un moment dat am fost privita f admirativ de un domn care biciclea cu casca, manusi si pantaloni adecvati. I-am soptit discret “nu e bicicleta mea”.
Ziua 2.
Din pricina programelor diferite, ne-am revazut abia seara. N-a apucat insa sa ni se faca dor, pe mine oricum ma dureau picioarele.
Am facut o noua plimbare in noapte si am avut timp de un bilant:
– in 20 de min m-am hotarit cu ce sa ma imbrac (am schimbat nenumarate tricouri si vreo 3 perechi de jeans, trebuia sa nu-mi fie nici cald, nici frig. si mai erau un teanc de alte conditii de indeplinit :D)
– in alte 10 am schimbat tenesi ca sa aleg unii care sa-mi fie mai comozi decit comozi,
– 5 minute am desfacut la bicicleta securizata cu mega lantz si…
– dupa 20 de minute de plimbare eram fleasca si obosita moarta.
Ziua 3, duminica
O plimbare matinala pe bdul Dacia. Mirosea a fum si-a toamna.
Deja iubirea noastra a capatat alte valente, puteam sa cascam ochii in peisaj si, da, tineam cararea dreapta. Aveam amindoua acelasi drum.
Am descoperit insa ca am niste muschi pe care nu i-am folosit de mult: unii pe la ceafa, altii pe brate si, desigur, la picioare. Vai, muschii de la picioare.
Seara Mertzy ca o vedeta ce este, a fost star la Bikewalk nr 6. Cu George care a si inteles ce stie ea sa faca, pentru ca eu doar o exploatez. Pe unde a umblat cu suratele biciclete si ce faimoasa si admirata a fost Mertzy, aflati de la George de pe blog. ( de unde am si furat o poza pentru ca n-am descarcat inca fotografiile mele)
Ziua 4
Azi nu ne-am plimbat. Mertzy sta cuminte la locul ei, ancorata atit de serios incit sper sa nu i se trezeasca nici cel mai mic gind de fuga de la mine. Cei care mi-au adus-o la teste dateau azi anunt ca sunt in cautarea unui asigurator de biciclete Mercedes. Nu mi-a sunat bine.
*
Mai am doua zile de teste, revin cu alte aventuri desigur
1. n-a fost greseala de picior
au aratat-o reluarile. A fost greseala arbitrului.
2. cind esti pe cale sa pierzi meciul, cind totul se joaca pe lama de cutit si ti se ia un punct, nu din greseala ta, nu din maiestria adversarului, ci pentru ca asa vede un arbitru, te apuca furia.
3. sigur ca e vulcanica, sigur ca e temperamentala, sigur ca are tupeu. dar aceste caracteristici au adus-o unde este. desi nu e sah, si-n tenis te lupti mult cu mintea ta si cu nervii adversarului.
4. de ce ne amuzam cind descriem nazdravaniile pe care el facea Nastase pe teren cind se contra cu arbitrii, iar acum ne ofensam la niste cuvinte care arata un temperament vulcanic? sau va mai amintiti de McEnroe? marii sportivi au vulcani pe dinauntru. uneori explodeaza.
5. sigur ca putea sa ceara sa se verifice mingea, sigur ca prin scandalul acesta i-a minimalizat victoria lui Clijsters, dar a rabufnit, la fel cum face si pe teren, in forta.
nu zic ca e minunat ce a facut, ca a urlat la o arbitra, dar nu e deloc minunat sa inceapa lumea sa dea cu pietre in ea.
Susan Boyle e special guest star la finala America’s Got Talent, in aceasta seara.
acesta e cintecul pe care-l va cinta in show.
Wild Horses, primul extras pe single de pe albumului care se va lansa pe 23 nov, I Dreamed A Dream. (despre album se zice ca a batut deja recordurile de pre sale pe amazon)
M-a rugat Cristi Sutu sa scriu un post pt blogul lui cit e in vacanta. N-am apucat sa ma bucur de invitatie ca, desigur, m-am speriat/ rusinat. “ce sa scriu eu acolo?”
Au avut grija prietenii sa ma incurajeze “ai grija ca e citit de politicieni si oameni seriosi, sa nu faci mascari, sa nu povestesti prostii”; asa ca, numai cind ma gindeam ca va veni deadline-ul si va trebui sa scriu ceva, ma apuca panica instant.
