Author : Cristina Bazavan

salata hei rompetrolO salata Hei! sau cand marketingul in timp real e facut cu suflet

O salata Hei! sau cand marketingul in timp real e facut cu suflet

Chiar inainte de Pasti am inceput o disputa in gluma cu colegu’ Chinezu despre alimentatia sanatoasa vs bere (care, da stiu, e si ea sanatoasa – chiar e – in cantitati moderate).

*

Spun mereu ca ma leaga de Chinezu o prietenie de foarte multi ani si ca ne-am ajutat adesea neconditionat. Asa ca disputele noastre – nu doar in cazuri “alimentare” – sunt prietenesti si chiar nu au nicio miza de ego sau “cine e mai tare”.

(Precizarea asta e ca sa ramana aici pentru cei pe care-i mai apuca mirarea cand comentam unul la altul – mai mult eu:) – in contra la ce scrie celalalt si se intreaba “ce are cu tine?!”. Avem unul cu celalalt o prietenie care ne permite sa spunem si sa gandim si lucruri diametral opuse, fara sa moara de inima neagra celalalt) .

*

Revin la subiectul initial.

Am inceput o disputa pe considerente alimentare fiind amandoi constienti de ceea ce punem in spatiu public, fiind constienti de responsabilitatea mesajelor noastre, dar mai ales bazandu-ne pe comportamentul nostru alimentar. A fost ceva natural, nu ne-am facut un plan – hai sa ne contram pe ceva… Pur si simplu, el m-a chinuit cu Berea anul trecut in deplasarile pentru Turneul Scoala Flanco si m-am gandit ca e randul meu sa –l bat la cap sa guste diverse lucruri sanatoase.

Asa am ajuns sa ne “mascarim” in mesaje pe facebook. Eu aratandu-i salatele pe care le pregatesc (cele mai multe le postez pe contul meu de Instagram) zilnic, asta pentru ca eu mananc foarte putina carne.

Mesajele noastre au fost vazute de o prietena comuna care lucreaza la Rompetrol si pentru ca ei pregateau in restaurantele HEI! din benzinarii un meniu nou si spectaculos cu salate, ne-au invitat sa ne duelam la ei.

Am fost invitata sa pregatesc o salata cu ce vreau eu din bucataria lor, iar Chinezu sa o deguste.

Au un sistem special la barul cu salate (si la sandvichuri, de altfel) in care poti alegi ingredientele pentru salata si sa faci ceva, unic, pe gustul tau. Totul e super proaspat si e o atentie speciala pentru ingrediente gustoase si sanatoase.

*

Trebuie sa recunosc ca mi-am dorit tare sa fac o salata care sa-l surprinda pe Cristi si care sa fie atat de buna incat sa-si doreasca si prietenii mei sa o guste. Adica m-am luat in serios.

salata hei rompetrol Am ales din bucataria HEI! baza de rucola cu grapefruit (gandind ca va fi o experienta inedita pentru Cristi), am adaugat ingrediente satioase si gustoase (porumb, emmental, piept de pui) – pe toate cele mentionate aici le-am gasit intre ingredientele cu care puteti sa va preparati si voi salatele oricand la Rometrol – si am adaugat un ingredient care poarta semnatura mea pentru ca-l pun foarte des in mancare, boabe de rodie. (Am venit de acasa cu rodia, special pentru asta)

Rezultatul a fost un amestec de texturi si de gusturi care a avut si prospetime, dar a fost si satios. Chinezu a recunoscut ca l-am surprins, toata lumea a fost happy.

Salata asta, fara rodie,  o puteti face si voi in benzinariile Rompetrol. Totul se gaseste acolo, plus niste painici geniale – una cu rosii uscate in ea, alta cu aluat de brezel care e incredibil de gustos.

ingrediente salate hei rompetrol

Dincolo de disputa si de salata in sine cu care sunt foarte mandra, intamplarea a avut si alte efecte:

Pentru ca a fost ceva organic, natural, prieteni ai nostri au venit sa ne sustina in “disputa”, mai mult sa se amuze pe seama lui Chinezu cred eu:). Asa se face ca ne-am revazut in… benzinarie cu o prietena pe care si eu si Chinezu o stim de aproape 20 de ani.

Prietenii nostri care au venit sa ne faca galerie, au postat fiecare pe paginile lor de fb de la intalnire – pentru ca era fun, era autentic si… salatele chiar erau gustoase. (bine, am facut putin deranj prin bucataria HEI! dar fetele au fost foarte dragute si ne-au lasat sa facem ce vrem noi).

A fost atat de mare distractia ca am inceput sa ne gandim cum sa facem intalniri lunare… la salata HEI!, in benzinarie. 🙂

In zilele urmatoare m-am intors de cateva ori la benzinaria Rompetrol (de pe Sfintii Voievozi)  unde ne-am distrat ca sa mai cumpar salata la fel pentru ca isi doreau prieteni ai mei. Le-am zis ca le fac acasa din ingredient similar, dar … a trebuit sa merg la Rompetrol sa cumpar ca sa guste fix cu sosul lor – Caesar.

Am primit mesaje de la prieteni care se aflau in tara intr-o benzinarie Rompetrol si imi aratau ca isi fac salata “mea”. (sper sa nu se incrunte foarte mult oamenii din benzinarii la auzul “vrem salata cu rucola, grapefruit, piept de pui si porumb cu cascaval” 🙂 )

*

Ce vreau sa spun cu asta?

La capatul liniei e vorba de marketing in real time. Cineva a vazut o oportunitate si a creat expunere pe ceva credibil, autentic. Sper ca la un workshop online sa mai povestim despre Salatele Hei! de la Rompetrol.

3821
alexconu-novapix-95foto Alex Conu – Cand tehnologia se ridica la rang de arta apar proiecte spectaculoase.

foto Alex Conu – Cand tehnologia se ridica la rang de arta apar proiecte spectaculoase.

Unul dintre fotografii pe care eu ii apreciez foarte mult, Alex Conu (am fotografii de-ale sale inramate acasa) are o expozitie speciala saptamana aceasta pe 20 mai, in cadrul evenimentului Noaptea Muzeelor.

Stirea e frumoasa, dar nu asta e totul. Alex locuieste la capatul celalalt al pamantului – in Norvegia, a plecat din tara ca sa-si urmeze pasiunea, sa fotografieze astrele. Are o serie spectaculoasa cu Aurora Boreala, una dintre fotografiile din serie a si fost premiata international, si pe aceasta o aduce acasa la 2 ani de la plecarea sa din tara.

Si, desi avem povestea unui tanar care si-a urmat visurile si a reusit, nu doar asta e intamplarea frumoasa pe care vreau sa vi-o spun.

Detaliile din spatele expozitiei sunt asa: pentru ca si publicul din Romania sa se poata bucura de fotografiile sale si sa le sa poata vedea in culorile lor adevarate, LG Romania i-a propus lui Alex Conu sa organizeze impreuna o expozitie eveniment in Noaptea Muzeelor, punandu-i la dispozitie cel mai spectaculos dintre televizoarele sale, noua gama LG OLED 4K, un televizor care are o tehnologie care se numeste OLED  – control la fiecare pixel, tehnologie care conform testelor internationale reda cel mai profund negru si cea mai realista si intense paleta de culori.

Povestea expozitiei lui Alex la Bucuresti e despre a-ti urma visul, a face lucrurile atat de bine si de frumos, incat esti validat nu doar de premiile internationale, ci si de mari branduri care te ajuta sa arati lumii munca ta.

Nu stiu daca vor fi si filmulete din noptile cu Aurora Boreala, realizate de Alex, pentru ca ar fi foarte interesant dat fiind faptul ca LG OLED 4K are un sistem de sunet surround foarte spectaculos care ar putea crea efect de sala de cinema si-am fi cu toti transportati in locurile magice surprinse de Alex. Dar asta vedem la expozitie.

alexconu-novapix-25

alexconu-novapix-95

alexconu-novapix-47

Daca sambata iesiti la noaptea Muzeelor va rog tare sa nu ocoliti si expozitia lui Alex Conu realizata in parteneriat cu LG Romania, de la Arcub Gabroveni. Incepe la ora 19 si o sa va intalniti si cu Alex acolo.

Puteti vedea mai multe detalii pe pagina evenimentului www.lgoled.ro/eveniment dar si pagina de facebook a evenimentului (https://www.facebook.com/events/1883084311966496/) .

