Cristina Bazavan - Blogul Cristinei Bazavan

8 years ago

Cat zambiti ca Tariceanu e la DNA, Camera Deputatilor modifica Legea Anti Fumat –

Cu tot respectul si cu toata asumarea pentru ce urmeaza sa scriu, cred ca politicianul roman e ca un vierme.

Din punct de vedere biologic.

Un vierme inelar, o râmă de exemplu, daca-l tai in doua se regenereaza instant si traieste ca doua fiinte separate. Bine, n-are coloana vertebrala si asta il ajuta.

La fel e si politicianul roman, face ceva si cum nu-i e lui bine, cum gaseste o cale sa se regenereze – schimba o lege, da o mita, face o mantzocarenie. N-are legatura cu binele celor care l-au votat, ce naiba. Pensii speciale pentru ei, va mai amintiti?! ca muncesc mult, din greu.

Ultima mizerie pe care o fac parlamentarii nostri este legata de Legea nr. 15/2016, care previne si combate efectele produselor din tutun, lege care a intrat in vigoare pe 17 martie 2016 si e aplicata in mod decent, intru respectul sanatatii cetatenilor.

Ce sa vedeti?

Doi domni parlamentari, Daniel Fenechiu si Florian Popa, s-au gandit ca pot modifica aceasta lege, discret, cu manta, prin ricoseu, facand niste amendamente la lege care anuleaza tot ce e prevazut.

Cum ziceam, viermi. Se regenereaza si o iau de la capat.

Sa explic ce amendamente au facut

În urma unui vot ambiguu din data de 24.04.2016 http://www.senat.ro/legis/PDF/2016/16L153CR.pdf Comisia de Sănătate din Senat a adoptat 3 amendamente ale senatorului Florian Popa care anulează sensul Legii 15/2016.

Cele 3 amendamente redefinesc spațiul public închis, în care nu e permis fumatul, drept “spațiu încadrat de pereți de jur împrejur” și stabilesc posibilitatea de a se fuma în orice spațiu “inscripționat special”.

Cu alte cuvinte, daca aceste amendamente vor fi adoptate, practic se va putea fuma in orice spatiu public (in afara locurilor de joaca, mijloace de transport in comun si locuri de munca) care nu are “pereti de jur imprejur” daca acesta este “izolat” si proprietarul il inscripționeaza ca “spatiu pentru fumat”.

Adica se revine la starea initiala.

Scriu aceasta postare ca sa va rog sa dati share sau sa scrieti si voi despre aceasta mizerie pe care o fac din nou parlamentarii. Cu cat valul de proteste va fi mai mare in spatiul public, cu atat avem mai multe sanse sa nu treaca aceste amendamente de Camera Deputatilor.

Legea e in plan sa se discute in aceste zile, asa ca orice share este de apreciat.

Multumesc frumos.

in the mood for … Ines de la Fressange –

moda

8 years ago

in the mood for … Ines de la Fressange –

Inès Marie Lætitia Églantine Isabelle de Seignard de La Fressange, fiica unui marchiz francez si a unui fost model argentinian, e o doamna care emana eleganta prin toti porii.

A creat parfumuri, are o linie vestimentara si a fost muza lui Karl Lagerfeld la casa Chanel.

M-am uitat de cateva ori la emisiunea Bravo, ai stil de la Kanal D si de fiecare data uitandu-ma la ce pornosaguri sunt prezentate drept stil – intr-o editie au stat toate doar in body-uri, cu exceptia unei fete costumate in Chaplin, ca la carnaval – (si ce mahalagism dovedesc la capitolul “conversatii”), m-am gandit – pentru echilibrarea sufletului meu – la doamna Ines de la Fressange. (din colectiile careia am cateva piese, spre bucuria mea)

Apropo, cred ca emisiunea in cauza ii face un foarte mare serviciu Iuliei Albu pentru ca lumea o poate vedea si dincolo de personajul pe care si l-a creat pentru televiziune. Ma rog, o poate intrezari pentru ca nu se lasa vazuta prea mult in afara personajului. Si ma bucur tare ca le articuleaza pe caprioarele acelea mahalagioaice care se cred cu stil desi se cearta ca la usa cortului (stiu, pentru show, pentru ca sunt la tv, dar sa le spuna cineva ca personajele rele nu sunt alese pana la urma, oricat ar fi de atractive pentru naratiunea unui show). Imi place ca Maurice Munteanu si Iulia Albu vorbesc despre o estetica pe care o propui celor din jur cand ai un stil, dar ma indoiesc (si-mi cer iertare pentru aroganta) ca fetele alea au o cultura vizuala mai departe de cateva conturi de instagram si, prin urmare, notiunile respective le sunt straine. (am pus pe blog controversatul text (si) despre bloggeritele de fashion pe care l-am scris pentru Unica din septembrie, il puteti citi aici)

Iata cateva imagini cu minunata doamna Ines de la Fressange.

moda

8 years ago

Despre moda si lumea ambalaj din jurul nostru –

opinie pentru Unica, septembrie 2016

Noi nu avem moda – o industrie a modei – si daca cineva care lucreaza in acest domeniu se amageste sa creada ca traieste intr-o industrie, e doar problema lui/ei. Nu avem nimic din actiunile “de suport” ale industriei – de la targuri ale buyer-ilor pana la saptamana modei. Nu avem magazine, mari, spatioase, elegante unde designerii romani sa-si expuna hainele. (Molecule F si alte cateva sunt doar parte din zicala “cu o floare nu se face primavara”…dar ne bucura simturile).

N-avem decat cateva mari branduri de haine – si acelea cu liniile casual – pentru ca toti cei care ar putea sa-si cumpere couture (si-ar avea nevoie de asa ceva ) se duc direct in atelierele brandurilor respective.

Avem cativa designeri care au reusit sa aiba prezentari minunate pe afara ( Stefan Pelger e unul), avem alti designeri care au stiut sa-si creeze o identitate si sa construiasca in afara sezoanelor clasice de prezentari (Murmur – Andreea Badala sau Maria Lucia Hohan), avem designeri care au inteles cat de greu e in Romania si ca ne lipseste educatia vestimentara, nu doar cea legata de moda ca industrie, si si-au dedicat o parte din timp ca sa-i invete si pe cei care vin din spate “cum se face” (Lucian Broscatean, designer si profesor la Cluj sau Alin Galatescu cu galele lui pentru tinerii designeri).

Dar cu ei si inca alti cativa, noi nu putem sa spunem ca avem o industrie a modei.

Si, cu sinceritate si respect fata de cei care citesc (va rog sa nu va suparati), nu avem nici public – consumatori avizati, competenti, care sa fie trendsetter sau care, pur si simplu, sa aiba o identitate vestimentara, pentru ca nu avem o cultura in acest domeniu. Sa te imbraci frumusel cu hainele din vitrinele unui magazin, exact in aceeasi combinatie, nu e chiar ceea ce se cheama ca te pricepi la moda.

Un mare profesor de la o scoala de design de moda din Paris obisnuieste sa le spuna elevilor sai care vin din Estul Europei, oricat de talentati ar fi, ca ei mai au nevoie de inca 100 de ani ca sa inteleaga ce e luxul.

Studentii se enerveaza, se considera discriminati, dar profesorul explica – an de an, pentru fiecare generatie – despre cum o persoana care a trait toata viata in lux si-l asuma, il contine, il face parte din comportamentul sau la fel ca respiratul, pe cand cineva care abia acum se loveste de lux o sa aiba nevoie sa parcurga multi ani de “a copia” si de multe generatii pana la a sti sa-l foloseasca si pentru altceva decat pentru validarea propriului ego.

Cu tot respectul, in lumea modei de la noi – cea in care brandul conteaza – n-avem prea multe femei care sa stie ce inseamna cu adevarat luxul: doamna Mociornitza, Marina Sturza, Principesele si, mai catre ultimii ani, Camelia Sucu, Amalia Nastase, Andreea Esca, Mihaela Radulescu, Andreea Marin si probabil inca 10-15 doamne care nu apar in presa pentru ca nu le pasa de validarea publica.

Dar, cu acelasi respect, plus multa sinceritate, daca le intrebati pe doamnele pe care le-am mentionat drept cunoscatoare ale luxului in ultimii ani va vor spune ca imediat dupa ce au avut bani au cumparat compulsiv, ostentativ. Si ca doar dupa ce au ajuns la o anumita saturatie a achizitiilor si o intelegere a faptului ca isi pot lua oricand orice fara probleme, au inceput sa achizitioneze relaxat si sa-si construiasca o garderoba pentru personalitatea lor, sa-si defineasca un stil.

Ce vreau sa spun cu toate aceste lucruri care marcheaza mai degraba intamplarile negative din partea noastra (la nivel national) de asezat haine care sa ne acopere goliciunea (sau nu neaparat, pentru ca sunt multe fete pentru care goliciunea e o forma de a te imbraca)?

Ca in orice domeniu, si in acesta e vorba despre a avea o educatie, despre a sti nu doar despre trenduri ci si despre geometria corpului si despre identitate de brand. De asta nu cred nici in industria modei de la noi, nici in extensiile ei precum bloggeritele sau targurile de profil. Pentru ca sunt “second hand” la capitolul originalitate.

