Category : culturale

Principii-de-viata-Competitia-oficiala-TIFF-2011alegerile mele TIFF, 7 iunie 2011
filme simpa
14 years ago

alegerile mele TIFF, 7 iunie 2011

de ieri am sosit la cluj si de fiecare data cind ma intilnesc cu cineva cunoscut, aud intrebarea “ce vezi astazi?”
asa ca m-am gindit sa anunt in fiecare dimineata alegerile mele pentru ziua respectiva, poate va ghideaza in alegerile voastre:)

azi, 7 iunie, am pe lista urmatoarele:

de la ora 17.00 merg in lounge TIff unde Radu Muntean raspunde la intrebarile publicului (l-am amenintat de ieri de pe strada ca vin; imi place sa vad oamenii in alt context decit cel in care ei sunt obisnuiti; voua o sa va placa sa descoperiti umorul lui Radu si … normalitatea)

de la ora 18.30 la cinema victoria este filmul Principii de viata (R. Constantin Popescu). L-am vazut de anul trecut cind era aproape gata, dar vreau sa merg in sala sa vad reactia publicului la transformarea lui Vlad Ivanov – care e actorul din rolul principal.

de la 21.00 – la cinema Florin Piersic – Undeva (Regia Sofia Copola)*

mai am in plan o conferinta online Din On in Off in Opera Platza si, daca n-am murit de oboseala, petrecerea tematica RObotzi de seara din club Obssesion.

programul de dimineata e Random: adica intru in orice sala si experimentez pe principiul cum mi-o fi norocul

later edit: de la ora 21 la casa studentilor e My joy – un film facut de Sergei Loznitsa – care povesteste ruseste (adica cu tensiunea si emotia rusilor) despre un loc in care ar putea fi Iadul. (l-am vazut la Bucuresti anul trecut, nu-l ratati)
*
revin mai tirziu cu info despre prima mea zi la TIFF (adica ieri:) )

1
1659
the-way-back-2010The Way Back
filme simpa
14 years ago

The Way Back

 
 The Way Back este si in programul TIFF 2011, dar my very special gueststar, Sorana Savu, l-a vazut la Bucuresti.
enjoy cronica ei

Am cumparat un film in weekend de la Media Galaxy mai mult pentru poveste – un grup de sapte oameni evadati din gulagul Siberian ajung in India… pe jos. Filmul, realizat de Peter Weir, ii avea in distributie pe Colin Farrell, Ed Harris si Saoirse Ronan.

Povestea e incredibila, filmul e induiosator de o maniera care mi-a amintit de Radu Mihaileanu, peisajele sunt superbe in ferocitatea lor (in Siberia prizonierii nu erau haituiti cu prea mult entuziasm pentru ca se stia ca oricine nu e omorat de soldati, va fi omorat de natura), actorii vorbesc rusa fluent, chiar daca accentele mai lasa de dorit foarte putin pe ici pe colo.

Surpriza majora pe care mi-a servit-o filmul a fost prezenta a doi romani in distributie – Dragos Bucur si Alexandru Potocean. Spun surpriza majora pentru ca, din pacate, numele lor nu sunt mentionate nicaieri pe jacheta DVD-ului, cu toate ca ambele roluri sunt roluri importante (iar personajele lor stau pe ecran mai mult decat capul de lista Colin Farrell). Problema se propaga si online – in distributia filmului, pe imdb.com, care este unul dintre cele mai importante site-uri ale cinefililor – pozele lui Dragos si Alexandru sunt singurele care lipsesc.

Am cautat materiale despre film – a aparut déjà pe DVD acum, desi nu stiu sa fi fost proiectat in cinematografele noastre; aflu, macar, cu bucurie, ca va fi prezentat la TIFF, dar mentiunile romanesti pe online, cu privire la “The Way Back” sunt timide. Se vorbeste mai mult despre incidentul neplacut prin care Dragos Bucur a trecut la premiera din Londra…

Candidat la Oscar pentru cel mai bun machiaj, “The Way Back” este un road movie anti-mioritic, care iti da speranta ca, daca motivatia iti e puternica si dragostea de viata pe masura, poti trece muntii si infrunta deserturile. Literalmente.

Personajele se contureaza cu pasi marunti, au si timp sa o faca pe o cale-atat de lunga, limitele andurantei si ale omeniei sunt testate repetat. Plutonul e colorat si multietnic, ocazie buna si pentru Farrell si pentru Harris si pentru Saoirse Ronan sa se desfasoare. Pentru privitorul roman, interactiunea dintre Tomasz/Potocean si Zoran/Bucur este si mai condimentata – mai ales discutia despre pui, veti vedea voi se si cum.

Cineva spunea intr-un review ca e un film lung – e semn bun, de fapt, pentru ca regizorul tocmai asta incearca, sa ne ia partasi cumva la truda celor sapte (si ceva) catre libertate, la drumul lor incomprehensibil de lung, facut pe jos. Iar pentru asta monteaza intr-o maniera mai europeana, abandonand stilul précis si sacadat al filmelor americane exact atunci cand incepe marele drum.

