Tag : comunicare

crisis tale(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

(de deschis ochii la manipulari si nu numai) Reguli de aministrare a marilor crize in politica, business sau viata – scrise de un expert de la Casa Alba si cum se aplica ele in lumea mioritica.

Pentru toti cei care lucreaza in comunicare, care fac PR, pentru cei are vor sa inteleaga scena politica, pentru cei care vor sa se implice in politica (sau lucreaza deja in acest domeniu), as vrea sa va recomand o carte scrisa de expertul in administrarea situatiilor de criza la Casa Alba in administratia Clinton. Crisis Tales: Five Rules for Coping with Crises in Business, Politics, and Life – Lanny J Davis.

E o carte care o sa va dea mult context pentru cum se plimba informatiile in aceasta epoca si o sa va ajute sa mai cerneti putin neghina de ce e bun in ceea ce se comunica in Romania despre politica acestor zile.

Pentru cei care nu vor ajunge sa citeasca aceasta carte, las mai jos regulile de rezolvare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis care a lucrat la administrarea si diminuarea unora dintre cele mai mari scandaluri din America- cazul Monica Lewinski si cazul Martha Stewart sunt doar doua dintre cele mai celebre.

Mai jos sunt si exemple despre executiile tehnice, solutiile de comunicare. Unele sunt din carte, altul – cazul Harvey Weinstein (da, domnul Davis a facut strategia cu care incepe acum sa se recupereze cel mai mare violator de la Hollywood – am incercat sa explic putin pentru ca fiind atat de nou nu se afla in nicio carte (cartea e scrisa in 2014), dar si trimiteri la situatii din Romania in care au fost aplicate regulile lui Lanny J Davis.

 Iata regulile de administrare a unei crize, asa cum le vede Lanny J Davis.

 Regula nr 1: Pune toate faptele pe tava in fata opiniei publice.

Ma rog, pune-le intr-un context care sa-ti aduca favorabilitate, as adauga eu pentru ca de fiecare data in crizele pe care le-a administrat ce a facut Lanny in aceasta etapa a fost sa tina macar pe neutru informatiile, daca nu se le dea un context pozitiv.

S-a ajutat de jurnalisti care erau favorabili subiectului, fara sa-i influenteze, dar i-a ales pe ei drept cei carora le-a dat acces maxim la informatii ca sa-si scrie materialele.

Regula nr 2: Pune faptele intr-un mesaj simplu – din maximum 2 propozitii

THE CORE MESSAGE—FINDING THE SOUND BITE

Unul dintre exemplele pe care le da Lenny Davis este o criza de la Royal Caribbean, companie care face croaziere si care s-a aflat in situatia in care unul dintre pasagerii sai  a disparut cu totul in timpul unei croaziere. Disparutul (s-a banuit ca bause si a cazut peste bord, dra era posibila si o crima) se afla in luna de miere cu o domnisoara tanara si frumoasa. Amandoi bogati, nu celebri, dar suficient de bogati ca sa fie super interesant subiectul pentru presa. In cateva zile, stirea s-a rostogolit si compania care organiza croaziera a fost zdrobita in presa. Atunci a aparut echipa lui Lanny, formata din avocati si oameni de PR.

Dupa ce au analizat faptele si-au dat seama ca informatiile care fac diferenta sunt in detalii, iar ele sunt atat de multe incat nu pot intra intr-o nota informativa pentru presa. Asa ca au trimis 3 avocati specializati in anchete e vas, au intervievat toti oamenii implicati si au pus pe un site special cronologia intamplarilor asa cum si le amintea fiecare.

Apoi au ajuns la … ce vorbeste cel care va transmite mesajele companiei.   The core message – acele cateva cuvinte pe care le vor repeta la nesfarsit in toate articolele, in toate aparitiile, mesajul care sa shimbe perceptia publica asupra companiei.

Dupa dezbateri au ajuns la We’re a cruise ship—not CSI. Si iata cum descrie Lanny Davis brainstormingul care a generat acest core message.

