Ben Franke e un fotograf newyorkez care are un proiect cu baietii aia care sar peste cladiri din alergare, un sport care mie imi da batai de inima pentru ca de cite ori vad imagini am sentimentul ca baietii aia o sa se lipeasca de un zid si nu o sa se mai ridice de acolo.
fotografiile sunt insa minunate pentru ca par un studiu pentru imponderabilitate
site-ul lui Ben Franke e aici, unde gasiti si alte fotografii din proiectul Parkour Motion.
“In order to feel comfortable among educated people, to be at home and happy with them, one must be cultured to a certain extent.”
Am primit un newsletter cu noutatile culturale si in el era acest fragment din scrisorile lui Cehov catre familie. Imi amintesc ca am citit cartea , in engleza, pe net, cind citeam biografia scriitorului meu preferat, din toate timpurile, Raymond Carver (lui Carver ii placea mult mult Cehov si era fascinat de cursul de tehnica de scris pe care-l urmase rusul). la vremea respectiva am pus primele trei reguli de mai jos pe blog, dar si alte citate din scrisorile lui Cehov (la link gasiti si unde poate fi citita cartea integral.)
intr-o zi in care oamenii se balacaresc la televizior cu interese meschine, e bine sa citim cele de mai jos
Cultured people must, in my opinion, satisfy the following conditions:
text de Noemi Revnic
In urma cu cateva seri am vazut filmul “Bernie”, cu Jack Black, Shirley MacLaine si Matthew McConaughey in rolurile principale.
In afara de jocul perfect al acestor actori, am savurat filmul (inspirat dupa un caz real) mai ales datorita personajelor secundare, multe, in marea lor majoritate doamne texane extrem de originale; majoritatea nu sunt actrite, dar superbe, toate trecute de 60 de ani.
Si atunci m-am gandit ca ar trebui sa existe o noua categorie la Oscar, premiul pentru cel mai bun director de casting al unui film. Castingul lui “Bernie” a fost impecabil, un adevarat regal. Daca vedeti filmul, sa urmariti jocul lui Kay McConaughey (mama lui Matthew, o fosta invatatoare). Este geniala.
Iata o scena din film cu distinsa doamna:
http://movieline.com/2012/03/13/exclusive-kay-mccabe-a-k-a-matthew-mcconaugheys-mom-has-tough-words-for-an-odd-couple-in-bernie/
Aici este un material interesant despre directori buni de casting in filme.
http://www.deadline.com/2012/12/oscars-the-role-of-casting-director/
Un weekend minunat va doresc, cinematografic si boem!
sursa foto: http://movieline.com
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
aveti un copil care seamana cam cu ce am invatat noi in copilarie ca era Domn Goe din schitele lui Caragiale?
daca da, hai cu el la teatru.
am de facut cadou 2 invitatii duble la spectacolul – premiera “D-l Goe, Vizita, Pedagog de scoala noua – Mofturi”, in regia lui Chris Simion si dedicat adultilor si copiilor de peste 8 ani. Miercuri, 30 ianuarie, de la ora 18.00, la sala Rapsodia a Teatrului Ion Creanga de pe Lipscani.
acum sa nu credeti ca le primiti chiar degeaba. povestiti o intimplare demna de Domn Goe a copilului vostru si intrati la tragerea la sorti. cistigatorul il stabilim marti seara.
succes
Text de Noemi Revnic
Am adunat pentru voi cateva specialitati de final de ianuarie.
La MNAC avem doua expozitii: “Passage to the Future: Art from a New Generation in Japan”, din 23 ianuarie si pana in 28 februarie.
Veti avea ocazia sa admirati 42 de lucrari ale unor artisti niponi reprezentativi pentru secolul 21. A doua expozitie este “Utopia/Dystopia” a artistilor Dorin Stefan si Augustin Ioan, iar curator este Ruxandra Balaci. Pana in 17 februarie. Veti descoperi o serie de artisti si arhitecti cu proiecte valoroase care nu au fost apreciate din pacate in “cetatea” Bucuresti. “Utopiile” lor merita omagiul vostru.
Celor care isi redecoreaza casa le recomand albumul cu interioare lansat de curand de revista Igloo. 13 proiecte de amenajare made in Romania.
La Anca Poterasu Gallery avem expozitia “Weavin Memory” a artistei finlandeze Eava Kukkonen, din 1 februarie si pana in 15 martie. (Strada Plantelor 56).