Sigur, puteti spune, sunt “gauri” in scenariu – nu stim cum a fost traversarea muntilor Himalaya. Dar cred ca nu stim mai mult din decenta decat din orice altceva. Si asa, autorul cartii care sta la baza filmului – un polonez care isi povesteste viata – ne dezvaluie multe din suferintele prin care a trecut si zau ca nu stiu ce e mai dureros, suferinta in sine sau repovestirea ei…

E un film pe care il vom vedea impreuna cu colegii de birou – facem asta des, ultima data am vazut “Secretariat” si la final dadeam toate/toti navala la servetele… Si pentru poveste, si pentru eroi, si pentru actori (mai ales ai nostri :)) si pentru inspiratie…

*

pentru cei din cluj, de la TIFF, joi la ora 17.00 Dragos Bucur e la Tiff Lounge, in piata unirii, raspunde la intrebarile publicului despre acest film si nu numai. ne vedem acolo.

1
2149
me-mobile-evolution-claire-cunninghamClaire Cunningham – pt ea am venit la FITS
teatru
14 years ago

Claire Cunningham – pt ea am venit la FITS

sau, pentru ea n-am plecat de la FITS ca sa merg la Cluj, la TIFF.

am vazut-o ieri; mica, fragila, in primele 5 minute ale conferintei de presa i-a tremurat vocea.
s-a aparat cind moderatorul conferintei de presa i-a vorbit despre handicap, a povestit despre cum vrea sa oamenii si nu mai priveasca cirjele cu resentimente…

si printre cuvinte puteai sa simti cum s-a luptat ea cu ea, cum a reusit sa devina una dintre cele mai premiate dansatoare din lume (desi danseaza in cirje), cum a trisat ca sa ramina in showbiz ( a fost initial cintareata), dar mai ales cum a invatat timp de 10 ani, de la 14 la 24 sa se obisnuiasca sa traiasca in cirje.

va rog tare tare tare uitati-va la filmuletul acesta.
are mai putin de 4 min, dar e o minunata lectie de viata.

4 minute din viata voastra pentru a intelege ca daca-ti doresti, TOTUL e posibil

Claire Cunningham danseaza de la ora 18.00, la Sala Studio – Casa Sindicatelor.

2
2548
chiriac_fits2011_yes_Cds0088nbFITS 2011 – Oameni si faze
teatru
14 years ago

FITS 2011 – Oameni si faze

astazi, simbata 4 iunie, e cea mai grea zi din festival a directorului FITS, Constantin Chiriac.
am aflat asta din intimplare.

*
la intilnirea cu bloggerii l-am intrebat ce o sa faca simbata inainte de D’ale Carnavalului (piesa in care joaca), in conditiile in care programul lui in festival e antamat catre altii pe jumatati de ora de intilnire.

nu ma asteptam la un raspuns atit de… mai bine sa va explic ce face.

la ora 11.00 incepe una dintre cele mai grele negocieri (pe bani) din festival. e vorba de productia spectacolului Calatoriile lui Guliver care va fi regizat de Silviu Purcarete si va fi coprodus cu companii teatrale engleze si irlandeze. astazi, la ora 11, se discuta partea financiara a acestui proiect despre care se spune ca fi marea senzatie a anului viitor si care e deja antamat pentru toate festivalurile mari. “iti dai seama ca va fi cu dispute, va fi foarte greu”, mi-a zis Constantin Chiriac.

la ora 14.00 merge la deschiderea conferintei sustinuta de Emil Hurezeanu si Razvan Ungureanu.

la ora 14.30 trebuie sa fie in teatru ,pentru un snur al piesei ( in teatrul din sibiu, nimeni nu joaca seara spectacol, daca n-a facut un spectacol intern complet in aceeasi zi, cu minim o ora inainte de spectacolul oficial)

(dupa snur, ramine in teatru, dar nu in birou ci in cabina)

la ora 19.00, intra in scena.

iar noi spectatorii o sa fim cu ochii pe el, ca sa-l judecam “hai sa vedem se pricepe si la asta?!”
cei mai multi habar nu vor avea de agitatia zilei.

0
1815
sibiu colectieFITS 2011 oameni si faze
teatru
14 years ago

FITS 2011 oameni si faze

astazi dimineata, m-am intilnit pe strazile Sibiului cu Tiberiu Mercurian. in primul moment nici macar nu m-am prins ca e in Sibiu pentru ca el e marele sef de marketing al companiei care are si berea Becks care e sponsor al festivalului.

putin mai tirziu, la o limonada in piata mica, am aflat o poveste simpa.

Tiberiu e din Sibiu, in copilarie a locuit intr-una din cladirile din Piata Mica, foarte aproape de Podul Minciunilor. s-a mutat in Bucuresti in urma cu multi ani, iar prima lui intilnire cu festivalul de teatru a fost in urma cu 12 ani.
Anul trecut, prin noiembrie la o jumatate de an de la numirea sa in pozitia de director marketing Bergenbier S.A, l-a sunat pe Dl Chiriac:

– eu vreau sa fiu sponsor la Festivalul de teatru…

pentru citeva clipe a fost liniste la capatul celalalt al telefonului, dupa care Dl Chiriac a ris

– stii, de obicei eu ma duc la sponsori, nu vin sponsorii singuri la mine.

Azi cind vorbeam in piata mica, Tiberiu era foarte fericit ca e partener; si nu era doar business-ul la mijloc, era si-un fel de patriotism local si bucuria ca acum e implicat intr-un festival care-i aduce amintiri frumoase.