 

The cruise ship had been accused falsely of a lot of bad things, but the worst was that it had been involved in a cover-up—by actions such as hosing down the blood on the canopy, or allowing housekeepers and its own security people to search the room before law enforcement officials had access to it. That charge was false and unfair. We needed to sum up the response in a few simple words or sentences.

Our first thought was a simple sentence: Royal Caribbean did its best under difficult circumstances. But “we did our best” wasn’t exactly a bell-ringer of a message. Then we sorted out all the criticisms, especially the one about treating Mrs. Smith insensitively, which we knew was false, and we came up with the notion that “Royal Caribbean cares. . . . ”

But that, too, didn’t exactly connect with the specific situation at hand and was pretty trite. Finally, someone—I recall it was one of the attorneys in charge of the litigation—complained that the nightly cable critics who criticized the captain for his decision to wash off the blood from the lifeboat canopy were watching too many TV police-detective programs. After all, “We’re a cruise ship,” she said.

“Wait a minute,” I immediately jumped in. “That’s it. ‘We’re a cruise ship—not the FBI.’ ” “No,” someone else said, “let’s stick in the name from the TV series—‘We’re a cruise ship—not CSI.’ ” I knew we almost had it. I suggested, “Let’s add a second sentence: ‘We did our best.’ ” “Best at what?” someone asked. “Cooperating with police authorities,” I answered. We were close.

“We’re a cruise ship—not CSI. We did our best. We cooperated with police authorities.” Almost there. “Doing your best” showed there were limitations we couldn’t do anything about—a cruise ship in a foreign port, with no direct evidence of what exactly happened to George Smith. The phrase also contradicted the accusation of negligence, which we knew the attorneys for Mr. Smith’s parents and for Jennifer Smith were alleging as a basis for a possible “wrongful death” suit seeking damages from Royal Caribbean. We also needed to convey that from the beginning the cruise ship cooperated with law enforcement authorities—I liked the phrase “law enforcement” better than “police.” And that cooperation was “continuing,” since we knew there was a continuing criminal investigation by the Connecticut U.S. attorney and the FBI. Okay, I said, I think we’re there.

“We’re a cruise ship—not CSI. “We did our best under the circumstances. We immediately cooperated with all law enforcement authorities, and continue to do so.” Done. We all liked it. And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record.

And that became the core message—to be repeated over and over again: on the record. This message was the truth in the fewest words possible, based on the provable facts: It stated that Royal Caribbean acted responsibly, did its best under difficult circumstances, with one good punch line that we believed would be the linchpin message: “We’re a cruise ship—not CSI.

LESSONS LEARNED: FACTS + MESSAGE SIMPLICITY + HUMAN DIMENSION = SUCCESS

Regula nr 3: Anticipeaza cum va merge povestea mai departe

Lanny vorbeste despre cum trebuie sa stii “ce picioare va avea intamplarea” si despre cum trebuie sa-ti urmaresti obiectivele pe termen lung.

Am sa dau un exemplu care nu e in cartea lui pentru ca e foarte actual, dar e relevant tocmai pentru ca e foarte actual. Harvey Weinstein, domnul predator care prin avalansa de agresiuni sexuale asupra actritelor de la Hollywood a generat mari proteste si le-a unit pe femei in miscarile sociale #metoo si #Whatsup.

Lenny Davis a facut parte din echipa care i-a facut strategia de comunicare acum pentru debutul perioadei de recuperare a imaginii.

(in urmatoarele luni, acum cand furia a mai scazut si victimele s-au orientat catre ceva pozitiv – miscarile de suport -, va incepe campania de recuperare a imaginii lui Weinstein cu scopul de a primi o condamnare cat mai mica. Amintiti-va de cazul OJ SIMPSON si cum l-au scos nevinovat desi isi omorase nevasta si pe amantul acesteia)

Ce face echipa de PR war a lui Weinstein acum?

E in faza in care “pune toate informatiile pe masa”- aparent, desigur. In fapt, il ajuta sa distruga dintre probele acuzarii.