In moda, ca si in viata, nu ar trebui sa fie despre cat de ostentativ esti, ci despre cat de armonizate sunt hainele tale cu mediul si contextul in care traiesti, precum si cu personalitatea ta. Dar pentru asta e nevoie sa te cunosti foarte bine, sa stii la fel de bine ce e nou si sa ai relaxarea mentala ca nu te mai valideaza o eticheta, ci armonia mesajului pe care-l spui despre tine cand te imbraci. Si sa fii sincer: sa nu-ti creezi o lume ambalaj care sa incerce sa acopere golurile (sau mizeriile) din viata ta.

Din perspectiva asta, pe langa doamnele mentionate mai sus, as vrea sa mai spun doua nume: Loredana Groza – o femeie care a stiut in oricare perioada sa fie cool si ale carei tinute (de scena sau de strada) stau si acum in actualitate, oricat de indepartate ar fi vremurile in care le-a purtat – si Irina Milenkovici – o doamna cu o educatie impecabila care se vede in fiecare secunda prin rafinamentul ei si care si-a creat propria oaza de frumusete (are un magazin in mijlocul Bucurestiului). Poate nu intamplator, cele doua doamne sunt prietene.

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

diverse

8 years ago

O cina cu protocol regal in Castelul Bran si o intamplare care schimba vieti

In urma cu cateva zile am fost la o cina cu protocol regal in Castelul Bran. Printre invitati – reprezentati ai Ministerului Educatiei si ai Ministerului Muncii, celebritati, oficialitati locale, jurnalisti, oameni de renume din industriile alimentare, hoteliere sau de beauty.

La cina un meniu gourmet pregatit de 25 de tineri bucatari, sub indrumarea lui Chef Cezar, dupa lectii serioase pe parcursul unei saptamani.

Totul servit de alti 25 de tineri ”chelneri” cu maniere de restaurant de 5 stele, cu responsabilitati impartite pentru fiecare masa dupa alte multe lectii de maniere specifice acestui job.

Totul parte dintr-un proiect special si foarte emotionant Tabara meseriasilor din Tara lui Andrei, un proiect care si-a propus sa revalorizeze meseriile de care avem cu totii nevoie.

Eu am fost la finalul taberei, dar in aceasta vara au intrat in proiect 270 de copii din 27 de licee industriale si au invatat cum sa devina mai buni electricieni, constructori, mecanici, operatori sonda si bucatari.

Imaginati-va ca sunteti nascut in Targu Jiu sau intr-o comuna din Judetul Gorj. Ca nu aveti cine stie ce avere si ca singura voastra sansa in viata e sa munciti. Mult si serios, cu o meserie stabila.

Si ca vi se ofera sansa sa aplicati intr-un proiect in care timp de o saptamana faceti pregatire intr-o meserie din care puteti castiga bine in viata, dar si cursuri despre cum sa-ti faci un CV si treceti printr-o evaluare psihologica, iar cineva va explica discret cum sa faci sa-ti fie mai bine in viata, cu bagajul tau emotional, cand esti adolescent.

A, si ca la sfarsitul proiectului e posibil – daca iti faci treaba bine si chiar ai nevoie de bani – sa primesti o bursa de 500 /luna pana la finalul studiilor. Uneori mai mult decat parintii tai. Te-ai baga?

I-am cunoscut pe o parte din elevii de liceu de la alimentatie publica, cei care au pregatit cina la care am fost invitata. Prima data i-am vazut in actiune cand faceau platingurile pentru mancarurile pe care urma sa le servim (absolut tot de pe farfurie era pregatit de ei, inclusiv dulceata de portocale!! care insotea carnea de vita sau de peste ). Aratau ca niste medici scosi dintr-o operatie reusita– cu bonete si manusi din plastic – erau bucurosi si plini de adrenalina.

I-am vazut si cand am plecat de la cina. Plangeau in hohote pe scara catre garderoba. Plangeau de bucurie ca le iesise bine, ca fusesera aplaudati de toti invitatii la masa. Ca-i laudasera oamenii care contau mult pentru ei, mentorii din proiect – Chef Cezar, Mona Nicolici si profesorii de la American Hotel Academy (cei care ii invatasera regulile de protocol la servire).

Bine, cred ca mai plangeau si pentru ca se termina proiectul in care ei fusesera nu doar pusi la munca, dar si apreciati la adevarata lor valoare umana. (inainte de sosirea invitatilor, Mona Nicolici si Cristi Pascu aranjasera – par si make-up – fiecare fata care urma sa serveasca masa in seara respectiva, ca niste parinti care vor ca fetele lor sa fie cele mai apreciate in seara aceea importanta pentru ele.)

E mult de scris despre ce inseamna Tabara Meseriasilor si povestile copiilor carora li se schimba viata prin intalnirile acestea de vara. Anul trecut un baiat de la ”bucatari” a fost atat de talentat incat l-a luat Chef Cezar si acum e sous chef desi nici n-a terminat liceul. Iar Cristi Pascu a intalnit si el anul trecut 2 tineri pe care-i asteapta la angajare cum au terminat liceul pentru ca aveau super aptitudini de hair stilism.

Tabara e importanta pentru ca e valorizata ideea de meserie intr-o lume in care nu prea mai punem baze reale pe scoala si pregatirea profesionala. E importanta si pentru ca elevii vad ca pot sa construiasca singuri lucruri cu care sa se mandreasca, unice in lume.

(Anul asta cei de la constructii si electricitate au creat primul foisor sustenabil din punct de vedere energetic, alimentat cu energie solara sub coordonarea echipei EFdeN. Cand au plecat din tabara, elevii au prins curaj, s-au dus la primar si au obtinut singuri aprobarea sa mute foisorul intr-un parc din Tiargu Jiu si si-au facut planuri cum il vor prezenta colegilor lor printr-un imn pe care-l vor scrie chiar ei. Banuiesc ca va fi locul de distractii din oras pentru ca are prize de la care iti poti incarca telefonul:) Tot ce vedeti in poza de mai jos, dar absolut TOT e facut de elevi de liceu sub atenta indrumare a genialilor tineri domni de la EFdeN – despre care am sa scriu separat)

Dar dincolo de toate astea, care nu-s putine, sunt chiar imens de multe la capitolul beneficii pentru ca literalmente li se schimba viata copiilor care participa la proiect – de la increderea de sine pana la orientarea profesionala si banii pt terminarea studiilor -, Tabara Meseriasilor din Tara lui Andrei are genul acela de energie pe care o intalnesc cei care merg la festivalul Ideo Ideis de la Alexandria (si el facut cu liceeni).

Elevii sunt atat de bucurosi ca descopera lumea fiind apreciati real pentru ce pot ei sa faca, iar entuziasmul lor e hrana pentru profesori si organizatori. Schimbul asta de energie magica e ca un drog care da dependenta. Si toti vor sa se intoarca. Si profesori, si elevi.

De asta m-am dus la cina de la Bran, pentru ca mai fusesem intr-o tabara din Tara lui Andrei in urma cu cativa ani (unde am pornit prietenii care dureaza si astazi) , plansesem si eu la final vazandu-i pe copii cum se schimbasera si cum plangeau la despartire (am stat o saptamana atunci) si mi-a fost dor de energia aceasta.

Cum am mai zis, sunt bani de CSR care se cheltuie ca sa fie bine in tabel, dar sunt si bani de CSR care schimba vieti. Proiectul acesta de la OMV Petrom e unul dintre cele care schimba vieti.

P.S. si poate nu e intamplator ca festivalul de teatru Ideo Ideis de la Alexandria – despre care scriam mai sus ca seamana ca energie cu acest proiect – e finantat si de OMV Petrom in proiectul Idei din Tara lui Andrei. Oamenii din acelasi aluat se atrag 🙂

din #dumbravaminunata in raiul vopselurilor… de camera

diverse

8 years ago

din #dumbravaminunata in raiul vopselurilor… de camera

Pentru cei care ma stiu nu mai e o noutate ca imi plac lucrurile foarte simple (nu simpliste) ca sunt adepta echilibrului, a spatiilor libere, a minimalismului.

M-am mutat de aproape jumatate de an intr-un apartament din Floreasca care are ferestre cat tot peretele, un apartament boem si cu aroma foarte frantuzeasca in care lumina de afara face magie pentru ca trece dintr-o camera in alta pe parcursul zilei. Am un balcon mare (doua, de fapt, dar al doilea e mai mic si e la bucatarie) si multi copaci care gazduiesc o intreaga armata de pasari, ba si pe veverita Jane (eu am botezat-o asa pentru ca pare sotia lui Tarzan, dupa cum sare prin copaci pana la mine pe balcon… dupa alunele pe care le gaseste intr-o cutie).

Zilele astea am luat in calcul sa vopesc peretii intr-o noua culoare – acum sunt un roz cenusa de trandafiri – si iata-ma in fata unei dileme: cum aleg vopseaua, cum fac sa nu-mi bat prea mult capul cu ceva foarte tehnic, dar sa si iau o decizie corecta.

Am cautat pe net, am ajuns la vopselurile Dulux produse de Azko Nobel, unde m-am oprit pentru ca au o atentie speciala pentru protectia mediului. Desigur ca materialele din care sunt facute vopselurile si lacurile pentru vopseluri au doza lor de toxicitate, dar pentru mine a contat ca Azko Nobel are un interes pentru reducerea emisiilor cu gaze cu efect de sera.