Eu una abia astept sa-l revad si sa-l felicit pentru cum isi traieste viata. Si pentru cum ne arata noua lucrurile frumoase din natura.

foto: Alex Conu

 

 

3550
Connecting for Good 2017_Mihaela Vlaiculescu, Asoc. Sprijin pt Diabet webCorporatiile?! 26 de milioane de euro in 19 ani investiti in sanatate de Fundatia Vodafone.

Corporatiile?! 26 de milioane de euro in 19 ani investiti in sanatate de Fundatia Vodafone.

Am fost de dimineata la reuniunea anuala a Fundatiei Vodafone – Connecting for Good 2017, momentul in care sunt prezentate proiectele finantate de fundatie si rezultatele finantarilor trecute.

Am auzit prezentari de la cateva proiecte, pe unele le stiam deja, dar dincolo de ele, tot ceea ce am vazut a  fost un prilej sa ma gandesc cat de mult au insemnat corporatiile in Romania in ceea ce inseamna cultura voluntariatului, sprijin pentru Asociatiile care au miscat muntii in spatii mici, ajutand in detaliu comunitati pe care autoritatile nu le-ar fi putut ajuta prea curand.

Sunt parte din jurii care finanteaza proiectele ONG-urilor, finanteaza cu banii multinationalelor – uneori veniti din strainatate – de la GRUP, cum se spune – si stiu cat de mult am progresat in sanatate, in ingrijirea copiilor cu deficiente, gratie acestor finantari.

*

Dincolo de acest gand al meu, as vrea sa va spun ca am vazut astazi proiecte care m-au impresionat foarte tare si am inteles inca o data cat de mult inseamna sa-i asculti pe cei care se lovesc de problemele pe care vrei sa le rezolvi. Si din aceasta perspectiva, statul are multe de nvatat din colaborarea intre asociatii si corporatii.

Unul dintre proiectele care m-a impresionat foarte tare vine din zona copiilor bolnavi cu diabet si apartine Asociatiei Sprijin pentru Diabet. Am ascultat-o pe doamna doctor Mihaela Vlaiculescu cum povestea ca micutii intre 1 an si cateva luni si 10 ani isi inteapa deetelele de 8 ori pe zi pentru a li se lua glicemia si ajung la starea de coma in unele situatii in care nu a fost anticipata fluctuatia glicemiei.

Asociatia Sprijin pentru diabet a implementat in Romania cu finantare de al Fundatia Vodafone o aplicatie si aparatura necesara pentru masurarea glicemiei in timp real, fara sa fie nevoe sa mai fie intepat copilul mai des de 2 saptamani.

Medicul vede in timp real stadiul si prognoza pentru nivelul de glicemie, iar copiii care beneficiaza de acest program pilot nu au mai avut NICIO CRIZA, NICIO STARE DE COMA!

Costul pentru aparatura pentru fiecare copil e de 1000 de euro, la care se mai adauga lunar consumabile care se ridica pana la 500 de euro pentru un copil.

Sunt 3000 de copii in Romania care se chinuie cu diabet in forma cea mai grava, iar statul nu i-a putut ajuta la acest nivel pana acum. In programul asociatiei se afla 90 de copii.

Acesta e doar un exemplu despre cum mediul privat ajuta societatea in Romania.

Tot Fundatia Vodafone mai are pe ordinea de zi anul acesta renovarea Sectiei de Neonatologie a Spitalului Judetean Constanta si dotarea ei cu o solutie de telemedicina, proiect implementat impreuna cu asociatiile Inima Copiilor si Daruieste Aripi. Bugetul total necesar pentru acest proiect este estimat la 1,3 milioane de euro. Pentru strangerea fondurilor necesare, asociatiile Inima Copiilor si Daruieste Aripi deruleaza o campanie nationala de donatii, iar suma totala va fi dublata de Fundatia Vodafone Romania.

Asociatiile au strans 300.000 de euro din donatii ale oamenilor, iar procesul este in derulare.

Am vazut in prezentarea proiectului de la Constanta ceva care m-a socat. In Europa rata mortalitatii la nastere e de 3,8, lar in sud estul Romaniei rata e de peste 9 %. Adica sunt copii care daca au ghinionul sa se nasca la Fetesti sau la Mangalia pot muri doar pentru ca spitalul cel mai apropiat nu are aparatura necesara. Aproape 1 din 10 copii!!!!

Nu cred ca poate cineva sa aseze 10 copii nou nascuti in linie si pe unul sa-l dea la o parte si sa-i spuna mamei lui: el nu mai traieste, nu avem cu ce sa-l tratam chiar daca exista tratament pentru suferinta lui.

*

Revenind, Fundatia Vodafone  anuntat astazi proiectele pe care le finanteaza anul acesta (600.000 de euro e totalul finantarilor):

„Connecting for children with autism” – Asociatia Help Autism, „Auzul, un dar. Nu-l ignora!” – Asociatia Smiling Faces Romania, „Click SAVE for life!” – Fundatia de Sprijin Comunitar, „Primul Centru de Telemedicina in Diabetul Pediatric in Romania” – Asociatia Sprijin pentru Diabet, „Impreuna pentru sanatate! 2” – Fundatia de Ajutor Medical Profilaxis, „HOSPICE – Conexiune pentru ingrijire si compasiune” – Fundatia HOSPICE Casa Sperantei si „Telefonul Varstnicului” – Fundatia Principesa Margareta a Romaniei.

Anuntul a fost facut de Ravinder Takkar, Presedinte si CEO Vodafone Romania, reprezentant al membrului fondator al fundatiei, in cadrul conferintei anuale Connecting for Good, care reuneste cei mai importanti parteneri ai fundatiei, ONG-urile si beneficiarii programelor sale.

*

Dupa experimenta intalnirii de astazi am doua mari dorinte:

Sa donati cat de putin puteti pentru renovarea clinicii de la Constanta (Vodafone va dubla suma stransa din toate donatiile) si sa le multumesc mult tuturor fundatiilor multinationalelor care au birouri in Romania pentru ca, asa corporatist cum gandesc ei, ne ajuta sa mergem inainte.

(in 19 ani de activitate ai fundatiei Vodafone, au fost finantate 1.046 de programe derulate de 660 de ONG-uri din intreaga tara in domeniile sanatatii, educatiei, serviciilor sociale. Proiectele au avut 2 milioane de beneficiari copii, tineri, batrani, persoane defavorizate fizic, social sau economic. Investitia la acet moment este de peste 26 milioane de euro )

Detalii pentru cum puteti dona pentru refacerea maternitatii de la Constanta puteti gasi aici. Cum am fost cu domn China, aici puteti citi si experienta lui de astazi. Ma rog, ma da in fapt ca mi-au dat lacrimile.

2625
carmen Dell’OreficeIn ciuda varstei ei…

In ciuda varstei ei…

De fiecare data cand cineva zice despre o femeie ca arata bine “in ciuda anilor pe care-i are” se mai aseaza o caramida in zidul prejudecatilor noastre.

N-ar trebui sa mai existe exprimarea aceasta nicaieri in spatiul public pentru ca ea nu aduce niciun beneficiu nimanui.

Sa luam o femeie care arata bine (dupa standardele sociale ale momentului) – de 30, 50 sau 70 de ani.

Credeti ca ea nu simte, stie ca arata bine? Credeti ca ea nu stie cati are in buletin? Credeti ca ea nu simte diferenta de energie pe care o are de la an la altul ca urmare a schimbarilor fiziologice?

Ce mai stie ea – si putini dintre ceilalti o stiu – e cum sa-si gaseasca curajul si respectul de sine pentru a se arata lumii in cea mai buna varianta a sa.

“In ciuda anilor pe care-i are” spune imens de multe despre cel care face rostirea cuvintelor: are niste asteptari pentru anii respectivi – mai jos pozitionate decat realitatea, are niste prejudecati si judeca vartos in momentul in care vorbeste.

Intr-o vreme in care oamenilor li s-a creat spatiul (medical, fiziologic) sa-si impinga limitele si sa progreseze in orice domeniu, de ce judecam (“in ciuda” e o constructie negativa) efortul altora de a arata bine?

E invidie? E grija de capra vecinului? E proasta educatie? E frustrarea noastra ca nu suntem la fel ca acelea care “in ciuda varstei”…

*

Am vazut mai devreme la televizor o asemenea judecata despre sotia presedintelui Frantei si nu cred ca exista televiziune din Romania sa nu fi zis nimic despre varsta doamnei, acum la ceremonia de inaugurare.

