Category : diverse

portretele celor mai tari scriitori – la Carturesti

Mario Muchnik, autor al portretelor lui García Márquez, Mario Vargas Llosa sau Jean-Paul Sartre, expune la Librăria Cărtureşti. Vernisajul expoziţiei, care include 34 de fotografii ale unor mari scriitori, va avea loc astăzi, de la ora 18.30.

Ana Maria Onisei a facut un interviu minunat cu dl Muchnik pe care-l puteti citi in Adevarul.

aici o intrebare legata de o fotografie care si mie mi-a placut.

„Adevărul”: În portretul pe care i l-aţi făcut lui Cortázar apăreţi şi dumneavoastră, reflectat în ochelarii lui de soare. Aţi negociat această apariţie?

Mario Muchnik: Deloc. În timp ce îl fotografiam, nu şi-a scos ochelarii – un gest interesant, majoritatea dintre noi ar fi făcut-o într-o situaţie similară – şi a început să-şi mişte uşor capul în aşa fel încât să mă pot vedea şi eu în ochelarii lui. Fotgrafia e, deci, un dublu-portret. (Râde)

Ana Maria Onisei/Adevarul

Ana mi-a mai pove de o fotografie care mie imi place tare… cu Andre Malraux.

e singura din colectie care e cu spatele “eram la o conferinta, acolo l-am fotografiat”, i-a spus MUnchnik, ieri dimineata cind s-au intilnit (spre invidia mea, mai ales ca nici la vernisaj nu voi fi pt ca merg la teatru)

469

internship tabu sezon 2- noul intern

la sezonul 2 al internshipului tabu s-au inscris peste 100 de persoane, iar asta a insemnat muuuult de citit pentru mine. si greu de ales.

multumesc frumos tuturor celor care s-au inscris la acest internship scriind aplicatii sincere, cu sufletul pe tava sau tehnice de copywriter. a fost o placere sa citesc tot ce ati scris si sa incerc sa va intuiesc personalitatea printre cuvintele voastre.

*

ca si la primul sezon al internshipului, am suferit ca a trebuit sa aleg o singura persoana si as vrea sa mentionez, inainte de numele internului, citeva persoane care m-au impresionat f tare:

alex cilibianu – am stat f f mult sa ma gindesc daca tu sa fii cistigatorul si trebuie sa recunosc ca alegerea am facut-o discriminind sexual. am ales o fata pentru ca m-am gindit ca e mai aproape de lumea noastra, a revistelor de femei. dar, oricind vrei, te asteptam in redactie, sa vezi/inveti orice vrei tu din ce muncim pe aici. si sunt gata sa editez oricind orice text la care lucrezi.

as mai vrea sa mentionez trei persoane ale caror motivari “de ce vreau sa fiu jurnalist” m-au impresionat; fetelor, daca nu v-am ales pe voi e doar pentru ca trebuie sa aleg o singura persoana; dar nu va descurajati ca nu ati fost acceptate acum, chiar aveti talent: iulia alexandra voicu, sabina huzum si teodora lozan

internul numarul 2 este…irina tacu

iata un fragment din scrisoarea ei de motivatie

Cele mai frumoase povești se construiesc în jurul oamenilor. Și eu vreau să îi cunosc. Vreau să fiu jurnalist ca să întâlnesc persoane pe care nu le-aș putea întâlni în alte circumstanțe. Renumite, anonime, care nu știu că vor fi cunoscute sau care nu-și dau seama cât de puțin anonime sunt, eu vreau să le întâlnesc. Vreau să le pun întrebări și să fiu curioasă, vreau să îmi dea răspunsuri care să mă reducă la tăcere, care să mă schimbe fără să știu eu și fără să știe ele. Vreau să alerg poate chiar zile întregi după oamenii pe care i-aș putea face să se oprească fie și un minut pentru o întrebare.

aici un jurnal al primului intern tabu – elena mihaila – care acum scrie din cind in cind pentru tabu. cum ar fi in numarul de noiembrie pe care-l gasiti de miine la tarabe:)

de la 1 nov, irina isi intra in piinea de intern.

Viata e frumoasa -Jan Saudek

acum vreo 4-5 ani studiam in detaliu fotografiile lui Saudek pe care-l descoperisem ca referinta intr-un interviu cu un alt fotograf Eugenio Recuenco (pe care l-am intilnit la lansarea calendarului Lavazza).

astazi aflu, via Radu Afrim, ca Saudek are expo la Bucuresti din 8 noiembrie, in cadrul festivalului organizat la Opereta, Viata e frumoasa.

