Author : Cristina Bazavan

Un pic de sex… pe centura

Pe drumul catre penitenciarul Tirgsor intilnim, de fiecare data, doua prostituate. Le-am remarcat din prima zi, arata foarte bine la trup; una are un fund ca o minge, ambele au picioarele lungi si muschi fini. O blonda si o bruneta. Am si comentat “sunt ca de intercontinental, nu de centura”

Vineri am vrut sa le vorbim. Am coborit cu Cristi din masina si ne-am indreptat catre fete.

“Buna. Suntem de la revista tabu, vrem sa va facem o propunere… vrem sa…” (urmeaza propunerea)
“Hai, fa, ca ne facem vedete”, a zis una dintre fete si pe amindoua chipurile au aparut zimbete largi. Atit de largi ca am vazut si dintii lipsa. Doi, in partea stinga sus, la blonda.
“Uite, nu trebuie sa ne raspundeti acum, va lasam o carte de vizita ca sa ne tineti minte. Noi trecem in fiecare saptamina pe aici si ne mai oprim si alta data ca sa ne spuneti ce ati hotarit”, am continuat eu in timp ce Cristi ii datea blondei cartea lui de vizita.
“Va aduc si o revista ca sa vedeti cine suntem”, a zis Cristi si s-a dus inapoi catre masina.

Intre timp din dreapta a aparut o masina argintie care a parcat cu botul intre mine si fete.
Primul lucru pe care l-am vazut pe geamul deschis a fost o burta mare albastra. Albastru klein, ar spune colegii stilisti, despre culoarea tricoului care infasura burta cit un butoi. Apoi am vazut mina din fatza burtii: sprijinita pe volan, stralucitoare, fericita posesoare de trei inele si un ghiul cu piatra neagra. Am urcat cu privirea mai sus, am ajuns la o fatza rotunda ca o minge, incadrata de niste cirlionti negri gelati. Am remarcat zimbetul insinuant kinky. Posesorul masinii, un Peugeot cu numere straine, nu stia daca ne oprisem sa antamam fetele pentru servicii speciale sau daca era vorba de altceva, asa ca zimbea si astepta un capat de conversatie de care sa se agatze.

Blonda a bagat mina pe geamul masinii si i-a indoit in fata cartea de vizita: “De la revista vor sa faca cu noi”
“Si banii?” a zis fatza rotunda de pe care disparuse orice zimbet.
“Vi le facem celebre, ce bani!”
“Pai au viata grea, au nevoie de bani, de ce credeti ca fac ceea ce fac?”

I-am aruncat o privire de “hai lasa-ma” ridicind din sprincene si m-am intors catre fete.
Intre timp Cristi adusese revista, fetele o deschisesera si o rasfoiau amuzante.
“Uite fa ca astea sunt imbracate si noi nu”, a zis bruneta in timp ce tragea de bentita care ii era fusta si care nu acoperea mai mult de jumatate din fese. “Da si mie o carte de vizita”, a continuat ea catre Cristi.

Le-am lasat sa se gindeasca la propunerea noastra. Cind ne suiam in masina, Peugeot – ul argintiu demara in tromba ca sa se ascunda intre niste tufisuri de unde le urmarea pe fete

17343

ce actor ar putea fi Lupul de stepa?

recitesc Lupul de stepa al lui Hermann Hesse pentru ca un prieten lucreaza la o dramatizare dupa carte. de citeva zile ma urmareste fragmentul de mai jos si gindul: ce actor ar putea pune in privire atita energie si emotie, incit sa redea ce e mai jos?
dramatizarea in cauza e pentru america, dar sa facem un exercitiu de imaginatie: daca s-ar monta in romania, ce actor ar putea fi “lupul de stepa?”

eu as paria pe Vlad Ivanov si pe Marcel Iures, care cred ca s-ar duce in doua directii distincte.
voi?

Privirea lui era mai degraba trista decit ironica, tristetea ei era de-a dreptul abisala si lipsita de orice licar de speranta; esenta acestei priviri consta intr-o disperare calma, intru citva statornicita, intrucitva devenita obisnuita si regula.

(…) privirea lupului de stepa strabatea toata epoca noastra, toata falsitatea galagioasa, toata stradania de parvenire, toata desartaciunea, tot acel joc de suprafata al unei spiritualitati pline de vise, serbede – ah privirea aceea strabatea din nefericire mult mai adinc, tintind dincolo de neajunsurile si lipsa de perspective ale epocii noastre, ale spiritualitatii noastre, ale culturii noastre.