Iar la MTR avem expozitia de fotografie a lui Artan Korenica, “Nu ma privi de sus”, din 25 ianuarie si pana in 1 februarie. La Sala Acvariu.
Pentru pasionatele de shopping, va recomand colectia “IT Girl” a Mariei Marinescu, disponibila pe www.molecule-f.com.
Un weekend minunat!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
Cei mai multi o stiti drept doamna care a regizat doua dintre cele mai frumoase filme facute vreodata Frida si Across the Universe
ea este insa si o foarte talentata regizoare de teatru, opera si musical.
Julie Taymor se intoarce la teatru, in New York, dupa 2 ani de pauza cu un musical dupa Visul unei nopti de vara (Shakespeare, preferatul ei). premiera va fi in toamna cind se va si inaugura teatrul pentru care monteaza…
***
Julie Taymor a fost in Bucuresti acum 2 ani si am avut privilegiul sa o intilnesc. Pastrez amintirea unei femei cu un melange straniu de putere si fragilitate.
conversatia noastra de atunci s-a incheiat asa:
– Cind ati plins ultima data?
S-a uitat drept in ochii mei, incruntindu-se, nu a suparare ci a cercetare. Ochii ei pareau ca ma intreaba “de ce vrei sa stii asta?”, in schimb rostit altceva.
– Daca as fi fost un barbat regizor, m-ai mai fi intrebat asta?
– Da, intreb adesea asta.
N-a parut convinsa, dar a continuat…
– Am plins mult anul acesta. Cred ca femeile au acest avantaj de a plinge pentru ca e o forma de relaxare, de liniste.
– Imi puteti spune pentru ce?
A miscat capul catre dreapta, zimbind, si-am inteles ca nu.
***
Imi place Kevin Spacey. mult. e un actor cu capul pe umeri, foarte foarte talentat. si un manager minunat pentru teatrul Old Vic din londra.
Spacey se intoarce pe micile ecrane in citeva zile (in America, pt ca la noi va mai trece ceva vreme pina va cumpara cineva filmul) cu serialul House of cards in care e un politician dur si machiavelic.
mai jos trailerul, dar inainte de asta uitati-va putin la afis… cam frumos si puternic, desi foarte simplu
am avut orivilegiul sa-l vad pe Spacey in Richard III-lea in teatrul lui Old VIc. cum a fost, puteti citi aici
azi noapte a murit Dan Mihaescu.
nu l-am cunoscut decit prin povestile altora, in special ale lui Mihai Bendeac. stiu ca avea o carisma teribila, un umor care clocotea, ca a facut istorie in televiziune. si ca i-a marcat viata definitiv lui Mihai Bendeac.
anul trecut am facut un profil al lui Bendeac si, pentru da Dan Mihaescu insemna mult in viata lui Mihai, am dedicat un spatiu amplu prieteniei dintre ei…
fragmentul e mai jos. e singura forma prin care stiu sa arat ca-mi pare rau ca a murit: sa va fac citeva minute sa va ginditi la el
***
Era la „Mondenii”, cauta un scenarist cind l-a intilnit prima data, dar stia totul despre el si-l iubea de multa vreme: ii citise povestile in cartea cu Toma Caragiu. Mihaescu a scris celebrele cuplete cu „Sopirla” sau „Asa-i in tenis” si l-a legat de Caragiu o prietenie construita in zeci de ani de colaborari, o prietenie petceluita de un mesaj scris pe staniolul unui pachet de Dunhill: „Daca posteritatea se va întreba cine a fost cel mai iubit dintre prietenii mei, te rog sa fii amabil, sa arati hirtia aceasta. T.Caragiu”.
La prima intilnire, acasa la Mihaescu, au purtat o conversatie rece despre o posibila colaborare. Asta pina cind Bendeac a cerut, politicos, sa vada mesajul scris de Toma Caragiu si, desi era incredibil de emotionat, a avut nevoie de doar citeva secunde ca sa ridice glasul.
– Dar cum de tineti lucrul asta asa, intr-o carte oarecare?! E o chestie istorica. Se poate rataci oricind cartea! Puneti-o intr-o rama. Sau dati-o la un muzeu!
O saptamina mai tirziu cind Bendeac s-a intors ca sa inceapa colaborarea, autograful lui Toma Caragiu era intr-o rama, pe un perete.