E trist. Pentru ca ne arata inca o data nivelul. Micimea gandirii.

Judecata asta cu look-ul si varsta apare desigur mai peste tot in orice tara, dar daca scriu acum aici e ca sa va ganditi putin de cate ori ati spus in fata cuiva (celebru sau nu) arata bine in ciuda varstei sale… arata bine la anii sai.

*

Sunt oameni care pot fi un exemplu motivational pentru fiecare dintre noi, chiar si in disciplina de a avea un regim de viata care sa-ti permita un look atractiv indiferent de varsta.

Cand vom invata sa ne uitam la oameni dincolo de varsta lor,  sa le vedem faptele (educatia, disciplina, perseverenta), cand ne vom gasi curajul si increderea de sine sa aratam cea mai buna versiune a noastra, vom mai face un pas in fata spre evolutie, spre a fi mai frumosi (estetic) fiecare dintre noi.

Doamna din fotografie se numeste Carmen Dell’Orefice si are cati ani vrea ea.

5403
tibi useriu ivan patzaichinIvan Patzaichin isi uneste fortele cu Tibi Useriu pentru recuperarea sociala a detinutilor din Romania –

Ivan Patzaichin isi uneste fortele cu Tibi Useriu pentru recuperarea sociala a detinutilor din Romania –

In vremuri in care ne preocupa – cu agende mai mult sau mai putin ascunse- soarta celor aflati in penitenciare, Ivan Patzaichin se uneste cu Tibi Useriu si, prin asociatiile din care fac parte Ivan Patzaichin – Mila 23, respectiv Tasuleasa Social, atrag atentia comunitatii si autoritatilor ca o parte din solutii ar putea fi gasite in alta parte… in integrarea in natura, in ceea ce se numeste ecologie umana.

La incheierea unuia dintre cele mai indraznete proiecte din penitenciarele romanesti dedicat reintegrarii sociale, “Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare sociala a detinutilor de la penitenciarul Chilia Veche ( derulat de Administrația Nationala a Penitenciarelor in parteneriat cu Asociatia “Ivan Patzaichin – Mila 23” și Asociația ,,Romano ButiQ”, sub indrumarea Serviciilor Penitenciare din Regiunea de Sud – Norvegia) cei doi sportivi anunta ca isi doresc multiplicarea modelului de la Chilia si sunt gata sa se implice activ, daca autoritatile isi vor dori si ele acest lucru.

Ce s-a intamplat la Penintenciarul Chilia Veche?

Mai bine de 2 ani, detinutii aflati in ultima perioada de detentie, au lucrat in aer liber specializandu-e in meserii ecologice: dulgherie, construcție de case, impletirea rachitei si a papurei, olarit si agricultura. Pe perioada de invatare, detinuții au construit, cu metode tradiționale si materiale moderne, case specifice zonei Deltei Dunarii, in care au fost gazduite atelierele de formare pentru meseriile ecologice. A fost inițiat astfel un demers de ecoreintegrare.

Proiectul pilot a beneficiat de finantare si asistenta din partea statului norvegian, pionier in implementarea conceptului de “inchisoare ecologica” si detinator al recordului de cea mai redusa rata de recidiva din Europa. Inchisoarea Bastoy, model și partener pentru acest proiect, are o rata de recidiva de doar 16% (fata de rata medie din Europa si Romania, de aprox. 50%).

La Chilia s-a observat nu doar o mai usoara adaptare a detinutilor eliberati ci si cresterea sanselor de angajare si interare in societate pentru ca au invatat meserii care le-au permis angajarea post eliberare.

De ce se implica ultramaratonistul Tibi Useriu in proiect?

 Cunoscut in Romania mai ales calitatilor sale sportive (castigator al uneia dintre cele mai dificile curse de alergare din lume – Arctic 6633), Tibi Useriu a facut 10 ani de penitenciar in Germania, ca urmare a activitatii sale infractionale din tinerete.

Sportivul recunoaste ca a reusit sa se reintegreze in societate dupa luni de chin, in care nu-si gasea locul si ca l-a ajutat foarte mult natura si faptul ca a putut sa alerge si sa munceasca in natura. (S-a intamplat la Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat din Romania, aplasata pe un deal, intre munti, langa Bistrita, scoala creata de fratele sau, Alin Useriu).

Tibi este cea mai buna dovada ca este viabila teoria pe care au incercat sa o puna in practica la Penitenciarul Chilia Veche, iar sportivul doreste sa-si uneasca fortele cu Ivan Patzaichin pentru a dezvolta acest proiect pilot in alte cateva penitenciare (ei propun 5 penitenciare).

 

ivan patzaichin si tiberiu useriuCe se intampla mai departe?

 

Ivan Patzaichin si Tibi Useriu au trimis directiei penitenciarelor si, sper eu si Parlamentului Romaniei, un memoriu in care arata beneficiile acestui proiect pilot de la Chilia Veche.

Vor continua sa caute solutii – mai ales financiare – pentru multiplicarea experimentului Chilia Veche, cu expertiza si experienta fiecaruia, dar si cu sprijinul asociatiilor din care fac parte.

Sa speram ca autoritatile vor sesiza potentialul acestui proiect si il vor sprijini.

Eu sper ca intr-o vreme in care ne uitam la penitenciare si detinuti mai degraba din perspectiva mondena (cati bani au – de dat – cei care au mai fost arestati si de ce vor sa fie gratiati) sau din perspectiva igienica (ce faianta sa aiba si cum sa le marim spatiul de aer respirabil), sa existe niste minti luminate care sa faca un pas in spate si se uite la solutiile care vin dinspre interior, solutii care le dau detinutilor posibilitatea de a se integra in societate.

Poate ca nu vor ajunge toti campioni de talia lui Tibi Useriu (l-am vazut astazi pe Ivan Patzaichin cu cata admiratie si respect se uita la Tibi – sigur, respectul era reciproc, dar am sa scriu separat despre asta), dar daca vor putea fi reintegrati mai multi in socitate cu siguranta ne vom simti mai bine cu totii.

27154
katy perryKaty Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Katy Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Cand eram la inceput in meserie obisnuiam sa ma enervez foarte tare cand propuneam ceva care stiam ca e corect, pe un trend, sau inaintea vremurilor si nu era acceptat.

Stiam pentru ca citeam si ma preocupam/documentam mult inainte de orice propunere pe care o faceam.

Dupa niste ani, nu stiu daca e bine sau rau, am ajuns sa-mi spun

nu e business-ul meu, oamenii care m-au angajat isi construiesc business-ul cum vor ei.

business-ul e la acest nivel prin munca si priceperea lor, deci nu mai pune la suflet si doar propune si sustine ce crezi, iar daca nu-i convingi pot sa fie multe cauze – o directie de business la care nu ai acces ca informatii, sau nepriceperea lor in a intelege ce spui, sau orice altceva.

Nu ma mai enervez de multa vreme deci, dar imi place sa remarc cand se intampla sa anticipez trenduri sau directii creative. Cand mi se confirma, adesea la nivel international, directiile pe care le-am propus ma simt bine, stiu ca documentarea constanta si riguroasa functioneaza: pentru ca stii cu ce oameni sa lucrezi si ce sa alegi.

Asa s-a intamplat recent odata cu lansarea noului single Katty Perry – Cherry pie  Bon Appetit.

El are o directie vizuala pe care o propusesem impreuna cu Dimitri Caceaune si David Gal in urma cu 2 ani pentru matinalul de la radio 21.

N-a trecut atunci, dar le mai multumesc o data baietilor pentru creativitatea si talentul lor, pentru cat au muncit si imi face placere sa arat aici doua dintre vizualuri.

Vizualul lui Katy Perry lansat in urma cu cateva zile

katy perry

vizualurile propuse pentru Radio 21, de David Gal si Dimitri Caceaune in 2015

david gal dimitri caceaune pt radio 21 david gal dimitri caceaune radio 21 - 2015

4309
Ion-Caramitru-presedintele-UNITERGala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

Gala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~, a zis domnul Ion Caramitru in a 4 -a ora de gala UNITER cand o prezenta pe Anamaria Marinca.

Pana atunci vorbise cam doua ore, caci era prezentator al Galei (cum este de cand exista aceasta Gala UNITER), ii intrerupsese pe premiantii de pe scena grabindu-i la momentele lor de multumire, cantase – ceva lautaresc manelistic amestecat cu Astor Piazzolla – si i se dedicase un monolog “ironic”.

