Category : culturale

andrei leonte2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

2 prieteni din finala X Factor de anul trecut

cum mai sunt doar citeva zile pina la finala X Factor si tot vad promo-uri cu ce va fi in show-ul care inchide sezonul 2, mi-am amintit de secventa asta.

2 prieteni in finala X Factor (prieteni de-ai mei, ei abia atunci s-au cunoscut; eu ii stiam separat dinainte si mi s-a parut minunat ca tocmai asa a fost imparteala duetelor in show) si un moment de maxima generozitate artistica din partea lui Tudor.

eram la New York anul trecut cind a fost finala X Factor si, dupa ce a fost cintecul asta in show, am primit zeci de mesaje de la prieteni: Leonte o sa cistige.

apoi, gasca de fete care a avut grija sa-i faca o campanie ca la carte pe net, m-a anuntat ca e cistigatorul.

nu stiu daca anul asta vor fi artisti care vor cinta cu finalistii, dar daca da, mi-ar placea sa aiba generozitatea lui Tudor Chirila – sa se gindeasca cum sa-l puna in valoare pe concurent.

stiu insa ca niciunul dintre concurentii de anul acesta nu are sustinerea lui Andrei Leonte – care a iesit din concurs cu aproape 30.000 de fani pe pagina lui de FB facuta in timpul show-ului. dar despre strategiile lor ( de anul trecut si de anul acesta) am sa scriu dupa show.

p.s. cu Andrei Leonte ma (re)vad duminica pentru ca-mi petrec toata ziua la Castel Films unde va fi finala XFactor Sezon 2, iar el va cinta in gala. am vazut si gala 2 (cred) impreuna, din gradene, cind mi-a povestit ceva care m-a surprins. “aplauzele ritmate ale spectatorilor din timpul cintecului, te incurca mult pe scena, pentru ca , cel mai adesea, nu sunt pe ritm”

2654
j-r-r-tolkienJRR Tolkien – un interviu rar

JRR Tolkien – un interviu rar

cum am suparat pe multa lume cind am zis ca filmul The Hobbit este o prostie (imi mentin afirmatia, chiar daca ma reneaga prietenii mei de sex masculin 🙂 ), m-am tot intrebat zilele astea (cind polemizam cu prietenii) ce ceva din copilaria lui Tolkien l-a facut sa scrie o asemenea poveste.

am gasit citeva interviuri cu Tolkien care a murit in 1973, dar si ceva care mi-a asezat in tabelul meu uman tipologia lui Tolkien: a crescut fara tata, intr-o tara care nu era a lui, cu o mama care – dupa moartea sotului – a trecut la catolicism si si-a prierdut sprijinul familiei (evrei) si care a murit, cind Tolkien era adolescent, de … epuizare.

‘I was brought up in considerable poverty but I was happy running about in that country. I took the idea of the hobbits from the village people and children. They rather despised me because my mother liked me to be pretty. I went about with long hair and a Little Lord Fauntleroy costume.

‘The hobbits are just what I should like to have been but never was – an entirely unmilitary people who always came up to scratch in a clinch.

Behind all this hobbit stuff lay a sense of insecurity. I always knew it would go – and it did.’

mai tirziu s-a casatorit cu o fata pe care a cunoscut-o la orfelinat.

iata ce spune jurnalistul care a facut primul interviu din viata lui Tolkien (n-are sens sa va atrag atentia asupra documentarii alora de la the guardian care au acest articol genial , din 1991 , cu domnul scriitor. autorul e John Ezard)

The interview, his first with a newspaper journalist, was a considerable kindness. When it was over, he asked me to go to the area and write a story which might start a campaign to save any shred that suburbia might have left of the village. I couldn’t – my then paper the Oxford Mail’s coverage area didn’t quite stretch to Birmingham.

Not that Tolkien complained. He befriended me, as he did several journalists and other young people in those final years before his death in 1973. He gloried in companionship. He was a shy but clubbable man of lightly-carried learning and huge relish – ‘every morning I wake up and think good, another 24 hours’ pipe-smoking,’ he would say.

In 1967 he sent me a carbon of his last story, Smith of Wootton Major: ‘An old man’s story filled with the presage of bereavement,’ as he put it. The opening sentence read: ‘There was a village once, not very long ago for those with long memories nor very far away for those with long legs.’ It was, unmistakably, his imaginative farewell to Sarehole.

intregul text aici. cadou de la mine pentru fanii Hobbit 🙂

si un mic interviu de la BBC

2819
amantfilme erotice de facut cadou

filme erotice de facut cadou

in fiecare an, in apropierea Sarbatorilor ma suna prietenii si ma intreaba ce filme/carti sa aleaga pentru cadouri.
urmeaza un dialog despre cum e destinatarul cadoului, ce activitati are, ce-i place in general in viata si-apoi fac recomandarea specializata

(stiti ca eu asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, am mai scris despre asta aici, cind v-am identificat pe fiecare dintre voi, cei pe care-i cunosc si si-au dorit asta, cu un film🙂 )

in dimineata asta m-a sunat un prieten care isi doreste sa-i dea drept cadou prietenei lui un film erotic (“dar sa nu fie pornoshag, din ala care pare arta”) si dupa ce i-am facut citeva recomandari, m-am gindit sa trec trei filme si aici.