Am gasit un magazin aproape de casa mea – pe Lizeanu si m-am dus senina la fata locului. (daca ajungeti acolo sa nu va panicati de multele firme cu servicii funerare de pe strada, e un cimitir in zona)

Desi mic pe afara, inauntru la Culori si Idei, caci asa se numeste magazinul, era raiul vopselurilor si al lacurilor de vopsea. Ocazie cu care am aflat ca exista vopsea de interior si vopsea de exterior (da, stiu ca pare logic, dar de unde sa stiu eu dinainte asa ceva?!)

Am descoperit o colectie care se numeste Colours of the World cu nuante de a caror existenta nici macar nu stiam. Preferatele mele au fost culorile inspirate de Creta, Calcutta, Ceylan si Tibet – cele din gama de culori cele mai deschise…

Exista o nuanta care se numeste White Wine si o alta care se numeste Sesame Seed 🙂

Vopselurile din gama aceasta ”culorile lumii” sunt realizate cu o tehnologie noua, Pigment Pro, care le face mai rezistente la spalat si frecat si raman mai multa vreme stralucitori peretii.

Stiu ca suna ca la haine, dar… chiar asa mi s-a explicat . Cred ca m-au vazut blonda si au zis sa-mi spuna pe limba mea 🙂

Ca sa nu va lungesc asteptarea am ales produsul care se numeste DT Diamond Eggshell, pe care l-am combinat cu nuanta de culoare Lemon orchard, obtinand vopsea cu un aspect satinat, care se usuca rapid si are un miros scazut in comparatie cu alte vopseluri. Are o tehnologie care o face sa fie de 10 ori mai rezistenta la pete, fapt care o face foarte potrivita si pentru bai si bucatarii.

Stiu ca par expert, dar am avut indrumatori buni.

Mi-a placut la Culori si Idei, magazinul Dulux din Lizeanu pentru ca baietii de acolo au fost foarte atenti cu mine si orice am intrebat, au raspuns amabil fara sa -mi arate ca intreb ceva care era nepotrivit (daca oi f intrebat ceva nepotrivit, zic)

Ma gandesc ca zilele viitoare sa fac un concurs sa castigati si voi – daca aveti nevoie – vopseluri magice si rezistente.

In ce culori ti-ar placea sa fie casa ta?

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

diverse

8 years ago

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

textul de mai jos este scris de Dana Ilie, o tanara din Craiova, pasionata de traditii si de locuri frumoase. (a creat un site cu cele mai importante monumente din Oltenia si le prezinta turistilor in tururi personalizate).

in text este poveste despre 3 tineri care au ales sa ajute la campania de strangere de fonduri pentru Cumintenia Pamantului printr-o exprimare artistica speciala.

Cred ca ei reprezinta cel mai frumos spiritul acestei campanii – sa ne unim intr-o idee/campanie care sa arate ce e bun si frumos in noi.

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Când eram mică, petreceam ore întregi privind-o pe bunica țesând covoare și macaturi la război. Brațele și picioarele, pe atunci energice, descriau mișcări sacadate, însoțite de sfârâitul suveicii și clănțănitul iepelor. Sfâââr, clic–clic–clac, sfâââr, clic–clic–clac. Iar firele de lână, intens colorate, zugrăveau pe ițe tablouri demne de Warhol.

Era ca un ou Kinder cu surprize, niciodată nu știai exact ce motiv, ce floare sau pasăre va prinde viață din mâinile arse de soare ale bunicii. Cel mai tare fascina anticiparea desenelor pe care, inițial, doar le intuiam. Cel mai tare durea incapacitatea de a contribui, cumva, la opera de artă ce se întindea sub ochii mei…

E ceva cu românii și firele de ață, cărora le dau viață în scoarțe, chilimuri, cusături sau ii minunate. Și, mai nou, în opere string art! Remus, Rareș, Andrei și Gabriela sunt patru tineri artiști din cadrul comunității Cufir. Arta lor – realizarea de tablouri unice prin legarea a zeci de metri de ață în jurul a sute de cuie bătute într-o placă de lemn!

Și, așa cum le (ne? 🙂 ) stă bine adevăraților tineri frumoși și liberi, pe lângă pasiunea pentru cuie și ață, cei patru au și mindset-ul acela de „vreau să dau sens muncii mele”. Ei s-au alăturat campaniei “Brâncuși e al meu” într-un mod creativ. Au conturat un proiect propriu, “Ciocîlteul lui Brâncuși”, în cadrul căruia vor realiza prin tehnica string art o operă gigant cu chipul marelui sculptor.

ciocîltéu (-éie), s. n. (cf dexonline.ro) – 1. Cui, știft, diblu. – 2 Marele piron care ține jugu fixat în proțap.

După ce vor pleca cu opera-tribut în turneu prin țară, aceasta va fi scoasă la licitație, iar fondurile obținute, direcționate către “Cumințenia Pământului”.

Munca lor, în cifre impresionante: 20 km ață, 7000 cuie, tablou 2×1,5 metri.

Ca să-și pună ideea în practică, au nevoie de ajutorul nostru! Ce trebuie să facem? Nimic mai simplu – să devenim și noi un cui pe placa lor! Mai multe informații pe pagina proiectului, găzduită pe platforma de crowdfunding Creștem Idei!

PS: Nu știu să cos sau să țes, nu sunt extraordinar de îndemânatică nici cu ciocanul, dar pot contribui la entuziasmul acestor tineri minunați devenind și eu Ciocîlteul lui Brâncuși!

iata pasii campaniei lor

30 august – 18 septembrie – Se desfașoara campania de crowdfunding,

“Fii si tu un cui pe placa noastra.”

Se vor dona minim 10 lei pentru un cui, bani care se vor duce în contul Cumințeniei Pământului. Cuiul va merge direct pe placa operei pe care o realizăm.

9 septembrie – 18 septembrie – Vom realiza opera tribut în județul Gorj, în aproprierea operelor lui Constantin Brâncuși, împreună cu video-ul final al campaniei.

Campania continuă și după crowdfunding. De fapt, atunci începe cu adevarat…

19 septembrie – Lansarea operei realizate spre public, împreună cu video-ul oficial în mediul online.

19 septembrie – 28 septembrie – Se va desfășura campania #SelfiecuBrâcuși, ce presupune un turneu prin diferite locații din România unde va fi expusă opera. Vom informa românii despre campanie și despre mesajul nostru, îndrumându-i să doneze 2 euro prin SMS pentru Cumințenia Pământului.

27 septembrie – Va avea loc licitarea operei, iar fondurile obținute vor fi donate în intregime către Cumințenia Pământului.

Eventim, Disney, Delia si inselatorii specifice industriei de spectacole din Romania

muzici simpa

8 years ago

Eventim, Disney, Delia si inselatorii specifice industriei de spectacole din Romania

Acesta este un articol care arata o frauda. El nu va schimba lumea, nu e punctul cu care incepe sau se incheie o cariera/ o activitate.

Scriu despre aceasta intamplare pentru ca sper ca Ministerul Finantelor Publice sa se uite mai cu atentie la ce fac oamenii care cresc business-uri in industria spectacolelor. Si mai scriu pentru ca ma intalnesc zilnic in aceasta industrie cu multe mizerii si stiu ca daca raman doar un martor incruntat nu se va rezolva nimic.

Imi doresc sa muncesc intr-un domeniu (mai) curat. Si, cumva, sa pot ajuta la curatenia lui.

Speta este aceasta:

La inceputul acestei saptamani am remarcat pe drumurile mele prin Bucuresti ca au aparut postere noi cu spectacolul Disney Magical Music from the Movies care o contin pe Delia in spectacol, desi artista a sustinut in urma cu 2 saptamani ca a aparut dintr-o eroare pe afis si ea nu participa la show.

Afisele respective erau deci publicitate mincinoasa, publicul e inselat si indemnat sa cumpere bilete la un show care nu exista in formula in care e promovat.

Conform legii 158/2008 referitoare la publicitatea inselatoare si publicitatea comparata, definitia publicitatii inselatoare este “publicitatea care, in orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce in eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza caracterului inselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciaza ori poate prejudicia un concurrent”. Publicitatea inselatoare se sanctioneaza cu amenda de la 3.000 lei la 30.000 lei. Puteti citi despre lege mai multe aici.

Am vrut deci sa inteleg despre ce e vorba si am intrebat toate partile implicate.

Putin context – Pe 15 august Zoso a scris despre ipocriziile declansate si despre participarea Deliei la un show pentru copii in conditiile in care cu doar cateva zile in urma isi certase public feminin (‘mamico nu-ti educ eu copiii… ia-i din fata televizoarelor cand sunt eu pe ecran’) pentru criticile aduse ca urmare a unui clip “soft porn”, cum spunea el. Echipa Deliei a comentat si a precizat ca “prin acel articol au vazut ca afisele exista” si ca “probabil agentia din Romania a evenimentului s-a folosit de numele Deliei”, “aiurea”.

Doua saptamani mai tarziu, pe 1 septembrie, nici echipa Deliei, nici organizatorii nu au trimis niciun comunicat continuand sa promoveze prin afise un show care nu exista si… sa vanda bilete.

Ce spune organizatorul concertului?