E un schimb minunat intre ei pentru ca fiecare ii da celuilalt acces la o lume noua. Mihaescu ii spune povesti despre tineretile tumultuoase ale celor mai importanti autori de cuplete si ale actorilor anilor 60-70-80. Bendeac i-a facut lui Dan Mihaescu o rubrica pe blogul lui pentru ca generatia MTV sa-l cunoasca si, dincolo de colaborarea cu el, il ajuta oricind are ocazia. „In momentul asta, nenea Dan este exact pe acelasi palier emotional cu bunicii mei. Am o grija fata de el… Poate si prin prisma ca acea carte m-a determinat sa fac ceea ce fac, am simtit ca este de datoria mea ca eu sa-l ajut pe acest om.”
Coincidenta face ca acum, cind isi ia din nou cu totul viata in miini si porneste de la capat, sa se intoarca – la fel ca in adolescenta – la vremurile de demult ale teatrului si divertismentului romanesc: a primit de la Dan Mihaescu textele tuturor productiilor de televiziune la care acesta a lucrat, originalul cupletelor spuse de Toma Caragiu, Dem Radulescu. O comoara cu o valoare emotionala imensa pe care Mihai Bendeac o cerceteaza fila cu fila – dintr-un maldar imens – zi si noapte.
Se va incarca de acolo cu parte din energia pe care lumea i-o considera nebunie: intrasingenta fata de ceea ce inseamna a fi performer indiferent de virsta si va spune si mai patimas „showbiz-ul nu e azil de caritate. Nu ma intereseaza ce maninca oamenii din industrie daca nu-si fac treaba bine. Cel care plateste bilet ca sa ne vada e important.”
iubesc oamenii care isi folosesc notorietatea ca sa le faca bucurii nepretuite altora.
Christian Bale e unul dintre acestia.
agentul lui i-a spus ca un copil de 8 ani, Zack, din Seattle, crede ca poate sa invinga leucemia pentru ca e Batman. si ca pe pagina lui de facebook s-a pozat in costum Batman. ce-a facut Bale?
a cerut numarul de telefon al familiei copilului si l-a sunat in spital. va imaginati bucuria copilului? si cite zile o sa se gindeasca cum a vorbit el cu Batman la telefon, trecind mai usor peste tratamentul greu pe care-l face?
mintea umana e cel mai spectaculos si mai puternic lucru, iar oamenii care-i motiveaza pe altii sa-si depaseasca limitele, cred ca sunt ingerasi pe pamint. l-am iubit tare pe Bale pentru asta
mai jos conversatia cu pustiul – de aproape 10 min – adica n-a fost una de complezenta.
se aude greu asa ca iata citeva dintre lucrurile pe care Bale i le spune copilului
“I don’t know if you can hear it in my voice, but I wasn’t born in America. I was actually born in a country called England. A lot of people tell me that Seattle is a lot like England, because it’s kind of rainy.”
“The whole point of the movie is anybody can be Batman. Anybody can be as strong as that and help people and put good out into the world.”
“The evil Bane …even though he was not a good guy in the film, the man who played him is a very good guy. I’ll tell him…and the director as well. He loves to hear when I speak to someone who is a big fan of the movies. It makes us all so happy.”
de fiecare data cind vorbesc cu actori romani aud cum nu sunt ei chemati la castinguri, cum nu ii baga lumea in seama. intreb adesea “dar tu l-ai sunat pe regizor sa-i spui ce ai vrea sa dai o proba pt filmul lui?” si aud scincete “aa, mmm”
la casele mai mari, casele foarte mari, unde teoretic actorul primeste prin agentul lui multe propuneri de roluri (plus ca-i mai cauta si agentul) actorii fac si ei lobby pentru rolurile pe care si le doresc.
cum e bradley cooper care in ultima vreme trece de la comedioare la roluri tot mai serioase. profitind de nominalizarea lui la oscar si de interesul jurnalistilor pentru ce spune, Bradley a dat un interviu la BBC unde cel mai tare s-a concentrat sa povesteasca despre rolul pe care si-l doreste cel mai mult: Lance Armstrong – intr-un film inspirat de viata ciclistului.
cum americanii simt potentialul unei povesti, sunt deja in pregatire doua filme la hollywood despre viata lui Armstrong – de unul are grija JJ Abrams (domnul care a creat LOST), de altul Matt Damon.