*
pe Tiberiu il stiu de mai bine de 5 ani, de pe vremea cind lucra la Henkel, cind a lucrat cu Tabu pentru citeva proiecte (ma rog, mai intii l-am cunoscut pe tatal lui, un suuuper personaj care a fost subiectul unui interviu al meu). am o amintire foarte frumoasa legata de una dintre conversatiile noastre de business. faceam un pictorial cu fetele de la Oltchim, henkel era partener al echipei nationale de handbal si acoperea costurile pictorialului, asa ca discutam cam ce vom face si cum administram timpul pe care ni -l acorda fetele intre doua antrenamente. din discutie in discutie, Laura – stilista- i-a povestit o idee despre un alt pictorial pe care ea isi dorea foarte tare sa-l faca.
si reactia lui, pe care o sa o tin minte mereu, a fost “pai faceti niste costuri, daca voi credeti ca o sa iasa ceva foarte frumos si va doriti pictorialul asta, hai sa vedem daca putem sa ajutam”

*
povestea cu sponsorul festivalului e despre cum locurile si evenimentele speciale, cu energie buna, atrag oamenii cu energie buna.
de fapt, si Tiberiu mi-a zis “de fiecare data cind vorbesc cu Constantin, ma umplu de energie pozitiva”

*
miine va povestesc despre cea mai grea zi din acest festival pentru directorul FITS, Constantin Chiriac

0
1820
perjovschiDan Perjovschi la Sibiu in 2011
culturale
14 years ago

Dan Perjovschi la Sibiu in 2011

de anul trecut Dan Perjovschi e parte din festivalul international de teatru. mai intii (anul trecut) a transformat zidul curtii interioare a teatrului intr-un manifest, acum deseneaza pe partea celalalta – catre strada, la vedere, pentru toata lumea.
e si acesta tot un fel de manifest. pentru arta.

iata-l pe Dan Perjovschi din trei declaratii date organizatorilor festivalului in aceste zile, intr-un interviu realizat de Laura Pop, voluntara in departamentul de comunicare.

Vezi, acum un an eram pe partea cealaltă, dincolo de zidul acesta, curtea oamenilor care văd lucruri de genul acesta în mod frecvent. Acum sunt în partea deschisă şi discut cu oameni care nu merg la muzeu sau habar n-au ce-i cu arta contemporană şi aşteaptă aici autobuzul…

*
Lia şi cu mine suntem amândoi sibieni, familiile noastre sunt de aici, şi atunci ne-am construit un atelier al nostru. E un plan de lungă durată, e un atelier în care ne-am adus toate cărţile, aici putem lucra mai în linişte, Bucureştiul e foarte agitat în momentul acesta; şi atunci o să avem sezoane acolo, o parte aici, o parte acolo. Ţine de o politică culturală personală, am construit un atelier care poate fi considerat o arhivă, deci poate fi extrem de uşor reciclat într-un birou de cercetare, iar ideea noastră pe termen lung e ca această construcţie cu proiecţiile dinăuntru care sunt foarte valoroase să rămână ca o instituţie în acest oraş. Adică după ce noi crăpăm, să rămână un obiect de valoare în urma noastră, care să poată fi folosit de alţii. Atunci când ai un plan cu bătaie lungă, tragi mai uşor. E un efort cumplit de greu. Să nu crezi că după ce am mers în toată lumea asta, dacă stau cu spatele şi trece unu’ din faţă şi zice – ce-i cu boul ăsta, ce-s tâmpeniile astea? -, nu-ţi face plăcere, pentru că e foarte dificil să mai vorbesşti cu oamenii care nu au avut şansa şi poate nici nu vor avea să testeze cultura la un nivel mai profund.

*
Arta e ceva profund uman, că de imperecheat, de născut şi de murit, toate fiinţele le fac, dar arta ne aparţine nouă. Poate dacă sunetele pe care noi le ascultăm cu plăcere unor extratereştri o să li se pară îngrozitoare pentru că nu au frecvenţa noastră. Toate culorile noastre n-o să le vadă altcineva pentru că văd în infraroşu. Deci e ceva care ne aparţine. Ce fac eu acum, caricaturi pe pereţi în oraşul acesta, sunt de fapt un graffiti legal, e destul de interesant. Pe platforma asta artistică poţi să pui lucruri şi să incorporezi lucruri foarte diverse. E unul din teritoriile umane în care poţi rezista, poţi critica, poţi să râzi de ceva, e foarte complex. Şi arta nu are învingători, aici nu e cu locul unu, locul doi, ci fiecare îşi găseşte locul lui, poate să îşi facă propria lui probă olimpică, concurent cu tine însuţi, e mult mai greu.

Dan Prejovschi, sibiu, mai 2011

0
1586
sibiu_foto_afisFITS 2011 – oameni si faze
teatru
14 years ago

FITS 2011 – oameni si faze

claudia – E cea mai cautata persoana din festival. peste citeva zile isi va da doctoratul in teatrologie, dar acum – in saptamina festivalului – n-are timp sa invete. in fiecare seara, inarmata cu zimbete, raspunde amabil tuturor solicitarilor “n-ai un bilet si pentru mine in seara asta?” (are locuri la spectacole pentru actori, producatori, jurnalisti)

Zoltan Balazs – regizorul ungur spectacolului Leone si Lena care a fo in deschiderea festivalului; o montare care a incercat sa aduca in scena cel mai important atribut al acestor vremuri: interactivitatea. fiecare act al piesei are 25 de versiuni, actorii nu stiu ce versiune urmeaza sa joace, regizorul le spune in timpul piesei, iar spectatorii stabilesc finalul. Zoltan vine in 2012 la Sibiu sa monteze o piesa de la care sunt mari asteptari. partea frumoasa e ca textul propus de teatrul din Sibiu e unul pe care Zoltan in are in minte de multa vreme – de unde se vede treaba ca spiritele se intilnesc undeva pe deasupra granitelor.

