Category : culturale

Cineva-cu-care-sa-fugi-de-acasa-Noemi-Revnic-si-Marius-Concitabook cover tee

book cover tee

tricouri cu reinterpretari ale copertei cartii tale preferate – asta e book cover tee, un concept creat si realizat de Noemi Revnic pentru blogul ei Placerile lui Noe, in colaborare cu 109.

au si-au reinterpretat cartea preferata pe tricouri eroiiromanieichic (Cristina Pop si Lili Misaila, alaturi de Carla Szabo care a creat coperta cartii lor preferate); Ioana Ulmeanu & Robert Ratiu; Valeria Moldovan (mama Marinei de la 109); Ovidiu Buta, Razvan Firea si Marius Concita & Noemi.

cineva cu care sa fugi de acasa – Noemi Revnic & Marius Concita

portretul lui dorian gray – razvan firea

Accidentul – Ioana Ulmeanu & Robert Ratiu

Orlando – Ovidiu Buta

Dama de pica – Valeria Moldovan

Middlesex – eroii romaniei chic

pe Placerile lui Noe aflati si povestile din spatele fiecarei alegeri, iar tricourile le puteti cumpara din librariile Anthony Frost, Bastilia si Carturesti.

stiu, acum va ginditi cam cum ati ilustra coperta cartii voastre preferate…

1787
Loredanacele mai tari concerte ale verii in acest week end

cele mai tari concerte ale verii in acest week end

in week endul acesta sunt cele mai tari concerte ale verii si ar fi bine sa stiti de ele: simbata Jesie J pe plaja H2O din Mamaia la Orange Summer Party, iar duminica Concertul Europa FM pe plaja dintre Venus si Saturn (da, fix acolo unde cu o zi inainte de Liberty Parade).

adica pe cea mai mare scena de spectacole din romania cinta 5 dintre cei mai mari artisti pe care-i avem la muzici: Loredana, Directia 5, Horia Brenciu, Holograf si Stefan Banica Jr.

daca sunteti pe litoral, credeti-ma pe cuvint, concertul Europa FM e ceva foarte special. au fost multi ani in care am participat la organizarea unor concerte similare (insa mai mici ca amploare) si stiu ca experienta e una care nu seamana cu niciun alt spectacol.

toti acesti artisti sunt prieteni cu Europa FM de atit de multi ani (bine, sunt prieteni cu George Zafiu, mai exact si prin el cu restul lumii) incit totul iti da sentimentul unei cintari in familie pentru niste prieteni . doar ca “familia” are 10-20.000 de oameni, iar energia care face traseul scena-public si retur este incredibila.

deci, daca sunteti la mare in acest week end, de la ora 20.00 pe plaja dintre Venus si Saturn, ne vedem la concertul Europa FM. sunt curioasa care vor fi reactiile voastre dupa aceea.

p.s. eu merg si la Jessie J simbata, poate ne vedem acolo:)

2859
afis final AKFresh de expozitii

Fresh de expozitii

text de Noemi Revnic

Astazi scriu despre trei expozitii la care mi-am propus sa ajung in urmatoarele saptamani.

Prima va fi vernisata la MTR: “Ada Kaleh. Insula din suflet”, din 3 si pana in 19 august, in Sala Foaier. Expozitia face parte dintr-un proiect AFCN si va fi itinerata mai apoi la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta (14 – 28 septembrie) si la
Muzeul Regiunii Portilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin (9 – 31octombrie). Abia astept sa vad imagini vechi surprinse pe aceasta insula fermecatoare care a disparut in apele Dunarii la inceputul anilor ’70, imediat dupa incheierea lucrarilor la Hidrocentrala Portile de Fier I.

Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu verniseaza expozitia “Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion”. Curatorul este o fosta colega din perioada Tabu, Catalina Bolozan si sunt foarte mandra de ea. Artistii din display sunt britanicii Julie Cockburn, Alexandra March, Kazuya Tsuji si Luke Twigger. Expozitia poate fi vizitata din 27 iulie si pana in 24 august, de marti pana duminica, intre orele 10:00 si 18:00.

Din nou in Bucuresti, la Readers Cafe avem frappe-uri cu menta si expozitia
“Retro Vibes” a Biancai Antonia Popescu. Pentru pasionatii culturii anilor ’70 va fi o adevarata incantare sa admire lucrari inspirate de Rolling Stones, Pink Floyd, Led Zeppelin si de filmele cult din aceasta perioada in care mi-ar fi placut sa am 20 de ani. Apoi va recomand o mica incursiune la Baneasa Shopping City, incepand cu 27 iulie, pentru a admira si cumpara creatiile din Pop-Up Shop-ul PATZAIKIN: piese reinterpretate ale tinutelor delegatiei olimpice romanesti, semnate de acest brand minimalist si perfect.