Saudek e cel mai cunoscut fotograf ceh, are un stil scandalos erotic, cu forta si ironie, dar si cu voluptate. are 75 de ani si face fotografii cam de pe vremea cind a aparut primul aparat Kodak:)

iata citeva dintre fotografiile mele preferate

(cind am postat prima data fotografiid e saudek pe blogul meu, eram pe o platforma yahoo si mi-au interzis postul considerindu-l obscen:) , astazi nu mai are cine sa-mi interzica postarea, dar preferatele mele nu sunt neaparat cele mai scandaloase dintre creatiile lui)

pieta

& preferata mea… dintr-o serie fetis cu multe fotografii din spate, semnate de mai multi fotografi, pe care ma gindesc sa o reiau aici, cindva:)

*
ce bine ca stau la 2 pasi de Opereta:) o sa ma duc des la expo, nu mi-as fi imaginat niciodata ca fotografiile lui Saudek sunt expuse la Bucuresti. (Bravos Razvan Dinca pentru acest festival)

514

examen – Evanghelia dupa Ioan

acum 3 saptamini am fost la Craiova la expozitia Romanian Cultural Resolution, cea mai importanta expozitie de arta contemporana din Romania ultimilor 20 de ani.

mi-au ramas in minte citeva lucrari, dar una ma bintuie tare.

Evanghelia dupa Ioan.

Ciprian Muresan, autorul acestei lucrari, a transcris pe “copiutze” intregul text -in latina! – al Evangheliei dupa Ioan.

Ciprian nu crede ca putem trece cel mai important Examen, Judecata de Apoi, de unii singuri, asa ca ne-a facut copiute.

*

Mie-mi place lucrarea asta pentru tehnica ei, care implica disciplina, rabdare, meticulozitate si, mai ales, o forma aparte de asimilare a unui mesaj – sa treaca prin tine, sa fie parte din tine – inainte de a prinde o viata noua.

e un proces cu care se intilnesc toti artistii; repeta/invata/acumuleaza informatii pina le devin reflex, parte din ei, pentru ca abia dupa aceea sa construiasca mesajul lor, sa “improvizeze”/ “creeze”.

*
Expozitia Romanian Cultural Resolution este deschisa pina pe 12 noiembrie la Clubul Electroputere din Craiova.

Foto Edi Enache

1045

Echilibru – post Push (Sylvie Guillem & Russell Maliphant)

A fost uimitor show-ul.
Pentru mine un pic diferit decit pentru majoritatea spectatorilor, pentru ca stiam via you tube, fiecare dintre miscarile pe care urmau sa le faca cei doi. Inclusiv cind venea momentul de mica improvizatie in Push.

Dar ceea ce m-a uimit a fost echilibrul miscarii. Parea ca sta in aer, in echilibru. Avea un control al lungimii miscarii pe care n-am nici educatia, nici abilitatea tehnica, sa-l descriu in cuvinte.

La aplauze ma gindeam “oare ei – mai ales Ea – stiu ce bucurie imensa ne-au adus? Cum au transmis catre noi niste energii speciale care ne-au dus intr-o transa?”

De fiecare data cind traiesc ceva de genul acesta dupa un spectacol (teatru, dans, muzica) sau un film, ma intreb: cum naiba poti sa-l rasplatesti pentru ceea ce ti-a dat pe artistul care tocmai ti-a dus emotiile pe tarimuri incredibile?

Cum echilibrezi lucrurile? Ce ar trebui sa-i dai in schimb, tu spectatorul, ca sa se simta si el multumit si apreciat si sa atinga bucuria pe care el ti-a adus-o?

Aplauzele? – mi se par prea putin.

Vorbele? – oricit de controlate ar fi, par bizarenie, exaltare.
(e ciudat cum, pentru ca nu avem abilitatea de a transmite emotia pura intr-o forma directa – cum o fac ei cu chipul, trupul, vocea etc -, reactiile noastre de raspuns par exagerari, desi ele sunt doar replici de mai usoara intensitate a acelei emotii. ca la cutremurele mari)

N-am niciun raspuns “cum sa-i rasplatim pe cei care pot comunica artistic emotia in stare pura”, dar mi-as dori tare mult sa se aseze in echilibru balanta emotie show – emotie dinspre spectator.

*
Voi cum multumiti/rasplatiti pentru emotiile pe care le primiti intr-un spectacol?