E un articol in Vanity Fair care a aparut zilele acestea (aceeasi publicatie a fost folosita  de Lanny Davis in scandalul Martha Stewart, dar si pentru criza descrisa mai sus cu Royal Caribbean) in care reporterului i s-a dat acces sa vorbeasca cu cat mai multi dintre oamenii din echipa lui Weinstein.

Cititi-l acum si apoi intorceti-va la ce scriu mai jos pentru ca urmeaza un spoiler! Il gasiti aici

In articol se rezolva patru lucruri.

Se aseaza core message “I didn’t do anything wrong. I mean, I might have done some things that are immoral. But I didn’t do anything that was illegal” e citat Weinstein cu aceasta replica.

Apoi sunt curatati membrii echipei – ei nu au stiut nimic- si, cel mai simpatic, e rezolvata una dintre dovezi. O lista cu femei sortate pe orasele in care locuiesc. O sursa interna precizeaza ca e o lista pe care o foloseau pentru petrecerile de lansari locale ale filmelor companiei.

Lista se afla insa intre probele acuzarii pentru ca erau acolo femeile target pentru Weinstein.

Dar ceea ce face cel  mai important textul din Vanity Fair pentru Weinstein este sa lase in mintea publicului ideea ca i-a fost aranjata toata aceasta nenorocire, ca i-a planuit-o cineva, ca indirect el e o victima.

Unde vor ajunge cu “spalatul” e un drum lung care se va intinde pe multi ani.

Regula nr 4: Lupta pentru adevar folosind legea, media si politica

Lanny povesteste in carte despre echipele mari care lucreaza pentru aceste crize. Intotdeauna sunt avocati multi, unii dintre ei si cu studii in comunicare, dar si experti politici care sa-i ajute la strategiile ca jocul pe table de sah.

Regula nr 5: Nu te reprezenta singur niciodata intr-o criza.

Ultimul capitol al cartii e cu un scandal in care a fost implicat chiar marele strategy – Lanny Davis, omul care stie cum sa manipuleze atentia publica, cum sa-si contruiasca mesajele cele mai puternice si care a rezolvat mari crize politice si de stat – Cazul Monica Lewnski e amplu dezvoltat in carte in prima sa carte Truth To Tell: Tell It Early, Tell It All, Tell It Yourself: Notes from My White House Education pe care o gasiti aici.  – a crezut ca poate sa-si rezolve singur disputa cu un trust media care ii reinterpreta declaratiile pentru a-l distruge profesional.

S-a afundat in greseli si pana nu a ajuns sa angajeze o firma – dintre prietenii lui – nu s-a putut obiectiza, nu a putut juca dupa regulile corecte ca sa-i poata strange cu usa si sa-si rezolve problemele de imagine. Bine, si cartile pe care le-a scris apoi sunt parte din recuperarea imaginii:)

***

Acum uitandu-ne putin in curtea noastra, am sa va reamintesc de cazul cu micii de la Kaufland. A aparut un domn care avea un filmulet in care arata cum o doamna nu—i vindea mici pentru ca nu i se adresa in ungureste.

O inflamare generala in online.

Ce-a facut echipa care s-a ocupat de rezolvarea crizei de comunicare de la Kaufland in prima faza? (habar nu am cine e, dar bravo lor pentru tot ce au facut)

A pus toate faptele pe tava. A scos de pe camerele de supraveghere imagini cu domnul in cauza care s-a dus la standul de mici de cateva ori in dimineata respectiva, mereu inainte de deschiderea magazinului, a agasat-o pe femeia care isi pregatea gratarul si tot ce avea pe masa pentru a incepe vanzarea.

Si a comunicat ca domnul respectiv a facut asta in afara orelor de vanzare, ca femeia nu putea vinde atunci pentru ca nu era inca program, lasand publicul sa traga singur concluziile.

