un sport mai putin cunoscut la noi, gimnastica acrobatica (desi avem si noi campioni mondiali la o ramura apropiata – gimnastica aerobica).
uitati-va ( 3 minute) la acest exercitiu, la minutul 1 veti vedea citeva elemente care sunt dincolo de ce ne putem imagina ca poate face corpul uman.
cind lasati deoparte sportul in sine, ginditi-va la aceste 30 de secunde de echilibru, incredere in parteneri, forta si ambitie ca la o metafora pentru viata
pentru ca de astazi incepe un nou an chinezesc, Anul Calului de Lemn m-am gindit sa va arat un artist foarte foarte special care face cai din lemn
se numeste James Doran, e britanic cu o educatie pentru antichitati slefuita la Paris.
mai multe dintre lucrarile lui pot fi gasite aici
sa aveti un an nou mai bun decit cel care tocmai se incheie. Caii sunt unele dintre cele mai empatice, inteligente si cu caracter dintre animale.
anul asta (chinezesc) daca imprumutam de la cai aceste lucruri, vom fi mult mai fericiti
stiu ca ati citit despre cele mai scumpe masini din lume, cei mai scumpi pantofi, cele mai scumpe ceasuri… dar oare v-ati gindit ca exista pe lumea asta niste sosete care costa… 1500 de dolari.
sunt facute dintr-o fibra obtinuta din parul de caprioara rosie din Noua Zeelanda, fibra care se numeste Cervelt si care e considerata cel mai scump si mai exclusivist material din care se poate produce nu doar haine ci si mobila.
sosetele arata asa si se pare ca sunt foarte calduroase.
ar trebui sa fie la banii pe care-i dai pe ele!
culmea e ca se fac pe comanda, nu pentru ca ramin pe stock ci pentru ca materialul asta se obtine adunind cite 20 de grame de par de la fiecare caprioara si nu sunt atit de multi Bambi de tuns in Noua Zeelanda.
in caz ca va doriti sa achizitionati le gasiti aici
cam de cite ori ai vorbit la telefon si ti s-a spus “tocmai ce gatesc nush ce” / “port parfumul care-ti place tie” si ti-ai fi dorit sa simti atunci parfumul? (ma rog, e posibil sa-ti mai fi dorit si altele)
s-a inventat dispozitivul care preia un miros/ o aroma si o trimite prin telefon. se numeste O Phone, e creat de un profesor de la Harvard pe nume David Edwards.
creatia nu e un telefon, ci un device care seamana preia functii de Bluetooth si poate fi atasat telefonului. In momentul in care trimiti un mesaj text poti sa atasezi si una dintre creatiile OPhone, adica o aroma/ un miros pe care ti-l doresti. Ophone genereaza sintetic , dupa o reteta integrata, algoritmul pentru obtinerea mirosului care e transmis celuilalt telefon. la rindul lui, acesta odata primit algoritmul genereaza mirosul. in acest moment dispozitivul poate genera mirosuri de baza, gen scortisoara, dar cercetatorii spun ca isi vor rafina in curind algoritmii.
“Most scent dispensing technologies, like air fresheners work fine and dandy for what they are meant to do, but the problem has always been that the particles disperse in a way that lingers, sticks to clothes and disturbs those nearby us and limits its use,” Edwards explains. “What we’re creating here is a true form of communication in that an odor or a sequence of odors is discretely tailored for the end user.”
profesorul inventator a facut deja si scenarii despre cum poate fi folosit catre entertainment inovatia sa si imi si imaginez cam cum vor arata filmele care, pe linga coloana sonora, vor avea si background cu arome.
dincolo de inventie, care e spectaculoasa si pare ireala, ma sperie gindul ca in curind vom putea trai inlocuind orice senzatie cu una artificiala produsa de un device, iar asta va duce la izolari cumplite pentru ca oamenii nu se vor mai intilni fata in fata.
citeva coperte cum la noi nu o sa prea gasiti
prima nici nu are cum, dar Papa pe coperta revistei Rolling Stone e un eveniment
nu e cea mai scumpa lenjerie din lume, dar nici ieftina nu e.