1046

celebritate – Polina Semionova, Alessandra Ferri, Sting

de la clipul Shakirei care mi-a adus aminte de filmul lui Katrin Hall, mi-am dat ca Hall va ajunge la un alt public decit cel care o cunoaste pe ea.

si prin asocieri, mi-am amintit de Polina Semionova. in 2005 era prima balerina la Berlin Staatsoper Ballet, printre cele mai tinere balerine din lume cu aceasta pozitie, dar era cunoscuta doar de “lumea ei”.

cind au pus un filmulet pe youtube cu ea interpretind modern o tema accesibila, au dublat numarul spectatorilor tineri:)

acesta era filmuletul

mult mai celebrul dans Alessandra Ferri vs Sting a fost inspirat de filmuletul cu Polina

si uite asa, mi-am inceput duminica cu o cafea super aromata si muuult dans. (ma rog, si cu niste editari de texte, dar asta era f de dimineata pe la 6, poate fi considerata ziua de ieri)
saptamina viitoare o voi incheia cu o intilnire privata cu Sylvie Guillem (cit noroc pe capul meu, e absolut incredibil) si cu spectacolul ei.

625

love – dans: shakira vs katrin hall

de dimineata m-am amuzat pe twitter cind a inceput sa fie popularizat un videoclip al shakirei, drept “Muzica e banala, dar coregrafia e remarcabila. Despre a face amor, fara urma de vulgaritate.”

de fapt dansul, ideea si coregrafia ii apartin unei faimoase coregrafe si balerine islandeze, Katrin Hall (care desigur a ajutat-o si pe shakira, de data asta), iar el se poate gasi intr-un filmulet regizat de un domn care se ocupa mai ales cu “short movie inspired by dance” – Reynir Lyngdal (care a filmat si citeva videoclipuri geniale).

dansul e insa vechi de cel putin 2 ani, asa arata el in forma initiala (later edit, intrucit youtube a scos filmul din baza sa, il puteti vedea aici

e frumos si cumva amuzant cind via ceva “banal” ca muzica Shakirei, oamenii se bucura de idei ale unor remarcabili oameni de cultura.

cu ocazia asta va aduc aminte ca vineri la bucuresti vine una dintre cele mai faimoase balerine si coregrafe, sylvie guillem. daca nu aveti bilete la spectacolul de la TNB e deja prea tirziu sa mai gasiti locuri.

974

Exclusiv: Olivia Wilde (Dr House) in calendarul Lavazza

Miine la Milano se lanseaza Calndarul Lavazza 2011, unul dintre cele mai faimoase calendare din lume.

avem si noi, tabu, miine un trimis special la ceremonie, dar super exclusiv, in mega avanpremiera va anunt ca domnisoara simpatica din Dr House (Remy Hadley) pe numele de actrita Olivia Wilde este noua imagine a calendarului Lavazza a carui tema este “Esti indragostit?”

fotografiile sunt realizate de Mark Seliger, dar sunt secrete pina miine seara.
am insa un interviu cu Olivia Wilde si sotul sau, Tao Ruspoli (actor si producator) despre indragosteala si a fi indragostit.

enjoy!
*

Olivia Wilde si Tao Ruspoli

Tao Ruspoli: Eu cred ca secretul pentru a ramane indragostit sta in pastrarea simtului aventurii si al ocaziilor prinse si fructificate, spre a nu cadea in capcana rutinei. Sa ramai liber, traind vieti diverse, stiind ca intotdeauna vei avea un cuvant de spus….

Olivia Wilde: Si nu stati niciodata unul langa celalalt la dineuri!

Tao Ruspoli: In Italia acest lucru este de la sine inteles, dar in State cuplurile obisnuiesc sa stea unul langa celalalt la masa.

Olivia Wilde: Cand oamenii ne intreaba: “Dar de ce nu vreti sa stati unul langa celalalt?” noi explicam ca vrem sa avem despre ce vorbi cand ajungem acasa, sa ne povestim conversatiile avute si cu alti oameni. Si totusi nu ne cred, nu ne inteleg, ne considera nebuni si isi inchipuie ca de fapt nu ne place sa stam impreuna la masa. Si cand te gandesti ca aceasta este de fapt cheia unei casnicii de succes!

Tao Ruspoli: Da, asa este.

Olivia Wilde: Ca italianca prin adoptie pot sa va spun ca mancarea este fantastica, as veni in Italia si numai pentru acest singur motiv! Dar, mai sunt si oamenii, si atmosfera Italiei. Italienilor le place enorm sa iubeasca viata, sa o guste din plin, sa traiasca intens si bine, de la mancarea excelenta si pana la toate celelalte mici placeri ale vietii de zi cu zi. Nu exista nici un sentiment de autopedepsire sau de sacrificiu, aici fiecare om incearca sa faca ce este mai bine cu ceea ce are si sa traiasca cat mai bine posibil.