In faza 2 (ca regula nr 3 de la Lanny Davis) a scos in spatiu public alte situatii in care respectivul domn incerca sa instige diversi prestatori de servicii publice de origine maghiara pentru a arata ca nu-l ajuta din cauza faptului ca e roman.

In cele din urma autorul filmului si-a scos productia de pe internet.

(bine, peste cateva saptamani s-a trezit Mihai Gadea sa mai foloseasca o ramasita din acele imagini ca sa minta si sa se intoarca din nou la un posibil scandal in secuime, cand avea nevoie sa distraga atentia populatiei de la faptul ca domnul Dragnea tocmai ce mai avea un dosar de coruptie – frauda instrumentat de un important for european).

Am sa revin zilele viitoare cu alte aplicatii ale regulilor lui Lanny Davis, cum par ele a fi fost folosite de politicienii romani aflati in deranj cu legea. Si au fost folosite, pentru ca – de exemplu – domnul Dragnea are o echipa de comunicare din Israel care apare in multe cazuri controversate din lume.

Mai las o data link-ul la cartea lui Lanny J Davis – Crisis Tales  poate vreti sa o cititi.

3635
andra-sustine-primul-ei-concert-la-sala-palatului_size19Fake news: Cum pune Andra peste 15000 oameni pe 12.000 de locuri?

Fake news: Cum pune Andra peste 15000 oameni pe 12.000 de locuri?

Andra este un artist foarte cald, foarte simpatic, n-a fost implicata in niciun scandal. E preferata tarii pentru ca e un om modest si talentat.

Am avut placerea sa o intalnesc si stiu ca toate cele de mai sus sunt adevarate.

Ceea ce scriu mai jos e o noua remarca despre cum se face comunicare de artist in Ro, despre #formafarafond si #fakenews, o situatie in care Andra e victima propriei echipe.

*

Andra concerteaza zilele acestea la Sala Palatului pentru prima data in cariera, un show cu costume, orchestra, scenariu si mult deranj din partea echipei.

In valtoarea comunicarilor – comunicatelor – romanesti in care totul e cat mai exagerat si mai pompos, poate poate iesim in evidenta mai mult decat altii, din echipa Andrei a plecat un comunicat care spune ca artista a vandut ”peste 15.000 de bilete” http://www.click.ro/vedete/romanesti/andra-pus-la-munca-250-de-persoane-pentru-show-urile-ei (stirea a fost initial si pe urban.ro, dar a fost scoasa. Later edit: mai apare intr-o forma similara in libertatea pe 16 feb http://www.libertatea.ro/monden/vedete-de-la-noi/andra-concert-la-sala-palatului-1746231 )

Andra are 3 spectacole la Sala Palatului, o performanta absolut minunata pentru oricare artist roman si e cu atat mai spectaculos ca e un artist la prima serie de asemenea concerte.

Insa, capacitatea salii este de 4060 de locuri, conform wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Sala_Palatului .

Garantez ca nu au pus toate locurile la vanzare, nu ca nu si-ar fi dorit, dar sigur baietii aia veseli care manageruiesc sala au oprit din bilete sub forma de invitatii, plus ca macar 100 de locuri le-a oprit ea pentru invitatii.

Matematic, bunul simt spune ca nu au cum sa fie mai mult de 12.000 de bilete vandute (desi sigur sunt mai putine)

Si-atunci de ce simtim nevoia sa ambalam fals lucrurile? Sa mai punem din burta cifre? Sa mai adaugam in comunicare spectatori cat pentru inca o Sala Palatului?

Sunt sigura ca Andra habar nu are de asta, probabil ca si multi dintre oamenii care citesc prin ziare nu stiu, dar toti oamenii din industrie stiu exact cate locuri are Sala Palatului.

De ce sa-i faci o asemenea nefacuta artistului pentru care lucrezi, mai ales ca a realizat o performanta foarte frumoasa cu trei spectacole consecutive la Sala Palatului?!

De asta spun adesea ca, in Romania, comunicarea pentru artisti e pe ambalaje pompoase, umflate, care acopera ”cadouri” mult mai mici.