Un weekend minunat si pe foarte curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1519
sunshine boysSunshine Boys la Savoy Theatre

Sunshine Boys la Savoy Theatre

text de Sorana Savu

Voiam sa va trimit cu mare caldura la teatru, la Londra, la Savoy, sa vedeti “Sunshine Boys”, dar saptamana asta stagiunea se incheie… Pentru ce va mai fi, gasiti sugestii si bilete aici

Pentru ce a fost… ei bine a fost prima oara dupa 40 de ani cand domnul Danny de Vito a urcat pe scena unui teatru. Motiv suficient sa dau navala pe net si sa-mi cumpar bilete la Savoy. Acum vreo patru luni. Piesa, “Sunshine Boys”, ii apartine lui Neil Simon si a mai avut o versiune “de aur” cu Walter Matthau in rolul principal. DeVito nu are amaraciunea sau sarcasmul intunecat al lui Matthau, dar poate fi morocanos la modul acela simpatic, de hobbit.

Partenerul lui este Richard Griffiths, un englez sadea, fortat de scenariu sa vorbeasca americana. Il stiti din rolul parintelui adoptiv al lui Harry Potter – bietul om are lipici la rolurile negative, si asta de multa vreme. In tandem cu Danny DeVito, arata fix cum imi imaginam eu cand eram copil ca trebuie sa fie Pat si Patachon. Cam aceleasi proportii, dar cu o diferenta uluitoare de inaltime.

In ciuda ei, DeVito e cel care umple scena, invariabil, cu o energie si un dinamism molipsitor, cu un umor care, desi se doreste caustic, sfarseste inevitabil prin a fi adorabil si exasperant. E ca un pisoi care are senzatia ca, daca si-a zbirlit blana pe spinare si a inceput sa te scuipe, are impresia ca n-o sa-l mai iei in brate si o sa te temi de el. Cum ziceam, adorabil.

Am tot avut ocazia in ultima vreme sa vad actori de film revenind pe scena si am descoperit in ei o naturalete si o verva lipsita de stridente si de manierisme declamative care mi-au reconstituit placerea de a merge la teatru, de a descoperi emotia creatiei live. De cele mai multe ori, ai revelatia asta prin comparatie – vezi personaje care iti capteaza atentia si interesul cumva firesc, si altele care nu par sa iasa din paginile scenariului, care isi numara inca pasii pe scena pana la punctul marcat din care trebuie sa rosteasca monologul – sau replica.

Si aici a fost la fel – si ma mira asta foarte tare, pentru ca, in mod normal, regizorul sau producatorul ar trebui sa fie atenti tocmai la asta – la compatibilitatea celor de pe scena, la modul in care isi comunica, la modul in care inteleg ca trebuie sa defineasca pentru noi, cei din sala, spatiul dramatic. In speta, Adam Levy, care are unul dintre rolurile importante ale piesei, Ben Silverman, e cel care a facut praf magia pentru mine. Si e destul de complicat sa apreciezi jocul a doi actori minunati, incercand permanent sa faci abstractie de al treilea personaj care canta fals.

Stagiunea s-a terminat – din pacate. Dar intalnirea live cu DeVito, neasteptata pentru toata lumea dupa o asa pauza de patru decenii, a fost din nou unul dintre acele evenimente pe care le pui in clasorul tau virtual si pe care le vizitezi cand ti-e dor sau ti-e rau sau ti-e lehamite.

***

Sorana Savu este specialist in Comunicare, senior partner Premium Communication.

1785
akramkhan_verticalroadAkram Khan Dance Company in deschiderea JO 2012

Akram Khan Dance Company in deschiderea JO 2012

unul dintre cei mai minunati dansatori ai lumii, Akram Khan, a postat pe twitter asta. “Akram Khan Company : The first Opening Ceremony dress rehearsal is about to start… Are you ready to catch the completed show on TV in just 4 days?” asta inseamna ca va fi in show-ul ceremoniei de deschidere cu compania lui de dans.

uraaaaaaaaa.

iata-l, ca sa stiti cine e, desi am scris despre el de zeci de ori. sunt sigura ca va face un spectacol super emotionant.

1390
Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meuCarte de vacanta

Carte de vacanta

Pentru cei care se pregatesc de vacanta, va recomand o carte minunata: “Clubul de film. Lectii de viata pentru fiul meu”, a canadianului David Gilmour. Este genul acela de carte pe care ar trebui sa o citeasca toti parintii cu copii adolescenti, care are un ton optimist de la primele pagini si pana la final. Totodata este un alt fel de de “glosar” al filmelor pe care trebuie sa le vizionam de-a lungul vietii.