Tao Ruspoli: Cat despre italienii din diaspora, in special cei din care traiesc in Statele Unite, le vad spiritul viu si dorinta de a trai viata din plin, chiar in incercarile de a se folosi de noi oportunitati tot timpul, asteptand mereu acel dram de noroc….Asta se gaseste si in alte culturi, nu uitati ca Olivia nu este 100% americanca, ci are radacini irlandeze…

Olivia Wilde: Amandoi am crescut calatorind intre Statele Unite si Europa, asa ca amandoi avem sentimentul apartenentei la doua continente. Putem aprecia culturi diferite, ne place enorm sa calatorim si sa exploram noi locuri si obiceiuri. Mie toiate astea mi se trag de la dorinta mea de a fi italianca.

Tao Ruspoli: Diferenta intre stilul de viata italian si cel din Statele Unite….Pentru mine, Italia inseamna radacina, traditia, si acea parte a culturii care te face sa te simti cu picioarele pe pamant tare. Pe de alta parte, viata din America este perfecta daca vrei sa traiesti cu capul in nori. Iti poti implini visele, poti sa-ti exploatezi sansele….. Asa poti tai ambele variante, poti gasi combinatia perfecta intre traditie si identitate pe de o parte, si convingerea ca orice este posibil, pe cealalta parte. Viata in SUA are mai multa libertate, din multe puncte de vedere, pornind de la timp si ajungand la rutina zilnica. Acolo poti sa iei un cappuccino dupa masa de pranz, dar daca faci asta aici, in Italia,…sau dupaamiaza…..

407

Vertical Road – Akram Khan

“daca nu sunt stresat, chiar am o problema.” – akram khan despre noul sau show Vertical Road, cu care a avut premiera la londra ieri.

dureaza 4 min, uitati-va va rog. e despre cum percepem timpul, despre cum ne miscam orizontal – desi ar trebui sa “inaintam” vertical – spiritual; si despre cum “nu putem sa stam” – stillness.
mi-nu-nat:)

727

mini party miine

miine facem un mini party in cinstea celor cu care am lucrat la numarul de octombrie.

cum voi sunteti cititori fideli, m-am gindit sa va fac o surpriza.

pun repede la bataie 10 locuri la petrecerea la care va intilniti cu cei care apar in revista de octombrie.

primul venit, primul servit. inscrierea cu comment aici pe blog:)

succes.

(detalii individual pe mail, asa ca lasati-va la comment adresa corecta)

1200

nebunia de diseara – 3 fete inchise toata noaptea-n Cocor

Vrei sa vezi ce fac 3 fashionista cind sunt inchise toata noaptea intr-un department store plin cu branduri celebre?

In seara aceasta, de la ora 22.00, conecteaza-te pe tabu.ro si poti participa la cel mai tare concurs al toamnei; 3 fete se intrec pentru titlul de Fashionista Tabu si cumparaturi de 3000 de ron la Cocor, distrandu-se prin department store care este deschis exclusiv pentru ele.

Cristina, Aniela si Laura au fost primele fete care si-au creat un avatar in cabina virtuala de shopping din Cocor. In seara aceasta, ele vor juca rolul de stilist personal al unei vedete internationale care are aceeasi forma a corpului cu a lor. Juriul le va testa creativitatea, dar si cunostintele de fashion, rugandu-le sa combine hainele din galeria de designeri romani si sa creeze pentru vedetele lor trei tipuri de tinute: de covor rosu, de party si casual. In juriu vor fi Laura Cirnici – Senior Fashion Editor Tabu, Sanziana Pop – Stilist Tabu si Carmen Andrei – Director Executiv Cocor.

Comenteaza alegerile lor pe facebook tabu, pe twitter cu #fashionistetabu si ajuta juriul sa stabileasca castigatoarea. Prin tragere la sorti poti castiga o rochie Lo Spaccio.

Prima sesiune de shopping de la redeschiderea magazinului Cocor va putea fi urmarita in direct pe site-ul Tabu, intr-o sesiune de livestreaming ce incepe la ora 22:00, precum si pe media fatadata Cocor.

1002

Tabu de Octombrie, special film

am muulte de povestit despre acest numar special, cel mai drag din an pentru mine:)
pentru inceput coperta ( cu Crina Semciuc, Ana Ularu si Ioana Blaj) si editorialul din revista

Ceasornicarii

V-ati gândit vreodata cât de tare seamana actorii cu ceasurile?