*
– se mai bucura de aplauze si performeri de nivelul astora?, am intrebat-o pe doamna Rodica Mandache la sfirsitul spectacolului Rushes Plus, al trupei de dans Inbal Pinto & Ashvalom Pollak.
– sigur ca da. nu esti niciodata suficient de mare ca sa nu te bucuri de aplauze. ba din contra, te bucuri mai tare.

*
– Miine joc doua spectacole, unul de la 5 altul de la 8, mi-a zis ieri Tudor Chirila.
– si nu ti-e greu?
– ba da.
– ai emotii? mari. si de rezistenta, si tehnice, dar si sa stiu sa-mi dozez vocea sa ma tina si pentru spectacolul doi.

….
de unde se vede treaba ca si ai mari si faimosi si cu succes la public is umani. si au temeri.
* O lume pe dos ( cu Tudor Chirila si Iarina Demian ) se joaca la Sala Studio a Casei de Cultura a Sindicatelor, vineri 3 iunie

0
1687
pinaPina Bausch ar fi putut veni la Sibiu
culturale
14 years ago

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu

Pina Bausch ar fi putut veni la Sibiu in 2006, la Festivalul International de Teatru de aici. faptul ca nu a ajuns e unul din marile regrete ale directorului festivalului, Constantin Chiriac, legat de participarile din cei 18 ani de existenta a evenimentului de la Sibiu.

Erau in negocieri de citiva ani, programele si planetele li se aliniasera si romanii ar fi putut sa fie martorii unei mega experiente.

dar, Sibiul cistigase titlul de Capitala Culturala Europeana pentru 2007 si banii cu care festivalul ar fi platit compania Pinei ar fi fost mai utili pentru realizarea a 3 productii cu care teatrul sa onoreze evenimentul. asa ca decizia a fost una de business, Constantin Chiriac gindindu-se ca trupa Pinei poate veni in anii viitori.

in 2008, trupa Pinei era angajata in multe contracte si nu a putut veni, in 2009 artista a murit.

*
l-am vazut ieri pe Constantin Chiriac explicind regretul asta, la o intilnire privata cu 6 bloggeri ( o intimplare de mare finete in contextul in care festivalul are tema Comunitati, directorul festivalului are un program extrem de aglomerat, dar a vrut sa se vada cu bloggerii. mi-nu-nat!).
pe cind vorbea de regretul ca n-a adus-o pe Pina, Chiriac se uita in jos, in dreapta la hirtiile de pe masa.
si-a ridicat privirea cind ne-a zis “mai sunt si alte trupe pe care nu le-am adus inca pentru ca nu ni s-au potrivit programele, dar pe astea stiu ca pot sa ma lupt sa le aduc in anii viitori. cu Pina nu mai am cum.”

*
despre intilnirea cu domnul chiriac a scris Oltea ( nebuloasa) pe larg aici

*
puteti vedea in aceste zile in cinematografele din bucuresti dancing dreams, un film despre un proiect realizat de compania Pinei Bausch.

3
3043
RECONFIGURING THE CLASSICS©Sebastian Marcovici003Rushes plus – FITS 2011
teatru
14 years ago

Rushes plus – FITS 2011

daca n-ati fost in sala sindicatelor aseara ca sa vedeti trupa Inbal Pinto – Avshalom Pollak, nu stiti cum e senzatia pe care o traiesti cind vezi, pe muzica lui Arvo Part –mirror in mirror -, cum un domn merge in echilibru precar pe niste scaune care-i dispar din spate pe parcurs ce inainteaza, pentru a-i fi puse in fata printr-un joc in triunghi pe care-l fac 2 dintre colegii lui.
daca rateaza miscarea, daca unul dintre scaune aluneca un pic mai mult, barbatul nu mai are “drum”, cade in gol.

totul se petrece cu o viteza uluitoare si scaunele – ca in jocul acela cu sarpele de pe computer/telefon – parcurg toata scena. odata cu ele si barbatul. care cara in spate o femeie. si-o valiza. in care e toata viata lui.

cind colegii lui schimba traseul scaunelor, el ramine intepenit in mijlocul scenei, iar colegii se aseaza in lateral sa-l priveasca.
iar domnul e singur, chiar daca are femeia in spate.

si trebuie sa se confrunte cu privirea celorlalti. a colegilor. a publicului.

foto Sebastian Marcovici/ FITS 2011

0
1515
FELII023©Mihaela MarinFelii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)
teatru
14 years ago

Felii de FITS 2011 – ziua 2 (pt mine)

in ziua 2 pe care o petrec in Sibiu, am primit o lectie simpa si am facut mea culpa.

*
sunt unii dintre putinii oameni dintre cei care merg la teatru si care nu o plac pe Ofelia Popii. pentru reperele mele (extrem de subiective, desigur, ca de aia sunt ale mele) Ofelia nu e atit de mare pe cit spune lumea.

cu toate astea, aseara am vazut-o in Felii (un spectacol de Lia Bugnar) si-am plins, si-am iubit-o si, catre sfirsitul piesei, imi doream sa se termine mai repede (nu pentru ca nu imi placea ce e pe scena), ci pentru ca imi doream sa nu mai depuna asemenea efort, ma gindeam ca nu mai poate.

sigur ca ea putea, ca era antrenata pentru asta si ca si-a facut treaba pina la capat, dar eu voiam sa o protejez.