nu se stie niciodata la ce va folosesc:)

Amatul lui Jean Jeacques Annaud

In the Mood for love, regia Wong Kar Wai (la asta domnii probabil ar protesta ca nu e erotic, dar… cel mai puternic organ sexual al omului e propria imaginatie:) )

Pillow book al lui Peter Greenaway

acum imi dau seama ca toate trei au o nota asiatica, dar in materie de rafinament sexual-vizual, asiaticii ii bat la fund pe europeni.

ce alte filme ati mai trece pe lista asta?

later edit: m-am intors ca sa mentionez si o capodopera ne-asiatica:)

Last tango in Paris al minunatului domn Bernardo Bertolucci, de cind nici nu ne nascusem inca, un film cu preaminunatul Marlon Brando pe care l-as fi luat oricind acasa (asa nebun cum era)

CristinaOtero_051top 10 artisti 2012 by MET

top 10 artisti 2012 by MET

ca in fiecare an blogul Muzeului Metropolitan din New York face un clasament al artistilor care au lasat lumea cu gura cascata in 2012.

iata trei dintre ei (cei care mi-au placut si mie, pentru ca nu imi plac toti din clasamentul lor)

Cristina Otero si portretele ei cu fructe

ron schmidt si fotografiile lui amuzante

si, preferatul meu absolut, pentru minimalism, nebunie si perseverenta Simon Beck (ceea ce vedeti mai jos e rezultat din pasi pe zapada si munceste cam o zi pentru fiecare fotografie)

intregul clasament aici

1704
carti superstitiicarti si superstitii

carti si superstitii

am o superstitie, de fiecare data cind imi schimb unul dintre carduri pentru ca expira, fac o donatie generoasa catre amazon ca sa cumpar carti de daruit. mi se pare ca asa incep cu dreptul cheltuiala banilor:)

azi am schimbat din nou un card:

niste multi mike sager, niste susan sontag, cele mai bune scrieri din reviste pe 2012 si cele mai bune piese de teatru pe 2010 – 2011. vor veni curind:)

2398
Tom-HanksCloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Cloud Atlas a pierdut o nominalizare la Oscar

Academia americana de film a anuntat lista scurta pentru nominalizarile la Oscar pentru make-up si hair stilism; ele sunt in ordine alfabetica:

“Hitchcock”
“The Hobbit: An Unexpected Journey”
“Les Misérables”
“Lincoln”
“Looper”
“Men in Black 3”
“Snow White and the Huntsman”

din aceste 7 nominalizari , membrii academiei care au in job description make-up si hair stil vor alege pe 10 ianuarie, dupa ce au vizionat cite 10 min din filmele de pe short list, cele 3 nominalizari finale.
***

dar, mi se pare o mare nedreptate ca nu au nominalizat si Cloud Atlas cu super transformarile lui Tom Hanks sau Halle Berry (de fapt toti cei 5 care au trecut prin 6 povesti diferite sunt genial transformati).

1481
music_is_the_drugartistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

artistii si stirile cu cistigurile de Craciun & Revelion

au inceput sa apara stirile despre cit vor cistiga diversi artisti (in special oameni de muzica) de Craciun si de Revelion.

apar cu o periodicitate clara, de la an la an, la fel ca stirile cu aglomeratiile din alimentara, de Craciun si Paste. dar niciodata nu vedem dincolo de primul rind al informatiei.

***

telespectatorul care are viata lui – cu leafa lunara in limita unui salariu mediu pe economie – afla ca se poate cistiga intre 30.000 si 50.000 de euro intr-o noapte; cea de Revelion.

se uita la stire, i se pare o suma imensa – cit un apartament – si vede niste fete care, ma iertati, dau din fund – danseaza adica. ceva trival, nu?

uite cum oamenii fac multi bani din nimic.

***

nu vad insa stiri sau reportaje despre efortul imens pe care-l fac oamenii astia pentru banii despre care vorbim.

stiu ca o sa spuneti “pentru banii astia, as alerga si eu intr-o noapte in multe locuri”, dar gresiti teribil; n-ati putea face asta, cum n-ati putea ca dupa 3 concerte si alte 3 ore (minim) petrecute pe drum intre concerte, sa apareti la al 4-lea concert ca si cum atunci ati inceput seara: fresh, cu zimbetul pe buze, gata sa dati toata energia voastra in minutele urmatoare (amintiti-va, tocmai ati facut asta acum o ora).

cum nu vad stiri sau reportaje despre singuratatea acestor artisti – n-au amintiri legate de masa de Craciun in familie, n-au amintiri legate de Revelioane cu prietenii. si de cele mai multe ori, pentru ca ei muncesc cind prietenii se distreaza, intr-un fel natural se face selectia: nu mai au nici prieteni in afara celor din trupa/managementul lor.

nimeni nu ne vorbeste la stiri despre tristetile oamenilor care ne distreaza.

daca am povesti despre asta (daca si ei ar vrea sa vorbesca despre asta), le-am aprecia mai mult efortul. si-am sti ca banii aia sunt meritati.

asa telespectatorii ar descoperi ca, de fapt, stirea nu e in suma pe care o cistiga artistii intr-o noapte, ci in pretul pe care-l platesc pentru asta.

later edit: din suma cistigata aproximativ 1/4 ramine la artist, restul merge la manager, impresar, trupa, dansatori.

fb musicmuzici – de dimineata

muzici – de dimineata

mi-am inceput ziua citind un interviu in NY Times cu Tori Amos si cu un fragment f simpatic despre relatia mama fiica.