Nu o sa va povestesc foarte mult, va las pe voi sa savurati fiecare pagina, subiectul este cat se poate de simplu: atunci cand fiul de 16 ani al lui Gilmour se hotaraste sa abandoneze scoala, tatal sau ii accepta decizia cu conditia de a viziona impreuna de trei ori pe saptamana filme cult. Interesant a fost cand m-am intalnit in carte cu filme pe care le-am vazut si mi-au adus aminte de diverse perioade din viata mea (cand au fost vizionate in copilarie, adolescenta sau in anii recenti). Cartea a aparut in Romania la Editura Humanitas si o gasiti in toate librariile. Lectura placuta si vacante frumoase!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1795
220px-Mdna-standard-edition-coverWhat’s your story with Madonna?

What’s your story with Madonna?

text de Sorana Savu

Este una dintre cele mai hulite si comentate vedete de pe planeta. Si una dintre cele mai iubite, normal. Si mai longevive. Si mai controversate. Un monument de ambitie, vointa, o dovada vie ca poti intoarce lumea dupa cum doresti, daca iti doresti suficient de mult. Nu e nici cea mai buna cantareata, nici cea mai buna dansatoare. Cum zice ea “e cea mai buna dansatoare dintre cantarete si cea mai buna cantareata dintre dansatoare”.

Toata lumea are istorii cu Madonna. Mai jos sunt cateva momente din istoria mea.

Acum patru ani, cand am mers la primul ei (adica al meu) concert live, argumentul suprem pe care mi l-am dat ca sa ma urc in avion si sa platesc o gramada de bani pe bilete pe piata deschisa a fost ca s-ar putea sa fie ultimul ei turneu. La “Confessions on a dance floor”, Madonna avea 48 de ani. Ma gandeam ca se va retrage.

Inainte de acel concert am zambit toata ziua fara alt motiv. Se materializa unul dintre visele mele mari din copilarie – adica din vremea cand ne uitam la videoclipuri pe VHS-uri chinuite, inregistrate la a saptea mana. Cand invatasem pe de rost coregrafia concertului de la Detroit (primul) si transcrisesem textele cantecelor ca exercitiu de engleza. “Gonna dress you up in my love…”

Imi amintesc si acum ce m-am certat cu ai mei ca am calcat pragul ambasadei SUA, in 1987, pentru un asemenea motiv frivol, dar eu voiam sa vad Ciao Italia!, iar la Ambasada erau niste custi mititele de vizionare in care puteai urmari productiile decadente ale televiziunii capitaliste. Cum ar fi, de exemplu, concertele Madonnei. Nu mai spun ca pe vremea aceea, daca erai vazut ca treci pragul ambasadei, riscai sa ti se intample lucruri. Tentatia de a vedea un concert al ei, indecent pentru anii aceia, intr-o inregistrare decenta, era mult prea mare.

In 2008, cand baiatul de la concierge mi-a dat biletele care ajunsesera pe adresa hotelului din Londra si fusesera tinute in safe, mi-a zambit si el complice “hmmm, aveti bilete la Madonna in seara asta…” A ramas pana in ziua de azi cel mai tare show pe care l-am vazut.

Am prins-o si intr-o seara in care era in forma vocala buna (Madonna nu face playback, cu riscul de a se umple de Doamne’ajuta! din partea celor care tin sa sublinieze si acum cat de prost canta – de parca nu ne-am fi asumat asta cu totii, si ea, si fanii ei…). A fost ireal, obositor sa privesti show-ul, nu ma gandesc cat de obositor e sa-l pui in scena seara de seara. Am facut poze proaste, cu un aparat de unica folosinta (pe vremea aia n-aveai voie cu dslr-uri la concerte) si una dintre poze sta de atunci la mine pe birou.

_____

Marti seara, in Hyde Park, am stat sapte ore in picioare, printre zeci de mii de fani care aveau oriunde intre 10 si 60 de ani. Alaturi de mine, o mama si o fiica imbracate identic, in stilul anilor ’80, provocator (ca sa nu zicem vulgar) dar self confident, pe care Madonna l-a lansat. In spatele meu, o pustioaica de 10 ani, urcata in spinarea tatalui, canta cat o tinea gura “Open your heart”, un cantec de dinainte de nasterea ei. Discutiile dintre spectatori – pe parcursul a 7 ore ajungi deja la detalii – porneau invariabil de la “where’re you from? South Africa, Scotland, Romania, Poland” si ajungeau la “what’s your story with Madonna?”

Show-ul a avut fix doua ore – timp in care Madonna n-a schitat un zambet. Interactiunea cu sala – limitata. Momentul de strip tease pe care, dupa bere si cartofi prajiti cu ketchup il anticipau toti englezii, n-a fost sa fie. Cu fiul ei Rocco aparand de doua ori pe scena, o data alaturi de echipa de dansatori, la ce v-ati fi asteptat exact?