Ea patrundea pina in inima a tot ceea ce era omenesc, exprimind intr-o singura secunda intreaga incertitudine a ginditorului, a unui om care, poate, stia foarte multe, neincrederea fata de demintatea, fata de rostul existentei omului in general.

In privirea aceea se putea citi “iata ce maimute suntem! Priveste asa arata omul” incit toata celebritatea, toata inteligenta, toate cuceririle spiritului, toate incercarile omului de a-si dovedi superioritatea, maretia si puterea de a dainui se destramau, devenind un simplu joc, o maimutareala!

Hermann Hesse, Lupul de stepa

cezar antal in herr paul (regia radu afrim)

domn afrim a descoperit facebook-ul. dar l-a descoperit asa de bine, incit imi pune fotografii pe wall-ul meu (ceea ce eu nu stiu sa fac)

aceasta fotografie a fost postata pe wall-ul meu, drept raspuns la cum mai arata cezar antal, preferatul meu de la Piatra Neamt, acest Gael Garcia Bernal de romania, pe care radu l-a transformat intr-un batrinel pt piesa pe nume herr paul.

radu, doresc sa-ti spun si pe aceasta cale, ca fotografiile de pe facebook sunt publice.
asa ca ori am eu grija ce te intreb, ori ai tu grija cu ce ilustrezi raspunsurile:)

mai multe foto din piesa la domn afrim pe facebook sau la el pe site

foto by radu afrim

1586

am plins la…

Lena, la teatru, urmărind nemişcată spectacolul, atunci cînd îi plăcea, şi dregîndu-şi discret glasul în cîte un moment emoţionant sau apucînd repede batista, ca să-şi tamponeze, chipurile, fruntea; Lena, ascultînd muzică clasică, ceasuri întregi; Lena, întorcînd repede capul, la istorisirile atroce despre animale chinuite, ea, care… “pe mine să mă lăsaţi în pace cu cîinii şi pisicile voastre că nu mă interesează!”; Lena, ducîndu-se în zori să se plimbe singură pe malul mării, ea, care… “ce-i prostia asta cu natura sălbatică? mie îmi trebuie trotuare asfaltate!”. Ba, chiar, Lena, vorbind despre lucruri ultrarezonabile şi lăsînd să-i scape că, pe cînd “zapa”, în toiul insomniei, canalele televizorului, s-a oprit la… “e o telenovelă braziliană ceva mai decentă decît aiurelile alelalte”…

Pentru că, fireşte, atunci cînd eşti o femeie superinteligentă, nu ai voie să fii, nici măcar pentru prietenii apropiaţi, în primul rînd femeie. Iar cînd eşti un cronicar exigent, tăios şi – ce să mai vorbim? – al dracului, nu trebuie să-i laşi, nici măcar pe artiştii cu care stai din cînd în cînd la un pahar de vodcă şi foarte des la stacane de vorbă, nu trebuie să-i laşi, zic, să vadă că iubeşti teatrul cu pasiune, cu un fel de disperare alimentată deopotrivă de puţinele capodopere şi de nenumăratele prostii la care ei, artiştii, te cheamă tot timpul, fiindcă, deşi eşti un cronicar al dracului, ei, artiştii, simt cumva, nedefinit şi inexprimabil, cît de tare iubeşti teatrul şi cît de mult ţii la ei, chiar şi după ce te fac albie de porci în “scrisori deschise” şi în conclavuri închise. Şi pentru că, fireşte, o femeie superinteligentă nu are voie să arate că se îndoieşte, uneori, de sine şi de judecata ei şi că suferă dacă, într-un fel sau altul, a nedreptăţit pe cineva. O femeie superinteligentă trebuie să fie bărbată.

alice georgescu in dilema despre magdalena boiangiu. textul integral

1789

iat-o pe Miruna. o recunoaste cineva? help me:)

doamna cu ochelari este persoana pe care o caut.
a fost la premiera filmului “Politist, adjectiv”, o parte din povestea sa e aici, drumul de o luna pina la aceasta fotografie il puteti gasi aici
*
fotografia cu Miruna am primit-o in seara aceasta via urmatorul mail:

buna seara
am vazut pe blogul dumneavoastra ca o cautati pe miruna
am cateva poze cu publicul de la proiectia de gala politist adjectiv si vi le atasez, poate va vor ajuta sa o identificati pe miruna
din ce imi amintesc eu, era in partea din stanga a salii, undeva in primele randuri
din pacate sunt destul de aglomerate, dar cine stie…
succes,
adi marineci