Desi comunicatul de presa al evenimentului trimis pe 6 iulie este semnat de Oana Ivanel de la Asociatia Grand Show (si o contine si pe Delia ca artist in show, vedeti aici comunicatul cum a fost preluat de stirileprotv.ro), reprezentanta acestei institutii m-a indemnat sa vorbesc cu Adrian Bucurei de la Eventim, precizandu-mi ca el este organizatorul.

Intr-o conversatie telefonica pe 16 august, imediat dupa ce echipa Deliei a sugerat ca numele ii este folosit “aiurea”, Adrian Bucurei a afirmat ca exista un contract, ca se afla la momentul in care trebuia sa faca prima plata, dar ca acum artista doreste sa iasa din proiect, iar Eventim si Global Records (agentia care o reprezinta pe Delia) vor cauta o solutie impreuna.

Pe 1 septembrie, acelasi reprezentant Eventim precizeaza “Delia a aparut pe afise pentru ca ea trebuia sa cante si pentru ca a existat un contract in acest sens. Mult dupa ce a aparut afisajul a venit decizia ca ea nu mai participa.

Bucurei mi-a recomandat sa vorbesc cu Ana Treaba, din partea Global Records pentru ca ea a negociat iesirea din proiect.

PR-ul Deliei, Edvigia Taru, intr-o corespondenta pe mail:

Da, s-a purtat aceasta discutie despre aparitia Delia pe afise pe care sa o remedieze. Intern insemnand intre noi si Eventim, nu public. De unde deduci ca incurajam publicitatea mincinoasa? Le-am transmis schimbarea numelui ei si am crezut ca s-a terminat. Despre aparitia afiselor noi aflam de la oameni ca tine care dau de ele. In mod normal nu ne suna nimeni sa ne spuna ca au vazut-o pe Delia pe un afis.

Nu a existat aceasta “iesire de comun acord”, pt ca nu a existat din ce sa se iasa.

Cred ca ar trebui intrebati cei de la Eventim de ce inca mai apar afise cu Delia. Noi le-am transmis sa le scoata.

Ca un om care fac meseria aceasta de foarte multi ani, stiu ca e datoria ta – ca reprezentant al unui artist – sa verifici permanent daca ti-au fost respectate cerintele, mai ales in cazurile in care iti este folosit numele fara acordul tau.

Ana Treaba, reprezentatul Global Records, infirma afirmatiile PR-ului Deliei despre inexistenta proiectului si spune “exista in acest moment dorinta Deliei de a se retrage din proiect, organizatorii au fost de acord cu acest lucru. Nu a fost inaintata o pozitie oficiala in acest sens de catre organizatori. In urma discutiilor avute a rezultat ca vor reflecta acest lucru intr-un comunicat, cat mai curand.”

Cat despre contract, Eventim spune ca el exista, PR-ul Deliei spune ca nu exista, ca au existat discutii dar nu s-a semnat niciodata nimic, iar reprezentantul Global Records m-a trimis la managerul Deliei, Razvan Munteanu, spunandu-mi ca e o informatie pe care doar el poate sa mi-o dea.

Razvan, intr-o conversatie pe sms pe care nu o fac publica pentru ca nu-si doreste, a precizat ca exista un “agreement”, ca a rugat sa fie scoasa promovarea din online si ca de la stabilirea iesirii din proiect pana la comunicat mai dureaza cateva zile.

(am vorbit si cu Delia, ea m-a sunat – chiar de 2 ori –, dar nu voi povesti aici conversatia, fiind una off the record . pot spune doar ca a recunoscut ca stia de concerte, cate orase, cate cantece avea de cantat, deci nu era un proiect total strain de ea)

Mai fac insa o precizare de nuanta, in aceasta situatie nu vorbim de o anulare a distributiei in conditii de forta majora, independent de vointa celor care au un contract semnat intre ei, este vorba despre o situatie in care se anunta si se promoveaza un spectacol cu o distributie care nu e reala.

Aceasta intamplare arata cateva lucruri definitorii pentru industria spectacolelor de la noi.

Pentru bani, oamenii fac multe “nefacute”, mai ales ca publicul nu urmareste detaliile, are incredere in artistii pe care-i iubeste si nici nu stie unde sa se planga cand e inselat. Si da, se pun pe piata afise la spectacole pentru care nu exista contracte, ci doar intelegeri verbale.
Se promoveaza spectacole – cu buna stiinta de ambele parti, artist si producator eveniment – care nu vor arata asa cum sunt comunicate, cu scuza ca daca “publicul vrea banii inapoi i se vor da, la cerere”. Iar asta e publicitate mincioasa care ar trebui sanctionata conform legii.
Se minte mult si nimeni nu-si pune problema sa-i intrebe pas cu pas pe cei implicati, pe acte si fapte, de ce fac asemenea inselatorii. Asa ca inselatoriile cresc.

Pe parcursul micii mele investigatii jurnalistice (am intrebat toate partile implicate in Romania, am sa intreb si compania care are licenta Disney pentru acest show, zilele viitoare), cei de la care solicitam raspunsuri au incercat sa insinueze ca am ceva personal cu ei pentru ca… lucrez pentru alti artisti.

Asta pentru ca nimeni, niciodata, nu-i intreaba de fraudele si inselatoriile mai mari sau mai mici pe care le fac.

Ca sa evit orice alta speculatie, nu am nimic personal cu Delia sau echipa ei, ba chiar de multe ori le-am laudat proiectele si initiativele. Si in scris si in conferinte de specialitate.

Acum e insa o situatie de inselatorie fata de public, e chiar o situatie in care se aduc prejudicii brandului Disney (Arhi a scris- ca urmare a confirmarilor PR-ului Deliei – ca Disney a folosit numele artistei pentru bani, fara sa aiba acordul acesteia).

Si cred ca daca vrem sa muncim intr-o industrie construita corect, ar trebui sa semnalam autoritatile de fiecare data cand se intampla asemenea inselatorii.

Saptamanile viitoare revin cu un alt articol despre o inselatorie din industria spectacolelor pentru ca, pe parcursul micii mele investigatii, am mai descoperit un subiect care trebuie documentat.

Va incurajez din inima sa semnalati de fiecare data cand se intampla asa ceva pentru a se incepe o curatenie. Si sper ca Ministerul Finatelor Publice sa inceapa sa se uite si la aceste inselatorii (stiu, nu avem spitale, e saracie si mizerie, altele sunt problemele mari).

Mozaic Sushi – sau cum se distreaza bloggerii de food din Japonia

diverse

8 years ago

Mozaic Sushi – sau cum se distreaza bloggerii de food din Japonia

Iata un trend pe care l-au lansat intre ei bloggerii de food din Japonia : mozaic food.

Se desfasoara pe instagram sub acest hashtag (e cu literele lor de aceea nu-l pot scrie) si e un exemplu minunat care vorbeste despre meticulozitatea japonezilor si despre cum functioneaza bloggingul la ei pentru ca e un fel de leapsa prin care promoveaza acest hashtag.

Iata cateva dintre creatiile blogerilor de food din Japonia

diverse

8 years ago

Concurs #Impreunalateatru: Castiga cartea Copilul Divin cu autograful autorului, Pascal Bruckner

V-am spus ca zilele acestea cu participarea exceptionala a prietenilor mei de la Raiffeisen am o multime de surprize la spectacolele de la Undercloud.

Pana la surpriza vreau sa scriu ceva despre Raiffeisen pentru ca merita sa aiba un spatiu important aici, nu doar pentru ca face acest dar generos ci pentru ca e important ca lumea sa stie cat de mult au investit ei in teatru, in film si in muzica.

Raiffeisen e de 4 ani partener la Undercloud – festivalul de teatru independent de orice . Oamenii care fac festivalul n-ar fi putut fi “independenti de orice” fara ajutorul sponsorilor si fara sustinerea unor branduri mari. Pentru ca aceste branduri mari dau foarte multa credibilitate – pentru alti sponsori – unei manifestari care nu tine de un teatru- ca institutie de stat.

Tot Raiffeisen e partener al Teatrului ACT si a ajutat la “facerea” multor piese de acolo. Printre ele, celebra si emotionanta montare dupa scrierile lui Marin Preda, “Pai… Despre ce vorbim noi aici, Domnule?”, cu Marcel Iures si George Mihaita in rolurile principale.

Cum a ajutat si la spectacolul inspirat de Gellu Naum – “N (aum)” al Oanei Pellea (cu Cristina Casian, alaturi) sau “Idolul si Ion Anapoda”, tot cu Oana Pellea (alaturi de Richard Bovnoczki, Florina Gleznea, Cristina Casian si Istvan Teglas).

Productiile acestea n-ar fi existat fara intelegerea celor de la Raiffeisen de a investi in cultura, cum n-ar fi existat nici niste momente importante la TIFF (ca de ex, sosirea Sofiei Loren, anul acesta) sau la Festivalul George Enescu.

Ce vreau sa spun cu aceasta parte despre care multi o sa ziceti ca e reclama?

Oamenii astia – ca multi altii care decid sa bage o parte importanta din bugetele lor in zona culturala – trebuie mentionanti si salutati de fiecare data. Pentru ca merita sa le multumim pentru momentele speciale de care am beneficiat gratie lor si pentru ca asa vor fi incurajati si altii sa investeasca in cultura.