(stiu, din scris traiesc si n-ar trebui sa reactionez asa. dar daca scriu ceva aici, pe blogul meu, si nu va place, n-am nicio problema. e casa mea si primesc oamenii in ea asa cum vreau eu. articolele din revista or ziar au regimul lor special, am antrenament si pentru incasat pumni si pt laudele pentru ele. dar cind merg in vizita, tre sa scriu la prieteni, totul devine mult mai complicat)
am trecut cu gindul peste 5 sau 6 posibilitati de subiecte. la un moment dat ma gindeam sa pun niste nuduri faimoase cu barbati, sa se bucure si partea feminina a cititorilor, pentru ca de politici se bucura barbatii care citesc blogul lui Cristi.
in cele din urma am ramas cu trei subiecte pe care le-am postat pe twitter intru sondarea opiniei publice. “tre sa scriu p sutu.ro alegeti: fotografi faimosi p care i-am intilnit, ceva f intim cu dl Rebengiuc or c cauta regizorul lui Monk in bucu?”
eu as fi vrut Monk, Cristi – din vacanta – mi-a spus ca-i suride subiectul cu fotografii faimosi. Ce a ales publicul cititi la o vizita in Palatul Sutu
The 66th Venice International Film Festival ran 2nd to 12th September 2009.
The International Juries awarded the following prizes:
Venezia 66
– Golden Lion for best film: Lebanon by Samuel MAOZ (Israel, France, Germany)
– Silver Lion for best director: Shirin NESHAT for the film Zanan Bedone Mardan (Women Without Men) (Germany, Austria, France)
– Special Jury Prize: Soul Kitchen by Fatih AKIN (Germany)
– Coppa Volpi for Best Actor: Colin FIRTH in the film A Single Man by Tom FORD (USA)
– Coppa Volpi for Best Actress: Ksenia RAPPOPORT in the film La doppia ora by Giuseppe CAPOTONDI (Italy)
– “Marcello Mastroianni” Award for Best New Young Actor or Actress: Jasmine TRINCAin the film Il grande sogno by Michele PLACIDO (Italy)
– “Osella” for Best Technical Contribution: Sylvie OLIVÉ for the film Mr. Nobody by Jaco VAN DORMAEL (France)
– “Osella” for Best Screenplay: Todd SOLONDZ for the film Life during Wartime by Todd SOLONDZ (USA)
Orizzonti
– Orizzonti Prize to Engkwentro by Pepe Diokno (Philippines)
– Orizzonti Prize for Best documentary to 1428 by DU Haibin (China)
– Special Mention to Aadmi ki aurat aur anya kahaniya (The Man’s Woman and Other Stories) by Amit Dutta (India)
Controcampo Italiano
Controcampo Italiano Prize to: Cosmonauta by Susanna NICCHIARELLI (Italy)
Kodak will offer to the awarded director 40,000 euros in negative film stock – 35 or 16mm, chosen by the winner – to shoot a new feature film.
– Special Mention: Negli occhi by Daniele ANZELLOTTI and Francesco DEL GROSSO (Italy)
Corto Cortissimo (Prizes awarded on 10th September 2009)
– Corto Cortissimo Lion for Best Short Film to Eersgeborene (First Born) by Etienne Kallos (South Africa, USA) – Venice Nomination to the European Film Awards 2009 to Sinner by Meni Philip (Israel) – Special Mention to Felicità by Salomé Aleksi (Georgia)
“Luigi De Laurentiis” Award for a Debut Film
– Lion of the Future – “Luigi De Laurentiis” Venice Award for a Debut Film to Engkwentro by Pepe DIOKNO (Philippines) – ORIZZONTI
as well as a prize of 100,000 USD, donated by Filmauro, to be divided equally between director and producer
Persol 3-D Award for the Best 3-D Stereoscopic Film of the Year (Prize awarded on 11th September 2009)
5 filme romanesti in short listul de 25 de la filmminute.
s-au vizionat peste 2000 de filme si 5 finaliste sunt ale romanilor.
critica internationala zice ca e inca un semn ca cinematografia noastra e minunata si ca e uns pirit aparte in romania.
cu o miscare f f desteapta, Cristian Mungiu si echipa sa lanseaza Amintiri din epoca de aur in doua serii.
prima parte a filmului, Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!, va putea fi vazuta incepand din 25 septembrie in Bucuresti, Iasi, Cluj, Constanta, Timisoara, Bacau si Pitesti iar partea a doua, Dragoste in timpul liber, va rula din 23 octombrie.