Ceasurile – cu cât sunt mai vechi, cu atât sunt mai valoroase.
Actorii – cu cât sunt mai in vârsta, cu atât sunt mai experimentati, deci mai valorosi.

Cu cât le purtam mai mult, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plânsete sau râsete.
Pe actori cu cât ii vedem in mai multe roluri avem mai multe amintiri: râs – plâns-despartire – aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.

La fel ca si ceasurile, actorii ascund un mecanism magic de functionare. Zimti care se intretaie cu alti zimti, tuneluri inguste prin care abia patrunde lumina.
Rareori ne uitam la mecanism si sunt si mai rare cazurile celor care reusesc sa inteleaga cum functioneaza. Uneori, nici chiar actorii nu stiu cum functioneaza, iar asta ii sperie si-i obliga sa caute repere noi.

Pe noi, spectatorii, tot ce ne intereseaza e ca mecanismul sa functioneze perfect. Ca ei, actorii, sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Iar daca mecanismul se strica, daca pe undeva apare o eroare, ne suparam.

Ceasurile pot fi duse la reparat, dar actorii… Ce fac actorii?
Cine sunt ceasornicarii actorilor? Cine ii ajuta sa-si regleze sentimentele, miscarile exacte?

Pentru Ioana Blaj, una dintre actritele pe care le vedeti pe coperta, ceasornicarul a fost tatal ei; pentru Joseph Fiennes (il intâlniti intr-un interviu in pagina 30) a fost fratele sau geaman, pentru Rodica Mandache (pe care o intâlniti in dosar) a existat regizorul Radu Afrim.

Editia Tabu din acest an dedicata filmului dezvaluie o parte din ceasornicarii actorilor.
E o provocare ca sa invatam si noi, spectatorii, sa ne uitam la mecanismul care-i face atât de diferiti de restul lumii pe oamenii acestia minunati care fac actorie. Si sa-i apreciem ca pe ceasurile rare, in editie limitata.

Tabu, octombrie, 2010

901

hai sa implinim un vis. ma ajutati?

nu se poate sa nu zimbiti la gindul ca un vis mare de-al vostru a devenit realitate.
si tocmai pentru ca stiti ce inseamna bucuria asta, hai sa facem si noi o bucurie unei fete.

o cheama Anne Marie si vrea sa fie PR pentru o trupa rock.
eu o cunosc si stiu ca are un suflet mare si o dorinta mare de munca. haideti sa-i implinim visul.

ce trupa rock o primeste in preajma pentru o luna (for free)?

promit sa public un articol despre experienta ei daca i se indeplineste visul.

citeste pe blogul ei despre de ce isi doreste sa fie PR rock

1783

Concurs “Chopin traieste”

Pentru mine, care am fugit cit am putut de mult in copilarie de educatia legata de muzica clasica, Chopin nu inseamna Nocturna (desi o recunosc oriunde ar fi).

Pentru mine Chopin inseamna niste versuri (“Te-as cere inapoi insa n-am cui te cere/ Iar restul e numai Chopin si tacere”) care-i apartin lui Adrian Paunescu si pe care le asociez mereu cu valsul pe care l-a scris Chopin cind s-a despartit de Marie, femeia pe care a iubit-o tare.

Si mai inseamna cintecul asta – Moj – care pe mine ma motiveaza teribil de fiecare data cind mi-e greu.

asa ca pentru mine, Chopin traieste intr-un anume fel, altul decit cel clasic.

*
Cruciada Culturii are un nou eveniment exceptional cu titlul Chopin traieste?, – un recital de pian Chopin, sustinut de Sam Haywood (26 septembrie 2010, Ateneul Roman).

Spune-mi ce inseamna Chopin pt tine, cum a intervenit el in viata ta cindva (sunt sigura ca a aparut “alive” cumva, pe undeva) si poti cistiga unul din cele 2 CD-uri ale lui Sam Haywood inregistrate chiar la pianul Pleyel al lui Chopin.

concursul se incheie Joi la ora 12.00. bafta

*
ana maria onisei a realizat un minunat interviu cu Sam Haywood din care citeaza pe pagina ei de FB

intimitatea sta in lucrurile mici. de la un pianist care are nevoie sa doarma minim 8 ore inainte de ziua concertului: “I do remember pillows in Bucharest being very good. But I just don’t understand how anyone is able to sleep in Germany! Either you get a large square sack of feathers which give no support at all, or a long fat sausage pillow.”

interviul apare joi in Adevarul

1529

Ceasornicarii

Ceasurile – cu cit sunt mai vechi, cu atit sunt mai valoroase.
Actorii – cu cit sunt mai in virsta, cu atit sunt mai experimentati, deci mai valorosi.