si da un nou sens expresiei “m-au trecut toate apele cind am vazut-o”, nu doar ca e hot dar e si al naibii de scumpa.
e colectia de lux de la Bordelle, fiecare piesa e lucrata manual (intre 7 si 10 zile) din matasuri foarte fine si, la naiba- cum altfel- are cristale Swarovski. preturile pleaca de la 3000 de dolari in sus.
iata citeva piese
asta e preferatul meu din colectie:)
daca va tin buzunarele si vreti sa achizitionati ceva aici site-ul companiei in cauza sau daca aveti prin apropiere un Selfridges, gasiti acolo 🙂
gindul meu ca telefonul devine din ce in ce mai mult un tovaras de viata nu are legatura cu filmul HER, cum ar parea (daca n-ati vazut filmul HER, o sa-l vedeti curind sunt sigura) si nici cu faptul ca ne petrecem foarte mult timp cu telefonul in brate, categoric mai mult timp decit cu iubita/iubitul in brate:)
are legatura cu directia in care merge cercetarea si aplicatiile pe care le au telefoanele acum, din fabrica.
m-am uitat pe ce stie sa faca noul Samsung Galaxy S4 (care de miine e in magazinele din RO) si mi-am dat seama, inca o data, ca sunt niste oameni care cerceteaza nevoile noastre si identifica produse care sa le acopere/satisfaca.
de exemplu, noul S4 are S Health o aplicatie care iti spune care sunt temperatura, umiditatea si presiunea atmosferica potrivite pentru locul in care faci sport, luind in calcul tensiunea arteriala.
e o aplicatie sofisticata care furnizeaza detalii foarte fine despre greutatea ta, evolutia greutatii intr-o perioada de regim sau de antrenamente intense.
m-a atins foarte tare aplicatia asta pentru ca sunt, am mai scris despre asta, una dintre persoanele care stie in orice zi a existentei ei cite kg are. asa imi incep ziua, cintarindu-ma. 🙂
sa ne intelegem, sunt dintre cei care si-au descarcat 5 aplicatii in telefon – una de comanda taxi si restul despre/cu stiri, adica nu sunt o foarte mare consumatoare de idei tehnologice care sa acopere niste nevoi emotionalo- ludico- tehnice.
dar aceeasta aplicatie mi se pare foarte smart si imi dau seama ca se merge cu cercetarea din ce in ce mai fin si mai subtil pentru a satisface nevoi din ce in ce mai personalizate.
imi imaginez ca in curind nu doar ca vom vorbi la telefon cu un robot din telefon (inteligenta artificiala ca in filmul HER) dar ca telefonul ne va face analizele medicale si le va transmite automat medicului nostru care, via telefon, ne va spune ce sa luam preventiv ca sa intretinem sanatatea si sa anticipam bolile.
Samsung Galaxy S4 are si o smekerica pe nume Dual Shot – doua camere care fac aceeasi fotografie din doua unghiuri diferite – si-o aplicatie “Drama Shot” – in care faci mai multe foto ale unui subiect in miscare si le monteaza 🙂 – si sunt foarte curioasa cum functioneaza, dar o sa vad desigur zilele viitoare, pentru ca – ziceam mai devreme – de miine e in magazine.
Nu exista o rasplata din afara pentru meseria asta. Nu asta trebuie sa fie telul. Rasplata adevarata vine din interior. Ceea ce voi simtiti si ceea ce ati implinit voi pentru voi, cu propriile persoane. iesind din zona de confort.
Anii de inceput pot fi bogati in experiente sau nu, dar am vazut de-a lungul anilor atit de multi tineri care nu stiau ce vor. Stiau ca trebuie sa vrea, sa fie ambitiosi si sa aiba succes. dar asta nu e suficient. Asta e doar dorinta.
De fapt, in viata este despre actiune: sa stii ceea ce faci, sa intelegi de ce faci asta, sa-ti dedici fiecare respiratie a trupului tau ca sa acumulezi mijloacele cu care sa poti sa daruiesti…
Daca simtiti ca aveti ceva inauntru de daruit, ca aveti un talent, atunci exploatati-l si slefuiti-l. Nu e nimic mai important decit sa acumulati mijoacele ca sa puteti sa va expuneti talentul.