Nurture. Be supportive. You don’t have to agree with everything but you don’t need to be the harsh critic with those that you love.” I can see how the young girls really get hurt when their moms are critical, or vice versa when they’re overly critical of their moms. It can be so painful. Tash has quite a sense of humor and she’ll say to me, “What do you think you’re walking out of this hotel in?” And I’ll say, “It’s comfortable.” And she’ll say, “No soccer mom is walking out of this hotel room. You’ll be called Tori Anus.” It’s kind of funny that I have a daughter who understands.

intregul interviu aici

***

pentru ca mintea functioneaza straniu, dupa ce am citit interviul, am cautat pe youtube sa reascult un cintec al revalei lui Tory, Kate Bush

 

dupa care am deschis facebook care in dreapta paginii mele imi recomanda pagini de muzica. uitati-va ce muzici imi recomanda:)))

pe bune? eu m-am trezit in muzici suave, Facebook ce are cu mine?

altfel, baietii astia suparati ar putea sa scoata niste Ebook-uri cu versurile cintecelor lor si pentru cei ca mine care prefera sa inteleaga ce au cintat, decit sa-i auda cit sunt de suparati:) ma iertati.

1740
Concert UNICEF Hard Rock CafeVunk, Smiley si Lucia intr-un concert care nu trebuie ratat

Vunk, Smiley si Lucia intr-un concert care nu trebuie ratat

Luni 17 decembrie la Hard Rock cafe va fi un concert cu un lineup special: Lucia, Smiley si Vunk.

spectacolul incepe de la ora 20.30 si sunt sigura ca merita vazut , ca merita cu virf si indesat banii pe bilet. dar de data aceasta va fi cu invitatie contra o DONATIE catre copiii invizibili pe care UNICEF vrea sa-i scoata la lumina.

***

nu stiti cum e sa fii un copil invizibil; n-are nimic de-a face cu Harry Potter si mantia vrajita; realitatea e mai dura decit va ginditi.

acum 2 ani intr-o deplasare cu UNICEF-ul undeva in dobrogea, intr-un sat de rromi turci fetitele voiau sa -mi capteze atentia, roiau in jurul meu. am inceput sa le intreb cum le cheama si dupa citeva nume am ajuns la o fetita bruneta cu ochii verzi si migdalati care nu zicea nimic.

– si pe tine?

fetita se uita la mine si ridica din umeri.

– nu intelege romana?, am intrebat celelalte fete stiind ca erau si vorbitori de turca printre noi.

-nu, nu. ea nu are nume. ii spunem fetita., a raspuns una dintre prietenele ei.

– pai si la scoala? cum ii spuneti?

– n-are acte doamna, nu merge la scoala. au adus-o aici parintii ei si sta la o matusa. nu stie nici cind e ziua ei de nastere.

***

FETITA e unul dintre copiii invizibili; exista dar nu apare in nicio hirtie oficiala, n-are dreptul la asistenta medicala, n-are dreptul la scoala. e victima perfecta pentru sclavie sexuala pentru ca n-o poate revendica nimeni.

ca ea sunt multi alti copii in romania, pentru ei cinta Lucia, Smiley si Vunk luni la Hard Rock Cafe, iar donatia pe care o faceti la intrare poate insemna identitatea recuperata a unui copil.

ne vedem acolo.

1948
truman showmi-ar placea sa vedeti…

mi-ar placea sa vedeti…

am fost prea obosita sa adorm azi noapte si m-am uitat pina pe la 4 la televizor, asa ca m-am trezit cu un gind: mi-ar placea ( si cred ca ne-ar face bine) sa (re)vedem filmul acesta

in 2001 am fost la studiourile Universal din LA; in turul pe care-l faci ca turist treci si pe linga peretele mare care apare in finalul filmului. cu o jumatate de an inainte vazusem filmul si, trecind pe linga peretele ala care in realitate e cam cit un bloc cu 10-12 etaje si doua scari, m-am simtit si mai mica decit sunt. si-am avut un acut sentiment ca tot ceea ce am vazut in film va fi realitate curind.

astazi e deja o realitate.

What if you didn´t know, … until now ?

*
We accept the reality of the world with which we are presented.

2145
hobbit-martin-freeman-dwarvesHobbit, o mare mare plictiseala

Hobbit, o mare mare plictiseala

Dragi fani ai povestilor cu Hobbiti, imi cer scuze pentru ca va voi demitiza eroii.

Cum imi cer scuze ca am ocupat un loc la premiera filmului Hobbit, in loc sa fi fost generoasa si sa las pe cineva care s-ar fi si bucurat de film. Am mers pentru ca am crezut ca vad versiunea cu 48 de frame/sec ( dublu fata de standard) si voiam sa inteleg unde a ajuns tehnica.