 

Numai ca propozitiile astea ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ au spus despre dansul cat toata ceremonia. Si-a fost cel mai trist lucru din toata gala UNITER 2017.

Nu erau relevante in economia show-ului. Nu erau informatii care sa aduca nimic in plus pentru spectator. Anamaria Marina urma sa faca o laudatio pentru scoala de teatru de la Iasi unde a fost eleva, scoala care era premiata in gala.

Aveam pe scena un actor foarte foarte talentat. Cu roluri importante in teatru. Cu putere in “industrie” nu doar prin UNITER, ci si la directiunea Teatrului National din Bucuresti. Un om care a experimentat puterea (a fost ministru al Culturii) si succesul in multe forme in cei 75 de ani de viata.

Era pe scena un om pe care anii nu l-au domolit pe dinauntru si, in adrenalina unui show live – cu multa improvizatie – mai gaseste un moment si inca unul ca sa se “aseze” pe el egalul – daca nu deasupra-  tuturor.

*

Gala UNITER, o productie a unui ONG – pentru ca asta e Uniter-ul – care face legile si da niste repere in teatrul romanesc, se schimba de la an la an. In ultimele editii, multe productii independente au fost nominalizate si premiate, primind validarea unor specialisti care, din pacate, isi micsoreaza randurile biologic. Acum 10-15 ani nici macar nu s-ar fi gandit cineva la asta.

UNITER-ul – o initiativa privata a domnului Caramitru si a colaboratorilor sai – a schimbat multe in teatrul romanesc, uneori le-a dat aripi teatrelor, alteori – punandu-le frana – le-a ambitionat.

*

Dar vorbele acestea ale domnului Caramitru ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ m-au facut sa ma gandesc cu tristete la nemultumirile si neimplinirile din sufletul lui Ion Caramitru.

Un om impacat cu ego-ul sau n-ar fi simtit nevoia unei asemenea completari care, cum spuneam, nu era relevanta pentru show. N-a fost facut comentariul nici macar in gluma, ca sa aiba o nuanta.

Stiu ca am jumatate din varsta dlui Caramitru si ca probabil n-am vazut in toata viata mea spectacole de teatru cate a jucat domnia sa (desi sunt un spectator consecvent), mai stiu ca poate fi considerata o aroganta observatia despre replica cu agentul.

Dar  este doar despre tristetea si frustrarea unui actor mare.

*

Aproape de finalul Galei, primarul Timisoarei i-a oferit domnului Caramitru o diploma de excelenta din partea orasului.

Felicitari tuturor premiantilor, cu o suplimentara imbratisare virtuala  pentru Ana Ularu si Andrei Hutuleac pentru munca lor sustinuta si premiul meritat din plin.

 

3374
marius manole olesea nespeac gigi caciuleanu protv#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

E ceva in trupul omului – in energia lui – care se aduna odata cu experientele de viata si cu cat ele sunt mai rafinate cu atat expresiile corpului, ale mainilor spun mai repede detalii despre educatia sa.

Uneori e suficient sa vedem pe cineva cum merge pe strada si, fara sa-l cunoastem, fara sa conteze hainele de pe el, fara sa rosteasca niciun cuvant, doar din felul in care-si poarta lupta verticala cu gravitatia, din pasii pe care-i face, sa simtim daca e educat sau nu.

De asta, dintre toate artele, dansul tradeaza cel mai repede educatia.

De asta, dansul lui Marius Manole de la #uitecinedanseaza a facut valuri pe net la un public pe care emisiunea nu l-a targetat deloc prin disputele intre dive sau discutiile lejere cu tenta sexuala intre jurati: artisti plastici, scenografi, actori, dansatori.

A fost acolo o combinatie magica: un coregraf dansator care are in esenta lui autenticitatea – ideea de a merge pe un drum al lui, ”câș” , fara sa-i pese de ce crede lumea – , un actor care, atunci cand are incredere in omul care-l manuieste, se lasa slefuit pana la a fi transformat integral, si o dansatoare cu o mare pasiune pentru ceea ce face – cu siguranta intelegand in nuante fine autenticitatea coregrafului si geniul lui, dar si charisma si energia magica partenerului.

Dansul rezultat e un viral simpatic pe net, cumva mai castigator – in extras ”facsimil” din emisiune – decat audientele show-ului in integralitatea lui pentru ca vorbeste, fara sa rosteasca niciun cuvant, despre educatia celor implicati. Simti ca oamenii au substanta in spatele energiei imprimata de fiecare miscare.

N-are legatura cu faptul ca au dansat reinterpretand o poezie, n-are legatura nici cu frazele din dans care au avut ritmul dat versurilor prin recitare. E dincolo de orice gandire, e pe simtire. Ca atunci cand simti ca un om e educat dupa cum merge pe strada.

M-am gandit mult astazi la reactia generata de acest dans si de ce, de exemplu, un dans mai spectaculos si mai sexual in exprimare nu a avut la fel de mult succes. Au fost multe din categoria asta in acest prim sezon de Uite cine danseaza.

Cu siguranta n-au fost toate autentice (despre unul am scris de unde a fost copiat, mai stiu cel putin doua copiate, dar nu la fel de flagrant) si, poate, n-a fost combinatia magica de educatie, miscare, spectaculozitate si originalitate, combinatie care sa treaca dincolo de orice.

Dar daca tot s-a intamplat un moment de asemenea magie, care e rar in emisiunile noastre tv, ar fi frumos sa profitam de el pentru putina educatie.

Poate producatorii emisiunii se gandesc ca la finala sa aduca alte cateva momente de dans create de domnul Caciuleanu care se mai joaca pe scenele de la noi si ar putea uimi lumea care nu ajunge des in sala la un spectacol de dans.

Cred ca oamenii dintr-un oras mic, oricare, ar fi uimiti sa vada cum Napasta lui Caragiale poate fi spusa prin 3 minute de dans, sau cum cetateanul turmentat face un dans cat un fragment din Sonata Lunii a lui Beethoven vorbind despre nesiguranta, fragilitate, incapatanare, asteptare fara sa spuna nimic, dar care sa-i tina pe spectatori cu respiratia taiata. (ambele secvente sunt din spectacolul D’ale noastre in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, care se joaca la TNB pe 11 mai, puteti sa va cumparati bilete de aici).

Cum mai cred ca oamenii ar fi profund emotionati de Beatles adusi intr-o formula surpriza intr-un context in care pe fiecare dintre noi ne macina avalansa de informatii (false sau nu) si fuga tampita dupa lucruri fara esenta.  Se intampla in Imagine all the people, un spectacol montat la Opera din Iasi.

Cum mai cred ca i-ar uimi exercitiile de echilibru in momente de maxima nebunie – ca-n viata – pe niste jumatati de cercuri ca de butoaie – se intampla in  Folia, Shakespeare & Co.

Si i-ar pune pe ganduri cat de mult ne-am pervertit limbajul si cat de superficiali am devenit, in epoca emoticoanelor – se intampla in Emojiplay la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

Asa ca astazi m-am gandit mult la momentul la care nu credeam ca se va intampla in aceasta emisiune: un dans 100% autentic, creat cu adevarat de la zero pe personalitatatea dansatorilor pentru acest show, care sa fie inteles de toti prin simtire, nu prin gandire.

Si cred ca, daca ar avea putin curaj, producatorii emisiunii ar putea face mai elegant mersul catorva oameni de pe strada.

*

Pentru educatia dvs, urmariti cu incredere spectacolele de dans si de teatru, in salile de spectacole, chiar daca nu ajung la televizor. 🙂

 

4101
met-gala-2017(foto) MET Gala 2017 – 20 dintre tinutele memorabile (in bine sau rau) –

(foto) MET Gala 2017 – 20 dintre tinutele memorabile (in bine sau rau) –

Aseara a fost Met Gala, ceremonia modei americane in care sunt celebrate anual un designer sau o tema din moda.
E un mare deranj pentru toata lumea legat de ce tinuta poarta, e chiar mai deranj decat la Oscar pentru ca aici pot sa fie foarte extravaganti, avangardisti, stranii – pot sa fie oricum vor ei.

Aseara au celebrat-o pe o doamna foarte speciala, Rei Kawakubo, doamna care a creat brandul Comme des Garçons.