Dansatorii – uimitori, ca de fiecare data. Ei se schimba de la un turneu la altul – ea, nu. Scenariul intregului spectacol, surprinzator si grandios. Greu de urmarit, de-a dreptul. Tobosari suspendati, dansatori cu umeri dislocati, proiectii video spectaculoase, cadelnite imense, skyline-uri aiuritoare, costume complexe, machiaj perfect. Si o cadenta fantastica, precisa si molipsitoare, care te facea sa fredonezi si cele mai tampite refrene (cele de pe ultimul album, recunosc).

La 52 de ani, Madonna e de neoprit. Daca pragul de 50 de ani n-a insemnat mare lucru pentru ea, nu stiu care anume va insemna. Uitati-va doar la inregistrarile cu “Celebration”, piesa care incheie doua ore de spectacol, vedeti cum se misca o femeie care ar putea avea nepoti si o sa intelegeti ce vreau sa zic.

Astea fiind spuse, sunt multe, foarte multe resentimente in ultimul album al Madonnei. Si in penultimul, si in cel de dinainte. Pacat, pentru ca ea a demonstrat tot ce avea de demonstrat, si inca ceva pe deasupra.

Madonna e un comandant de osti. Nascuta fix fara obiectul muncii (voce) si-a urnit vointa de fier in a crea un context perfect in jurul unei deficiente, o poveste densa si aiuritoare in jurul unor cantece simplute, o masinarie de marketing si business solida si consecventa, o persona provocatoare dar la a carei libertate si incredere de sine aspira, probabil, in secret, multa lume. Madonna nu mai are, de multa vreme, nimic de demonstrat, si totusi demonstreaza.

So, what’s your story with Madonna?

Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

2631
cartibun simt

bun simt

astazi la lansarea cartii Concert in memoria unui inger, Eric Emmanuel Schmitt ( ed Humanitas) a fost o secventa teribila.

la masa celor care vorbeau – Radu Paraschivescu – in fata, in primul rind – Antoaneta Ralian. amindoi geniali in ale anglisticii, amindoi cu carti minunate traduse sau/si scrise , amindoi cu un umor teribil…

si eu pe acolo, vorbitor la lansare mai degraba umil cititor decit orice altceva…

cind ne-am dus la masa prezidiului, dl Paraschivescu nu stia cum sa se aseze ca sa stea stavila soarelui care-mi batea in ochi si dupa citeva replici schimbate mi-a zis “putem sa te tutuim?”
dupa ce eu am raspuns, desigur, afirmativ (era o onoare pentru mine sa ma tutuiesc cu dinsul), a rasuflat usurat ca si cum il eliberez de chinul de a ma auzi cum ii vorbesc cu dvs… un gest de super modestie.

dna Ralian era surprinsa ca nu o sun, desi am nr dinsei de telefon.

“mi-e rusine, sa nu va deranjez”

“vai, dar de ce sa-ti fie rusine. nu va inteleg, uite zilele trecute am sunat-o pe o juranlista de la timisoara care a scris un text frumos despre mine, sa-i multumesc. si cind am auzit-o la telefon cit era de emotionata ca vorbeste cu mine, m-am emotionat si eu. dar sa stii ca eu sunt un om simplu, obisnuit, poti sa ma suni cind vrei”

“doamna, dvs credeti ca sunteti un om obisnuit pentru ca traiti in fiecare zi cu dvs, noi stim ca nu sunteti un om obisnuit si de asta ne emotionam”

***

jumatate din literatura internationala de limba engleza tradusa la noi a trecut prin mina doamnei Ralian, iar dinsa se minuneaza ca oamenii se emotioneaza cind o aud la telefon, sunindu-i sa le multumeasca pentru un text.

sa cititi cartea Toamna Decanei, convorbiri cu Antoaneta Ralian. poate ca nu e intimplator ca cel care o intervieveaza pe dna Ralian e dl Paraschivescu

1599
moonlight-breakfast_(1)Shout – Moonlight Breakfast

Shout – Moonlight Breakfast

ascultati cintecelul asta. nu suna deloc deloc romanesc. stiam ca trupa asta a fost promovata guerrilla si ca a sustinut concert live la ei in studio, dar pina azi noapte nu am ascultat-o (ma iertati)

voiam sa scriu astazi despre Moonlight Breakfast, pentru ca isi lanseaza albumul (primul lor album) cu un concert special pentru care va puteti lua invitatii de pe pagina de facebook Orange, ca sa-mi arat sustinerea pentru o trupa noua care e diferita. am tot aminat pentru ca nu-i ascultasem si voiam sa scriu pe bune, nu povesti.