Abia de vineri insa va fi aceasta versiune.

Premiera a fost la IMAX , impecabil organizata – aveau chiar si un bufet cu prajiturici la tema; dar filmul asta n-a fost pt mine.

***

Hobbit e un film cu barbati urlatori si rigiietori care spun replici timpite in sir organizat. Prima femeie apare dupa 95 de minute, un elf care cinta la harpa in “ultima casa in care se mai primeste binetze” (or so), dupa aia apare si Cate Blachett mai fashionable ca oricind pe post de sefa elfa.

dupa 20 de minute de uitat (imaginea e impecabila, actorii joaca bine – Ian McKellen e genial si-are o palarie delicioasa:)  ) imi imaginam cam cit de mult au ris actorii cind se vedeau mascariti in felul acela pe platourile de filmare si spuneau replicile acelea timpite.

dupa o ora inca nu incepuse actiunea. care actiune cind a inceput a fost o alergare si o batalie cu orcile, penibila rau rau.

Thorin e personificarea perfecta a barbatului caruia trebuie sa-i agati o oglinda de git sa se mai priveasca din cind in cind ca sa-si aminteasca de ce se iubeste atit de tare – e cel mai frumos, e cel mai destept, cel mai curajos.

***

da, am prins glumele si trimiterile la lumea moderna – snobaria hobbitului Bilbo si prostia celorlalti, precum si replicile cu “lucrurile marunte ale oamenilor obisnuiti ne dau forta sa mergem mai departe”, dar la fel de bine stiu ca actorul ala care se da drept pusti inocent are 41 de ani, ca toate mascarile cu vrajitorii sunt lungite la nesfirsit in cadre care puteau sa dispara la montaj, dar au ramas pentru ca avem de acoperit 9 ore de film. (mai vin 2 de Hobbiti la anul)

eu m-am oprit dupa 2 ore (din 166 min cit are primul episod), ingrozitor de plictisitoare – pentru mine.

***

daca sunteti fani Hobbit macar duceti-va la IMAX sau intr-o sala care va difuza in 48 de frame pe secunda ca sa va uitati la cum e filmat pentru ca imaginile sunt impecabile.

***

altfel, nu pot sa nu ma intreb: ce latura a personalitatii barbatilor atinge prostia asta de poveste de are atit de multi fani?

stiu o sa ma injurati. imi cer scuze inca o data ca am ocupat un loc in sala de cinematograf. degeaba.

02Bucur_set Ride along_motorDragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Dragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Il stiti pe Dragos Bucur; l-ati vazut in Boogie, Hirtia va fi albastra, Politist adjectiv, il mai vedeti pe ecrane chiar acum in Ho ho Ho O loterie de familie si in Caii sunt verzi pe pereti.

dar o sa-l vedeti in si mai multe filme.

dragos tocmai a terminat de filmat in Atlanta, Ride Along, un film de actiune produs de studiourile Universal unde i-a avut colegi pe Ice Cube, John Leguizamo, Bruce McGill si Kevin Hart.

ca sa fiu sigura ca intelegeti despre ce e vorba, iata fotografiile celor despre care vorbim:)

ice Cube

 

John Leguizamo

Bruce McGill

 

kevin hart

 

***

Dragos Bucur incepe sa aiba o cariera internationala pentru ca acesta nu este singurul lui rol intr-un film important. Anul trecut l-ati putut vedea (pe unde ati apucat) in The Way Back al lui Peter Weir ( Truman Show), dar si in mega productia britanica de televiziune Titanic , un serial difuzat in anglia la aniversarea a 100 de ani de la lansarea la apa/scufundarea Titanicului.

in comunicarea pe care publicistul sau din Ro, Anca Romanescu a trimis-o ca sa anunte noua colaborare la Hollywood sunt si citeva declaratii ale lui Dragos despre cum a fost sa lucreze pentru o mega productie de la Hollywood, pe teritoriu american.

iata doua dintre raspunsurile care mi se par f f simpatice:)


“Americanii iau foarte în serios siguranţa pe set. Există un anume protocol care trebuie respectat indiferent de cîte ori ai mai făcut asta sau de cît de mare vedetă eşti. În prima zi am fost împreună cu John Leguizamo şi Ice Cube la un poligon de tragere şi am fost instruiţi de doi traineri, unul pentru condiţiile de tragere de pe set, celălalt pentru tragerea efectivă, cu gloanţe adevărate, din poligon.

Pe platou, nimeni nu are voie să îndrepte arma spre cineva, nici măcar replicile din cauciuc. Armurierul aduce actorului arma încărcată înainte de a se da “Motor!”, îi spune cîte gloanţe are pe ţeavă şi imediat după “Stop!”, actorul trebuie să rămînă pe loc cu arma îndreptată spre pămînt pînă vine cineva să i-o ia.Toată lumea are dopuri de urechi cînd se trage şi sînt semne peste tot că vor fi focuri de armă…”

(…)

“Audiţia pentru rolul ăsta s-a făcut prin ceea ce ei numesc self-tape. Adică actorul este propus de agentul său (în cazul meu, agenţia Conway van Gelder, din Londra). Ulterior, el se filmează singur şi trimite proba prin intermediul unor site-uri specializate de casting. În cazul meu, mi-a dat replica Andrei Mateiu (actorul principal din “O lună în Thailanda”) şi am filmat-o asistaţi de Dorian Boguţă… pot să spun că ne-am amuzat copios şi am improvizat toţi 3 pe indicaţiile din text.