Cooper si-a facut insa treaba, iar agentul lui de presa a scos imediat un montaj foto ca sa arate cit de mult seamana cei doi… asta ca sa intelegeti cam cum se lucreaza la altii:)
(pt traducere, ca -din comentariile pe FB – vad ca nu s-a inteles: aici e si o miscare f f smart de a te asocia cu un eveniment cu un mare impact media pt a obtine free press, intr-un context frumos. cum ziceam, asa se face la altii)
de ieri stiu o veste simpatica, utila pentru noi pt ca putem invata multe lucruri din ea.
povestea e asa.
in turneul ei mondial, Madonna a cintat piesa ei Vogue, iar pe ecranele de pe scena au rulat fotografii cu actori raposati, printre ei Marlon Brando.
fundatia care se ocupa de imaginea lui Marlon Brando post mortem a dat-o in judecata pe Madonna cerind drepturi de autor de 20.000 euro pentru fiecare spectacol in care a aparut chipul lui Brando.
cum versurile cintecului sunt “Greta Garbo, and Monroe / Deitrich and DiMaggio …”.. iar Madonna folosea in timpul show-ului imagini si cu Garbo si Monroe, a fost un prim proces cind reprezentatii acestora au obtinut cite 5000 de euro pentru fiecare concert in care le este folosita imaginea. daca va cistiga fundatia lui Marlon Brando, toti ceilalti vor primi si ei cite 20.000 de euro, ceea ce va face ca Vogue sa fie cel mai scump cintec de cintat din toata istoria.
***
dincolo de asta, ginditi-va cit de organizati sunt americanii in materie de drepturi de autor si cit de multe ne lipsesc in aceasta directie.
(acum, in acest context, nu mai stiu ce fotografie sa folosesc, ca sa fie cu drepturi de autor:) o fotografie de presa, oficiala)
in nebunia modei 3D – filme, televizoare etc – nici arta n-a iesit din linie. pictura, de exemplu.
e un artist japonez Shintaro Ohata care a realizat primele picturi 3D. cum sunt astea? un fel de instalatii intre pictura si sculptura.
personajul e sculptat, cu o parte din decor, iar restul e in spate pictat pe o pinza. mai multe din creatiile sale aici
expozitia lui Ohata mi-a adus aminte de David LaChapelle. am vazut acum 2 ani o expozitie a sa la Praga si am fost uimita sa constant ca inca din anii 90 el intuia tendinta 3D si o executa cum se pricepea la momentul acela: fotografiile lui erau prelucrate, colate pe cartoane in montaje 3d
(fotografiile sunt facute de mine, din expozitie, ma iertati pentru calitatea lor redusa)
cum face tarantino un nou film, cum ajunge pe copertele revistelor de nisa din toata lumea:)
ma rog, cind face spielberg un film, ajunge pe coperta time
n-am vazut inca django, saptamina asta vine rindul lui si al tuturor filmelor restante
am de daruit 3 dvd-uri cu unul dintre cele mai simpatice filme ale anului 2012, Despre oameni si melci.
intrati in tragerea la sorti pentru un dvd cu acest film daca spuneti o poveste amuzanta din vremurile de imediat dupa revolutie, anii 90
***
mai am un dvd cu acelasi film, cu totul si cu totul special, are autografele actorilor din rolurile principale: Andi Vasluianu, Dorel Visan si Monica Birladeanu. il primeste primul care face dovada unei donatii de cel putin 25 euro in contul unei asociatii umanitare.
puteti alege aceasta asociatie (Copii suflete sperante care stringe bani pentru un centru care sa-i ajute pe copiii cu deficiente neuro motorii) , pe care o promovezi gratie Mariei Coman de la Antena 3, sau puteti alege ce asociatie umanitara vreti voi.
succes
text de Noemi Revnic
Pana cand se vor dezlantui expozitiile multe, va recomand la inceput de an cateva noutati.
In primul rand, am aflat ca H&M a anuntat colaborarea cu tenismanul ceh Tomas Berdych. Acesta va superviza o intreaga colectie pentru iubitorii de tenis ce se va vinde in toate magazinele H&M din lume, si desigur, si in Romania.
O alta veste care m-a bucurat mult este despre designerul roman Andreea Badala, ale carei creatii Murmur pot fi achizitionate,in afara de atelierul sau si de site-ul meu de shopping preferat din Romania, Molecule-F, si de pe site-ul international Luisa via Roma. Asa ca acum va puteti muta linistite in alta tara.
Prietenii de la Club Electroputere va asteapta cu o noua expozitie din seria “Turul Romaniei in 7 zile” in spatiul din Biserica Enei nr.16, pana in data de 28 februarie.