Din ce le purtam, ceasurile duc cu ele amintirile noastre: aniversari, despartiri, plins sau ris.
Din ce-i vedem in mai multe piese/filme avem mai multe amintiri: ris -plins-despartire-aniversare. Le-au jucat pe toate. Pentru noi. Sau in locul nostru.

Dar, ca si la ceasuri, actorii ascund un mecanism magic – rotitze care pun in miscare alte rotitze. Rareori ne uitam la el si aproape niciodata nu intelegem cum functioneaza.
Ne intereseaza sa functioneze perfect. Sa ne livreze la secunda mesajul emotional de care avem nevoie. Si daca se strica, daca apare o eroare, ne suparam.

Cine sunt ceasornicarii actorilor?

*
despre asta e vorba in Tabu de octombrie, numar special film

709

ursulica santra face sport

Santra locuieste la Ahtari Zoo in Finland si este distractia tuturor cu exercitiile ei de stretching.

n-a invatat-o nimeni sa faca asta. e una dintre veteranele gradinii zoo si, cind se plictiseste in cusca, face ceva miscare… un fel de yoga:)

acum cei care nu fac niciun fel de sport ar trebui sa se rusineze.

447

internship Tabu, sezonul 2 – inscrieri

Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.

Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)

Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
 Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– Sa faca reporting
 (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)

– Sa participe la intilnirile de business la care merg.

– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.

*

Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
 Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*

Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)

– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.

– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.

– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta

– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).

Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.

Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
 Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
 Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.

Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.

Sute de mii de grauri merg la culcare si tata vultur e cam prost

In danemarca am trait versiunea live a unei emisiuni National Geografic. Am vazut ceea ce turistic se numeste Blacksun, innoptarea simultana a sute de mii de grauri.
Iata ce am invatat despre grauri☺

*
Dimineata se trezesc organizat, pe la 6, cind rasare soarele.
Mai intii se trezesc pasarile dinspre est (dorm grupate toate pe pamint). Prima care se trezeste incepe sa cinte, si una cite una, se trezeste fiecare pasare si cinta. De la est spre vest, ca un sunet surround. In 20 de minute se ridica toate, simultan, si-si iau zborul dupa hrana.

peste zi incepe scandalul. Sunt citeva sute de mii in Tonder (Danemarca), la inceputul toamnei sunt peste un million si toate trebuie sa manince pe o raza de citiva zeci de km.
In timpul zilei se cearta – “du-te mai incolo! Aici maninc eu!” Se straduie sa-si faca loc una fata de cealalta. Au nevoie de aproximativ 20 de metri, distanta intre ele ca sa se sature cu gizele si viermisorii pe care ii gasesc prin iarba. Daca dau de un hambar cu grine sau de o livada, se instaleaza toate acolo: iese de-o petrecere.

Graurii stau in danemarca 2-3 luni, special ca sa se ingrase. in aceasta perioada a anului au iarba verde si grasa, asa ca e loc de mincare.
De aici pleaca catre franta, dar daca nu ajung la de 3 ori greutatea lor nu pot sa treaca peste iarna, mor. Asa ca maninca. Si se cearta. Toata ziua.

Cind vine seara, lucrurile se schimba.

Nu poti sa dormi, pana linga pana, cu citeva cu care te-ai certat toata ziua, asa ca inainte de a merge la culcare socializeaza. Cinta la distanta 20 de cm una de cealalta. Mai intii ca si cum doar ei singuri ar exista pe lume. Apoi intra in cintecul “vecinului de craca” si “ii dau replica”, in timp ce micsoreaza distanta dintre ei.
Dupa o ora sunt deja stol – grupati pe populatiile din care provin : rusia, polonia, norvegia.

Si-ncep sa-si caute loc de innoptat. Tot spectacolul de innoptare se petrece la amurg, cind soarele a apus deja, dar mai e o urma de lumina.

Zboara in grup deasupra unei padurici si cauta sa vada daca sunt vulturi sau vulpi.
Citeodata grupul cedeaza naturii o pasare. Coboara una pentru “teste” si, daca are ghinion, e mincata.