O sa cresteti alaturi de colegii vostri, o sa-i vedeti avind succes sau cum vor rata. Si o sa vedeti cum reusesc sa dealuiasca in ambele situatii, iar ei va pot fi profesori la fel ca oricare dintre profesorii vostri de la scoala. Important este sa fiti deschisi, sa vreti sa munciti cu voi ca si cum ati munci cu un personaj pentru o piesa si sa actionati ca atare.
Kevin Spacey.
*
asa s-a incheiat cursul meu de imagine personala de la TIFF din proiectul 10 pentru film din 2013. am gasit acum cursul si citatul asta frumos
text de Noemi Revnic
Pentru acest weekend va recomand sa vizitati link-ul de mai jos, unde puteti gasi programul spectacolelor din seria “Clasic e fantastic. Copilaria marilor artisti”. Am vazut duminica trecuta “Copilaria lui Enescu” si astept reprezentatiile in reluare: “Copilaria lui Bach”, “Copilaria lui Mozart”, “Copilaria lui Chopin” si “Copilaria lui Vivaldi”. O idee excelenta, mai ales pentru copiii in varsta de +4 ani si parintii acestora. detalii aici
In materie de moda, Adelina Ivan ne asteapta in atelierul sau din str. Josef Pilsudski nr. 5 cu un discount de 50% la piesele din colectia toamna-iarna 2013 & pentru cateva piese prototip + cadouri speciale de la Wild Olive African Artisans, un brand despre care am auzit acum, dar vizitand site-ul lor mi-am gasit deja niste produse numai bune pentru baile lungi de iarna. detalii aici
Iar prietenele de la http://www.109.ro au urcat pe pagina lor de Instagram prima piesa din colectia toamna-iarna 2014 ce va fi prezentata in acest februarie la Tranoi Paris. Deja mi-am comandat-o, este suberba.
Va doresc un weekend minunat.
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
cum One wheel de saptamina trecuta a avut foarte mare succes, autorul acelei postari se intoarce cu o alta dracarenie de mers cu ea in parc.
zice ca e la limita dintre bicicleta si segway, costa nu mai putin de 5000 de euro, dar arata foarte frumos si e … foarte aspirationala:)
asa ca domnilor visati frumos – asta e site-ul unde e filmat in actiune si de unde poate fi cumparat. ceea ce, foarte sincer, va doresc
am fost zilele trecute la auditii la Romania Danseaza. (am prieteni in echipa si stiu ca ma bucura genul asta de experiente, asa ca ma anunta in avans ca sa pot merge. multumesc frumos, Ortansa)
printre concurentii pe care i-am vazut era si un grup din Sighisoara. cel mai mare dintre membrii trupei 14 ani.
in timp ce dansau, pentru ca aveau o energie buna si le simteai vointa cu care puneau energie in fiecare miscare, m-am gindit ce bucurie ca exista emisiuni de genul asta. trebuie ca era o mare victorie si o mare si frumoasa intimplare pentru ei ca se aflau acolo pe scena si urmau sa se vada la televizor.
de la sighisoara, un club de dans care reuneste 10-12 copii care altfel n-ar avea multe distractii in orasul lor. dar care, gratie unui profesor inimos, merg in fiecare zi la repetitii – sau antrenamente – si invata disciplina, spiritul de echipa, se dezvolta mai frumos la trup si la minte.
sa ne intelegem, copiii astia nu erau cei mai mari dansatori din lume, nu faceau sincronul impecabil, dar era ceva acolo intre miscarile lor din care iesea bucuria.
in acelasi timp, copiii astia – imi pare rau ca nu am retinut numele trupei – erau cel mai bun exemplu si despre munca pe care n-o vedeti in dans.
suntem obisnuiti sa vedem doar momentele de perfectiune, spectaculoase, cu coregrafii incredibile pentru ca acest gen de momente de dans – din emisiuni de profil sau din spectacole – ajung viral pe net si asta e calea cea mai usoara sa descoperi dansul. altfel, sunt putini spectatori in salile in care poti vedea asemenea show-uri.
dar pina la cele 5 minute de magie sunt ani de munca, iar in fiecare miscare care noua ni se pare executata cu o usurinta fluida sunt multi muschi incordati care trag tare.
daca as avea copii i-as duce la repetitii de dans si le-as explica partea din spate; apoi i-as duce si la spectacolul de la care au vazut repetitiile.
ca sa inteleaga prin poveste ca in viata tot ceea ce ni se pare a fi usor e de fapt obtinut cu foarte multa munca.