*
la Cannes am simtit interesul publicului si al criticilor pentru numele lui Mungiu si, ajunsa acasa, am tinut sa semnalez altruismul lui Cristian Mungiu: dupa super premiul lui, stiind ca toata critica internationala va fi cu ochii pe ceea ce va semna, a ales sa mearga la Cannes cu o creatie colectiva. criticii s-au uitat astfel la colegii lui de generatie, regizori si actori. un gest pe care foarte putini artisti (din orice domeniu) ar fi avut relaxarea sa l faca.
tocmai pentru ca sunt rare gesturile astea, ma intorc de cite ori am ocazia la el.
*
filmul meu preferat meu din serie e cel cu Vlad Ivanov, despre care am scris cind m-am intors de la tifff
*
tabu va face o proiectie speciala a “Amintirilor din epoca de aur” si, daca veti fi pe aproape de site-ul nostru, veti afla detalii. pina atunci va puteti juca pe site-ul filmului la sectiunea blog, raspunzind la intrebarea tu ce-ti aduci aminte din epoca de aur?. cind scrieti aveti in minte ca o sa va citeasca (si) Mungiu si ceilalti regizori:)
*
altfel, cu singura femeie care semneaza regia in aceasta serie de scurte povestiri, Ioana Uricariu, va intilniti in tabu de octombrie.
Janet Jackson despre frenezia media de la moartea lui Michael Jackson
“It will drive you crazy. People can have rhinoceros skin, but there’s a point when something’s going to hurt you. Not everyone is stone, stone. I haven’t watched the news in weeks. I had to ask my chef, ‘How’s Obama doing?’ I haven’t read a newspaper. On top of that, [we’ve lost] a family member.”
atelier de mişcare corporală-Performing The Body, coordonat de coregraful Florin Fieroiu.
7 – 10 oct la Teatrul Ion Creanga
Atelierul este structurat pe 3 etape :
1) exerciţii de stimulare a creativităţii limbajului corporal
2) exerciţii de subordonare a acţiunilor unor reguli care nu sunt cunoscute dinainte
3) exerciţii de disociere a actului teatral în 3 roluri şi spaţii distincte: Generatorul, Dramaturgul şi Performerul:
Atelierul se adreasă tuturor actorilor interesaţi de a-şi redescoperi expresivitatea şi de a învăţa noi tehnici de comunicare non-verbală
Înscrierile se fac Secretariatul teatrului, Bd. Gheorghe Magheru nr 27, etaj 1,sector 1, Bucureşti , între orele 10 şi 15, pe baza unei cereri, până la data de 30 septembrie sau prin email : [email protected]
ieri l-am iubit f tare pe vlad mixich pentru proiectul lui “a venit urita”. oameni de toate felurile povestesc in toate felurile despre depresie. f fin jurnalistic si, ceea ce e cu adevarat spectaculos, gindit special multimedia. e o speranta deci ca se vor face si la noi lucru de exceptie on line. a venit urita
stiu ca vlad s-a “chinuit” emotional cu proiectul acesta, dar a meritat fiecare secunda de chin.
*
azi l-am iubit pe dobro.
voi il stiti drept macho-ul de la radio. eu il stiu drept omul care ma ajuta de cite ori dau telefon, chiar daca se trezeste din somn pentru asta.
si-l mai stiu drept cel care s-a emotionat la niste filme la care si eu am plins. si-l mai stiu… (ma rog, sa raminem aici:) )
ieri l-am trezit din somn si l-am rugat sa-l ajute pe iulian si pe prietenii lui de la pasi catre viata, a zis da pe loc, iar astazi i-a ajutat, ba chiar i-a si incurajat in proiectul lor.
i-am trimis un sms cu “love u”:)
altfel, s-a intors la braila unde mai are putin si are premiera cu o piesa – titlu provizoriu sufletul.puncte de vedere. e in plan sa fie premiera pe 29 sept, iar cu doua zile inainte, la piatra neamtz, e o alta premiera by afrim, herr paul.
pentru ca nu ne-am conversat de ceva vreme, am compensat in seara asta, in felul nostru, cu un schimb de fotografii: el a dat, eu am primit cu drag.
iata -o pe andreea gavriliu intr-o ipostaza care-mi aminteste de fata cu cercel de perla a lui j. vermeer
si o fotografie care-mi place mie f f tare
altfel, in octombrie monteaza la odeon, so it will be fun for us.
*
toate fotografiile by radu afrim
daca vreti sa stiti ce mai lucreaza/monteaza/ fotografiaza vizitati-i site-ul
Peste 100 copiii, intre 10 si 22 de ani, unii cu mult sub un metru inaltime. Imbracati in camasi si pantaloni gri, de pinza, ca niste pijamale.