Cînd am ajuns în Atlanta am aflat că accentul exotic a contribuit foarte mult la alegerea mea. Pronunția de est-european mă făcea deodată mai potrivit decît ceilalţi actori americani care dăduseră proba pînă atunci. În plus, personajul meu are o secventă destul de grea pe motocicletă, aşa că era obligatoriu ca actorul să aibă carnet şi să știe să alerge puţin pe motor. Norocul meu că Dana (Dana Nălbaru, soţia lui Dragoş – n.red.) a adus ca zestre o Honda Shadow şi de şapte ani îmi petrec verile pe motocicletă.”


Bravo Dragos!

foto cu Dragost Bucur:  arhiva personala a actorului (de pe platourile de filmare de la Raid Along)

2593
crina semciuc 1 napasta foto adi bulboacao Napasta la TNB

o Napasta la TNB

vineri seara la TNB intr-o sala noua care se va numi Multimedia se repeta Napasta in regia lui Radu Afrim, cu Crina Semciuc, Mihai Calin, Marius Manole si Emilian Oprea, plus 8 tineri ale caror personaje care nu apar in textul original, dar a caror prezenta are foarte mult sens in noua interpretare.

ma rog, daca n-ai fi stiut ca se lucreaza la Napasta, nimic din ce era pe scena – decoruri, costume, look-ul actorilor – nu te-ar fi dus cu gindul la asta. un living elegant al unei case de oameni instariti, rochii  foarte feminine, sexy chiar, pentru Anca.

cind au inceput insa actorii sa vorbeasca si-au ramas in vorbele scrise de Caragiale, am realizat in citeva clipe cit de actual poate sa fie textul daca il citeste regizoral un om destept. e atit de actual incit si Andreea Esca isi gaseste rolul ei in piesa, intr-o secventa cheie.

***

am vazut repetitiile primelor 3 scene si, pentru ca mai e putin timp pina la avanpremiera cu public – vinerea aceasta, era multa tensiune in sala. Radu a renuntat in primele clipe de repetitii la o scena cu care ar fi trebuit sa inceapa spectacolul, iar dezamagirea actorilor s-a vazut in perseverenta cu care cautau solutii tehnice.

“nu va iesi bine, nu riscam. am renuntat definitiv la ea, gata, eu sunt regizorul”, a incheiat discutia Afrim.

Crina venea dupa 2 zile in care nu repetase si incerca sa prinda din zbor lucrurile care se schimbasera intre timp. Vazuti de la distanta – a lucrat mai intii alaturi de Mihai Calin, apoi alaturi de Marius Manole – baietii erau mult mai relaxati in text, in sensul constientizarii ca  deocamdata fixeaza lucrurile tehnice, in timp ce Crina isi traia fiecare bucatica de cuvint foarte concentrata.

cind vor fi gata cu partile tehnice – era o repetitie cu o parte din costume si apareau tot felul de situatii : crinolina unei rochii nu intra intr-un anume spatiu – , cind vor parcurge textul fara nicio oprire ca sa poata sa ramina in starea personajului lor, Crina va hipnotiza audienta. nu o sa va puteti lua ochii de la ea.

mi-a placut mult seriozitatea ei de la repetitii ( e un rol principal la Teatrul National din Bucuresti, adica o presiune imensa), cum mi-a placut ca baietii o ajutau din gesturi sau priviri.

***

daca e sa glumesc, piesa asta va fi o napasta pentru teatrul national, in sala aia sunt maxim 150 de locuri care se vor vinde ca piinea calda, iar spectatorii vor fi mereu suparati ca nu gasesc bilete.

in plus e amuzanta reactia celor din teatru care nu inteleg cum un text in patru personaje care se joaca (in conformitate cu indicatiile autorului) la o masa, a ajuns sa aiba asa multi oameni in distributie si sa aiba un decor super modern si sofisticat. dar asta e marca lui Afrim si o sa fiti f f incintati de reinterpretarea textului.

abia astept sa-l vad in varianta finala; ce-am vazut la repetitii era sexy, provocator, amuzant, foarte puternic vizual, evident foarte modern si, da, avea si o secventa – chiar doua – de dans 🙂 plus Luiza Zan, live, in scena!

vineri, simbata si duminica sunt avanpremiere cu public, dar intrarea e doar pe baza de invitatii. pina la sfirsitul anului vor fi insa 2 spectacole cu public, deci veti putea sa va bucurati de piesa.

sigur sigur sigur o sa va placa foarte tare.

iata-o pe Crina intr-un moment emotionant din primele secvente ale spectacolului.