aseara insa, in timp ce scriam la un reportaj, am ascultat pe repeat aceasta melodie. mi se pare minunata si cred ca in seara asta va fi un concert foarte special.

zic sa mergem. ascultati cintecelui si dupa aceea sunt sigura ca veti dori sa va luati invitatii de aici

1952
adelino alvesgeometrie

geometrie

cum inca nu  m-am urnit sa scriu/vorbesc, prefer sa va arat fotografii

2049
relatii - pasqualerelatii

relatii

sunt intr-o faza ca atunci cind m-am apucat sa invat limbajul mimico gestual. as vrea sa ma exprim prin orice altceva decit cuvinte, ca sa fie liniste.

relatii…

1836
concert in memoria unui ingerSchmitt: Concert in memoria unui inger

Schmitt: Concert in memoria unui inger

Eric Emmanuel Schmitt si-a facut un obicei in a transcrie la sfirsitul fiecarei carti insemnarile de jurnal din perioada in care a scris cartea… materialul e aur curat pentru cei pasionati de tehnici de scris, pentru cei care vor sa inteleaga cum gindeste un scriitor in dreptul personajelor sale si ce-l framinta sau il inspira in timp ce a creat povestirile pe care tocmai le-ai citit.

insemnarile acestea sunt ca un pod intre lumea din carte si lumea reala… o iesire eleganta, lina, din imaginar catre lumea in care ne platim facturile.

in cea mai recenta carte a lui Schmitt – Concert in memoria unui inger ( Ed Humanitas, se va lansa joi la libraria Kretzulescu de la ora 19) am descoperit un fragment care analizeaza /teoretizeaza o polemica pe care o are cu sine legata de “roman vs nuvela”,  fragment care pare scris ca sa vedem altfel  vremurile pe care le traim; noi romanii, aia care punem pe facebook poze cu “neam saturat de voi” sau aia care ii injuram pe oricare altii care au o parere diferita de a noastra. parere politica, desigur.

(…) am cazut in capcana polemicii: gindirea binara.

Gindesc aidoma celor carora le reprosez ca gindesc rau: opun, impart la doi, il valorizez pe unul impotriva celuilalt. Ce prostie! A gindi inseamna sa accepti complexitatea; ori polemica nu gindeste, reduce complexul la doi.

iata si alte fragmente din insemnarile lui Schmitt.

****

Consider ca arta scriitorului, asemenea artei desenatorului, consta in a face alegeri: sa creeze un cadru just, sa determine momentul cel mai semnificativ, sa spuna multe in cuvinte putine.

***

Prin scurtimea ei, nuvela este pe acelasi plan cu muzica ssau cu teatrul: o arta a timpului. Durata lecturii – asemenea celei in care se asculta o bucata muzicala ori se vizioneaza un spectacol de teatru – este reglementata de autor.

Scurtimea face lectura captivanta.

***

A reduce o povestire la esential, a evita intimplarile inutile, a contrage o descriere printr-o sugestie, a degresa scriitura, a exclude orice complezenta din partea autorului asta presupune timp. Ore de analiza si de critica.

***

O carte incepe sa traiasca atunci cind scriitorul ei a terminat-o.

Incepind din aceasta seara, nu mai sunt autor. De acum inainte, autorii ei vor fi cititorii…

Voltaire spunea ca cele mai bune carti sunt scrise pe jumatate de imaginatia cititorului.

Subscriu acestui gind al sau, dar in sinea mea simt mereu dorinta sa adaug: numai daca cititorul este talentat…

*

Precizare: nu sunt deloc stingherit daca cititorul are mai mult talent decit mine. Dimpotriva…

****

Ne vedem joi la Libraria Kretzulescu de la ora 19.00, voi fi acolo ca sa va povestesc despre aceasta carte si  despre de ce imi place mie Schmitt, si omul si scriitorul. Ma onoreaza ca m-au invitat sa vorbesc alaturi de Denisa Comanescu si Radu Paraschivescu. Va fi si o lectura a citorva fragmente din carte realizata de doamna Dana Dogaru.

P.S. cartea – care contine 4 povestiri – e minunata. e despre libertate, despre raul care salajduieste tovaras cu binele din noi, despre cit si cum vrem sa ne schimbam. zilele viitoare scriu mai pe larg despre ea.

3035
dirtydancingTop filme de vacanta si o cinemateca de vara

Top filme de vacanta si o cinemateca de vara

Text de Noemi Revnic

Inspirata de cinemateca de vara de la The Place Concept Store, cu filme clasice vizionate de clientele magazinului & prieteni, am alcatuit un top al filmelor preferate pe care am de gand sa le revad in aceasta vara.