Felii e povestea a 7 femei a caror viata se intersecteaza prin iubiri, tradari, protejari, santaj, tandrete, boala, ADN.
iar Ofelia Popii le interpreteaza pe toate.

desigur ca am multe de comentat despre piesa ( in sensul circotas al lucrurilor), dar nu vreau sa scriu despre asta; vreau sa fac mea culpa si sa zic ca “da, de data asta mi-a placut mult Ofelia Popii” si m-am bucurat pentru ea la aplauze. foarte mult.
*
astazi, cind m-am detasat de emotiile de aseara, vazind-o pe Lia Bugnar la conferinta de presa, iubind-o din nou si din nou pentru bunul ei simt si tandretea cu care spune lucrurilor pe nume, mi-am dat seama de ce mi-a placut foarte mult Ofelia Popii in Felii.

pentru ca e tandra. si vulnerabila. chiar si cind e imperfecta. si asta cred ca a luat-o de la Lia, unul dintre cei mai firesti si mai frumosi oameni pe care-i admir de la distanta.

unul dintre momentele care m-au emotionat cel mai tare e cel de dans din piesa, coregrafia ii apartine lui Florin Fieroiu.

fotografii de Mihaela Marin

0
1644
rushes_plussa simti, nu sa analizezi
teatru
14 years ago

sa simti, nu sa analizezi

ca sa incepeti ziua bine, iata un mic interviu cu domnul care conduce compania de balet despre care vorbeam ieri, Inbal Pinto – Avshalom Pollak.
el spune ca show-urile pe care le produce nu urmaresc sa-ti vinda o poveste, ci o senzatie, sa experimentezi ceva ce nu traiesti zi de zi.
sa te faca sa traiesti niste sentimente.

asa ca, iata o urare de la sibiu , de la festivalul international de teatru :”astazi incercati sa simtiti, nu sa analizati”

am vazut aseara inca un spectacol facut de ei, absolut genial!

2
2642
chiriac_fits2011_yes_Cds0088nbdin culisele FITS 2011 – exclusiv Constantin Chiriac
teatru
14 years ago

din culisele FITS 2011 – exclusiv Constantin Chiriac

am rugat-o pe Ruxa, pe cind pregatea broshura festivalului si-l intervieva pe dl Constantin Chiriac, directorul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, sa-l intrebe si pentru mine 2 lucruri.

iata-le mai jos.

Este vreun spectacol românesc pe care ati fi vrut să îl aveti în Festival și pe care nu ati reușit dintr-un motiv sau altul?

Constantin Chiriac: Da. În general ce e mai interesant în România am adus. M-ar fi interesat eventual să fi adus spectacolul lui Kordonsky de la Bulandra, „Ingropati-ma pe după plintă” . Nu e spectacol, să spun, extraordinar din punct de vedere al unui director de festival care să spună „Domnule, e o creație uriașă, o chestie inovatoare, o chestie fără de care nu pot face festivalul”, dar e un spectacol care are o energie și o emoție și care în același timp are o distribuție foarte bună. Din păcate am colaborat foarte prost cu Teatrul Bulandra, au cerut o sumă imensă pentru o turnantă pe care eu nu o am. În același timp au fost tot felul de chestii neînțelese și am renunțat foarte repede. Deci eu am vrut de altminteri să fac un serviciu lui Kordonsky pe care eu îl aduc și cu care fac un spectacol imediat după Festival. Aș fi vrut să mediatizez prezența lui în Festivalul de la Sibiu, în Festivalul următor pentru că în mod cert spectacolul lui după polonezul pe care l-am dramatizat va fi anul viitor în Festival. Deci era o chestie și de PR.

Anul acesta, mai mult decat în oricare an, avem unele dintre cele mai tari companii de dans din lume. E o întamplare dată de ce producții și turnee aveau trupele respective sau simțiti tu că este o nouă energie de exprimare care va fi din ce în ce mai mult teatru dans?

Constantin Chiriac: Eu din 2006, 2007, 2008, an de an am avut un sezon de dans foarte bun. Și anul trecut a fost excepțional. Și anul acesta este foarte bun, chiar mai bun decât cel de anul trecut. Și este foarte divers, foarte adevărat și foarte puternic, dar nu pot să spun că teatrul nu este la fel de puternic, poate chiar mai puternic. Prin complementaritate este un program pe care îl dezvolt de multă vreme. Eu știu ce aduc la anu, știu ce aduc peste doi ani, știu ce aduc și în 2014. Am unele companii care sunt antamate pentru teatru. Nimeni nu vine de pe un an pe altul. Les Ballet Jazz du Montreal ar fi trebuit să îl aduc încă de anul trecut. Lucrez ca să îl aduc din 2007 și iată îl aduc abia în 2011. Nu este simpu deloc ca să poți să îl aduci pe Yukio Suzuki. Am vrut să îl aduc încă din timpul Capitalei Culturale Europene. Nu am putut pentru că a fost mereu foarte prins și acum am prins legătura cu Festivalul de la Berlin și am reușit să-l aduc. Pal Frenak îl vânez de mulți ani, am tot discutat cu el. E o prezență absolut excepțională. Claire Cunnigham, faptul că am reușit să o conving după ce a luat Herold Angel anul trecut la Festivalul Internațional de la Edinburgh, totuși este un premiu uriaș, iar ea este o actriță și o dansatoare și o creatoare de spectacole absolut excepțională. O curtez tot din perioada Capitalei Culturale Europene. Anul trecut ar fi trebuit să o aduc. S-a suprapus cu turneul lor de la Expoziția Mondială unde au primit o sumă mult, mult mai mare și un număr mult mai mare de spectacole. De asta a fost precumpănitoare opțiunea lor de a merge în China anul tecut și de a bloca în mod evident datele pentru anul acesta. Și nu sunt singurele.