Cred cu tarie ca niciodata nu o sa poti construi pe termen lung pe minciuni. O sa mearga pe moment, dar in cele din urma e o constructie fara o fundatie stabila care se va prabusi cand te astepti mai putin.

Cum ziceam, Andra e un om minunat. Daca as fi in locul ei, as penaliza echipa de comunicare.

Mi-ar placea ca oamenii din echipa ei sa numere corect si sa vina cu o rectificare, cum mi-ar mai placea ca jurnalistii sa verifice declaratiile/comunicate pe care le primesc macar la nivel de cifre pentru ca, de multe ori, sunt foarte usor de gasit pe wikipedia. Altfel cu totii ajungem sa traim intr-o minciuna care nu ajuta pe nimeni, dar sa condamnam la altii ceea ce e un trend international zilele acestea – #fakenews.

*

De fiecare data cand scriu despre asemenea derapaje din industria divertismentului, celor vizati le e mai usor sa se gandeasca ca sigur am ceva personal cu subiectul, mai ales ca si eu lucrez cu si pentru artisti.

De fapt, imi doresc sa lucrez intr-o industrie construita corect si stiu ca nu avem scoala de comunicare pentru artisti in Romania… poate de asta e asa mult haos.

N-am nimic personal cu nimeni, dar stiu ca daca nu semnalez asemenea derapaje, ele vor lua o si mai mare amploare, iar drumul pe care vom merge nu va duce spre bine. Cartea lui Ryan Holiday, Trust Me, I’m Lying: Confessions of a Media Manipulator – bazata pe experienta sa in a comunica/construi pe minciuni –  e cea mai buna dovada.

 

6084

Trenduri in comunicare in 2016

E sfirsit de an asa ca apar analize pentru trendurile anului viitor; in moda, in comunicare, in culoare, in tehnologie etc.

Ieri am primit doua analize care incearca sa prevada comunicarea in 2016 si imi face placere sa pun aici citeva informatii.

Agentia digitala Today – care implineste zilele acestea 10 ani, agenție care este in top 3 certificate Google AdWords din România- spune:

Pentru anul viitor, trendurile sunt concentrate mai ales pe modul în care oamenii consumă diversele tipuri de conținut și pe ce medii o fac. Astfel, YouTube devine noul TV al românilor, întrucât există o audiență foarte mare, cu peste 6,5 milioane de oameni care accesează în fiecare lună platforma. Atenția acordată unui video este mult mai mare decât la TV, mai mult de 50% din public nu mai desfășoară o altă activitate în timp ce urmărește un videoclip pe YouTube față de circa 30% în cazul televiziunii.

Mai mult, este perioada dezvoltării și mai mult a dispozitivelor mobile. Google a anunțat recent că peste 50% din căutări se fac deja pe mobil, dar din păcate doar o mică parte din site-urile din România sunt pregătite pentru traficul acesta, unul care nu este numai de consum de conținut. Aproximativ 50% din cei care dețin un smartphone îl folosesc în timp ce sunt la cumpărături, pentru a căuta prețuri mai bune decât cele întâlnite în magazinul fizic.

Urmează și creșterea personalizării în campaniile de marketing online, atât din perspectiva advertisingului (comunicării) prin campanii cu mesaje adaptate mai bine audienței și o retargetare mai fină, cât și din perspectiva landing page-urilor folosite. Astfel, advertiserii din România încep să fie din ce în ce mai atenți la ratele de conversie și modalitățile de îmbunătățire prin personalizarea landing page-ului, în contextul în care costurile per click au crescut semnificativ în ultima perioadă.

Grayling face o analiza la nivel mondial si da urmatoarele tendinte pentru 2016

Infographic 8PENTRU16-page-001

Imi place foarte foarte mult ca tendintele dau intoarcerea la baza si la comunitati cit mai nisate pentru a avea contact direct si personal, foarte apropiat cu consumatorul.

Imi place pentru ca e ceva ce am experimentat – intr-o formula incipienta acum 2 ani – si am in plan sa dezvolt anul viitor intr-o campanie despre care, sper, ca se va vorbi.