1.       “Dirty dancing”

2.       “Vacanta la Roma”

3.       “Plaja”

4.       “Some like it Hot”

5.       “Jurnalul unui bautor de rom”

6.       “Vicki, Cristina, Barcelona”

7.       “Midnight in Paris”

8.       “Sideways”

9.       “A good year”

10.   “Fun in Acapulco”.

Daca aveti chef sa revedeti filme mai vechi, cinemateca de vara de la The Place va asteapta maine seara, de la 19:00 cu “Grease” si sambata, 14 iulie, de la orele 11:00 (matineu), cu “Sunset Boulevard”.

Pe curand si va doresc o vara cinematografica!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2263
teatrul_globe_la_bucuresti_f2c226012  iulie – Piata George Enescu 19.30

12 iulie – Piata George Enescu 19.30

miine la ora 19,30 poate mergeti in piata George Enescu ( in fata ateneului).

teatrul Globe – ala in care au fost montate acum multe sute de ani pt prima data piesele lui Shakespeare – are o a doua reprezentatie in strada cu “Cum va place”

daca n-ati vazut niciodata teatru britanic live, trebuie sa mergeti. au o tehnica actoriceasca foarte diferita de a noastra.

va fi o experienta f interesanta. intrarea e libera.

1626
keanuin august mult keanu reeves la tv:)

in august mult keanu reeves la tv:)

uitati-va la aceste fotografii din tineretea lui keanu reeves

si una mai de la batrinete ca sa vedeti ca nu s-a dus pe o panta gresita:)

ei bine, toata luna august canalul MGM prezinta in fiecare marti cite un film cu Keanu Reeves de pe la inceputurile carierei lui, adica filme ca Dragoste si moarte in Idaho, Pseudo-calatoria lui Bill si Ted.

martea, la MGM. sa nu ziceti ca n-ati stiut.

1645
bestfest1BESTFEST-ul lui Mako

BESTFEST-ul lui Mako

text de ANCA MACOVICIUC

B’ESTFEST 2012 a fost un balci de succes. De la parcul de distractii, cinematograful in aer liber (care arata foarte bine), scenele si costurile dedicate reprezentatiilor muzicale de diferite genuri, la Bungee Jumping, sarituri pe elastic sau cu bicicleta, corturi de adapostit danasatorii energici sau obositii de canicula, targul de haine si bijuterii, zona dedicata alimentarii ghiozdanului, eventul a adus lume felurita si experiente diverse. Dar mai are de rezolvat destule pana sa devina un super festival muzical in Europa. In primul rand sa nu mai faca proba de sunet pe scena de langa cea pe care are loc un concert…

Vama Veche s-a mutat pe islazul de la Tunari, Controlul si hipsterimea au fost ca acasa, rockerii si-au campat universul la scena Jagermeister, iar restul lumii a pendulat peste tot si a cedat in final pe iarba.

La niciunul din concertele din acest an, cu exceptia celor sustinute de Pulp, Suie Paparude, Subcarpati, Selah Sue, Royksopp, Caro Emerald, Dope DOD, poate si cateva momente la Garbage, n-a fost loc de vibratie. Ca peste tot, cei obisnuiti cu turismul concertistic au blamat neofitii care nu stiu sa se comporte, iar curiosii s-au distrat pe seama fanilor.

B’ESTFESTul meu a fost un balci de senzatii. Pentru ca am fost cu o parte din gasca simpatica de la TIFF, pentru ca m-am intalnit cu lume faina (ca in fiecare an, revad aici cunostinte, fosti colegi de munca, fosti vecini sau fosti colegi de facultate ori amici de peste tot de prin tara), pentru ca am avut ocazia sa vad live trupe care imi plac (in special Royksopp care-s niste senzationali), sa ma bucur de succesul unor trupe care canta in romana de rup si stiu sa relationeze cu publicul (Subcarpati si Suie).

Da, sunt o norocoasa – n-am trait experienta cozilor infernale, a aglomeratiei din autobuz, si nu m-am enervat prea tare din cauza preturilor la mancare (ca mi-a fost bine cu Bacania Veche) sau la bauturi (ca apa era juma’ de jeton), dar mi-as fi dorit sa vad ceva din spiritul de gasca de alta data (probabil asta mai functioneaza in primele randuri, printre fanii care nu se cunosc intre ei, dar leaga o super prietenie muzicala). Una peste alta, imi pormit ca la anul merg la sala inainte de B’ESTFEST sa am mai multa energie:)

***
Anca Mako – este prezentatoarea si producatoarea matinalului Radio21, face parte din echipa TIFF Romania

1531
intouchables-491342lcel mai frumos film de anul acesta: Intouchables

cel mai frumos film de anul acesta: Intouchables

toata perioada in care am documentat articolul despre Mihai Bendeac, m-am gindit la filmul asta. actorul care -l joaca pe Dress are un parcurs profesional asemanator cu al lui, plus calea pe care o urmeaza filmul – prietenia dintre doi barbati din doua lumi diferite – putea fi o solutie pentru structura textului. Bendeac e f bun prieten cu Dan Mihaescu si m-am invirtit mult pe linga informatiile despre prietenia lor, asa ca era usor sa imi amintesc de film.

am renuntat la idee cind am gasit un alt unghi (voi scrie zilele astea un making of pt acel articol), dar tot simteam nevoia sa revad filmul.