*
au fost trei fotografii, intr-una e si bucatica aceasta in care apare Miruna.
multumesc tare mult adi marineci.

de miine, mergem in pas mai usor in cautarea Mirunei. o recunoasteti?
daca da, scrieti-mi un mail la [email protected]

1184

ipocrizie – Michael Jackson, dar pt ultima data

pentru ca tot mi-am spus parerea la tv de dimine despre priveghiul MJ si am generat reactii de toate felurile, mai zic o tura, ca sa fim bine intelesi:)

nu putem spune noi – jurnalistii – lucruri de genul “dar nu ti se pare ca jurnalistii l-au exploatat, l-au prezentat cindva urit pentru ca acum sa-l laude?!”

adica vorbim la persoana a treia despre noi? pai nu noi am luat deciziile sa-l facem freak si sa-l prezentam pe coperti or la stiri cu fatza marcata de operatii estetice? ( stiu, era o ciudatenie cu o celebritate, facea rating/vindea); nu noi am fost cei care am dat cu totii stirea cu copilul aratat peste balustrada si am condamnat in termeni distantati de noi “oamenii s-au indignat bla bla”? (stiu era o imagine spectaculoasa, atragea atentia, facea rating/vindea, am ales bine)

nu tot noi am difuzat pe toate canalele – era un eveniment istoric, facea sens, era o stire , avea audienta/vindea – un priveghi cu cintec?

am o foarte foarte mare dilema.

intre priveghiul cu cintec al Florinei Stefaniei (Fanica), sotia lui Florin Salam difuzat de OTV si cel al lui Michael Jackson nu vad prea multe diferente. in esenta e un omagiu si intr-o parte si in cealalta, dincolo de muzica pe care a cintat-o fiecare, dincolo de etichetele de pe haine sau de expunerea internationala a numelui. si-atunci de ce ne-am oripilat cu totii ca OTV e priveghi tv, iar acum cind toata planeta a fost un priveghi tv, n-am mai protestat niciunul?

singurul raspuns pe care-l am e ca suntem ipocriti.

*
altfel, ca sa ma mai scot un pic ( Mr P a zis ca sunt in Xena Mood) spun ca mi-ar placea sa citesc 2 story-uri mari despre culisele acestor 2 saptamini.

unul despre viata familiei Jackson in cele 12 zile de la deces pina la inmormintare (avem drama, iubire, interese, intrigi, suspance cu avocati, mister etc etc)

si un altul despre cele 2 zile in care a fost produs contra cronometru show-ul memorial ( cu negocierea artistilor impreuna cu familia, cu cei care au scris speech-urile, cu constructia decorurilor , cu explicatiile reale de ce toate femeile care au fost strins conectate la MJ n-au ajuns la ceremonie – Diana Ross, Liz Taylor si mama surogat Debbie)

sper sa le gasesc in citeva lui in presa de afara.

2711

ce carte ai recomanda pentru vara asta? – recomandari

am pus aceeasi intrebare si pe facebook
iata raspunsurile adunate

Alin Adrian Onacă prima care te atrage la librărie

Paul Nanca “Viata si opiniile lui Zacharias Lichter” – Matei Calinescu

Ruxandra Rusan viata de ciine, peter mayle

Antoaneta Roman “Se consideri le colpe”, de Andrea Bajani, despre multe lucruri, dar si despre unii italieni din România http://www.ibs.it/code/9788806187194/bajani-andrea/consideri-colpe

Ioana Laura Bularca A good year – Peter Mayle

Razvan Tudor scrisori catre fiul meu, liiceanu…

Alexandra Dinescu jurnal, oana pellea

Radu Valentin Sora Delirul – Marin Preda

Eniko Szanto Paler, drumuri prin memorie

Ioana Mischie cristian badilita- “dumnezeu de la mancha doarme cu tampla crapata pe umarul meu”

2439

ce carte ai recomanda pentru vara asta?

eu aleg doua:

“Repetitiile si teatrul reinnoit – secolul regiei” – George Banu (Ed Nemira)

Revolutionary Road – Richard Yates ( Editura Vellant)
cartea e muuult mai buna decit filmul. iata un exemplu de situatie care n-avea cum sa ajunga pe ecran cu fatza lui Leonardo Di Caprio.