*
Romania Danseaza incepe pe 9 martie, o sa intreb cind vor fi difuzati si astia micii din Sighisoara, ca sa-i vedeti.
*
altfel iata un copil alien. care – la 8 ani si practica in dans de doar 2 ani – face ceva incredibil.
la virsta lui abia se invata coordonarea partii superioare a corpului cu cea inferioara, iar el sta in picioare cu dansul lui linga oricare balerin. sa-i tinem minte numele, Gavin Morales. daca nu se intimpla ceva – nu-i cedeaza corpul in vreun accident, nu-l vor exploata ca pe un copil de circ – si-l vor lasa sa studieze, Gavin va fi unul dintre cei mai mari balerini ai lumii.
gata si dieta Oshawa.
10 zile de mincat orez, griu, mei si hrisca in ce combinatii am vrut si am stiu sa fac.
ultimele 3 zile au adus neprevazutul in plan intrucit acasa la mine s-a mincat / gatit si altceva ceea ce pentru mirosul meu foarte accentuat – ca de animal de prada – n-a fost asa o veselie. eu am ramas pe pozitii insa gasind, ca de obicei in astfel de situatii, o anumita voluptate in respectarea unor restrictii impuse si in jocul cu puterea mintii si a vointei mele.
cel mai mult in perioada asta mi-a lipsit o supa calda sau un ceai cald ( nu mai zic de cafea ca la asta am renuntat din 11 decembrie), cum aveam voie doar apa… am baut in ultimele 3 zile de 2 ori pe zi cite o cana de apa calda.
intre timp am descoperit ca japonezii fac asta, in fiecare dimineata, parte din traditia lor de a intretine sanatatea si a avea o viata lunga.
am intrat in dieta cu 46 de kg, am iesit din dieta cu 45 de kg. care este greutatea mea standard, acolo unde corpul meu se simte cel mai bine.
am mincat mai mult decit maninc de obicei – practic am tinut-o intr-o mincare de griu copt sau de turtitze din hrisca si mei. (chiar si la cinematograf am avut provizii de griu copt – era un film de 3 ore, toata lumea minca in jurul meu)
la cina am mincat “mincare calda” – combinatii de griu cu orez / orez cu mei / sau simplu mei … fierte 20 de min in apa cu sare.
*
ca si acum multi ani cind am tinut dieta asta, care e una de detoxifiere nu de slabit, acum – la sfirsit – ma simt mai usoara, am foarte multa energie, mi s-a dezvoltat si mai mult cinismul (nu stiti partea asta din mine, dar prietenii mei o cunosc bine), ma rog sa formulam “claritatea mintii”.
mi s-a albit si mai mult pielea, tenul e ca si cum as fi fost la cosmetica pentru o curatire profunda:)
*
m-am gindit mult daca sa dau sfaturi daca sa tineti sau nu aceasta dieta. categoric e foarte buna pentru organism si pusa linga o curatire mentala, face cit o vacanta detox in cine stie ce clinica sofisticata din elvetia sau turcia.
dar ca sa fie eficienta trebuie, ca la orice lucru pe care-l facem in viata, sa fie facuta cu relaxare nu cu incrincenare. si nu stiu daca aveti exersata vointa.
eu am i9incercat sa inlatur din jurul meu tentatiile culinare, iar cind a trebuit sa socializez in fata unei mese plina cu cele mai rafinate feluri preparate de vreun chef celebru, am mincat inainte acasa ca sa nu-mi fie foame.
sigur, e un exercitiu de vointa, dar daca invatati sa va jucati cu limitele de la ce vreau si ce pot, si stiti ca totul e din mintea voastra, lucrurile devin mult mai simple.
dieta asta e un bun pretext sa realizezi cit de importanta e hrana si cum se schimba energia si starea de spirit in functie de combustibilul pe care-l pui in masinaria care se numeste corp.