***
pentru cei care studiaza structuri pentru texte, tehnici de scris, dar si pentru cei care vor sa se bucure sa rida sau , pe alocuri, sa se emotioneze, filmul asta, Intouchable, e o necesitate.

e un mix minunat de umor cu umanitate si emotie. iar actorii sunt… wowwww.
daca nu l-ati vazut, trebuie sa-l vedeti; daca l-ati vazut purtati de poveste, intorceti-va la el ca sa-i urmariti structura narativa

***
am vazut filmul singura in sala, la Cinema City Sun Plaza. nu credeam ca se poate sa vezi filmul platind bilet si sa fii singur in sala (de obicei cinematografele functioneaza cu minim 5 spectatori).
deci, Cinema City Sun Plaza e cel mai safe cinematograf: daca filmul e in program, incepe fix la ora anuntata, indiferent citi spectatori sunt in sala.
i-am iubit ca m-au lasat sa vad filmul, desi eram singura. si nu, nu mi-am spus numele si nici nu sunt asa de celebra incit sa apara o exceptie mareata pt mine.

4711
bestfest1La Bestfest pentru mine a fost Christmas

La Bestfest pentru mine a fost Christmas

text de Catalin Anchidin

Nu îmi place vara și toată lumea știe despre mine acest lucru. Nu știu dacă faptul că am fost născut iarna are legătură sau nu cu conflictul meu direct cu căldura dar clar nu mă simt cel mai bine în această perioadă a anului.


Sunt doar puține momente în care admit că mă bucur că e vară. Unul dintre ele: Bestfest. E festivalul în care m-am îndrăgostit de Roisin Murphy, am cântat până am răgușit la Kaiser Chiefs, am dansat până la epuizare la The Killers sau am stat stană de piatră fascinat de Moby. De fiecare dată în primul rând.

Anul acesta cei care m-au făcut să mă prind de gard, și să stau lipit de el de pe la 8 jumătate seara (deși concertul începea la ora 00:00) au fost nordicii de la Royksopp. Și a meritat. Svein Berge, Torbjorn Brundtland și Anneli Drecker au făcut de departe cel mai tare show pe scena Bestfest 2012.

Atmosferă electro, lumini senzaționale, ritmuri demențiale, costume incredibile și un live de excepție, acestea au fost elementele cu care Royksopp a vrăjit publicul. Apariția solistei, Anneli Drecker, era de fiecare dată o nebunie: o voce puternică, mișcări senzuale și outfit-uri de senzație.

Au fost trei bis-uri, din care unul sunt mândru că s-a întâmplat și datorită pancartei mele Vodafone pe care scria “We want more” și pe care Torbjorn Brundtland a remarcat-o și a venit mai aproape să o citească.


Abia aștept să văd line-up-ul de anul viitor când aș vrea ca vara să-mi fie făcută mai suportabilă cu Bjork 🙂

***

Catalin Anchidin este Special Events Coordonator Parada Film, Corporate Relations Manager NexT FILM FESTIVAL

1866
Clubelectroputere BucurestiO vara extrem de ocupata

O vara extrem de ocupata

text de Noemi Revnic

Nu imi amintesc sa fi prins un iulie atat de aglomerat.

Expozitii, lansari de ochelari de soare (Sunglass Curator), a fost Gala UAD de la Cluj, unde m-am simtit excelent gratie minunatului Lucian Broscatean; Gaia Boutique Club a lansat o serie de happenings lounge. Am senzatia ca Marea Neagra s-a mutat la Bucuresti si in marile orase din tara si asta este foarte bine.

Saptamana trecuta, prietenii de la Club Electroputere Craiova si-au inaugurat o noua “locuinta”, chiar la Bucuresti, foarte aproape de Facultatea de Arhitectura si de Clubul Control, intr-un spatiu aerisit, in Strada Biserica Enei la nr.16 (Caminul Artei – fostul spatiu al Centrului de Introspectie Vizuala). Aici gasiti si orele de vizitare: http://www.facebook.com/notes/club-electroputere/orar-vizitare-cep-bucuresti/437228366316834



Tot la finalul saptamanii trecute a fost inaugurat  primul centru de „Inovatie, Arta si Design”, o idee care apartine echipei de la Draft FCB (Mona Dadu si Roxana Cioriia) pentru Philips Romania. Acest loc extrem de cool poate fi vizitat zilnic si se afla in parcul Herastrau, pe terasa restaurantului The Gang.
La MTR, pana in 13 iulie va recomand expozitia ”Copiii africanilor”, cu fotografii semnate Violeta Neamtu.