foto Adi Bulboaca

2433
Voltaj1despre problemele din trupa Voltaj

despre problemele din trupa Voltaj

citesc in presa ca vineri a fost ultimul concert cu Voltaj in formula pe care o stiam cu totii si ca Bobby Stoica a parasit trupa, fiind inlocuit cu Adrian Cristescu.

unii spun ca Voltaj se va pierde odata cu aceasta plecare, pentru ca Bobby era, in opinia lor, creierul trupei.

eu nu cred asta.

am avut onoarea si bucuria de a lucra cu Voltaj acum ceva ani pentru 2 proiecte (pe copertele Best Of-ului din 2003 se afla interviuri cu membrii trupei facute de mine) si i-am vazut la lucru. cum i-am vazut, pe vremea cind administram brandul Europa FM, si din perspectiva muzicienilor care fac business. pentru mine, oamenii care impingeau formatia in fata, care se luptau pentru viitorul ei, erau Gabi Constantin si Calin Goia.

si sunt sigura ca o sa mearga mai departe.

imi dau seama ca e greu sa tii pasul cu vremurile, sa gasesti o cale ca sa fii pe placul pustilor cind tu inaintezi in virsta si tii la directia ta muzicala, dar sunt sigura ca vom tot auzi de Voltaj.

nu cred ca nu va place “lumea e a mea”, single-ul Voltaj aflat acum in difuzare.

multa bafta baieti!

2725
Bruno Mars - FB promoBruno Mars exclusiv in Zonga

Bruno Mars exclusiv in Zonga

mi-am tot promis sa scriu despre cum in Zonga – cea mai mare colectie de muzica online de romania – este in avanpremiera in exclusivitate pt steaming online noul album Bruno Mars, “Unorthodox Jukebox”.

miine albumul se lanseaza oficial in toata lumea, dar daca esti fana si esti foarte curioasa sa stii care sunt cintecele din album le poti asculta aici.

*

eu folosesc acest prilej ca sa remarc cum se fac business-urile la scara mare, poate invata si ai nostri ceva din asta.

dupa ce casa de discuri a lui Bruno Mars a agreat ca Zonga sa detina in exclusivitate pentru o saptamina inainte de lansare , dreptul de a pune in steaming online piesele de pe album, pe pagina de facebook a artistului a aparut un mesaj personalizat – in romana – pentru fanii lui romani.

vorbim de o pagina de facebook cu peste 28 de milioane de fani, dintre care probabil citeva zeci de mii (poate sute de mii) romani. iar managementul artistului a decis ca e bine sa existe un mesaj in romana.

mesajul il gasiti aici, impreuna cu multele comentarii amuzante ale romanilor socati ca exista vorbe in limba lor pe pagina lui Bruno Mars.

dincolo de distractia romanilor, intimplarea vorbeste despre profesionalism si atentie la detalii intr-o meserie in care esti deja sus. foarte sus.

2077
Al-Pacino-cropped-608x390Al Pacino la Gerald Schoenfeld Theater

Al Pacino la Gerald Schoenfeld Theater

text de Sorana Savu

Pacino urcă pe scenă în “Glengarry Glen Ross” în New York și mai puteți să-l prindeți la Gerald Schoenfeld Theatre până în februarie. Dacă luați biletele acum. Sau, mai sigur, acum două luni. Pacino reia rolul interpretat de Jack Lemon în adaptarea cinematografică a piesei lui David Mamet din 1983. Și, din octombrie, de când au avut loc primele reprezentații, face valuri în rândul publicului și al presei. După cum era de așteptat.

Dacă la Londra, la Viena sau la Paris ajungem cu toții mai repede și mai ușor atunci când ne dorim cu tot dinadinsul să vedem un monstru sacru pe scenă, pentru mine cel puțin, trebuie să se întâmple ceva cu totul ieșit din comun ca să trec Oceanul. Al Pacino pe scenă se califică în categoria “cu totul ieșit din comun”.

O să vă povestesc că am aflat despre piesă la începutul verii și că, de atunci, am mărit semnificativ traficul pe site-ul Gerald Schoenfeld Theatre, în așteptarea datei la care biletele se puneau în vânzare. În fond, și asta ține de experiența generală – faptul că trăiești bucurându-te anticipat de un spectacol senzațional, cu luni de zile înainte ca el să aibă loc.

Pe măsură ce data spectacolului se apropia, emoțiile creșteau – ok, am așteptat atât, am comentat atât în avans ce urmează să se întâmple, dacă n-o să-mi placă? De altfel, la întoarcere, așa au fost și întrebările din partea prietenilor – cum a fost Pacino? Așa cum ne așteptăm sau…?

Dar, chiar înainte de ridicarea cortinei, am trecut printr-o altă experiență dintr-o altă dimensiune, la care nu mă așteptam câtuși de puțin. Ajunși punctuali la fața locului, într-o sală de teatru cochetă și micuță, am rămas mută să o văd așezându-se în fața mea, la două rânduri, pe Glenn Close. Iar, câteva minute mai târziu, lângă ea, pe Rose Byrne. Apoi, în altă zonă a sălii – Ellen Burstyn, dar deja depășisem șocul. Și, în rândul al doilea (o fi fost, n-o fi fost el, nu voi ști niciodată cu siguranță), cred că l-am zărit pe Steven Spielberg.