daca vreti sa tineti dieta, sunt aici sa raspund la orice intrebare.
pentru noua campanie publicitara, diesel a avut ideea de a cere fanilor sa se inscrie cu o fotografie pentru a fi model/vedeta in fotografiile cu noile produse.
o idee care urmareste trend-ul, care pune “real-people” in prim plan, care ii ofera o experienta consumatorului… totul ca la carte.
printre inscrieri o tinara pe nume Jillian Mercado, bloggerita, cu o problema de sanatate care o obliga sa traiasca in caruciorul cu rotile: distrofie musculara.
imi si imaginez bucuria celor din departamentul de creatie de la diesel sau de la agentia care a gestionat proiectul ca au primit o asemenea inscriere. cum imi imaginez bucuria fetei cind a fost sunata ca e parte din campanie.
stylingul l-a facut Nicola Formichetti – domnul care se ocupa de hainele lui Lady Gaga.
pe pagina diesel au aparut primele fotografii din campanie. Jillian e vedeta
blogul ei e aici
am prejudecata de a judeca oamenii dupa filmele care le plac. pentru ca din citeva vorbe pe teme cinematografice inteleg ce au citit, cu ce rezoneaza dintr-un film si am o idee cit de mica despre tipul lor de personalitate.
am mai povestit ca asociez fiecare om pe care-l cunosc cu un film, dar nu ma mai joc public cu asocierile mele:))
acum cind vad fani de Nymphomaniac (lars von trier-ul cel mai din urma) care zic ca e un film care le-a schimbat viata, realizez rapid ca n-au prea citit carti/reviste de stiinta si nici cu matematica n-au stat prea bine la scoala.
bine, nici cu filmele – in special ale lui Von Trier – pt ca altfel s-ar prinde ca tot ce face e o parodie, o ironie, ca la The Idiots – dar astept sa vad ce vor zice si dupa filmul 2.
pina atunci o mica distractie cu sirul lui Fibonacci, acum nu in muzica lui Bach – cum mascareste Von Trier in film – ci cu floarea soarelui.
din Scientific American, de acum citeva zile.
oare ce spune despre mine faptul ca floarea soarelui este una dintre florile mele preferate? si ca unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodata a fost un buchet imens de floarea soarelui intr-o iarna cu o zapada mai mare decit asta de afara.
cu putin efort gasesc o legatura intre ani, date, numerele rezultate din numele implicate si… sirul lui Fibonacci. si daca vreau sa ma joc, gasesc si cu vreo secventa din filmul lui Von Trier :)))))
va mai amintiti minunatia de film Eternal Sunshine of the Spotless Mind in care personajele principale interpretate de Jim Carrey si Kate Winslet decid sa mearga la o companie care sa le stearga din minte amintirile legate de relatia lor?
atunci parea ceva SF (era in 2004), scenariul e scris de regizor Michel Gondry si de Clarlie Kaufman, intre timp e realitate.
cercetatorii de la MIT au descoperit un drog care poate sterge din memorie amintirile traumatizante
The drug, a histone deacetylase inhibitor (HDACi), interferes with one of the ways that brain cells record memories, by precisely placing proteins called histones on certain segments of DNA, affecting which genes are expressed. The hope is that, using this principle, doctors could someday prescribe drugs that aid in the treatment of post-traumatic stress disorder (PTSD).
Right now, those seeking relief from PTSD typically use exposure therapy, in which a patient mentally revisits a traumatic memory in hopes of overcoming the anxiety associated with it. But “the options for treatment of PTSD are very limited. There’s really no good medication, and exposure-based psychotherapy is often ineffective for older memories,” says Li-Huei Tsai, the lead author of a new study documenting the research
in acest moment se fac teste pe soareci, dar cercetatorii spun ca rezultatele sunt imbucuratoare. ce nu poate face acest drog insa este sa inlature frica.
mai avem o speranta ca vor mai ramine si niste oameni pe planeta asta. cu bune si rele.
a trecut o saptamina din dieta de detox in care maninc doar griu, orez, hrisca si mei.