Banuiesc ca mergeti la B’ESTFEST Summer Camp, intre 6 si8 iulie, iar la Green Hours, tot in 6 iulie, avem “Cântice’n Cerc”, un concert al pianistului Raul Kusak si al violoncelistului Adrian Naidin.

Inchei tot cu muzica, cu un flash mob ingenios care a avut loc la Cluj, in luna mai, o idee chic de promovare a celui mai recent film al lui Tudor Giurgiu, ”Despre oameni si melci”, pe care il vom vedea in cinematografe in luna septembrie. Tema muzicala a filmului este Bolero-ul lui Ravel, atat de erotic si de ascultat in loop.

Pe foarte curand, nu uitati sa va hidratati si sa nu lasati pe nimeni sa va ia libertatea pentru care s-au luptat niste oameni minunati in decembrie 1989!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1209
books3Despre biografii

Despre biografii

Text de Sorana Savu

**

Biografiile sunt o specie literară foarte ciudată – sunt, practic, poveștile unor oameni reali, importanți, speciali, cu daruri sau haruri divine a căror proveniență, de regulă, n-o înțeleg nici ei, nici cei din jur.

Sunt, de asemenea, lucrările care confirmă cel mai bine zicerea “truth is in the eye of the beholder” și din care ai mai multe șanse să afli ce au gândit cei din jurul unei personalități decât ce a gândit/simțit respectiva personalitate.

Câteodată, asta se întâmplă în urma unui demers profesionist, obiectiv, dat fiind că multe biografii sunt postume. Altădată asta se întâmplă din comoditate sau, de-a dreptul, dintr-o lipsă de obiectivitate atât de evidentă, încât nici nu mai are sens să fie drapată.

Cu cât personalitățile sunt mai mari, mai influente, mai magice, cu atât e mai probabil să aibă cel puțin două biografii – una autorizată, una nu. Din care fiecare e liber să aleagă ce vrea, dacă are răbdare, sau, dacă nu, măcar să aleagă o tabără.

Biografiile autorizate sunt, de obicei, cele condamnate cel mai ușor – drept simple exerciții de PR. Dar (lăsând la o parte faptul că sunt om de PR) – cele neautorizate sunt și ele condamnabile pe alocuri. Unele aleg părțile bune, întâmplările capabile să te inspire, pun cap la cap “moștenirea”, “amprenta” pe care El sau Ea le-a lăsat în urmă. Celelalte culeg “mărturii” din partea rudelor năpăstuite, ale secretarelor vexate, ale subalternilor concediați, ale instructorilor de călărie și vecinilor de palier. Unele urmăresc ce au avut în plus oamenii aceia, altele – ce aveau în minus.

Nu vreau să generalizez – și unele și altele pot fi și sunt deseori salvate de eforturile oneste de documentare, de calitatea scriiturii, de sinceritatea demersului autorului. Mai mult, sunt cărți aparte pentru că încearcă să afle răspunsul la întrebări la care toți (sper) încearcă să găsească un răspuns – care e originea talentului sau a geniului? Cum poți să-l hrănești? Cum poți să-l valorifici? Cum decizi ce cale trebuie să urmezi – cea a excepției sau cea a regulii? Cum poți schimba, de unul singur, lumea?

Am citit biografiile pro și contra ale lui Jack Welch și m-am bucurat să constat, când am avut prilejul să-l întâlnesc, că preferința mea pentru biografia pro era justificată. Am găsit nenumărate lecții în biografia lui Steve Jobs, atât de multe cât să mă înconjor de obiectele pe care le-a creat și să trec fără să clipesc peste poveștile triviale despre droguri sau excese de autoritate. Trec prin același exercițiu acum cu Callas – prima biografie am citit-o când eram mică, a doua acum, a treia va fi cea scrisă de Arianna Huffington (altă grecoaică), iar pe cea a surorii sale o s-o ocolesc de-a dreptul.

Toate sunt povești de singurătate, de nesiguranță, de mirare, de invidie, de încântare, de căutare. Iar înainte de a le judeca, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe – despre mine se va scrie vreodată vreo biografie? Iar dacă răspunsul e da, oare ce vor alege autorii să treacă în primul capitol? După acest mic exercițiu de introspecție, suntem absolut liberi să criticăm românește pe toată lumea!

**
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premmium Comunication

2569

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!