Iata cateva dintre tinutele de aseara.
Incepem cu gazda anuala a acestei ceremonii, Anna Wintour
anna wintour

categoria simplu si clasic

Lily Aldridge
lily aldridge

Jennifer Lopez
jennifer lopez

Catherine Deneuve
met-gala-2017-catherine-deneuve-s

 

categoria clasic, fara sa fie simplu

Katie Holmes
katie holmes

Lily Rose Depp
lily rose depp

Priyanka Chopra
priyanka chopra

Rila Fukushima
Rila Fukushima,

Zoe Kravitz
zoe kravitz

categoria “moda nu mai are legatura cu stilul, ci cu socul pentru ca trebuie sa apar ca stire in ziare”.

(executata si la noi cu genti sau pui in cap, gaini pe umar, serpi… in suflet)

Katy Perry
katy perry 1 katy perry

Bela Hadid
bella hadidbella-hadid-slays-in-backless-dress

Rihanna
met-gala-2017-rihanna

Claire Danes
claire danes

Grace Hartzel
grace hartzel

Kendall Jenner
kendall jenner

Pharell Williams Helen Lasichanh
pharell williams helen lasichanh

Lily Collins
lily collins

nicki minaj

categoria Madonna

(cum se uita doamna din spate:) )
madonna 1 madonna

Categoria “sunt gravida, fericita si zambetul ma imbraca minunat”: Serena Williamsserena williams

5115
strugure dreamstime_xxl_83066141BEAUTY – Masca de fata (si de par) cu banana, ulei de cocos si struguri –

BEAUTY – Masca de fata (si de par) cu banana, ulei de cocos si struguri –

Povestesc adesea despre interesul pe care-l acord cosmeticii la domiciliu, mastilor de fata si de par pe care le folosesc, chiar daca merg si la cosmetica si la coafor pentru tratamente speciale.

Mi se pare ca si parul si pielea noastra trebuie hranite la fel cum ne hranim corpul pentru a avea energie si prospetime.

Zilele astea de vacanta am purces si la un spa la domiciliu.

De fata am avut grija in doua etape. (stiti ca am tenul uscat si ma lupt cu asta in fiecare zi, nu doar cu multa apa bauta, ci si cu creme hidratante)

In prima faza am facut o masca pt peeling – albus de ou, cativa stropi de lamaie si o lingurita de bere.

Spuma rezultata prin mixarea acestor ingrediente a stat pe fata pana a inghetat, iar cand am dat-o jos pielea era mai luminoasa si mai curata. Imediat dupa curatare, am aplicat usor pe fata putin ulei esential cu grapefruit de la Solaris .

A doua zi, cand mi-am pregatit o masca pentru par, am gandit-o sa fie potrivita si pentru ten – o jumatate de banana, doua linguri de ulei de cocos si 15-20 de boabe de struguri albi fara samburi. Pasta rezultata prin mixare am folosit-o si pe par si pe fata. Pe fata a stat 15 -20 de min, pe par mai bine de o ora.

Dupa ce am spalat bine parul am aplicat o fiola de Dercos de la Vichy (un tratament impotriva caderii parului), iar pe fata am aplicat dupa inalturarea mastii din nou uleiul esential din grapefruit.

Rezultatul?

Fata super curata si hidratata, parul hidratat si cu volum.

Ceea ce, desigur, va doresc si voua.

Timp pentru voi, adica.

3440
dor geta popescuDor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Dor Geta Popescu si (pre)judecatile noastre –

Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii.

Ar fi frumos sa ne gandim “cu ce ajuta parerea noastra evolutia acestui fapt, eveniment, sentiment?” Daca putem da o mana de ajutor, ok, hai sa ne spunem parerea. Daca nu, mai bine sa ne odihnim putin mintile si sufletele.

*
De ieri dupa amiaza toata lumea are o parere despre parintii lui Dor Geta Popescu, micuta alpinista de doar 14 ani care a murit intr-o avalansa din Retezat.

Nu o sa reproduc parerile. Cu tot respectul pentru fiecare dintre voi cei care cititi aceste randuri, cred ca parerile voastre/ ale noastre nu conteaza si nici nu ajuta. Ele vorbesc mai degraba despre frustraile noastre, despre nereusitele noastre.

Aseara, undeva in Retezat doua trupuri de copii – unul de 14 si altul de 12 ani – au ramas in noapte si in frig singure. In loc de priveghi.

Se spune ca priveghiul e o forma prin care apropiatii celui care pleaca ii sprijina sufletul ca sa-i fie mai usor drumul. Iar trupurile celor doui copii au ramas in noapte, in zapada, in frig. Singure.

Nu cred ca ne putem imagina durerea parintilor lor. Nu cred ca o poate descrie cineva in cuvinte.
Sa stii ca ti-a murit copilul si tu i-ai lasat trupul pe munte, fie si pentru o noapte, pentru ca asa era cel mai sigur pentru ceilalti din grup.

*
Astazi avem cu totii pareri. Dar in decembrie trecut, ca si in anii precedenti cand sora lui Dor – Coco – cucerea muntii, ne mandream cu copiii astia. Ne uitam la ei ca la niste super eroi.

Cum ne uitam astazi la ultra maratonistul Tibi Useriu, sau la Toma Coconea – supra omul care a iesit al doilea la Red Bull X –Alps traversind Alpii pe jos sau in zbor cu parapanta in 5 zile, si ne gandim la ei ca la niste eroi.

Vedem doar victoriile si chiar daca, in marturisirile lor de dupa competitii, intuim ca au fost si momente de cumpana – la pragul dintre viata si moarte -, le scoatem usor din minte. Ei sunt supereroi si noi ne traim victoriile prin ei, si ne dau si noua sperante ca putem fi mai mult decat suntem.

*
Ar fi frumos sa incetam sa mai judecam oamenii. Sa ii incurajam cu tot ce putem sa-si urmeze visurile, oricat de nebunesti ni se par noua ca ar fi. Si sa le transmitem – cu toata puterea pe care uneori nici nu stim ca o avem – gandurile noastre bune cand sunt in momente grele.

Cum sunt acum Coco Popescu si parintii ei. Dar si parintii baietelului care era cu Dor Geta, Erik Gulacsi – si el un campion alpinist.

salataHei! Ajuta-ma sa creez cea mai gustoasa salata…(pentru Chinezu, fie) –

Hei! Ajuta-ma sa creez cea mai gustoasa salata…(pentru Chinezu, fie) –

Sa va spun ce mi s-a intamplat.

Inainte de Paste am fost cu Cristi China cu treaba intr-o zi in jurul pranzului, drept si pentru care am si mancat ceva… Eu- salata.

Motiv pentru Marele Chinez (la propriu) sa mai faca o tura de misto de mine (isi permite ne stim de aproape 20 de ani). Mistourile erau inca dinainte sa stabilim ce mancam, pentru ca el anticipa ca eu am sa mananc trei funze – sau oricum ceea ce o sa mananc nu o sa semene a mancare, cel mult o garnitura.

N-a fost asa, am mancat o salata foarte mare si foarte consistenta, dar a fost un bun prilej sa dezbatem pe tema cat de gustos si sanatos e ceea ce mancam.

Cum anul trecut cand eram in Turneu cu Scoala Flanco prin tara tot cu Chinezu, eu am gustat din foarte multe feluri de bere (doar am gustat, de restul detaliilor s-a ocupat el), m-am gandit sa-l conving ca in vara asta sa manance mai multe feluri de salate si sa le descopere beneficiile.

Si am inceput un asalt pe facebook, sperand sa-mi iau aliati.




Joaca mea a ajuns la un nivel pe care nu l-am anticipat pentru ca… simpaticele fete de la Rompetrol (unde lucreaza o prietena comuna a mea si a lui Chinezu) au vazut disputa si au zis ca imi pun la dispozitie bucataria Hei! din benzinariile lor ca sa-i prepar ce salata vreau eu, mai ales ca au lansat recent un concept nou in care iti customizezi salata dupa bunul tau plac.

Asa ca acum ma aflu in stadiul urmator. Am aflat ce ingrediente pot folosi din bucataria Hei! si vreau sa fac trei retete speciale pe care sa le deguste Chinezu.

Pun aici ingredientele pe categorii pentru ca mi-ar placea sa ma ajutati cu propriile voastre retete.

Cine imi propune cea mai simpatica reteta pe care o si fac la fata locului, vine cu noi la degustare si ma gandesc eu ce alt cadou simpatic mai primeste.