abia ieri am avut un hop. am mers la film, 3 ore de petrecut cu DiCaprio si Wolf of Wall Street fara popcorn.
de cind am aflat ca mergem la film ieri si am inteles ca mergem la filmul pe care l-am ocolit mult (tocmai pt ca dura 3 ore), am suferit la gindul ca nu voi minca popcorn. dar sa fii in sala de cinematograf, sa simti mirosul de popcorn cald, cu unt, sa se manince popcorn chiar linga tine si sa nu gusti nici macar o floricica… asta da exercitiu de vointa.
asta in conditiile in care eu as minca popcorn oricind, oriunde si cu friptura si cu prajitura.
in rest sunt bine, cu foarte multa energie, cu deja mirosul si vazul foarte accentuate – stiam toate parfumurile din jurul meu si in sala de cinematograf. si cu ironii de la prieteni pentru ca vineri seara am socializat insotita de un pahar cu apa plata la o petrecere surpriza pentru Miruna Berescu (cei care merg la festivalul Anonimul sau la Dakino sau la Festivalul de Psihanaliza si film … si nu numai, stiu cine e superbitatea blonda care raspunde la numele de Miruna Berescu), dincolo de cina importanta cu domnul de la Disney gambling (a caruit poveste vi-o spun zilele viitoare).
am mai descoperit si o alta parte buna a dietei: nu se mai invita nimeni la mine “sunt prin centru, esti accasa?” si nu m-a mai sunat nimeni cu “auzi dar tu ce ai de mincare, ca as trece pe la tine…” 🙂
deci n-am mai gatit nimic.
la film insa as fi mincat niste crabi cind vedeam mesele grandioase de pe ecran, dar m-am intors acasa si-am executat o portie de mei fiert, transformat intr-un fel de mamaliga.
la o cina la care desigur n-a vrut nimeni sa participe.
si stiti de ce mi-e pofta? de un pahar de vin. roshu.
20 de min despre cum ceea ce maninci iti influenteaza sanatatea creierului.
(30 % din ce maninci e consumat de creier pentru activitatea lui zilnica)
despre cum prietenii pe care-i ai iti influenteaza sanatatea creierului.
despre cum sa spui in fiecare zi multumesc face mai bine si mai mult decit o pasila de prozac
despre cit de important e sa dormi (asta nu mi-a placut, desigur)
despre cum 2 pahare de vin pe zi nu fac atit de bine la sanatate pentru ca-i fac rau creierului.
si despre cum toate astea respectate intr-o directie buna te fac mai creativ, mai fericit.
un discurs ge-ni-al.
*
un medic tinar, dar foarte destept, m-a rugat acum citiva ani ca inainte de culcare in fiecare seara sa spun in gind multumesc catre niste oameni care au facut un bine in ziua respectiva. nu mie, oameni care au facut ceva bun si bine in general, dar cu care eu am fost in contact in ziua respectiva.
mi-a explicat ca e un exercitiu frumos de purificare interioara sa cauti zilnic un motiv de a multumi cuiva, si ca recunostinta e cea mai frumoasa forma de a te echilibra.
asa ca spun “multumesc” si/sau “te iubesc”, in gind, unor oameni in fiecare seara.
si spun si in timpul zilei de foarte foarte multe ori “multumesc”.
dar, la lumina zilei, prietenii mei trebuie sa munceasca mult si sa faca lucruri foarte bune ca sa primeasca un “te iubesc”, fie si in varianta lui foarte relaxat urbana – love u.
povesteam anul trecut despre tendintele din 2014 si spuneam ca una dintre ele va fi BDSM-ul – ca influentele sado-maso vor fi vazute in moda, in cinema dar si in textele din reviste.
ma bazam pentru asta pe doua lucruri care dau contextul – comemorarea a 200 de ani de la moartea Marchizului de Sade (se intentioneaza sa fie facute publice o parte din scrierile care sunt inchise de la moartea lui) si lansarea filmului Fifty Sades of Gray.
filmul e, de fapt, cel care va impinge mult contentul BDSM in publicatiile de larg consum pentru ca sunt interese mari comerciale la mijloc.