Asa ca eu va multumesc frumos dragi simpatici de la Reiffeisen, am facut-o si fata in fata de multe ori, pentru ca investiti resurse financiare si de timp ca sa ajutati la buna dezvoltare a unor importante evenimente culturale din Romania.

Si acum concurs.

Spuneti-mi cine joaca in piesa Copilul Divin regizata Chris Simion si primiti carte omonima, cu autograful lui Pascal Bruckner.

Pana maine dimineata la ora 10 iau raspunsuri in considerare.

Avem 9 carti de dat premiu. (am avut 10 dar una am daruit-o Mariei Dragota care a fost invitata mea in culisele festivalului saptamana trecuta, pentru ca asa cum tot zic mergem #impreunalateatru.

(ca sa nu va inspirati din raspunsurile precedente, toate comentariile vor fi publice la finalul concursului)

Castigatorii sunt: Alexandra Ivan, Elisabeta Vaciu, George, Roxana Gizunterman, Alexandra jantea, Elisabeta Visalom, Nicole Rotaru si Claudia Popescu.

Veti primi astazi un mail unde va trebui sa-mi raspundeti cu adresa unde sa va livram cartile

Va multumesc frumos tuturor pentru participare.

guest post: Autism, delfini și bucurie în Antalya. Și multe mulțumiri

diverse

9 years ago

guest post: Autism, delfini și bucurie în Antalya. Și multe mulțumiri

Povestea de mai jos este scrisa de Mihai – tatal lui David, un baietel autist, care face pasi uriasi in lupta cu recuperarea. L-am invitat pe Mihai sa scrie aici cu doua obiective – sa existe un spatiu in plus in care el sa poata multumi tuturor celor care i-au ajutat si, cel mai important, sa fie o incurajare pentru parintii cu copii cu autism.

Il stiu pe David care acum nu mai e ca in povestea de mai jos; vorbeste mult, intreaba foarte foarte multe lucruri, scrie si citeste foarte corect, ba chiar socializeaza pe Facebook si Instagram (sa-l urmariti), a fost singur cu colegii in excursie cu scoala, a fost chiar si in tabara. Face niste fotografii geniale si ii place foarte tare muzica electronica. Iar eu il invidiez sincer pentru curajul cu care face escalada.

E departe de baietelul din povestea de mai jos, dar mai are inca de muncit el cu el ca sa fie bine. Dar e un exemplu care poate motiva orice parinte sa lupte pentru copilul lui autist. Cum zice tatal lui mai jos “urmati-va instinctul ca sa alegeti orice terapie simtiti ca e buna”.

(aici il puteti gasi pe Mihai care, sunt sigura, ca va va ajuta cu informatii si cum sa ajungeti la terapia cu delfini, dar si alte detalii ale calatoriei lor pe drumul recuperarii lui David.) (cb)

Autism, delfini și bucurie în Antalya. Și multe mulțumiri

Guest Post de Mihai Stescu

Am aflat de diagnosticul lui David când avea doi ani. Cineva din familie, un psiholog, ne-a spus să consultăm un medic, pentru că David nu e OK. Am găsit un psihiatru de copii, care a pus un diagnostic sec, notat pe un post-it: autism înalt funcțional. Dureros, de necrezut pentru noi și primit ca un fel de pedeapsă, nici noi nu știam pentru ce.

Am orbecăit doi ani printre diagnostice pozitive, dar mai ales negative, pe care ne doream atât de mult să le auzim: ADHD, ”e puțin agitat”, ”cred că l-ați cam neglijat” și eternul ”băieții sunt mai puturoși”.
Atunci nu știam multe despre autism, acum privind în urmă remarc o mulțime de semne în amintirile pierdute din ultimii opt ani.

Șocul cel mai mare pentru părinții care nu acceptă diagnosticul apare cu siguranță la înscrierea copilului în orice formă de colectivitate. Atunci diferențele sunt nu numai evidente, dar încep să apară problemele.

Pentru noi momentul decisiv a fost când doi oameni minunați, care-l primiseră pe David la grădinița lor, ne-au spus că nu facem suficient pentru David și că în condițiile date nu-l mai putem aduce pe David acolo, deoarece nici ei nu-l pot ajuta de unii singuri. Nu pot să vă spun ce am simțit atunci. Doar că acum acești oameni ne sunt și mai buni prieteni.

Atunci am început o luptă inegală cu tot ce ne înconjura, dar mai ales cu timpul. Pentru că după am acceptat că David era autist, am vrut să facem pentru el tot ce puteam, să fie bine, să fie copilul atât de mult visat de doi părinți tineri, și ei încă niște copii. Și nu aveam timp suficient. Ca și acum, de altfel.

Am început să facem terapie ABA, logopedie, terapie ocupațională.

În două luni, nu mai aveam niciun ban în casă. De altfel partea financiară este una dureroasă, care poate destabiliza total o familie. Disperarea cea mai mare venea nu atât de la faptul că nu mai aveam bani pentru terapie, ci pentru că terapia începea să-și facă efectul. David devenise mai atent, executa comenzi simple și repeta silabe și sunete. Era luna decembrie 2010.

Mai mulți prieteni ne-au spus că pentru a-l ajuta pe David, trebuie să cerem ajutorul altora. Firme, oameni de afaceri, fundații, etc. Ceea ce am și făcut. Ajutorul nu venea încă. Unele lucruri se mișcă mai greu, mai ales dacă nu știam exact cui să ne adresăm.

Familiile noastre, prietenii și colegii de servici au fost primii care ne-au susținut.
În vremea aceea, noi încercam să ducem o viață normală. Să ne plătim facturi și credite. După ce David se născuse, cumpărasem, cu credit de la bancă, un teren la Predeluț, de unde visam să privim cândva Piatra Craiului și Bucegii, munți dragi nouă. Nu a fost să fie așa.

Cu un noroc fantastic, în ianuarie am vândut terenul, cu puțin sub suma pe care o plătisem. Cu banii aceștia am plătit terapia pentru David din 2011. Am făcut așa cum vă spuneam terapie ABA, logopedie, art terapie, aikido și urmam tratament homeopat.

În aprilie 2011, Mike mi-a spus că a citit despre terapia cu delfini și că vrea să-l ducem pe David în Turcia. Știu că povestea asta am mai spus-o, dar pentru mine e fantastică și nu ezit să v-o spun din nou.

Am plătit totul în avans, terapie și sejurul în Antalya. Nu știam ce va fi, nu ne-am gândit prea mult înainte.
În mai 2011, David se exprima deja în propoziții de 2 cuvinte, în general pentru necesitățile lui. Vreau apa. Dă asta.

Eram în Antalya. Făcusem deja 2 ședințe de terapie, David reacționase bine, nu se speriase, dar cam atât. Deja vorbeam cu Mikișor că ar trebui să considerăm că sejurul în Turcia și terapia cu delfini au fost recompense pentru David, deoarece muncise enorm la terapie în ultimele luni.

La hotel, în sala restaurantului exista o nișă tehnică, unde David mă tragea de mână și mă ducea spunându-mi : ”Vorbește cabluri!”. Și eu începeam să-i povestesc: cablul alb e pentru becuri, cablul roșu pentru senzorul de fum, cel gri pentru rețeaua de calculatoare. Și David îmi sorbea fiecare cuvânt.

În ziua aceea ploua în Antalya. Și de la delfinariu venisem cu un autobuz cu geamurile aburite, care se strecura pe străzile din centru ca un vapor printr-o ploaie torențială. Destul de înghesuit, îl ținusem pe David în brațe tot drumul. Am mers direct la restaurant și acolo l-am dat jos din brațe. David m-a luat de mână și mi-a zis : ”Tati vorbește de cabluri mai mult”. În acel moment am încremenit. Mă uitam la Miki, ea la mine și eram amândoi blocați.

Voiajul acela, jocul vesel al delfinilor, ploaia de vară, ceva învârtise o rotiță în capul lui David.

Atunci am înțeles că încăpățânarea noastră de a face orice pentru David – orice nu îl afectează fizic sau psihic – poate fi cheia pentru a trece dincolo de zidul autismului.

Și de atunci spun asta mereu tuturor părinților aflați în situația noastră. Încercați orice simțiți voi că e bine pentru copilul vostru.

Iată de ce, am încercat de atunci să mergem în fiecare an la delfini. De fiecare dată, reacția lui David a fost fantastică, el primind o forță incredibilă care l-a ajutat în fiecare an la școală și la terapia pe care o face acasă.

Anul trecut nu am reușit și probabil că nici anul acesta dacă nu ar fi existat niște oameni extraordinari care să creadă în noi și să ne acorde atât de multă încredere, acoperind costurile deplasării în Antalya, a șederii acolo și a terapiei propriu zise.

Agenția Paralela 45 ne este alături în această călătorie, precum și prietenii de la Kooperativa 2.0 și F64. În același timp, mulți prieteni, rude dar și necunoscuți au contribuit la bucuria noastră.

Oamenii aceștia, ne-au produs atât de multă bucurie! Pentru toți, știm că niciun mulțumesc nu este de ajuns. Pe 3 septembrie plecăm în Antalya.

Antalya este un loc fantastic, în care munții se înalță din mare și apa rece a izvoarelor se luptă neîncetat cu solul arid, lăsând în urmă frumuseți incredibile. Orașul în sine este un amestec de tradiție și nou, cu un aer cosmopolit datorat influențelor vizitatorilor și comercianților care au folosit sute de ani portul pentru comerț sau turism.