*
credit foto: dragoş spiţeru | FITS 2011

2
2618
OYSTER_t180Prima zi de FITS 2011
teatru
14 years ago

Prima zi de FITS 2011

ieri am ajuns in sibiu la ora 17.30 si la 18.00 eram deja la un spectacol.
mi-am inceput extrem de frumos experienta Sibiu 2011 pentru ca la gara m-au asteptat Ruxa si asistenta ei, Cristina. Mi-au adus ciocolata, asta dupa ce in tren constatasem ca pierdusem ciocolata pe care mi-o cumparasem din gara.

*
am vazut 3 spectacole si jumatate. Jumatatea aia nu e pentru ca nu mi-ar fi placut spectacolul si am iesit (din contra, a fost de departe cel mai tare din ziua de ieri), ci pentru ca am vrut sa ajung sa vad si O noapte furtunoasa ( r. A. Dabija, Teatrul National Iasi).

in topul zilei de ieri e echipa geniala coregrafiata si regizata de InBal Pinto & Avshalom Pollack. am vazut Oyster (Perla) un spectacol ca o cutie cu jucarii, din aia cu papushi cu sfori la care ne uitam uimiti in bilciuri in copilarie, doar ca in locul papushilor erau oameni care se miscau divin- comic- ironic- elegant- eclectic.

mi-a placut f f mult, iar la conferinta de presa l-am vazut pe Avshalom Pollack, unul dintre cei doi coregrafi si regizori ai companiei care era exact asa cum mi-l imaginasem dupa un asemenea spectacol.

super empatic, mai degraba axat pe simitire, decit pe gindire.
“cum faceti sa va descurcati cu deplasarile multe in lume si cu realizarea unor noi spectacole?”, a intrebat gazda conferintei de presa iar Pollock a raspuns cu ceva ce ar parea bizar pentru oamenii care nu -s ca el: “daca trebuie sa se intimple , se intimpla. ne uitam la lucrurile din jurul nostru, le simtim energia si, uneori, cream si in deplasari. alteori producem show-urile in spatii noi, cum e Oyster un show produs in belgia in urma cu 12 ani pe care inca il mai jucam si-l imbunatatim, sau producem in Tel aviv adunind oamenii cu care lucram de prin toate colturile lumii.”

Pollock vine din teatru catre dans, in timp ce colega lui, Inbal Pinto vine din zona dansului clasic, asa ca mixul pe care-l realizeaza e unul aparte si, recunostea si el de dimineata, uneori iese cu cearta:)

foarte foarte tare este aceasta companie de dans. daca sunteti in sibiu trebuie sa mergeti in seara asta la un alt spectacol de-al lor, Rushes Plus.

sunt sigura ca o sa fie o super intilnire. daca nu va place spectacolul, ma trageti de mineca la sfirsit si va fac cinste cu o bere, ok?

1
2095
matthew-fox-063-01Mattew Fox (Lost) vazut in teatru la Londra
teatru
14 years ago

Mattew Fox (Lost) vazut in teatru la Londra

Cei mai multi dintre cei care citesc blogul meu si lucreaza intr-o agentie de publicitate o stiu pe Sorana Savu drept business woman (ferma, exacta, super atenta la detalii, cu super planning).

O parte din studentii care ma citesc o stiu pe Sorana drept profesoara care cere multe de la ei.

Eu o stiu dintr-o perspectiva in plus: de super cunoscatoare in teatru si film, super pasionata de pictura si de arta in general.

Asa ca m-am rugat foarte tare de ea ( la propriu, pentru ca in prima faza m-a refuzat:) ) sa scrie pe blogul meu, din cind in cind, despre spectacolele pe care le vede in lume.

Bine ai venit Sorana pe S!mpa.

In a forest dark & deep

Într-un weekend cu mult teatru la Londra, bursa pariurilor în cercul meu de prieteni înclina către „Flare Path”, care îi aducea pe scenă pe James Purefoy si Sienna Miller. O drămuță călduță despre al doilea război mondial pe care englezii nu-l vor uita nici după sfârșitul lumii, n-a confirmat. A doua seară ne pregăteam pentru o piesă precum numele – dark and deep, ca să avem și noi un motiv de deprimare, nu doar suporterii lui ManU, messicratzi de Barcelona.

Ne-a așteptat un spectacol scurt și intens, în care plotul previzibil era doar pretext pentru două performanțe actoricesti solide. Am iesit din sală fluierând și aplaudându-l pe Matthew Fox nu pentru umerii de Hollywood și pentru amintirea celor șase serii de „Lost”, ci pentru un rol în care mi-a amintit de „Party of five” with a twist.

Textul e suficient de puternic și de ofertant ca să nu fie cazul să-l teatralizezi. Iar Fox, pregatit pe platouri de filmare si nu la cursuri de declamațiune, e perfect pentru rol. E, în continuare, fratele iubitor și atoateiertător, umărul pe care orice femeie își doreste să plângă și pe care eroina principală îl are, din fericire, la dispoziție atunci cand are nevoie.

În principiu, întreaga piesă urmărește antiteze – adevăr/minciună, moralitate/imoralitate, dragoste/ură, viață/moarte, dar cumva nici una dintre cele de mai sus nu e o antiteză perfectă, nicăieri nu-i alb și negru. Adevărul se redefineste, moralitatea capătă flexibilitate, dragostea se confundă cu ura și viceversa.