*
in Vanity Fair de februarie este un articol mare, spectaculos, cu doamna care e recunoscuta drept cea mai celebra dominatoare a Frantei, Catherine Robbe-Grillet .
are 70 de ani, locuieste intr-un castel din sudul Frantei impreuna cu o doamna de 51 de ani care si-a lasat “viata si placerea” pe miinile ei.
ce face Vanity Fair in povestea foarte foarte lunga este o bijuterie de scriere. ii descrie viata prin oglinda celor mai importante personaje din viata sa, plecind de la noua partenera de viata Beverly, mergind la sot , trecind prin multele ei infidelitati (“am avut multi iubiti, barbati si femei, dar un singur Stapin”, zice doamna undeva in text), infidelitatile sotului (una cu o celebra actrita, mijlocita chiar de ea) si anuntul sotului – la 53 de ani – ca renunta la orice viata sexuala.
si felul in care e (de)scris totul plaseaza orice actiune intr-o zona burgheza, fara nimic obscen, fara nicio judecata, fara nimic care sa fie “de sus”. nu cred ca e cineva care ar fi putut scrie asta in Romania. nu cred.
n-are legatura cu deschiderea la minte, sunt multi oameni deschisi la minte printre jurnalisti care sunt in stare sa scrie despre un subiect fara sa traga concluzii in vreo directie, are legatura cu intelegerea rafinamentului … din multe.
e diferenta intre cineva care s-a nascut intr-un castel cu mobilier vechi de sute de ani, incredibil de valoros, si stie ca mobilierul e acolo pentru ca e mobila de uz caznic, asa ca se poarta ca atare, si cineva care si-a cumparat recent o piesa de mobilier extrem de scumpa si pe care o foloseste ca pe o comoara.
diferenta intre firesc si pretios.
intreg story-ul e aici.
si pentru ca vorbim despre Vanity Fair, adica de redactia care are un departament special de 100!!! de persoane care nu fac altceva decit sa verifice jurnalistul ca si-a facut bine treaba si toate informatiile din articol sunt corecte, avem si un bonus la story: contractul dintre Chaterine si sotul ei, Alan, prin care acesta isi stabilea termenii relatiei lor SM. il puteti citi aici
*
cum unul dintre cele mai citite articole ale mele este despre filme erotice de facut cadou (face zilnic 2-300 de vizualizari, desi e vorba de filme foarte intelectuale:) ), ma gindesc sa scriu curind un articol despre cartile erotice care merita a fi citite. mult mai rafinate si mai bine scrise decit Fifty Shades:)
una dintre ele e scrisa chiar de doamna care e subiect in Vanity Fair, din care banuiesc (cam tare) ca s-a inspirat autoarea de la Fifty.
Tocmai incep ziua nr 4 a dietei de detoxifiere Oshawa. care e la fel ca ziua 1 sau ziua 2 sau 3. adica maninc doar griu, hrisca, mei si orez. in orice combinatie vreau eu , gatit doar cu apa si sare.
cel mai mult imi plac turtitele de secara pe care mi le pregatesc in doua etape: pun faina cu apa de seara intr-un vas, le las peste noapte si abia dimineata coc turtitele.
imi mai place, si era oricum in alimentatia mea, griul copt. pe tigaie, la foc mic, boabe de griu integral coapte. sunt mai bune decit floricele sau decit semintele. si cind nu tin aceasta dieta obisnuiesc sa maninc griu copt intre mese, cind scriu, sau sa-l pun in salate.
si-mi mai place meiul copt putin cit sa aiba o aroma speciala si apoi fiert in apa. se traforma intr-o garnitura minunata care ar putea fi servita (nu acum in timpul dietei cind nu am voie nimic altceva decit grine si apa) cu sos de soia.
uitasem de mei, mi-a placut si data trecuta cind am tinut dieta asta.
in primele 3 zile n-am mincat deloc orez. dar mai am timp:)
ce nu-mi place?
dieta imi complica foarte foarte mult viata sociala. si aici e o observatie pentru cei care au alaturi pe cineva care tine o dieta: n-are sens sa faceti tumbe si sa insistati sa manince omul altceva decit are voie.
pe linga prieteni, la capitolul complicatii viata sociala intra niste cine sau prinzuri de business. astea au fost greu de purtat de la inceputul saptaminii pentru ca trebuie sa dai lungi explicatii in care sa spui de ce te afli doar cu un pahar de apa plata in fata.
miine seara am din nou o cina de business importanta, sunt singura femeie de la o masa cu multi domni, eu va trebui sa fiu un fel de gazda si… voi sta cu un pahar de apa in fata intr-unul dintre cele mai rafinate restaurante din bucuresti.
asa ca daca e sa tineti aceasta dieta de detox e bine sa va alegeti 10 zile in care nu aveti o viata sociala complicata.