Cascade care cad direct în apa mării, peșteri submarine săpate în rocă, o faună marină extrem de diversă, toate alături de oamenii din Antalya, te fac să revii, dorind de fiecare dată să explorezi ceva nou.

Cunoscând acești oameni, merg acolo cu sufletul împăcat, dorindu-mi sa revin in fiecare an. De fiecare dată ne-au înconjurat cu multă dragoste, indiferent că erau medici psihiatri, profesori de educație fizică, îngrijitori de delfini sau vânzători de scoici de pe plajă.

Mulțumim Cristina, pentru că ne-ai găzduit aceste ganduri, dorind in acelasi timp să le mulțumim celor care ne-au suținut în aventura noastră. Promitem că vom trimite de acolo vești și că la întoarcere David va scrie și el câteva cuvinte pentru toți cei care sunt alături de el.

concurs fulger: Vrei sa vezi in premiera mondiala prima piesa de teatru scrisa de Pascal Bruckner?

diverse

9 years ago

concurs fulger: Vrei sa vezi in premiera mondiala prima piesa de teatru scrisa de Pascal Bruckner?

Si anul acesta suntem #impreunalateatru la Undercloud, festivalul de teatru independent.

Prietenii mei de la Raiffeisen, care sunt pentru al 4-lea an consecutiv sustinatori ai festivalului Undercloud, ma ajuta sa va fac cateva surprize. Una dintre ele e legata de atractia suprema a acestei editii de festival – spectacolul lectura al primei piese de teatru scrisa de Pascal Bruckner.

Lectura se intampla la ora 19.00, la Sala Mare ARCUB – Hanul Gabroveni, intr-o distributie de exceptie (Marian Râlea – Președintele, Răzvan Vasilescu – Frizerul, Dana Dogaru – Soția frizerului, George Ivașcu – miniștrii, Vlad Logigan – doctoral și…Pascal Bruckner – majordomul Președintelui) iar eu am doua invitatii duble la eveniment.

Ce trebuie sa faceti ca sa fiti norocosii care-l vad pe Pascal Bruckner facand pe actorul intr-un spectacol lectura la Undercloud, pe prima piesa de teatru pe care a scris-o?

Sa-mi spuneti o carte a lui Bruckner care v-a placut si, mai ales, sa spuneti de ce v-a placut.

Spectacolul e la ora 19.00, stabilim castigatorii la ora 17.00, succes.

Sa stiti ca gratie Raiffeisen vom mai avea cateva concursuri spectaculoase cu premii nu doar in invitatii la spectacole, dar… si maine e o zi.

Pana atunci inca o precizare – Sa incercati sa vedeti astazi unul din cele 2 spectacole din program – Era ok si la 60, un oneman show cu Razvan Vasilescu si The Sunset Limited cu Șerban Pavlu si Richard Bovnoczki, amandoua sunt minunate.

Oricum ne vedem in sala pentru ca mergem #impreunalateatru.

P.S. daca va cumparati bilete la Undercloud cu un card Raiffesen primiti pe loc inca un bilet gratuit. Asta pentru ca, la Raiffeisen, viata fara cash e mult mai simpla, e simpatica si cu muuuulte avantaje.

Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

diverse

9 years ago

Travel: CABO SAO VINCENTE. LINIȘTEA DE LA CAPĂTUL EUROPEI –

GUEST POST BY CRISTINA POPA – fifistie.ro

Portugalia e țara vieții. Oamenii sunt relaxați, au pe chipuri o liniște a celor care le-au văzut pe toate și nimic nu îi mai miră. Adevărul e că atunci când trăiești într-un loc în care oceanul îți e mereu aproape parcă iei lucrurile altfel. Vorba aceea: nu e nimic ce “apa” nu poate vindeca.

Sunt multe locuri absolut senzaționale. Unul dintre ele este Cabo Sao Vincente. Cel mai sud vestic punct al Portugaliei. Este poate cel mai cunoscut loc din Algarve, desi e greu de decis asta avand in vedere ca in regiune sunt cele mai spectaculoase si premiate plaje din Europa.

Cabo Sao Vincente e la 6 kilometri de orășelul Sagres. Multi vin pe jos din statiune, dar majoritatea turistilor ajung aici cu autocarul, unii vin de la sute de kilometri.

Merită efortul, când descoperi priveliștea. Am coborat din autocar și am simtit vantul. Bate tare. Dar asta e un lucru bun, nu-i nevoie de muzica la terasa din interior. Valurile care se izbesc de stanci contribuie si ele la un fond sonor care reduce la tacere vizitatorii.

E o emotie frumoasa la Cabo Sao Vicente. Simti spiritul marilor navigator portughezi. E un loc unde creierul și sufletul fac pace. Oamenii vorbesc in soapta. Nimeni nu vrea sa strice echilibrul locului.

Stancile sunt la o inaltime de 75 m deasupra oceanului si cei mai curajosi se strecoara pe colturile periculoase. Totul pentru fotografia perfecta.

Portugalia devine din ce în ce mai atractivă pentru turiștii de pretutindeni. Este o destinație exotică, dar sigură. În contextul în care mulți călători se gândesc la valul de atentate întâmplate, fâșia de pământ din vestul Europei pare cea mai bună alegere pentru o vacanță fără pericole.

Față de acum 10 ani 9 ani cand am vizitat-o intâia dată, Portugalia a devenit populară si pentru români. Este primul an in care exista un charter Bucuresti-Faro pus la cale de Cocktail Holidays. Ajungi cu usurinta in Algarve dupa un zbor direct de 4 ore. Preturile pachetelor incep in luna septembrie de la 770 de euro/persoană.

diverse

9 years ago

(foto) In the mood for Mila Kunis

Milla Kunis este actrita de orgine ucrainianca pe care lumea intreaga a cunoscut-o via Black Swan (rolul negativ care i-a si adus o nominalizare la Globurile de Aur).

Mila a jucat de atunci in comedioare romantice, s-a casatorit cu Ashton Kutcher, dupa ce a fost pentru mult timp iubita lui Macaulay Culkin (pustiul din Singur Acasa, devenit si el adult, ce sa facem) si a fost mai prezenta in presa prin viata privata si problemele de sanatate. A avut o problema complicata la un ochi – a orbit temporar, apoi s-a operat si si-a rezolvat problema -, este dintre cei rari cu un ochi de o culoare si celalalt de alta culoare.

In lumea nebuna de la Hollywood, Kunis e o femeie discreta, cu opinii politice ferme ( e fana Obama) si foarte familista. Foarte rar publicul a putut sa-i vada fetita pentru ca, spune ea, e o mare greseala sa-ti exploatezi copilul pentru adoratia publica.

Zilele trecute a acordat un interviu pentru site-ul The Talks, in care a vorbit despre objectificarea femeii, despre operatii estetice si despre presiunile meseriei ei. Iata mai jos doua raspunsuri.

So what is the greatest lesson you learned from someone else’s mistake?

One? There is a whole list. Everything and anything. In this industry you have to be constantly aware of your surroundings and be aware that they build you up just to knock you down. I really do believe that, because it creates better stories. It’s not enough talking about how great somebody is – it doesn’t sell. What sells is talking about somebody’s downfall. I think the greatest lesson I learned is to keep my private life private. And I will fight for that forever and ever. That is my lesson.

It must be difficult for you because you are exactly the target group the outlets are aiming at.

Yeah, but I will never talk about things. There are certain things that I will never discuss. I don’t care if that makes me not the nicest person. I will discuss any film I have done, I will discuss anybody I have worked with, I will discuss politics if you need me to – I will discuss anything and everything under the sun, but I will not discuss my personal life.

Mila Kunis in The Talks

[caption id="attachment_45303" align="alignnone" width="482"]

celeber.ru[/caption]

Cum se vad turistii din perspectiva obiectivelor turistice?

diverse

9 years ago

Cum se vad turistii din perspectiva obiectivelor turistice?

Sunt fotografiate de milioane de ori pe an, sunt parte din istoria lumii, dar daca ar fi fost persoane, cum s-ar fi simtit obiectivele turistice?

Cum se vede lumea din perspectiva lor ?

Fotograful Oliver Curtis a realizat un proiect care sa raspunda la aceasta intrebare, dar care sa si dea o noua perspectiva asupra unor monumente istorice.

Timp de 4 ani s-a plimbat prin toata lumea si a realizat 24 de fotografii din perspectiva unor monumente faimoase.

De la Statuia Libertatii din New York si pana la Mona Lisa sau statuia lui Iisus din Rio d Janeiro.

Iata mai jos cateva dintre ele, restul pot fi vazute pe site-ul lui Oliver, aici

Angel of Independence, Mexico City, Mexico

Iisus, Rio de Janeiro

Lincoln memorial, Washington

Mona Lisa, louvre, Paris

Panteon, Atena

Taj Mahal, India

2 mil de dolari – cea mai scumpa cina din lume ! –

diverse

9 years ago

2 mil de dolari – cea mai scumpa cina din lume ! –

In lumea aceasta exista un restaurant care ofera o cina care costa 2 milioane de dolari si, culmea, are clienti.

Suficient de multi incat sa si faca o selectie a lor.