Si daca ajungeti aici, traversati pana la Teatrul Odeon, unde puteti admira expozitia “Ipostaze urbane 3- Miscare”, pana in data de 15 februarie.
Daca se intampla sa va beti cafeaua la Carturesti Verona sau la Readers café, in ambele spatii cozy va puteti delecta cu cate o expozitie temporara.
Pe curand, sper, cu o prada mai bogata de ianuarie!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
am vazut azi noapte filmul care se numeste SINUCIDE-MA.
(nu m-a apucat nicio depresie, ca in marea majoritate a cazurilor, lucrurile pe care le citesc/vad/experimentez dincolo de zona mea de confort/interes fac parte din documentarea pentru un proiect)
m-am gindit mult daca sa scriu despre el, indirect invitindu-va sa-l vedeti.
are multe hibe, dar e facut cu profesionisti si arata o stare a unui anume grup de tineri.
asa ca mi-am zis ca nu e nimic de pierdut daca va uitati 40 de minute la acest film care ii are in distributie pe Dorotheea Petre, Vasile Calonfir, Magda Catone, Valentin Teodosiu, Oana Irina Dutu si Marius Bodochi (despre care tocmai am scris🙂 ) …
mi-ar fi placut sa-l cunosc inainte pe regizor – Jamil Hendi – (care e si scenaristul filmului) ca sa-i dau sa citeasca ceva . stiu, am aroganta sa cred ca l-as fi putut ajuta sa faca mai bine filmul asta. de fapt, sa-l scrie mai bine.
Clipul lui Cheloo de la piesa Unde se termina visele e cu imagini din acest film (e si in coloana sonora) si, pentru ca foloseste alta structura si ai alte asteptari cind il vezi, e mult mai bun decit filmul.
am mai spus ca-mi plac interviurile din seria “Momentelor insufletite de Silva Dark” – intr-o vreme in care internetul romanesc n-are foarte mult content original, interviurile astea sunt aur curat.
si pentru ca sunt postate online, ramin marturii pentru totdeauna despre viata unor oameni speciali.
azi am vazut un nou interviu, cu Marius Bodochi.
Nu l-am cunoscut niciodata pe domnul Bodochi , desi l-am vazut in multe spectacole/filme, dar dupa interviul asta – simtindu-l cum este ca om – mi-am dorit sa fac si eu un interviu cu dinsul.
Pentru mine domnul Bodochi e unul dintre actorii pe care regizorii l-au folosit mai mult pentru chipul lui special si nu i-au dat multe posibilitati ca sa-si exprime “interiorul”, asa ca de cele mai multe ori cind a avut o mica sansa sa arate energia care clocoteste pe dinauntru a facut-o cu toate resursele, uneori exagerind.
in plus, mai are in mintea mea – sa ma ierte pentru ce spun – imaginea “manhood”, a barbatiei, a spiritului macho. nu e nicio conotatie negativa in ce spun, are un chip si o exprimare foarte foarte “barbatoasa”, masculina.
dar l-am avut acum in interviul acesta in care vorbeste despre cum sa poti sa ai o viata linistita, despre prezent si cum tot ce ai facut ieri e “la revedere” si mi s-a parut foarte tare.
zice undeva ca e important sa nu te lasi molipsit si explica cum a invatat dinsul asta.
cam frumos.
am zis ca nu voi scrie niciodata pe blog cu INCREDIBIL, SOCANT, EXTRAORDINAR, dar daca va uitati la fotografiile fotografiile austriacului Andreas Franke o sa folositi macar unul dintre aceste cuvinte; incredibil.
Andreas e pasionat de viata subacvatica (ar face o echipa frumoasa cu domnul James Cameron) si cea mai recenta expozitie a lui uneste lumea decadenta din perioada Marie Antoinette cu lumea din strafundurile apelor.
n-a dus oamenii in strafundurile marilor, a suprapus imaginile. are o expozitie chiar acum in Barbados. aici mai multe fotografii si detalii despre proiectul lui
in epoca 2.0, accesul la culisele unei ceremonii precum Globurile de Aur se face via Twitter sau Facebook pentru ca protagonistii au relaxarea de a relata in direct detalii… picante.
iata citeva dintre reactiile de pe Twitter din noaptea care tocmai s-a incheiat.
I am off to the Golden Globes. I am sitting next to the pigeon from Amour.
Judd Apatow a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun serial de comedie, Girls
*
Congratulations to Ben Affleck for Golden Globe and bravo to Ben 4 thanking R troops overseas & those who sacrifice 4 our country each day
Ben Aflleck a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor
*
@_juliannemoore Congratulations beautiful!!