Cind locul e sigur se anunta intre ele, cu sunete doar de ele stiute, si-ncep sa vina grupuri grupuri – zeci de mii. Se opresc deasupra locului de innoptat si isi dau drumul spre pamint ca si cum ar fi in cadere libera.
Sute de mii de pasari negre, mici care cad din cer.

De la distanta par ca o ploaie de furnici, de aproape sunt ca milioane de fluturi negri. Nu le pasa ca trec deasupra ta, la doar citiva centimetri; omul nu e un pericol pentru ele. Asezati mii in stoluri, graurii par ca deseneaza figuri abstracte imitind un pointillist depresiv care prefera negrul.
Cinta usor, spunindu-si unul altuia ca locul e sigur, iar zumzetul lor pare ca o apa care curge printre pietre de munte.

Cum coboara, jos, pe pamint, adorm unul linga altul. In mijocul grupului temperatura ajunge pina la 41 de grade, la margine – iarna – temperatura e si de minus 7 grade. Se incazesc unul de la altul, iar din timp in timp, pasarile din margine se ridica si se aseaza in mijlocul grupului ca sa se incalzeasca.

*
un scurt interviu cu gazda noastra, omul pasare, pe numele lui Iver Gram

pasarile astea vorbesc intre ele?
Stim ca isi comunica lucruri, dar nu stim inca cum o fac. Avem dovezi ca daca una descopera intr-o zi o livada cu mere coapte, a doua zi toate sunt acolo sa manince. Deci cumva comunica, dar nu stim cum.

Puteti deosebi sunetele lor de ale altor pasari?
Da, si de ale altor pasari, dar si sunetele lor intre ele. De exemplu, populatiile cinta diferit in functie de tara din care provin, dar au toate indiferent de tara de origine – acelasi sunet pentru primedjie care poate sa insemne vultur, vulpe sau orice altceva care le poate omori.

Cit zboara intr-o zi?
Pot sa zboare fara sa doarma pina la 5000 de km, cam in 3 zile fac distanta asta. Gindeste-te ca daca te pune cineva sa muncesti 3 zile si 3 noapti fara sa dormi, innebunesti; ele asa mici cum le vezi pot face asta.

Cit de mult maninca pentru a ajunge la de 3 ori greutatea lor ca sa treaca peste iarna?
Cit pot de mult. Uneori de 3 ori greutatea lor intr-o zi. Maninca toata ziua, de dimineata pina la lasarea intunericului. De asta cind se face amurgul vor sa se culce, pentru ca au multa mincare in stomac si nu vor sa consume energia zburind, vor sa o depoziteze in grasime.

Cind fac pui?
In aprilie. Amindoi parintii au grija de pui. Nu e ca la vultur, unde tatal omoara puiul daca e lasat singur in cuib.

De ce il omoara?
Ca sa faca cadou hrana femelei vultur. Pentru asta femela vultur nu paraseste cuibul, cum incearca vulturul tata sa se apropie de pui ii spune “sunt ai nostri, lasa-I in pace.”

Tata vultur e cam prost.
Asa e la vulturi. E pasare de prada si tot ceea ce stie e sa omoare si sa manince. Daca omoara prea mult, poate sa moara si el pentru ca maninca tot ce a pradat. Nu lasa nimik pentru o alta zi.

Lacom si prost.
Astia-s vulturii. Asa e natura.
*

Iver Gram a lucrat 20 de ani ca observator federal in muzeul de prezervare a naturii (ei, danezii, au un asemenea muzeu). “am muncit pentru stat”, ii place lui sa spuna.

De 7 ani si-a facut firma lui. Are 12 angajati, 2 permanenti iar ceilalti 10 fac munca a 7 oameni, lucrind part time. 4 dintre ei urmaresc pasarile in fiecare zi, dimineata si seara, ii dau informatii despre directia de zbor, cit de multe sunt in fiecare stol/populatie. El face harti, previzuni despre urmatoarea mutare si apoi le arata turistilor Blacksun… spectacolul in care merg sute de mii de pasari la culcare.

Cind vorbeste – o engleza germana –vocea lui suna “ca o pasare”, scurt, rastit, un pic agresiv.

I-a plimbat pe multi dintre regii europei ca sa le arate pasarile din danemarca pentru ca e prieten cu printii danezi; un rus bogat a venit cu avionul pina la copenhaga a cerut o excursie privata la “watching birds” si i-a dat o suma imensa pe care nu vrea sa o spuna. “ a ris de mine cind i-am spus care e rata mea normala”.

Omul pasare e foarte cunoscut in Tonder; oamenii il arata cu degetul, iar la amurg ii urmaresc masina. Unde merge el, acolo sunt si pasarile… pentru ca da, in fiecare saptamina – martea – pasarile isi schimba locul de dormit.