Restaurantul se numeste Ce La Vi, este amplasat pe terasa hotelului Marina Bay Sands din Singapore si ofera ceea ce e incadrat deja la categoria “cea mai scumpa cina din lume”

Cina – care este de fapt o experienta intinsa pe 8 ore – este realizata in parteneriat cu o companie de diamante din Rusia, World of Diamonds. (probabil ca de acolo sunt si cei mai multi clienti)

Experienta incepe cu o plimbare de 45 de minute cu elicopterul prin Singapore, apoi o plimbare cu un Rolls -Royce.

Cina include 10.000 de trandafiri daruiti cuplului, dar si 18 feluri de mancare. Mancarea este servita cu tacamuri cu diamante care au gravate numele celor care cineaza, si este insotita de unele dintre cele mai rare vinuri din lume.

La finalul experientei, doamna din cuplul care cineaza primeste un diamant 2.08 blue montat intr-un inel din platina roz, inel care a fost numit The Jane Seymour. Este singura bijuterie de acest calibru care poarta numele unei celebritati. Compania care produce aceste bijuterii World Of Diamonds Group sustine ca valoarea acestei bijuterii este aproximativ de 2 mil dolari, dar prin asocierea de imagine valoarea bijuteriei este si mai mare.

Practic, cina este o experienta pentru a fi facut cadou un asemenea inel.

Cum spuneam, toata distractia costa 2 milioane de euro si sunt oameni care stau la coada pentru o asemenea experienta:)

SuperPatul – Un cadou pentru iubitorii de pisici :)

diverse

9 years ago

SuperPatul – Un cadou pentru iubitorii de pisici :)

Un iubitor de pisici din Lituania s-a gandit cum sa imbunatateasca viata felinelor astfel incat “casa” lor sa se si potriveasca in locuinte cu design sofisticat.

A creat paturi cu design foarte special, din fetru, foarte colorate si, desigur, care pun in valoare frumusetea pisicilor.

Pe langa faptul ca se rasfata foarte tare in ele

paturile pot fi cumparate de pe Etsy si costa, in medie, 70 de euro

Exclusive Interview – Michele Carragher -the eyes, brains and hands behind the magical embroidery on the GoT

diverse

9 years ago

Exclusive Interview – Michele Carragher -the eyes, brains and hands behind the magical embroidery on the GoT

exclusive interview by Sorana Savu

I got caught up in the Game of Thrones in the 4^th season – binged it all up and then followed it week after week religiously. One of the details you notice as a fan is the rich texture of the costumes – clear indication that the production team is as much in love with the books as any of us. Yet finding the artists to create the wonderful clothes and armours, to imagine and deliver the fabulous embroidery on Cersei’s leather dress or Daenerys’s blue dragonscale tunic is quite a feat in this day and age.

The eyes, brains and hands behind the magical embroidery on the GoT costumes belong to Michele Carragher, a young and very talented British artist, with an impressive portfolio of costume design for period and fantasy movies. Here are her thoughts on embroidery, creativity and the World of Costume in an exclusive interview.

You seem to have drawn inspiration for your wonderful embroidery work from many sources – from architecture to painting and jewellery. What is the one most important thing that you learned from each of these three?

Because I often want to create sculptural and 3 dimensional elements to my embroidery I find it really useful to look at architectural decoration, or jewellery as a starting point as it will be easier for me to visualise the embroidery for the particular piece I am working on, for example a lion, from an already sculpted shape.

I do however look to nature too, particularly if I want to capture movement within a piece. Within paintings I may be looking to the historical textiles and decoration within them, or it may be to look at how colours, mood and light have been captured by a particular artist.

You have worked both for Elizabeth I, where the need for historical accuracy was a bit stricter, and for Game of Thrones, which allows for more creativity?

Which setup worked better for you – the one that provided more guidelines for your work or the one that left everything to your imagination?

For a historical drama like Elizabeth 1 there are usually documented references for you to draw on, in books, on the Net and in Museums, and you use all these to influence your designs but you don’t have to recreate pin point accurate embroideries, as there wouldn’t be time to do this. You are trying to create an impression of the style of work that is believable to the audience as belonging to the period you are portraying on screen and is suitable for the particular character’s status or narrative story. With a Fantasy like Game of Thrones you have more freedom to create designs as you are not restricted to a specific period in time.

Whatever genre of film you are working towards conveying a visual narrative to the audience to create a believable and understandable world, be it contemporary, fictional, factual or fantasy.

Out of the two productions I would say I prefer working on Game of Thrones as it has allowed me to present my own authorship within the designs I have created, this doesn’t take away any importance from my work on Elizabeth 1, I loved the challenge it presented me with the designs I had to conceive, and I really did enjoy working on this project due the Elizabethan era being such a great period of history to work on, with lots of rich encrusted decoration.

How do you work with Michele Clapton? How much artistic freedom are you allowed in designing and creating the embroidery for the costumes?

Working with Michele Clapton on Game of Thrones is a great pleasure for me, as well as working with the rest of the other members of the Costume Department. I admire Michele’s spirit and her direction as a Costume Designer, it’s a great collaborative relationship that we share.

Regarding her input into my work she inspires me and gives me the freedom to experiment with my designs, and together we decide on the direction of a particular piece in order to try and make sure that I am creating embroidery that gives an insight within the detail that expresses the character’s personality. Creating embroidery that isn’t just a beautiful image embellishing her costume designs, we wish to use it as a narrative tool that will express much more to the viewer of the show about each character.

Which is the character you love most in Game of Thrones – obviously, from an embroidery design perspective?

I can’t just pick one, Cersei is a great character where I have been able to push the boundaries with the 3 dimensional stumpwork and rich encrustation that I have created for her costumes.

Daenerys, I really enjoyed the opportunity to be experimental when I devised her Dragonscale textured decoration for her costumes. Then there was Lysa Arryn and Catelyn Stark, for whom I created symbolistic embroidered collars, referring to their heritage, I really enjoyed creating them and was pleased with the end result.

Has anything changed for you since you started working for Game of Thrones? Are people more interested in you? Are people more interested in embroidery?

From the point of me doing my job, no nothing has changed, but I do realise that I have been very lucky to work on and be part of a production such as Game of Thrones, particularly with Michele Clapton as the designer. Because of the show’s success, we have been able to experiment and evolve within our work from season to season.

As the show has had worldwide exposure, my work as an embroiderer on the show has been highlighted and had more interest than would otherwise be the case on a smaller project. I think it has been great for shining a spotlight on the work done within each department and the attention to detail that all involved strive towards on a Film or TV production.

And yes I do think it has sparked more interest in embroidery and in pursuing these details on costumes, not just on Game of Thrones, as the audience become more aware of them, they start to look at the work on other productions too. I think it also inspires students towards their future career choices, just being able to see different avenues that it is possible to work within the World of Costume.

Personally I have had many Embroiderer’s Guilds contact me to come and visit their groups and chat about my work. These groups are full of people with a passion for all things stitched and have been dedicated to keeping the Art of Embroidery alive and thriving, so for them it is great to have such work highlighted to encourage and inspire more young people into the field.

In your expert opinion, which century was the one that accommodated embroidery best & which region of the world?

I can’t really look to one period, country, or region, and think that or this is the best, for me all decoration is of value or interest, be it the Boro textiles of Japan, as born out of poverty, as well as their fine kimono embroideries, or the fabulous array of embroidery from India and Pakistan, North American Indian beading and symbolistic decoration, South American pre-Columbian weavings and feather work, Mughal emperors of India, the Shahs of the Safavid Dynasty of Persia, and the Sultans of the Ottoman Empire all had amazing bejewelled textiles.

Across Europe fine and folk embroidery have always been present, the highly decorated Spanish Bull Fighters costumes, the Russian pearl embroideries, the English work of the 13th-14th centuries for ecclesiastical garments, in the Tudor and Elizabethan era there was definitely a flourishing of embroidery by amateurs at home as well as professionals, the flamboyant embroidery of the eighteenth century, Louis the 14th helping a resurgence in France that continues to this day. In the 19th Century William Morris with the Arts and Crafts movement led to the setting up of the Royal School of Needlework that is still thriving today, and there is the exquisite contemporary haute couture work, or even some simple darning in a thread bare garment, to me it is all equally beautiful.

As humans, we are all tribal and have always adorned ourselves, be it for warmth and protection, to show status, or which tribe we assimilate with, there is something out there for everyone and to pick one as the best would merely be a subjective opinion, there is no right or wrong, just a great variety and diversity of creativity.

What types of threads & materials do you use to create the wonderful 3d embroideries for Game of Thrones?

On Game of Thrones as it is a fantasy rather than a specific period piece I am free to use any materials, stitches or style to suit the particular characters being portrayed and the world they inhabit, which still has to be a believable one to the audience.

I will use many different threads and materials to suit each particular character.

I always look in haberdashery shops to source useful bits of fabric or trim that I can add to if time is tight, even if on first sight they are bright and shiny you have to look past that and think how you could tone it down and disguise with paint, thread and bead.

I love using silk threads as they have a delicate lustre and there are some fantastic threads companies out there, but I also use metallics, which can be more difficult to work with, and I will mix a metallic machine thread with a couple of different other viscose threads to create some faux more antique looking metal work embroidery.