Poate am citit prea multe ziare de mi s-a părut că, drapată în haine de casă, pe scenă era în desfășurare o mare dezbatere politică, cu republicanii rigizi și contradictorii și democrații gata la orice compromis care i-ar putea scoate din colțul în care singuri s-au vârât. Unii cu alții iubindu-se maxim la final de piesă și punând umărul fără ezitare ca să scape de problema comună. Eh, unde ați mai văzut așa ceva la noi pe scenă?

N-o să vă spun povestea – mai aveți o șansă să vedeți piesa la Vaudeville Theatre, în Londra – dar o să vă recomand cu mare însuflețire să-l vedeți pe Matthew Fox semnificativ altfel decât la televizor, cu un vocabular rated R, dar cu aceeași căldură și aceeași energie care l-au luat din drumul lui spre Wall-Street și l-au dus mai întâi în publicitate și apoi în televiziune, acum aproape 20 de ani.

Sorana Savu, mai, 2011

0
1670
marius manoletraversind strada cu Marius Manole
teatru
14 years ago

traversind strada cu Marius Manole

ieri, duminica, pe la 6, veneam pe Hristo Botev catre Rosetti. la stop la rosetti, un tinar simpa. il vedeam din spate, avea un buchet de flori in mina, un tricou marinaresc si un aer liber.
cind am ajuns linga el, am descoperit ca era Marius Manole.

cit ne-am pupat s-a facut verde, am traversat strada timp in care m-a intrebat ce mai fac (era ingrijorat ca mi-am dat demisia:) ) , mi-a spus ca merge la teatru si ca florile sunt pentru cabiniera lui care iese la pensie. si i-a fo alaturi de multi ani.

la capatul celalalt al trecerii de pietoni, drumurile noastre s-au despartit. ne-am mai pupat o data, si-a plecat sa cumpere prajituri pentru doamna cabiniera pentru ca apoi sa joace intr-un spectacol la tnb, de la ora 19.00.

*
dar uite asa, ne-am pupat pe 2 strazi si ne-am povestit rapid vietile pe o trecere de pietoni

2
2019
dancing dreamsDancing Dreams – cum am fost parte din film
filme simpa
14 years ago

Dancing Dreams – cum am fost parte din film

Nu ma cunosti.
Daca te-as privi in ochi pe strada, insistent, incercind sa-ti spun ceva doar cu privirea mea, mi-ai raspunde: te-ai uita urit.
Daca te-as atinge pe strada, cu un gest protector sau prietenos, ai crede ca am interese: sexuale, sociale etc.

Si cu toate astea 80 % din limbajul nostru e non verbal. Ne putem prinde in citeva clipe daca cineva e inconfortabil dupa limbajului trupului lui, daca minte – dupa chipul lui, daca e trist – dupa privirea lui. Si s-ar putea ca gesturile mele din strada sa fie mai sincere decit vorbele mele antrenate.

*
Saptamina trecuta mi-am reamintit asta la un curs de dans contemporan tinut de Andreea Novac (coregrafa la Centrul National al Dansului). A fost parte dintr-un experiment legat de premiera filmului Dancing dreams pe care puteti sa-l vedeti acum pe ecrane: citeva tinere doamne au trait o mica parte din experienta pe care o descriu personajele filmului.
*
Cel mai mult m-a impresionat un exercitiu in care am lucrat cu capul. Partenerului.
Nu o stiam pe fata care imi era partenera dar, intr-un exercitiu de cunoastere si apropiere, a trebuit sa –i transmit o stare buna cu energia mea – atingindu-i incheieturile. Apoi, cu palmele facute cosulet, i-am luat capul in miini (era intinsa pe dusumea, cu ochii inchisi), i l-am ridicat de la sol si-am inceput sa i-l misc usor spre stinga sau dreapta. A facut si ea acelasi exercitiu cu mine si stiam ce simte. Nu putea aprecia cit de mare era distanta dintre capul ei si dusumea, instinctul de aparare o facea sa-si incordeze gitul. Dar exercitiul ala era despre incredere, despre a te lasa pe mina partenerelui si trebuia sa lupte cu asta. Iar mie mi se parea ca am o responsabilitate imensa pentru ca in miinile mele era gitul ei fragil.
N-am vorbit prea mult in timpul exercitiului asta; incercam doar sa o promptez si sa-i explic ca totul e ok ca sa se simta bine.

La sfirsit, dupa 10 min de exercitiu in care a fost timp sa si schimbam locurile – eram prietene. Desi nu stiam nimik una despre cealalta. Cind am plecat de la dans, am luat-o in brate si am imbratisat-o tare tare. Abia atunci am aflat ca o cheama Mirela.

*
Seara de dans a fost o lectie despre cum uitam sa ne uitam la oameni. Si sa-I atingem. Si cit de bine ne simtim cind coborim garda si avem incredere in ceilalti.
*
Filmul Dancing dreams e un documentar incredibil de emotionant despre transformarile prin care trec 20 de copii de liceu aflati la primele lor cursuri de dans. Cursuri care se sfirsesc, dupa un an de repetitii saptaminale, intr-un spectacol creat de Pina Bausch, un spectacol despre vulnerabilitate, apropiere, iubire, umor… si o multime de temeri ale unor oameni in formare.

Il vedeti la cinema studio in aceasta saptamina.

*
am mai fost la dans cu Sana Nicolau, Adina Necula, Andreea Burlacu, Anca Bundaru, Andreea Vasile, Ina Hofnar

1
2077
jaqueline bissetJaqueline Bisset la TIFF 2011
filme simpa
14 years ago

Jaqueline Bisset la TIFF 2011

stiu de vreo 2 saptamini ca vine Jaqueline Bisset la Cluj, dar cum am aflat din greseala, n-am putut scrie despre asta.