Nimeni nu stie de ce tocmai in ziua de marti.

*
uite si o inregistrare gasita pe youtube ca sa intelegeti un pic din fenomen.
noi, pentru ca eram “premianti”, am fost chiar sub stol, treceau deasupra capetelor noastre. iar senzatia era in-cre-di-bi-la.

1136

tabu de septembrie – INNA

de miine la chioscuri Tabu de septembrie.

cu INNA cover story si cu un indemn pentru autoritati sa se uite si la tinerii romani care au ajuns primii in lume (in muzica, moda) cind iau in calcul valorile pe care vor sa le puna in spatele brandului de tara.

foto cover & pictorial Edward Aninaru

eu am scris cover story si trebuie sa va spun ca mi-a placut f f mult de INNA. e foarte organizata, disciplinata, stie ce vrea si e incredibil de ambitioasa. toate astea consolidate pe un mega bun simt.

asa incepe story-ul din revista:

Pe 29 iulie am primit via email un tabel în care erau dispuse, în ordine, cuvinte în romånă și engleză, însoțite de cifre. Șiruri de informații tehnice – pentru mine. Pentru fanii Innei din lumea întreagă, detalii pe care dacă le-ar ști, le-ar înflăcăra imaginația dånd greutate palpabilă unor gånduri fierbinți. Cifre care pot trece granița matematicilor simple, ajungånd în zona erotismului; matematici erotice.

Un tabel cu trupul Innei descompus în bucăți mici: sånii ca doi struguri grei, întrezăriți printre danteluri în concerte – puși acum în funcția grosime/lungime bust; forma de clepsidră a trupului care a dus-o pe locul 1 în topul FHM al celor mai sexy femei din lume – transformată într-o integrală cu limite către vise nepovestite încă: dimensiune umeri, torace, șolduri; picioarele fine care au provocat fantezii multiplicate exponențial reduse aici într-o clipă la fibră vibråndă prin esența unui logaritm: grosime coapsă-genunchi-gambă. Plus un amănunt amuzant: măsura la pantofi. 34. Ca de copil.

În 23 de rånduri și 2 coloane stăteau aliniate toate detaliile celor mai fierbinți părți din – de acum – celebrul trup al Innei. Totul arăta multă rigurozitate, atenție pentru detalii și perfecționism, la kilometri distanță de informațiile seci gen << 38, M, S, XS>> pe care le primim la redacție de la vedete înainte de o sedință foto. Am făcut ochii mari: ce e în spatele succesului Inna?

tabu, septembrie, 2010

*

e un numar cu citeva exclusivitati dragutze.
un interviu cu Gary Sinise (multumim AXN), un interviu cu Max Azria, un alt interviu cu creatorii noului parfum Armani ( e un numar cu muuulta moda – 67 de pagini numai cu si despre moda!!!).

apoi un interviu cu Dorotheea Petre foarte emotionant cu povestiri despre bunicii ei si despre Mar Nero care vine pe ecrane la mijlocul lui sept, un alt interviu cu Zoltan Szabo, cel mai faimos somelier al Canadei – altfel roman pe care noi nu stim sa-l “exploatam”

o lectie despre “de ce nu avem cum sa slabim intr-o saptamina cind ne-am ingrasat intr-un an” explicata pe intelesul tuturor de Ladislau Kristof, suuuper personaj cu care va veti mai intilni in Tabu.

si multe multe alte lucruri dragutze

dusul in strada in rusia

de dimineata, Blogatu a postat pe blogul lui despre un eveniment Palmolive din Rusia de acum citeva zile.

o fata imbracata in halat de baie s-a dat jos din taxi si a facut dus intr-o cabina in mijlocul strazii.

va suna cunoscut?

noi am facut asta (cu Dove parteneri) la inceputul lui mai.

atunci ne-au sarit multi in cap si la fel de multi s-au intrebat de ce nu comentez la acuzatiile de tot felul.

simplu: acuzatiile respective vorbeau despre prejudecatile oamenilor care le lansau si nu aveau nicio legatura cu evenimentul nostru. doar timpul putea sa dovedeasca asta.

acum orgoliul meu – caci ideea e a mea de mai bine de 10 ani – tresalta un pic de bucurie.

uite niste oameni care s-au inspirat de la noi. sau au gindit pe aceeasi lungime de unda.

*
ne punem pe gindit. sa mai facem lucruri care sa-i inspire pe altii.

698
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!