El închise usa si-o porni spre ea cu colturile gurii întinse într-o expresie în care, spera, se citea dragoste, umor si întelegere; planuise sa se aplece spre ea, s-o sarute si sa-i zica „Stii ce, ai fost minunata“. Dar o tresarire aproape imperceptibila a umerilor îi spuse ca nu voia sa fie atinsa, ceea ce-l facu nesigur în privinta a ce avea sa faca cu mâinile, si atunci îi veni în minte ca „Ai fost minunata“ ar fi putut sa fie tocmai cel mai nepotrivit lucru de spus— condescendent, sau cel putin naiv si sentimental, si în plus cu mult prea serios.
—Ei, zise în loc de asta, n-a fost tocmai un triumf sau ceva, nu?
Si-si înfipse cu un aer încrezator o tigara între buze, apoi o aprinse cu o zvâcnire a brichetei Zippo.
— Cred ca nu, spuse ea. Sunt gata într-un minut.
— Nu, e-n regula, nu te grabi.

*
ce carte ai recomanda pt vara asta?

Madonna Tribute to Michael Jackson London 02 July 4th

aseara Madonna si-a luat partea de publicitate si de omagiu fata de Michael Jackson

dar nu pentru asta pun filmuletzul de aseara de la concert aici, ci pentru desfasurarea de forte pe care Madonna o are in concert.

in caz ca nu v-ati luat inca bilete la concert…

1251

Am visat ca zbor

De fiecare data cind auzeam pe cineva ca a visat ca zboara, ma gindeam ca eu nu… niciodata. Si ca mi-ar fi placut sa stiu cum e.

In noptile mele lungi, de insomnie, mi-am pormis de multe ori “hai adormi, ca o sa zbori”, dar n-a mers niciodata.

In dimineata asta am visat ca zbor. Peste niste flori cu multe frunze verzi.

Iar cind am adormit nu-mi facusem nicio promisiune.

1191

cum se ghiceste viitorul – in carti

the Guardian are un articol foarte frumos a carui esenta e intr-o propozitie: Which novels and plays – from Dickens to David Hare – have best captured current events?
vorbeste despre care parte din politica functioneaza in literatura, aminteste multi britanici, dar ajunge si la americani – cu o trecere pe la doamnele care fac literatura.

noi il dam exemplu mereu pe Caragiale, dar oare mai sunt si alti scriitori romani care au anticipat cum va fi (ramine) Romania?

1712

noua piesa regizata de Radu Afrim (cu foto)

doresc sa-mi exprim pe aceasta cale profunda tristete (mi-am exprimat-o si in particular. hihihi) ca pentru noua piesa pe care o monteaza, Radu Afrim a ales sa-l faca un batrinel pe Cezar Antal.

Cezar, cind are parul lung si ciufulit, e versiunea de Piatra Neamt a lui Gael Garcia Bernal.

Pt ce sa fie batriior???

*
radu si-a mutat blogul aici, dar pentru ca i se pare complicat nu up dateaza foarte des. pentru fani o info: si-a fct si cont de facebook:)
*
foto din noua piesa, by Radu Afrim

*

2427

Calea-ntoarsa

Ma gindeam ca as putea sa scriu despre faza cu “O singura zi”de la conferinta de presa, sau despre intilnirea speciala de pe holul multiplexului, sau despre cum am vzt cu alti ochi si cu mai multa relaxare, filmul a doua oara. Sau un ghid al mersului la cinema care sa inceapa cu “faceti pishu inainte daca stiti ca aveti probleme cu prostata”

Eram pe strada, acum, dupa a doua vizionare cu Politist adjectiv. Picioarele mergeau singure, capul facea scheme pentru ce trebuie sa scriu pentru Jurnalul National de simbata.
(Trebuie sa scriu in seara asta pentru ca miine dimineata iar mergem la penitenciar. Pentru a treia oara in 7 zile; in weekend incep sa povestesc ce facem acolo)

Erau o multime de ginduri si de zimbete in capul meu si, cind am ajns pe strada mea, doi tineri vorbeau intr- o masina despre ce si-ar dori sa manince.
Eram in dreptul lor, ei se dateau jos din masina si eu am fct brusc calea-ntoarsa.
– Nu suntem asa de furiosi, nu trebuie sa te intorci din cauza noastra, a zis unul dintre ei.
– Nici nu pareti. Doar ca am uitat sa-mi iau de mincare.