Avem asa:

Baza salata – Legume si salata verde, Baby carots si mix de verdeturi, Legume, Porumb, unt si Busuioc, Grapefruit si mix de verdeturi

Topping pentru salata – Telemea si masline, Piept de pui, emmentaler si porumb, Ton si telemea, Emmentaler si crispy bacon, Omleta si emmentaler

Sosuri – Sos Caesar, Yoghurt, Vinaigrette, So cu usturoi

Iar la capitolul paine avem – Ciabatta cu ulei de masline, Demibagheta Natur, Demibagheta cereal, Bagheta Brezel, Paine sandwich cu rosii uscate, Tortilla Chips cu sare.

Sunt deci nesfarsite moduri de combinare pentru ca fetele din bucataria Hei! ma lasa sa folosesc tot ce e mai sus, cum simt eu ca e bine si gustos. Si tocmai pentru ca sunt asa de multe, mi-ar placea sa-mi dati sfaturi.

Atentie! Nu vreau sa fac misto de el, vreau sa manance cele mai gustoase si mai apetisante salate si la sfarsit sa zica “Da, mai, m-am saturat! Poti sa mananci la o masa doar o salata”

Va astept retetele si va multumesc

P.S. Evident ca daca e pe disputa, Chinezu imi va pregati sandwich sa degust. Sper sa fie gentil cu mine si sa nu puna foarte multa carne pentru ca nu prea mananc si nici sa construiasca un sandvich urias (oricum imi iau ajutor la degustat).

P.P.S. Stiu ca domn Chinezu doar se alinta pe alocuri, pentru ca el acasa – gratie doamnei lui, Adina, si cu participarea exceptionala a celor trei copii din dotare – mananca echilibrat si are multe legume si fructe in alimentatie pe langa fripturi si… bere desigur. Acum vreo 2 ani descoperise avocado si ii placea foarte mult:)

3509
campanie bloggeri_vizual final (1)Calatorie in viitor – sau cum sa regreti cat mai putin din ce n-ai trait

Calatorie in viitor – sau cum sa regreti cat mai putin din ce n-ai trait

Sunt un om care nu se supune regulilor. Asta e bine uneori (pentru ca fac lucruri iesite din randul lumii, deci am sanse de progres, de evolutie), dar alteori e rau (pentru ca ma judeca lumea pentru lucrurile pe care nu le fac ca restul lumii).

Sunt o persoana despre care pana acum ceva ani ai fi putut spune fara sa eziti ca “n-are radacini” – nu in sensul originii, ci al stabilitatii. Imi schimbam locul de munca la maxim 5 ani,  ma mutam la fiecare 2 ani intr-o alta casa, ca sa schimb atmosfera, energia si sa-mi tin ascutite simturile. (da, stiu ca pare straniu, dar daca va ganditi cat de atenti sunteti la toate detaliile intr-o casa cand va mutati in ea, o sa intelegeti metafora asta cu simturile).

In ultimii ani am mai prins radacini; poate ca e varsta, poate ca ritmul meu interior s-a schimbat (cu siguranta a mai incetinit), dar am inceput sa fiu preocupata de lucruri pe care sa le construiesc pe termen lung (construiesc acum o companie noua cu 3 prieteni).

Constantele din viata mea insa sunt prietenii si dorinta sa nu regret prea multe din ce n-am trait. Sunt un om discret si, in ciuda aparentelor unei vieti semi publice, foarte putini oameni stiu lucrurile pe care le traiesc in privat.

Ce ma ghideaza in viata e sa nu am regrete pentru lucrurile pe care nu le-am incercat, nu le-am experimentat, nu le-am trait.

De exemplu, imi plac foarte mult dansul si teatrul – si am cateodata nebunia sa ma sui in avion si sa ma duc pentru o singura zi la Londra, sa vad un anume spectacol. (sigur, imi iau bilete in avans, dar fac un tur de forta pentru ca a doua zi sunt senina in Bucuresti, la munca)

Unii oamenii isi iau case si masini, eu imi iau experiente. Peste 10 ani, de exemplu, mi-ar placea sa nu regret ca nu am apucat inca sa vad mai mult din Asia si ca… n-am stat o saptamana intr-o gradinita de ursuleti panda ca voluntar.

Da, sigur ca mi-ar placea ca noua noastra companie sa fie una dintre cele mai importante si relevante din partea “administrativa” a divertismentului romanesc si stiu ca va fi pentru ca vom munci mult pentru asta in anii care vor veni, dar mi-ar placea sa nu regret ca nu am avut timp sa-mi fac amintirile la care visam.

*

OTP Bank m-a invitat sa fac o calatorie in viitor ca sa constientizez inca o data ce e important pentru mine. Uneori, alergand dupa datoriile zilnice, uitam sa ne mai facem amintiri. Dam adesea vina pe… bani. Ne spunem ca trebuie sa-i folosim pentru lucruri mai urgente, mai palpabile, pentru achizitii materiale serioase.

Eu sunt dintre cei care cred ca banii sunt ca sa-ti creezi amintiri si experiente, iar daca nu-i ai atunci cand ai nevoie mare de ei pentru o asemenea experienta poti apela cu incredere la un credit personal.

Pentru cine vrea sa stie mai multe detalii despre Creditul personal de la OTP Bank, iata informatiile pe scurt.

Se accepta venituri de toate felurile. Adeverinta de venit poate sa lipseasca pentru ca informatiile despre veniturile tale le furnizeaza ANAF.

Dobanda e mai mica daca primesti salariul la OTP Bank.

Comisioanele sunt usor de tinut minte pentru ca… toate sunt zero.

0 lei comision pentru deschiderea contului,

0 lei comision de analiza dosar in functie de oferta aleasa.

0 lei/ luna pentru administrarea creditului,

0% pentru rambursarea anticipata a creditelor cu dobanda variabila.

Iar dobanda incepe de la 7, 9% (in functie de profilul clientului si istoricul sau de creditare).

Mai multe detalii gasiti aici https://www.otpbank.ro/credit/pl

Cat despre mine… peste 10 ani am sa va povestesc cum e un ursulet panda la atingere. Sunt sigura.

panda cub

 

 

 

3543
puma vs 21 forever 2Ce faci cand tu – Puma – esti copiat agresiv de branduri mai ieftine?! Cazul Rihanna si Forever 21 –

Ce faci cand tu – Puma – esti copiat agresiv de branduri mai ieftine?! Cazul Rihanna si Forever 21 –

Puma a anuntat la inceputul acestei luni ca da in judecata brandul Forever 21 pentru ca a copiat colectia noua a Rihannei, Fenty x Puma.

Procesul e intentat, se pare, in Los Angeles pentru “patent si copyrights”, iar incaltarile incriminate sunt acestea.

puma vs 21 forever 2 puma vs 21 forever 3 puma vs 21 forever

Sigur ca seamana, nu e niciun dubiu.  (Bine sunt f f uratele si kitschoase, dar nu e ca si cum Rihanna ar fi un arbitru al elegantei si rafinamentului). Sigur ca le aduce celor de la Puma prejudicii financiare importante. In magazinele PUMA creatiile sunt vandute cu 80 – 99 dolari, la Forever 21 sunt intre 18 si 25 de dolari.

Avocatii celor de la Puma vor sa obtina toti banii din profitul rezultat din vanzarile Forever 21 (ceea ce mie mi se pare imposibil, cel mult o recompensa financiara ar putea primi).

Dar dincolo de ego si de bani, o asemenea situatie are niste efecte pe care nu le mai poti controla, iar cel care a furat – a copiat – iese in castig.

  • Pe copiii care isi cumpara de la Forever21 nu-i deranjeaza, ba chiar ii bucura ca gasesc un produs similar dar mai ieftin.
  • Stirea cu procesul pentru copyright inseamna indirect multa reclama pentru cel care a copiat si posibilitatea sa vanda si mai multe produse, pentru ca afla si oameni care nu erau in target si poate sunt interesati.

*

Intamplarea aceasta e un bun motiv de reflectare a directiei in care mergem si de ce toti cei care copiaza forma, nefiind interesati de fond, dau mici tunuri care par de succes.

Sigur ca nu e o constructie pe termen lung, dar in epoca instant gratification cand toata lumea vrea o rasplata cat mai rapida (financiara sau emotionala/ego) , genul acesta de copycat o sa fie extrem de uzitat.