*
altfel, nu mi-e greu deloc si nu simt nicio frustrare ca nu maninc vreun aliment sau altul. dar stiam ca asa va fi, aveam amintirea de data trecuta cind – cel mult – mi-a fost pofta de ciocolata; pe vremea aia mincam foarte multa ciocolata, acum , in bucatarie, e o ciocolata Godiva (una dintre cele mai rafinate ciocolate din lume) si nu am nici cea mai mica dorinta de a minca din ea.
sunt niste ani intre cele doua dati cind am tinut aceasta dieta, ani in care am inteles si lucrat mult cu intelesul dintre cuvintele “cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei”.
inca mai lucrez, dar nu pe chestiuni care sa tina de mincare.
*
efectele dupa 3 zile de dieta?
ceva mai multa energie si acuitate a mirosului si a privirii. adica da, am inceput sa simt iar mirosuri de la mare distanta si sa vad mai bine la distanta (sunt mioapa, stiu foarte bine cit pot vedea fara ochelari:) )
*
dieta continua pina pe 29 ianuarie, deci… mai revin.
despre dieta de detoxifiere (care nu este o dieta de slabire!!!!, ci una de curatare a toxinelor din organism si de linistire a mintii ) puteti citi aici
*
foto via shutterstock (am contract/licenta, nu o folositi fara sa aveti un contract) obtinuta cu un search dupa ”wheat, oatmeal”
cind eram in facultate (da, scoala asta cu multe probleme… la figurat), rideam ca e foarte greu sa se indragosteasca un matematician, nu pentru ca sta toata ziua cu nasul in hirtii si aprofundeaza algoritmi, ci pentru ca sta si analizeaza toate posibilitatile, calculeaza probabilitatile de reusita si de cele mai multe ori ii da cu virgula.
e un pic de adevar in gluma asta, doar ca viata m-a invatat ca si matematicienii sunt oameni si ca se indragostesc si ei ca toata lumea. iar cind se indragostesc e… vijelie:).
sau cind sunt hotariti sa-si gaseasca marea dragoste.
*
e un story in Wired care m-a facut sa zimbesc in aceasta dimineata. e despre un matematician geniu care, asemeni a 40 % din populatia Americii, a incercat sa-si gaseasca iubirea via unul dintre site-urile de profil, match.com sau OkCupid.
doar ca, inscrindu-se si completind toate cele – sunt citeva zeci de intrebari la care a trebuit sa raspunda -, si-a si calculat probabilitatile de a fi generat de calculator ca potential partener pentru mai multe doamne si domnisoare.
cum rezultanul nu-i iesea corespunzator cu dorintele lui, a creat 12 profile, plus un program care sa genereze automat raspunsuri (ca sa para “uman” programul, a vorbit cu un cercetator in neurolingvistica) si-a impartit pe categorii rezultatele.
dupa care a inceput sa se intilneasca cu fetele.
ma rog, cind citesti ce reguli si-a pus pentru prima intilnire iti dai seama ca omul nu e cu toate tiglele pe casa, dar…
He developed a set of personal rules to get through his marathon love search. No more drinking, for one. End the date when it’s over, don’t let it trail off. And no concerts or movies. “Nothing where your attention is directed at a third object instead of each other,” he says. “It’s inefficient.”
aici intreaga poveste. si da, si-a gasit marea iubire. la a 88-a intilnire.
matematicianul in cauza e fix cel din poza de mai sus si se numeste Chris McKinlay.
*
pentru cei care nu stiu, site-ul Ok Cupid a fost creat de doi matematicieni de la Harvard:)