Comparativ cu el însuși, Pacino a fost minunat – dacă ați ridicat din sprâncene la ultimele lui filme (mai puțin “The Merchant of Venice”), vă dau dreptate, dar pe scenă, în rolul lui Shelly Levene, maestrul și-a dozat perfect discursul și a dominat partitura fără efort. Și, culmea, n-a fost deloc teatral – dacă vreți, mi-a amintit de zilele bune, când ieșea cu Johnny Depp pe stradă în “Donnie Brasco”.

Comparativ cu ecranizarea, deși Mamet nu e Shakespeare, cast-ul de la Gerald Schoenfeld a reușit, cu Pacino în frunte, să dea o altă lectură piesei. Dacă Lemon era un ratat foarte emoțional și empatic, Pacino e un cabotin perfect, ceva de genul – “ți-e milă, ți-am luat banii”. Dacă Ricky Roma din film (Alec Baldwin într-o anticipare caustică a rolului din “30Rock”) era agresiv și virulent până la dezumanizare, cel din piesă (Bobby Cannavale) înlocuiește spiritul belicos irlandez cu cel Italian (tot belicos, dar mai gregar și, parcă, mai uman). Nu mă acuzați, vă rog, de ethnic profiling, că suntem acasă, nu suntem la New York.

L-am aplaudat, subiectivă, foarte tare, pe Richard Schiff (Toby din “West Wing”), într-un rol umil, pe care dacă-l dramatizezi prea tare riști să-l gafezi. Și m-a ținut în scaun toată zbaterea unor oameni care, într-o situație la fel de împuțită ca asta pe care o parcurgem acum, nu reușesc decât să se îmbete cu apă rece și să se afunde și mai tare fiecare în abisul lui, cu toate că, la nivel declarativ, toți par să știe exact ce au de făcut ca să “se scoată”.

Energia scenei e magnetică, deși e o energie a deznădejdii, care te face să te cutremuri și să-i mulțumești sorții că ai cu ce plăti ipoteca. Abia la final, când aplauzele și ovațiile răsplătesc, 30 de secunde, efortul actorilor, constați că Pacino e cel mai scund din toată distribuția. “Larger than life” e o expresie care s-a inventat și pentru el.

Mergeți să-l vedeți până în februarie. Amintirea unei asemenea seri de teatru rămâne cu voi tot restul vieții.


*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

3058
monocle-december-2012“housing for creatives”

“housing for creatives”

e un articol in numarul de decembrie al revistei Monocle care se numeste Theatre of life – Munich.

e povestea unei initiative a primariei  din Munchen care impreuna cu o fundatie are in grija mai multi creativi pensionari: actori, scenografi, regizori , jurnalisti – job-uri care se fac in general ca freelancer.

ideea de baza este ca domnii si doamnele in cauza , ajunsi la 70 de ani, pot plati chiriile caselor lor din ce in ce mai greu, dar pentru ca au facut ceva pentru comunitatea din Munchen, primaria ii ajuta.

printre “chiriasi” o actrita de 79 de ani , Eva Reigl, alta de 70 de ani, Waki Meier, altul de 74 de ani Bukhard Gaffron.

 

ca sa poti intra in programul fundatiei trebuie sa aplici cu un CV care sa faca dovada ca ai ajutat Munchen-ul cu proiectele tale de-a lungul timpului. sunt acceptati intre 5 si 10 noi chiriasi in fiecare an si sa nu va imaginati ca oamenii acestia sunt resemnati, batrini si neputinciosi.

una dintre doamne a venit in noua ei casa cu bicicleta pe care o foloseste cind se duce la piata, alta cu sevaletul.

***

scriu despre proiect pentru ca mi-ar placea tare mult sa se intimple si la noi in tara asa ceva. in casele vechi in care nu mai sta nimeni sa se organizeze cu sprijinul primariilor “case pentru creativi”, case in care sa stea fara sa mai plateasca chirie oamenii care au facut ceva pt comunitate.

in proiectul nemtilor fiecare casa este autonoma, primaria acopera cheltuielile cu chiria si intretinerea, dar restul de bani necesari traiului sunt obtinuti prin munca si activitati culturale de fiecare casa , fiecare avind un manager.

***

cind am sa am bani multi, am sa fac asa ceva, o sa vedeti voi.

 

3889
music_is_the_drugBacovia ar fi fost rapper daca ar fi trait astazi

Bacovia ar fi fost rapper daca ar fi trait astazi

Duminica trecuta, in timp ce eram la X Factor, prietena mea Elena Prodan m-a convins sa primesc un CD cu un album al lui Cheloo.

zic m-a convins pt ca atunci cind m-a intrebat daca nu vreau un album, am raspuns prompt “nu”, gindindu-ma ca e mai bine sa -l dea cuiva care iubeste muzica aceasta. mi-a zis ca are mai multe (Elena s-a plimbat cu echipa X factor in auditii,Cheloo i-a dat atunci albumele) si pentru ca nu-i faceam paguba, a fost primit.

albumul “Cel care uraste” e inca in tzipla in geanta. mi-a fost foarte folositor cind imi scriam textele pt radio pe un servetel, miercuri, in aeroport, la cluj. a fost suportul perfect.