Danseaza in Pasarea de foc, pe muzica lui Igor Stravinski, pe scena mare a Teatrului National, in ambianta unor lumini ametitoare. S-au antrenat 6 saptamini pt asta, desi pina atunci n-au mai dansat decit la discoteca. Unii nici acolo pentru ca sunt prea mici pentru asa ceva.
Uneori au miscari stingace, alteori ies din ritm. Uneori au gesturi ca la gimnastica, alteori trag cu ochiul catre public sa va vada ce e dincolo de intuneric.
Dar in toate situatiile, copiii astia isi pun sufletul pe scena in spectacolul care probabil ca le va schimba viata.
*
Le va schimba viata nu pentru ca vor obtine super slujbe, nu pentru ca se vor face dansatori/balerini peste noapte, ci pentru ca au invatat ca se poate. Ca daca lupti cu tine, daca –ti invingi limitele si ii respecti pe cei din echipa ta, inveti sa te ridici si, usor usor, ajungi sa zbori.
Cred ca cel mai important lucru pentru cei 100 de copii care au dansat aseara pe scena Teatrului National a fost increderea pe care au dobindit-o. Aripile care au fost atasate la sufletele lor.
*
Asa imbratati, toti in gri, nu aveai cum sa stii care dintre copii sunt de la liceul Caragiale iar parintii i-au dotat cu telefoane mobile de mici, sau care sunt fratii care traiesc in centre de plasament diferite si s-au reunit pentru spectacolul acesta. Nici macar pe cei cu deficiente de auz nu-i puteai distinge din multime.
Au fost atit de multi incit au construit cu trupurile lor tot felul de forme, dind sens povestii. Si au fost atit de dornici sa iasa bine, incit si-au rostogit trupurile ca in rolurile de pe scena, chiar si cind ajunsesera de mult in culise si publicul nu-i mai vedea.
*
Marian Farcas, a fost simbolul spectacolului si poate cel mai mic dintre dansatori. Aici il vedeti in culise, intr-o alta demonstratie a talentului lui
Si cele trei surori ale lui, Elena, Cristian si Maria, au dansat in acest spectacol.
*
In sala 1000 de persoane. Doar citeva sute au fost prietenii si rudele celor de pe scena, restul – actori (Monica Ghiuta si Adrian Paduraru au fost printre ei), oameni a caror cultura te intimideaza ( Dl Balaceanu Stolnici si sotia sa au aplaudat cu eleganta), coregrafi faimosi ( Vava Stefanescu), tineri cu si de atitudine ( Amalia Enache, Dragos Bucurenci, Iulian Tanase, Razvan Penescu).
Au fost urale pret de 10 minute. Aplauze repetate si 6 intoarceri la rampa. Iar cei 100 de copii au ramas pe scena, asezati in dispozitivul de salut, plecindu-se tremurind in faza publicului.
*
Amalia Enache mi-a spus ca, la final, unul dintre baieti plingea in hohote. Nu l-am vazut, aveam deja ochii in lacrimi. Sper insa ca plingea de emotie si nu pentru ca isi imagina ca gresise ceva in spectacol.
Au fost minunati.
*
Pasarea de foc e primul proiect de dans comunitar din Romania. A fost realizat la initiativa doamnei ambasador, Monique Gurber, cu sprijinul doamnei Alexandra Arnautu de la If Magic.
Coregrafii proiectului
Britanicul Royston Maldoom a initiat si coordonat numeroase proiecte de dans in intreaga lume in ultimii 30 de ani, dar numele lui este legat in special de conceptul de dans comunitar.
Coregraful Josef Eder a infiintat un teatru in Germania, a fost premiat pentru spectacolele sale, a jucat in filme si in seriale, iar din 2005 a inceput colaborarea cu Maldoom la proiectele comunitare.
Columbianca Martha Hincapié Charry, cel de-al treilea coregraf al proiectului, si-a prezentat spectacolele in festivaluri europene, a predat dans in tara natala, iar din 2008 s-a implicat in proiecte comunitare.
Irina Roncea, coregraful roman al proiectului, a facut parte din primul grup independent de dans contemporan din Romania, a studiat in SUA, a dansat in tara si in Franta si a participat la un masterclass al lui Maldoom.
Light Design
Pete Ayres a realizat luminile pentru spectacole dintre cele mai variate pe multe dintre marile scene ale lumii, de la Royal Albert Hall, The Place Theatre (Londra) pina la amfiteatre africane, depouri sau castele croate.