Julianne Moore a cistigat Globul de aur pentru cea mai buna actrita intr-un film de televiziune, Game Change
*
Quentin’s #GoldenGlobes speech may be my favorite thing he’s ever written.
Tarantino a cistigat Globul de aur pentru cel mai bun scenariu.
And for those who’ve asked, my date is Bob Sertner. He is my Executive Producer on #Mistresses. (My husband is Bradley Cooper’s date).
*
GG’s: You really can’t make fun of a show where Kirsten Wiig and Will Farrell already did the job for you, brilliantly.
cel mai emotionant moment al serii a generat si cele mai multe reactii ale celebritatilor din online: discursul lui Jodie Foster care a primit premiul pentru intreaga activitate.
“Normal is not something to aspire to, it’s something to get away from.” – Jodie Foster
Yep, the Jodi Foster speech got me. Well done Lady. RT @ve9ems:@kathygriffin are you crying?
jodie foster – rather amazing speech
Jodie Foster is an inspiration. Incredible speaker. So moving.
fuck yeah Jodie Foster your speech is amazing!!!
m-am gindit mult in ultimele zile – in mai multe contexte – la o carte scrisa de sotia lui Daniel Day Lewis, Rebecca Miller, Vietile secrete ale Pippei Lee.
am mai scris despre carte (da, stiu e si film, dar cartea e mult mai frumoasa), dar pentru ca Lewis a fost nominalizat din nou la Oscar si probabil ca va si cistiga, va arat ceva simpa:)
Daniel Day Lewis e unul dintre actorii care traiesc in lumea lui, dupa regulile lui. face film cind vrea el, cum vrea el si transformarile sale sunt uluitoare. se pregateste luni in sir (pentru Lincoln cu care e nominalizat acum s-a pregatit un an), sta singur intr-o cabana la munte si nu vorbeste cu nimeni, isi cauta personajul.
cum ziceam Lewis e insa casatorit, ba are si copii, iar toata nebunia lui artistica interfereaza cu viata de familie.
sotia – Rebecca Miller a facut niste reguli acasa: oriunde ar fi, pt orice personaj s-ar pregati , Daniel Day Lewis trebuie sa vorbeasca in week end cu cei doi fii ai lui la telefon. pare simplu, doar ca atunci cind invata un accent nou ca la Lincoln, Lewis nu iese din vocea si accentul pentru care se antreneaza si respecta regula sotiei, doar ca e in personaj 🙂
***
am facut un interviu acum ceva vreme cu Rebecca Miller fix cind lansa in romania cartea Vietile Secrete ale Pippei Lee, iata citeva dintre declaratiile ei de atunci pe tema mariajului – cu sotul ei, dar si in general.
„Nevestele ca Pippa Lee sunt din ce in ce mai rare. Mai intåi pentru ca femeile considera ca si cariera lor e importanta, si mai apoi pentru ca societatea actuala devalorizeaza foarte mult ceea ce am putea numi ‹‹treaba femeii››. Sa fii nevasta de artist nu este o profesie recunoscuta, dar aceste femei creeaza o intreaga lume in jurul unui barbat care altfel ar orbecai, ingrozit si nesigur intr-un birou ori studio rece si neprimitor. Munca acestor femei nu e apreciata. Femeile se uita la acest gen de nevasta si spun ‹‹dar nu face nimic toata ziua››. Nu e adevarat. Ele au in grija o lume intreaga. Am scris ceea ce stiu fara sa fie o autobiografie. |n felul acesta m-am protejat, scrierea e autentica dar nu imi expune viata. Dar stiu ca orice creatie buna e, intr-un fel, personala.”
„Nu exista o reteta pentru un bun mariaj, dar daca exista dragoste adevarata, ai vointa de a fi tolerant si un bun simt al umorului, ai o sansa sa razbati”
„Cred ca lucrul cel mai rau i se poate intåmpla unei femei intr-o casnicie este sa-i fie ruinata increderea in sine, sa ajunga sa nu mai aiba respect pentru propria persoana. E normal ca oamenii sa se schimbe de-a lungul vietii lor. Unii, cum e Pippa, traiesc vieti diferite de-a lungul existentei lor. Dar e normal ca un parinte sa simta ca viata copilului lui e mai importanta decåt a sa. {i uneori acest sentiment duce la eradicarea totala a propriei vieti.”