Ne-am pus cu totii pe ris.
Eu m-am intors pina la Pizza Hut. Acum gata, ma bag la scris.

1478

cum au fct tumbe revistele din lume ca sa-l aiba pe Michael Jackson pe coperta

e lunga stirea si imi dau seama ca e de interes redus pentru cei care nu sunt in bransa, dar puteti sa va faceti o idee despre cum se iau decizii in media in situatii contracronometru (la ei, ca la noi e mai veselie…) si despre cum moartea vinde pe coperti (si la tv, si pe bloguri, si oriunde)
*

NEW YORK (AP) – After Michael Jackson’s death last week, editors scrambled to turn the king of pop into the king of magazine covers.
From Newsweek’s shot of a young reflective Jackson to Herb Ritts’ sexy T-shirt photo used for Time’s special commemorative edition, the Gloved One was already on newsstands Monday morning. And more print celebrations were on the way from, among others, In Touch Weekly, Entertainment Weekly, Ebony, Billboard, Rolling Stone and OK!
Said Richard Stengel, Time’s managing editor: “The decision to do the special edition was made at 11 p.m. Thursday,” hours after the pop superstar’s death. “Friday was always scheduled to be a regular work day, so the whole staff was working. It really was all-hands-on-deck.
“The art department sprang into action as did the photo department,” Stengel said in an interview. “We came up with a plan for a table of contents and the architecture of the issue, and then assigned the stories. Once that happened, everybody got into motion. In a little over 24 hours, it was basically complete.”
Time’s 64-page edition – separate from its regular weekly issue that came out Friday – exhaustively covers Jackson’s career. It was Time’s first special edition since the 9/11 attacks.
The special opens with Jackson’s death and then flashes back to his beginnings, starting with a section called Prodigy, followed by Superstar, Jacko, Legacy and finally Farewell, a single, full-page photograph of the man’s fashion trademark, a sequined glove.

“We realized his life did fall into these chapters,” Stengel explained. “There was the little Michael Jackson – the Jackson 5. There were the superstar years where he was the most famous, global celebrity and then the very weird, eccentric years. We thought that would be a great structure for the package – with that opening story about the news of his death and then a closing piece evaluating the music.”
Newsweek took a a different approach, incorporating Jackson’s death into a regularly scheduled issue. But the magazine, a double issue for the weeks of July 6 and 13, has two different covers – with the Jackson cover available on newsstands and subscribers receiving an issue celebrating “What to read now – 50 books that make sense of our times.” Number one on the list: “The Way We Live Now,” Anthony Trollope’s satiric dissection of Victorian financial and moral tribulations, first published in 1875.
“We try to do a ‘hard’ close of the magazine on Friday evening, but we can go into the magazine on Saturday if we need to up until about 2 p.m. and it prints later that evening,” Daniel Klaidman, Newsweek’s managing editor, said.
“This was a case where the story broke on Thursday, so we had sufficient time to get decent coverage into the magazine. You want to be on the newsstand for those epic stories where people still want to run out (and buy it).
“But then for our subscribers, who don’t get the magazine as quickly, there’s the summer reading cover, which has been in the works for a while and which readers will be able to go back to over the next week or two or longer.
Many publications had already gone to press last week when news of Jackson’s death hit, but they are making up for it this week or next.
Rolling Stone will have a special “bookazine” tribute, selling at $9.99, with 450,000 copies being put on newsstands July 10.
USA Today has two publications available – one, a large, glossy, 96-page tribute entitled “Michael Jackson: King of Pop,” already on newsstands, and the another a 40-page tabloid-size edition called “Michael 1958-2009,” available Tuesday.