Puma a dat recent in judecata si TopShop pentru o alta inspiratie din produsele sale. 🙂

5026
coach-ul-patrick-mouratoglou-editura-publica-victoria-booksAutobiografia lui Patrick Mouratoglou sau despre lectiile de viata si de motivare ale antrenorului Serenei Williams –

Autobiografia lui Patrick Mouratoglou sau despre lectiile de viata si de motivare ale antrenorului Serenei Williams –

Patrick Mouratoglou e cunoscut drept antrenorul care a reusit sa o readuca pe Serena Williams in varful clasamentului mondial.

Da, Serena a trecut si prin momente in care a avut moralul cazut, a fost accidentata si n-a mai gasit in ea resursele care s-o aduca cu toate fortele in teren.

Zilele astea a aparut la Editura Publica, colectia Victoria Books, autobiografia lui Mouratoglou, aproape la sincron cu vestea ca Serena e insarcinata si nu mai participa in competitii pana in primavara anului viitor. Din perspectiva aceasta va fi foarte interesant ce va face antrenorul ei pentru ca, la cat este el de ambitios, nu va avea rabdare sa stea in pauza atat de mult timp.

*

Cartea, dincolo de retetele pe care spera sa le obtina antrenorii de tenis (si care sunt f putine, dar destructureaza frumos filosofia lui de munca), exceleaza prin traducere si notele de subsol.

Felicitari domnului Valentin Protopopescu pentru traducere si minunatele note de subsol care plaseaza in context competitiile si viata sociala la care face referire Mouratoglou in carte.

*

Mouratoglou se prezinta ca un baiat de bani gata (tatal a fost unul dintre marii investitori in energia ecologica sustenabila)  care din timiditate si neputinta de a se lupta cu rigorile familiei a ajuns sa faca multe lucruri urate – batai, droguri, alcool, femei.

A facut business desi si-ar fi dorit sa faca tenis si, peste ani, a luat-o de la zero ca sa-si urmeze visul- sa fie antrenor de tenis (desigur cu ajutorul financiar al tatalui). Un antrenor fara scoala, doar cu pasiune pentru aceasta meserie si cu un amestec de determinare si rigoare matematica (statistica) care sa-l faca sa inteleaga dincolo de gesturi semnificatia faptelor elevilor sai.

*

Cartea a aparut in Franta in 2015 la putin timp dupa divortul (al doilea ) lui Mouratoglou despre care s-a spus ca ar fi avut o idila cu eleva sa, Serena Williams. (Maria Sharapova a fost foarte rautacioasa prin 2013 intr-o conferinta de presa cand a atacat-o pe Serena Williams pentru ca e intr-o relatie cu un barbat insurat). In carte nu gasim nimic din toate astea, iar sentimentul meu este ca aceasta autobiografie a aparut mai ales din considerente de PR. Sa spele din imaginea sifonata si sa mute atentia intr-o alta directie.

*

Dar dincolo de asta, sunt cateva lectii minunate in carte despre cum sa ajuti pe cineva cand ii esti mentor/ antrenor/ profesor/ coach indiferent de domeniul in care il insotesti pe elevul tau pe drumul catre succes.

Despre cum sa-i creezi oportunitatile ca elevul tau sa poata reactiona cel mai bine pentru el la situatiile in care e pus, despre cum sa le muti atentia oamenilor ca sa nu mai puna atat de multa presiune pe ei.

Iata aici un fragment din carte

patrick mouratoglu frament carte

 

Puteti cumpara cartea de aici. Cred ca e o carte care ii va motiva pe multi in drumul lor spre victorii personale. Nu doar prin puterea lui Mouratoglou (care a facut orice sacrificiu posibil ca sa-si vada visul implinit), ci si pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem sa ii ajutam pe altii pe drumul lor prin viata – fie ca e vorba de copiii nostri, fie ca sunt prietenii. 

 

 

 

4209
OnteachingJournalism1Asa incepe totul: Blog din placere… de 10 ani –

Asa incepe totul: Blog din placere… de 10 ani –

Am mai povestit despre cum am inceput sa scriu pe o platforma care m-a condus la un blog, dar zilele astea am realizat ca tocmai se implinesc 10 ani de la acel moment.

Am inceput sa scriu pe platforma yahoo 360 punand texte despre spectacolele pe care le vedeam la Bucuresti , un fel de povesti pentru prieteni, pentru ca un cuplu de prieteni se mutase din tara.

Imi amintesc ca una dintre povestile pe care le-am scris a fost si despre un spectacol de la Constanta – Inimi Cicatrizate, in regia lui Radu Afrim. Mi-a placut atat de mult spectacolul acela, incat la casarea lui (cand a incetat sa se mai joace) m-am rugat de una dintre actritele din distributie sa-mi aduca o bucatica mica din décor. Un gramofon din gips. Il am acasa.

Textul in cauza a facut ca numarul meu de prieteni pe platforma respectiva sa creasca intr-o saptamana de la 2-3 mii la peste 10.000 ceea ce era imens pe atunci, dat fiind numarul utilizatorilor de internet.

Ceea ce mi-a oferit acea platforma nu gasisem nicaieri: contactul direct cu prietenii care ma citeau, pentru care scriam.

*

Din primul moment al prezentei mele in online nu m-am gandit sa scriu pentru glorie, pentru audienta (le aveam deja la Tabu, avusesem si inainte la Europa FM), am vrut doar sa pun continut nou, de calitate, intr-un spatiu in care ar fi citit si alti oameni cu aceleasi gusturi ca mine.

Nu se vorbea in 2007 de comunitati, nu se gandea nimeni ca acea audienta stransa cu informatii relevante pentru un anume public putea fi monetizata. Era interesant ca puteam aduna cu texte despre spectacole de teatru sau despre filme (cu informatii din culise adesea, pentru ca aveam acces ca jurnalist) multe mii de oameni care sa ma citeasca.

*

De acolo n-a fost decat un pas sa mi se creeze un blog pe site-ul revistei Tabu. Publisherii din acel moment al revistei au vrut sa valorifice audienta pe care o puteam aduce. Pe mine ma interesa sa scriu in continuare despre teatru, expozitii, filme si nu aveam nicio preocupare financiara legata de audienta pe care o aduceam pe site.

Am refuzat sa mai scriu cand pe blogul meu de pe site-ul revistei a aparut o reclama electorala. Trustul avea un contract pentru toate site-urile si ma pusesera si pe mine la gramada.

Atunci a fost momentul in care am decis ca vreau sa am un loc al meu unde sa fiu doar eu responsabila pentru asocierile de brand sau publicitatea atasata.

 Asa a aparut bazavan.ro in 2010.

*

In mai putin de un an am inceput sa monetizez noul domeniu, dar… nicio clipa nu m-am gandit primordial la banii care ar fi putut veni: m-a interesat continutul pe care il puneam in spatiul public.

M-a interesat relevanta a ceea ce scriam, utilitatea, pentru cititorii posibili si probabili.

Si astazi, ca si acum 10 ani, scriu DIN PLACERE pe blogul meu. Da, fac bani cu el; da, e o platforma care le arata oamenilor cine sunt si ce stiu sa fac iar asta imi aduce beneficii materiale pe mai multe directii (productie de continut, public speaking, consultanta media). Dar agentiile de publicitate stiu ca spun mult mai des NU la propunerile comerciale decat spun Da, in ciuda faptului ca unii cititori cred ca e destula reclama pe site-ul meu.

*

Imi place sa arat o alta fata a intamplarilor si oamenilor din jurul nostru, de asta scriu. Nu ma intereseaza sa scriu despre mine si intamplarile mele din viata cotidiana decat daca ele pot fi relevante ca experienta pentru cineva. Si de fiecare data cand scriu un mic eseu sau un interviu ma intreb “textul asta o sa mai stea in picioare si peste 10 ani?” , adica are el relevanta si puterea sa transmita o serie de stari si informatii care sa merite sa ocupe cuiva timpul?

De asta scriu de 10 ani pe blogul meu.

Stiu ca daca faci ceva din placere si nu te pui pe tine pe primul plan, ci actiunea care te bucura, e doar o chestiune de timp si de perseverenta ca sa reusesti sa fii unul dintre cei mai buni.

*

De asta cred tare in proiectul pe care-l lanseaza Lidl zilele acestea –  Bucatar din placere – in care pasionatii de gatit sunt invitati sa-si gasesca curajul de a deveni o voce in spatiul public in domeniul lor de interes.