The threads I regularly use: Kreinik who do some lovely silk threads and a huge range of metallics and braids, Au Ver a Soie D’Alger who have lovely fine silk threads which are easy to work with, Thread Gatherers range, lovely variegated silk and wool mixes, also silk ribbons, Carons Threads who have a great range of colours in silk and wool/silk mix, Kacoonda for lovely fine silk and silk twist in subtle variegated tones, Gumnut Yarns do lovely silk and wool/silk mixes in variegated colours , Weeks Dye Works hand over dyed threads and Threadworx for hand dyed cotton.

The Miyuki beads are fantastic as there is a huge range of colours and finishes, I also use a lot of the tiny 2mm Swarovski round facetted crystals, although they have now discontinued many of the colours, very annoying! I use many tiny 2mm pearls which have minute holes that even fine beading needles are too big for, so I use a piece of metal purl wire pulled straight then folded in half as the needle, and I string the pearls onto a suitable thread and then couch the string down onto my design.

Labradorite gemstone beads, small garnets, pyrite beads, really any gemstones or beads I think suit the piece. There is a lady in America on Etsy who has some lovely French steel cut beads which I do love but they take at least a month to arrive, so I have to order early on to get them in time. The Vintaj company do various bits of filagree metal that is useful and I use some gold work purl wires, although to execute some proper gold work would take too long so I use it to add texture and frame some outlines.

I use some sequins but it can be difficult to find more subtle pearlised versions, or metallics unless you can source from India, and I have used actual fish scales too painted with pearlescent paint which you can cut to shape. Mesh wires have proven very useful the Italian tubular mesh wire is quite soft and malleable to work with, and the Scientific mesh wire is firmer. I also use many paints, also glues, leather, and I use silk crepeline or organza as a base fabric to start my embroidery designs on. Lots of Thread Heaven thread conditioner and more recently I find a magnifying glass useful for threading some of the tiny pearls along with stronger and stronger glasses.

How long does it take to complete embroidery work for a GoT costume – from design to finished costume?

I may get a couple of days to research, experiment and draw out a rough sketch of the design I want to create to show the Costume Designer, then I need to get started as for Game of Thrones there is a fast and furious filming schedule. Obviously the time each design takes depends on the complexity of stitches and bead work, how large the design is and how much of the costume is covered. Each workroom day is around 10 hours long, although sometimes a longer working day may be necessary to complete the design in time.

To give you an idea of how long I spend on some of the embroideries, for Catelyn’s double collar it took me around 3 days, Cersei’s lion emblems for Sansa’s wedding around 8 days, Cersei’s blue bird Kimono around 14 days, Sansa’s Wedding Dress band around 10 days, Danaerys’ Dragonscale costumes depending on the amount of embellishment between 3-10 days on each.

What happens to the costumes once they are used in the shootings? Having poured so much of your creativity, work, heart and soul into them, do you ever miss any of these costumes?

Mostly the production company that create the show will place them into storage, or they will be recycled to create new costumes to appear in the show. Some have been on display within Museums in the USA, or have been presented along with props from the show at the many exhibitions that HBO have done to promote the show across the Globe.

Do I miss them, I am not sure, where would I put them, I live in a very small flat with no spare room to accommodate them, I take photographs of them, so I am always able to look at them as well as watching the show to remember them, but my main focus is not looking backwards but always looking forwards at the possibilities of creating new and wonderful designs for the show.

You are preparing an exhibition of your works for 2016/2017 – where will this take place?

I am creating a very ambitious piece of work to display at the moment, I have been working on it for quite awhile now, but its creation has been constantly being paused due to my work commitments on Film and TV productions, I can’t complain I do have to make a living. The piece’s completion is drawing ever closer now and I have been approached to exhibit it within a space in the centre of London, so I am hoping it will be on show at the end of this year or the beginning of 2017.

After exhibiting this first piece I want to be able to create more of my own personal artwork that I can go on to exhibit within galleries, all ambitious work that can be viewed closely.

dog_pillow_personalized_gift_idea_dog_vegan_faux_taxidermy

SIMPA: o super idee de cadou pentru iubitorii de animale

diverse

9 years ago

SIMPA: o super idee de cadou pentru iubitorii de animale

o artista foarte iubitoare de animale, Francesca Mosmea, a creat pernute cu chipul unor dragalasi pui de animal.

imaginile au devenit virale, le vedeti mai jos, dar doamna a mers cu un pas mai departe.

creeaza perne personalizate, ii trimiti fotografia animalutului si primesti pernuta.

o super simpatica idee de cadou.

pe Francesca Mosmea o puteti gasi aici

INOVATIE: imprimanta 3D care face mancare

diverse

9 years ago

INOVATIE: imprimanta 3D care face mancare

Cand eram mica era un serial SF, Arabella, cu o domnisoara printesa care avea un inel magic cu care implinea orice dorinta. In basmul asta mancarea se facea dintr-o gelatina care, cu ajutorul inelului, devenea mancarea de vis – cea mai gustoasa friptura sau cel mai rafinat aperitiv.

Realitatea bate deja filmul pentru ca niste baieti destepti au creat o imprimanta 3D cu care fac … mancare.

Iata cum arata un fel de mancare creat de Hod Lipson la Universitatea din Columbia.

Cercetatorii spun ca desi se afla la stadiul de prototip, aceasta imprimanta 3D va revolutiona modul in care preparam mancarea si va fi un obiect care se va gasi in bucatariile oamenilor langa cuptorul cu microunde sau prajitorul de paine.

Inventia domnilor de la universitatea din Columbia se afla in acest moment la stadiul in care cauta ingrediente care pot deveni flexibile la anumite temperaturi pentru a putea fi transformate in materia prima pentru imprimanta.

“Food printers are not meant to replace conventional cooking—they won’t solve all of our nutritional needs, nor cook everything we should eat,” says Lipson, a pioneering roboticist who works in the areas of artificial intelligence and digital manufacturing. “But they will produce an infinite variety of customized fresh, nutritional foods on demand, transforming digital recipes and basic ingredients supplied in frozen cartridges into healthy dishes that can supplement our daily intake. I think this is the missing link that will bring the benefits of personalized data-driven health to our kitchen tables—it’s the ‘killer app’ of 3D printing.”

astea sunt vorbele cercetatorului, Hod Lipson; puteti citi mai multe aici iar mai jos un filmulet despre cum functioneaza imprimanta care face mancare

Majestatea Sa Regina Ana, inregistrarile de la Europa Libera si muzica Regelui

diverse

9 years ago

Majestatea Sa Regina Ana, inregistrarile de la Europa Libera si muzica Regelui

Majestatea Sa Regina Ana a incetat astazi din viata. Avea 92 de ani.

Las aici, in spatiu public, cateva dintre amintirile sale din cartea Un razboi, un exil, o viata – Ana A Romaniei, aparuta la Editura Humanitas in 2000. E un fragment care arata, fara sa vorbeasca direct, grija acestei femei pentru barbatul ei, respectul, complicitatea si speranta care i-au tinut pe drumul lung si greu pe care l-au parcurs. Si intelepciunea unei femei incercate de viata.

N-am avut niciodata un pian in casele noastre. Si atunci, cum Regele iubea asa de mult muzica, am inceput sa colectionam discuri si sa le ascultam la un pick-up care trecerea drept foarte modern la vremea aceea. Incet incet am adunat o enorma colectie, iar azi nu mai avem loc unde sa le punem. Regele, in spiritul lui de ordine absoluta, a inregistrat fiecare disc pe banda magnetica, pentru ca muzica noastra sa reziste mai bine scurgerii timpului.

Fiindca a venit vorba de inregistrari, trebuie sa mentionez aici ca toate mesajele Regelui de la Radio Europa Libera, de-a lungul anilor, erau imprimate de mine pe banda magnetica intr-o camera in care copiii nu aveau voie sa intre pe parcursul operatiunii. Aceasta le dadea o stare de curiozitate cu totul exceptionala. “mama inregistranu-l pe tata”.

Era ceva aproape misterios, cu totul de neatins.

(…)

Dupa 1990, mesajele pe care Regele le-a trimi sau adus in fiecare an in tara au avut varianta lor “radio”, inregistrata tot de mine. A, fi putut, dupa 1990, sa apelam la un serviciu profesionist, dar noi am pastrat traditia atator ani de complicitate si speranta. pe amandoua le-am impartit impreuna cu multa incredere, sprijinindu-ne unul pe celalalt.

(…)

De fiecare data cand ne mutam intr-o casa noua, prima piesa pe care o ascultam era Poema lui Enescu. Aveam acesta lucrare pe un disc de 33 de turatii si ea “binecuvanta” mereu noul nostru camin.

iata si prefata pentru aceasta carte, scrisa de Rege.

Dumnezeu o sa o ocroteasca si dincolo pentru ca a fost o femeie foarte foarte speciala.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Author : Cristina Bazavan

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Castigatorii sunt: Alexandra Ivan, Elisabeta Vaciu, George, Roxana Gizunterman, Alexandra jantea, Elisabeta Visalom, Nicole Rotaru si Claudia Popescu.

Veti primi astazi un mail unde va trebui sa-mi raspundeti cu adresa unde sa va livram cartile

Va multumesc frumos tuturor pentru participare.

Autism, delfini și bucurie în Antalya. Și multe mulțumiri