Jackson shares the cover of the new issue of In Touch Weekly with Farrah Fawcett, who died the same day as the music icon. “It’s an equal split,” said Richard Spencer, editor-in-chief of the magazine, which will be out Tuesday.
Fawcett’s death from cancer had been expected, and In Touch Weekly, like most other publications, was ready for it.
“Michael was a little bit different,” Spencer said. “We ran an article six months ago saying he had medical problems and one of the sources in the article said his doctors gave him six months to live.
“Of course, we didn’t know he was going to die that day, but we were prepared that he was sick and things were looking very sketchy for his comeback tour.”
Choosing the cover photo of Jackson and Fawcett at In Touch Weekly touched off a debate,” Spender said.
“The most recent photos have his nose looking so much like the product of plastic surgery and we didn’t want a lot of that negativity when you looked at the cover,” he said. “We chose something that went back when he was younger.”
It echoes the sentiment of Time’s Stengel whose magazine got its cover photo from the Ritt estate.
“I didn’t want to have a photo from the later, freaky years,” Stengel said. “I wanted a beautiful image that … showed him (Jackson) at his height. … I also thought there was something poetic about the gesture he was making (in the photo) because it’s almost like he is waving goodbye.”

2429

cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

*
Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.

3944

ce nu stiu jurnalistii romani – despre Michael Jackson

dl Cristi Lupsa mi-a fct dimineata frumoasa trimitindu-mi un articol despre cum echipa departamentului Obituaries de la Washington Post a scris textul despre moartea lui Michael Jackson.

The first rumors that Michael Jackson had died surfaced around 5:30 — a good half-hour or more after our usual daily deadline.

Michael Jackson was 50 years old, with no known life-threatening health problems, and we had no advance obituary prepared. Adam Bernstein and I began an immediate crash course in all things Michael, as the editors scrambled to figure out how to handle the huge, unexpected story.

(…)

Meanwhile, Adam and I tried to fill in the early and middle portions of Jackson’s career — from roughly birth to the 1991 album, “Dangerous.” I was shipping copy to Hank by e-mail, sometimes one paragraph at a time. At one point, Hank’s editor, Pulitzer Prize-winning critic Henry Allen, who has been at the Post for 40 years, came up and stood over my desk, calmly but extremely firmly stating, “We need that copy NOW!”

By about 8 p.m., we fiinished, and I sent the last of my copy and notes to Hank. It had to have been the most intense two hours I’ve had during the five years I’ve been on the Obits desk.

Matt Schudel.
Intreaga poveste a articolului mi-a adus aminte de o duduie pe care am vzt-o ieri dimineata la stiri la rtv care n-avea alta competenta decit ca era jurnalist si se duce la concerte, asa ca si-a dorit sa fie si la MJ in 92 dar n-a fost. Asta n-a impiedicat-o sa bata cimpii pret de 5 minute dindu-se cu presupusul despre orice, numai sa mentioneze si numele lui MJ ca sa iasa treaba.

*
noi nu stim sa ne documentam si sa tratam fiecare poveste ca si cind ar fi una de viata si de moarte, sa sapam pina ajungem la esenta. bine, nu stim nici esenta sa o punem in cuvinte cit mai simple ca sa evitam pateticul, dar e deja alta discutie.

ne e mai usor sa spunem ca daca noi am vzt ceva, stim desigur despre ce e vorba.

in situatiile astea prefer sa ma uit la CNN, desi stiu ca e teoria strutzului: “daca nu vad, poate nu exista.”

*
aici e Necrologul lui MJ asa cum a aparut in washington post, cu 5 surse la vedere (citate in material) – printe ele, publicistul lui MJ de acum citiva ani,Michael Levine, dar si Quincy Jones – si nenumarate alte surse ascunse (spital, medici, specialisti in muzica etc).
un story scris de doi oameni in citeva ore, cu reporting de la alte 5 persoane.

si nu, nu e un argument ca ei aveau acces la alte surse decit am fi avut noi; cu un minim efort facem o lista de cel putin 5 romani conectati la MJ f f direct 🙁

1456

un nou trend: vanity media?

dupa site-uri personalizate, bloguri, facebook si twitter cu celebritati la sursa directa (btw, si john cusack si-a fct twitter saptamina asta http://twitter.com/shockozulu), acum au aparut si radiourile celebritatilor.
on line desigur, cu numele lor si regulile personale de program.

domnul talking heads, cistigator al Oscarului pentru coloana sonora a filmului lui Bertolucci Ultimul imparat, david byrne: radio david byrne

vanity media sau informatie la prima mina?:)

1875

papusa de paie

am cumparat-o astazi.
de la tirgsor. facuta de o detinuta.

am fost acolo pt un proiect pe care-l face Cosmin Bumbutz. de luni, relatez despre proiect.

2859