Puteti gasi detalii aici https://surprize.lidl.ro/bucatardinplacere, e o competitie prin care Lidl cauta viitorii blogeri de “food” si le ofera suportul de a invata cum sa-si prezinte cat mai bine munca si pasiunea. Tot ce trebuie sa faceti e sa incarcati o fotografie sau un video in care sa aratati modul in care va place sa gatiti.

Daca aveti pasiune, daca faceti din placere si daca aveti si ceva notiuni tehnice (de scris, de fotografie si de marketing, nevoi ale cititorilor) puteti deveni… ce vreti voi in online.

Eu am intrat in jocul acesta cu notiunile de scris si de marketing, ba chiar si cu o cultura vizuala exersata in multe sedinte foto la revista Tabu, dar ceea ce vi se ofera acum – daca sunteti pasionati de gatit – e … priceless.

*

La 10 ani de cand am scris pentru prima data pe o platforma care putea fi considerata blog, si la 7 ani distanta de la detinerea unui domeniu personal pe care se afla o mini revista de life style feminin pot spune ca singura cale pe care o stiu pentru succesul in online – pe termen lung – un succes constant implica placerea pentru ce faci, perseverenta si crearea unui continut relevant care sa stea in picioare si peste … multi ani.

Ceea ce… va doresc si voua. Mai ales ca va si ajuta Lidl.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

6856
prin_desert_spre_libertateEunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Eunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Am citit zilele acestea o autobiografie a unei fete de 20 de ani care a fugit din Coreea de Nord la 11 ani si a avut nevoie de un drum de 9! ani ca sa traiasca o viata libera in Coreea de Sud.

Am citit-o fix zilele astea cand Coreea De Nord a facut o parada uriasa in care si-a prezentat armele nucleare, cand Turcia a ales (sau n-a avut incotro, i s-a ales de catre presedinte) o dictatura.

Am citit-o zilele astea cand e cu vacanta si multa mancare pe masa, iar din primele pagini intelegi cat de mare era foametea in Coreea de Nord in anii 90. Fetita care e personajul principal, dupa ce nu mananca nimic 6 zile, isi scrie testamentul fiind sigura ca o sa moara de foame, cum se intamplase cu tatal si bunicul ei.

*

Povestea din carte e socanta: fata fuge cu mama si sora ei in China, iarna cand raul care desparte cele doua tari e inghetat; ajunge sa fie vanduta sclava unui taran caruia ii munceste pamantul, reuseste sa fuga de acolo, trece prin Mongolia in Coreea de Sud unde e tinuta intr-un lagar ca sa invete… capitalismul.

Toate pe durata a 9 ani de chinuri incredibile.

E o secventa in carte in care descrie aglomeratia din trenurile din Coreea de Nord si cum calatorii isi fac nevoile in cutii de fier, pe locul unde stau, pastrand cutiile langa ei, pentru ca e atat de aglomerat incat daca se ridica nu mai au unde sa stea.

Sau cum, pe vremea foametei de la mijlocul anilor 90, copiii fura orice de prin paduri si mananca radacini si ierburi nestiute.

Mai este o secventa in care povesteste cum copiii, la 8-9 ani, erau scosi de la ore ca sa mearga sa vada … executiile (omorarea celor care au fost impotriva regimului) ca sa invete disciplina si supunerea fata de system.

In Coreea de Nord nu se vorbeste despre asta nici acum. In istoria lor nu exista acest moment chiar daca au murit aproape 1 milion de oameni de foame.

Ca si atunci, si acum, ei tin pe perete acasa portretul conducatorului iubit. Acum e nepotul lui Kim Il Sung, cel care conducea glorios tara spre foamete si saracie.

Si atunci erau parade uriase cum a fost cea de acum 2 zile.

*

Pentru cei care au peste 35 de ani, fiecare capitol din carte e, dincolo de socul intamplarilor, un nou impuls sa se intrebe: asa am fi ajuns si noi?

Sau, si mai grav, asa putem sa reajungem si noi?

In Turcia e dictatura, in Rusia e dictatura, Ungaria nu se simte prea bine, iar noi avem promisiuni comunist-populiste care pudreaza saracia multora, dar si autoritatea dictatoriala a celor care au ajuns la putere.

Fetita asta, Eunsun Kim care are deja 30 de ani, a reusit impreuna cu mama ei care a muncit mult ca sa o ajute, sa termine facultatea, sa aiba o bursa in Statele Unite si acum lucreaza ca ambasador intr-un ONG care si-a propus sa arate lumii ororile din Coreea de Nord ca sa existe o presiune internationala pentru a se mai rezolva ceva acolo, oricat de putin.

Va recomand sa cititi cartea pentru determinarea acestei copile care, dupa ce s-a vazut libera, n-a incetat sa lupte pentru tara ei, pentru oamenii pe care-i stie. Un gest pe care noi putem sa-l facem pentru ai nostri nu doar mergand la vot, ci implicandu-ne in actiunile societatii civile.

Eunsun Kim spera ca intr-o zi sa poata sa mearga sa revada mormantul tatalui ei.

Cartea Eunsun Kim – Prin Desert spre Libertate – fuga mea din Coreea de Nord – a aparut la editura Corint , in colectia Corint Istorie si o puteti gasi aici.

P.S. Catre sfarstul cartii povesteste cum au invitat-o la Londra pentru a vorbi despre ororile prin care a trecut pentru o emisiune norvegiana. Invitat, alaturi de ea, era Sting (despre care nu stia absolut nimic pentru ca in Coreea de Nord nu fusese difuzat niciodata).

Iata acea emisiune.

4588
27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

8261
like-us-on-facebook-buttonNu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Nu conteaza cate like-uri ai, chiar nu conteaza

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook

Stiu ca viata ta se schimba cand primesti o notificare. Dopamina pe care o secreta creierul e atat de intensa incat corpul zice ca mai vrea senzatia respectiva. Si la urmatoarea notificare e si mai dornic.

Ca la droguri. (puteti citi un studiu din psychology today aici – facebook and your brain )

Stiu ca increderea ta e in echilibru direct cu numarul de like-uri, de share-uri sau de comentarii pozitive.

Dar, fa un pas in spate si gandeste-te:

La ce ai dat like ieri? Dar acum doua zile? Dar luna trecuta? Anul trecut pe vremea asta ce citeai pe facebook?

Pun pariu ca habar nu mai ai. Cum, sunt sigura ca stii, habar nu mai au nici cei care ti-au dat tie like ieri, acum doua zile, acum o luna sau anul trecut care a fost exact postarea si ce spuneai/aratai in ea.

Cum habar nu mai au ce haine ai purtat saptamana trecuta si cat de adanc iti era decolteul in fotografia care a luat cele mai multe ”inimioare” pe instagram. Cum nu-si mai aduc aminte nici gluma aia semi misogina pe care ai facut-o acum doua luni ca sa te dai mare in gasca ta de baieti si care a ”prins tare” la public.

Draga elevule, draga studentule, draga omule care petreci ore in sir pe facebook,

Incearca sa realizezi ca nu conteaza cate like-uri ai pe facebook sau cate inimioare ai pe instagram. Ca oamenii te vor uita imediat dupa ce au reactionat la mesajul tau, daca nu e un continut nou, relevant pentru o parte din public, daca nu aduce informatii noi care sa fie utile si altora la o cautare pe google.

Ca in internet mori mai repede decat in viata off line.

Ce conteaza e ceea ce vor gasi pe google viitorii tai angajatori, viitoarea nevasta sau viitorul sot, precum si …socrii.

Si mai conteaza, daca esti producator de continut, acele informatii care au schimbat cu un milimetru lumea la momentul in care le-ai dezvaluit sau articolele/ fotografiile care mai ”stau in picioare” la ani distanta de la publicare prin calitatea si forta cu care au descris oameni si evenimente.

Astazi cand pui ceva in social media – ca e facebook, ca e instagram – gandeste-te: o sa mai conteze peste un an? Sau peste 10? De ce e relevant pentru mine cate like-uri primesc?

Dupa care, sper sa ai curajul sa stergi statusul si sa iesi la plimbare in parc. Chiar nu conteaza cate like-uri ai.

Sambata am fost sa le vorbesc studentilor care vor sa faca din online un business. Printre altele, le-am spus ca nu conteaza cate like-uri au. Si am simtit nevoia sa las asta si aici. Poate e util cuiva.

 

5472
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

9017