*

stiu insa toate versurile din Cel care uraste.:)

*

pentru ca n-am cultura muzicala de a intelege hip hop-ul, mi se intimpla fix ca la opera: mi se astupa urechile si nu inteleg nimic din ce se cinta de fapt, asa ca prefer sa dau muzica la o parte si sa citesc versurile.
ceea ce am si executat cu albumul lui Cheloo, Cel care uraste.

preferatele mele (n-as fi zis ca pot avea versuri preferate din rap:) ) sunt din “unde se termina visele”

Traieste-ti visul daca n-ai curaj sa traiesti
Ca un copil batran dependent de povesti.

mi se par geniale, merg direct la esenta cu ceea ce eu numesc “viata prin procura”.

si-mi mai plac versurile de la piesa care da titlul albumului, desi sunt atit de dure incit m-a durut stomacul cind le-am citit.

ceva soft din aceste versuri ca sa nu va indispun 🙂 “A sti inseamna a-ti chinui sufletul/ Cu buna stiinta.”

***

de la lecturarea versurilor acestea am dezvoltat o teorie care ma amuza.

e superficiala, stiu:)

daca dai la o parte muzica din hiphop ramine poezie contemporana – cu rima sau in vers alb -, poezie care vorbeste despre o generatie.

daca facem un efort si-i aducem pe marii poeti ai romaniei in zilele noastre si ne gindim cam cu ce muzici ar putea fi asociati, imi rezulta cam asa.

bacovia ar fi fost rapper: multe semnificatii in putine cuvinte, totul gri, cu mici urme de speranta daca esti foarte foarte optimist si vrei sa vezi asta:)

ion barbu ar fi bifat si el la rap-ul greu si suparat, pe care-l deslusesti dupa lecturi intense.

minulescu ar fi fost un fel de Guess Who sau CRBL pentru ca e mai light 🙂

nu stiu cam ce ar fi fost arghezi, eminescu sau cosbuc.

sigur, nichita stanescu ar fi cintat rock, british rock, ca vunk:)

***

sa ne distram putin zic, spre disperarea profesorilor de romana care ne-au invatat ca aia de prin carti sunt sfinti si sa nu care cumva sa facem misto de ei.

poetii romani de demult (ignorati-l pe paunescu va rog) ce muzici ar fi cintat astazi?

4389

ce film ti-a placut cel mai mult in 2012?

vine sfirsitul anului si incep clasamentele, asa ca as vrea sa stiu care e filmul care v-a placut cel mai mult anul asta. puteti sa spuneti un film sau mai multe (pina in 5 )

poate descopar filme pe care nu le-am vazut.

preferatele mele din 2012. filmele sunt numite aleatoriu, nu reprezinta un clasament. la link sunt parerile mele despre ele de la vremea vizionarii.

– shame

to rome with love

intouchables

dupa dealuri

oslo 31 august


 

later edit:

am vazut si a separation. mi-a placut f f mult. f mult.

 

 

Designers-Drive-IN6 decembrie si un targ de neratat

6 decembrie si un targ de neratat

text de Noemi Revnic

6 decembrie este una dintre zilele din an in care ma simt foarte bine. In primul rand este una dintre cele mai frumoase zile de iarna, in care vine Mos Nicolae ca sa umple pantofii si cizmele cu cadouri si in al doilea rand este si ziua mea, cand ma suna prietenii ca sa imi ureze multi ani iar surprizele cele mai mari le primesc de la oameni cu care nu am mai vorbit de multa vreme si isi amintesc de aceasta zi. Ma rog, aici si Facebook-ul s-a transformat intr-un adevarat birou de evidenta a populatiei, dar e distractiv.

Astazi am schimbat prefixul, am intrat in “Clubul 40” si pot spune ca ma simt tare bine. Ma gandeam aseara ce as fi schimbat in viata mea pana acum. Nu sunt multe. Daca as fi avut 10 ani si mintea de acum, nu as mai fi fost atat de obraznica cu bunicul meu matern, unul dintre cei mai fantastici oameni. Daca as fi avut 20 de ani si mintea de acum, as fi dat la Psihologie in locul Facultatii de Drept. In rest, nu as schimba nimic din viata mea si sper sa am parte de acum inainte de multe intamplari frumoase si sa cunosc oameni minunati, asa cum s-a intamplat si pana in prezent.

Va doresc un final de saptamana excelent si nu ratati DESIGNER’S DRIVE-IN POP-UP STORE #1 din mansarda de la Antipa Café, din 7 si pana in 9 decembrie, unde puteti cumpara colectii speciale de Craciun realizate de designerii romani 109 / ADELINA IVAN / CARLA SZABO / CARMEN SECAREANU / CORINA VLADESCU / CRISTIAN SAMFIRA / IRINA MARINESCU / LADY MAGPIE / LIGIA’S ACCESORIES / MURMUR. Locuri de parcare sunt multe, magazinul efemer este deschis intre 11:00-20:00 si cu siguranta ca ne vom intalni acolo. Aici gasiti si mai multe detalii.

 

 

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

Va pup pe toti si pe foarte curand!

 

1631

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!