*

uneori e bine sa fii in circiumile care trebuie.
acum 2 saptamini ma aflam la Gargantua, mica terasa din parcul gradina Icoanei, locul meu de pierzanie si rasfat.
Mihai Chirilov, aflat la masa de linga mine, punea la punct ultimele detalii ale proiectiilor. Ne salutasem, eu ma intorsesem la computerul meu, el s-a intors la treaba lui si suna regizori pentru tot felul de confirmari. asa am aflat ca domn porumboiu e implicat in realizarea spotului si in ce zi va fi proiectat LoverBoy:)

tot atunci am aflat ca vine Jaqueline Bisset la TIFF si, oricit de tentant ar fi fost sa dau eu stirea prima, bunul simt m-a oprit sa fac asta.
acum ca vestea publica sa va arat un filmulet care-mi place mie cu doamna Bisset.

0
1719
dosaredespre succes
teatru
14 years ago

despre succes

uitati-va la aceasta fotografie.

pare ceva banal. niste dosare pe un birou, ca in orice loc de munca.

ok, mai uitati-va o data la ea gindindu-va ca intre pagini sunt sperantele a 6 orase din spania pentru a fi capitala culturala europeana. cu tot ceea ce implica: turism, bani, influenta culturala.

adaugati la aceste informatii, faptul ca e vorba de anul 2016! si ca dosarele astea se afla pe un birou din romania.

mai exact din sibiu, din teatrul Radu Stanca din sibiu, de la etajul 1, intr-o camera larga cu fotolii de piele maro inchis.
fotolii care au fost martorii unor discutii cu oameni a caror nume intimideaza.

*
dosarele se afla in biroul dl Constantin Chiriac, directorul Teatrului Radu Stanca si directorul Festivalului International de Teatru de la Sibiu.
dinsul trebuie sa decida, impreuna cu alti oameni de cultura din alte tari, care oras va fi capitala culturala europeana in 2016.
orasele din dosarele din foto sunt Cordoba, Zaragoza, Las Palmas (intreaga regiune Gran Canaria), Burgos, San Sebastián, Segovia. pentru acelasi proiect va mai primi dosare din partea oraselor poloneze Vroslav, Gdansk, Katovice, Varsovia si Lublin.
ca sa dea un “verdict” corect va trebui sa le citeasca atent, apoi sa si viziteze toate aceste orase pentru a fi sigur ca au capacitatea de a face fatza unui asemenea proiect.

*
fotografia asta cu dosarele e despre succes.
despre perfectionism, planning, munca grea si perseverenta.

*
uneori ma gindesc ca asta e raspunsul pentru care Festivalul de teatru de la Sibiu bate la scor mare oricare alt festival de profil din Romania.
am sa va arat curind o lista impresionanta de comitete si comitii internationale din care face parte directorul festivalului de teatru de la sibiu, activitate care-i permite nu doar acces la informatiile despre cele mai importante spectacole din lume sau persoanele care le realizeaza, ci si continuitatea de a fi in mijlcoul evenimentelor.
ceea ce, din pacate, nu se mai intimpla cu selectionerul festivalului national de teatru 🙁
dar asta e alta poveste.

cum spuneam: fotografia cu dosarele e despre succes.

1
3044
martiMarti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)
filme simpa
14 years ago

Marti, dupa Craciun – in NY Times (din nou)

vineri, filmul Marti, dupa Craciun are premiera la NY ( direct in Manhattan), prilej cu care dl A.O. Scott, fin cunoscator al cinematografiei romanesti, scrie o lunga si frumoasa cronica in New York Times.

The strength of “Tuesday, After Christmas,” Mr. Muntean’s fourth feature, lies in its rigorous, artful and humane fidelity to quotidian circumstance.

“Realism” and “minimalism” — the terms often used to describe the tough, stripped-down movies that have been coming out of Romania in the past decade — seem both obvious and inadequate when applied to Mr. Muntean’s work. Like his most recent films, “The Paper Will Be Blue” (2006) and “Boogie” (2008), “Tuesday, After Christmas” diagrams, with remorseless, sympathetic clarity, the behavior of a man who is at once willful and passive. Its formal economy is startling and subtle. The whole thing consists of a few dozen shots, with the camera moving only when it needs to. But nothing essential is missing, and the story is hardly simple. This is the realism of an M.R.I. scan or the X-rays of Mara’s mouth that Raluca shows to Paul and Adriana. The camera discloses truths that are ordinarily hidden from view and that, once revealed, are open to endless, agonizing interpretation.

 A. O Scott, Case of Romanian Realism: Regular Guy, With Wife and Girlfriend

*
de fiecare data cind descopar un articol despre filmul romanesc in New York Times ( doar astea-s pozitive despre romania in NYT, in rest avem severini, cai omoriti si alte nenorociri), ma gindesc ca ministerul turismului ar trebui sa cotizeze frumos la cinematografia romaneasca pentru ca si prin cinema se face branding de tara.

cititi cronica sa vedeti cu cita eleganta si rafinament se povesteste despre un subiect legat de romania.

cu exceptia artelor (de oricare fel), despre ce altceva mai scrie presa straina la fel de frumos despre noi?

*
daca sunteti in NY si nu ati vazut filmul in festivalul ICR NY, mergeti sa-l vedeti.

0
1389

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!