Si eu cred ca e important sa punem toate reflectoarele pe consumator, sa-l scoatem in evidenta si sa fie atit de mindru de “noi” (cind “noi” e brandul care e promovat) incit sa-si doreasca sa facem un selfie impreuna.

Cred ca brandurile vor trebui sa devina mai umane, mai vii si sa inceapa sa aiba comportament de “staruri rock”.

O sa fie foarte interesant anul viitor, pe care – personal – il astept cu mare nerabdare.

Sa comunicam eficient, cu etica si bucurie, dar si rezultate frumoase.c

 

shutterstock_ rockstarDe ce se pierd artistii in comunicare(a cu publicul)

De ce se pierd artistii in comunicare(a cu publicul)

Acum ceva vreme un tinar domn care are treaba in industria cu muzica avea o problema cu lansarea noului sau single. De fapt cu comunicatul de presa care anunta lansarea.

Ca sa-l preia ziarele (in mare parte, tot ce mai avem ca ziare sunt in format tabloid) comunicatul sau de presa avea un titlu foarte tabloid, scandalos, low ca pozitionare.

Tinarul era necajit pentru reactia pe care o generase pentru ca, desi piesa era cantabila, nu “scorase” cum se asteptase.

Ce se intimplase de fapt?

In dorinta de a fi ACUM in presa, comunicatul vorbea despre ce avea nevoie “presa” sa auda, nicidecum despre ce era artistul ca personalitate, sau ca “personaj” in industrie.

El comunica pentru presa, nu pentru public.

Comunicatul nu construia nimic pentru brand-ul artistului, ba din contra – desi imaginea cu care isi facuse loc pe piata era de tinar cool si modest, acum miza pe obraznicie si o oarecare aroganta.

De asta m-am gindit sa scriu aici ceva care sper sa ii ajute pe artisti, din oricare industrie ar veni.

Daca ai o poveste REALA cu o emotie REALA, publicul o va savura. Iar jurnalistul – care, daca ai noroc si-ti faci bine treaba, poate ajunge si el in publicul tau –  o va prelua pentru ca stie ca publicul sau o va citi.

E un cerc vicios in presa din Romania: jurnalistii spun ca nu e de interes decit “chilotzareala”, artistii nu ofera decit informatii usoare, banale pentru ca le e prea lene, prea greu sa sape in propriile cariere (profesionale sau nu) ca sa scoata de acolo povestile adevarate.

Din zecile, poate chiar sutele, de comunicate de presa pe care le-am trimis in viata mea nu exista unul care sa fi vorbit despre o emotie si sa aiba o poveste frumoasa care sa nu fi fost preluat.

*

Sigur povestea trebuie sa fie reala, sa fie in concordanta cu ceea ce ai de comunicat in dreptul artistului respectiv… dar asta e deja alta discutie.

Rupeti cercul si daca vreti sa fiti bagati cu adevarat in seama de jurnalisti, respectati-i voi mai intii: oferiti-le povesti cu emotii si lucruri din care toata lumea are de invatat.

cover photo shutterstock

2358
shutterstock_ conversatieDespina, proaspătă mămică: Comunicarea.Cu bebelușul, prietenii … șeful

Despina, proaspătă mămică: Comunicarea.Cu bebelușul, prietenii … șeful

Text de Despina Ponomarenco

 

Din prima clipă în care a intrat in viața mea a știut mereu în ce fel de stare mă aflu: fie că eram euforică, obosită, veselă sau stresată, bebe a simțit mereu stările mele. Orice mamă știe ce spun.

Un zâmbet din tot sufletul meu îmi este răsplătit de bebe cu un râs de la o ureche la alta. Unui zâmbet de complezență (de genul- trebuie mereu să fii veselă în preajma copilului)  îi răspunde cu o privire îndoielnică.

Orice inflexiune din voce o simte și îi răspunde ca atare. Duminică seară în timp ce schimbam un scutec mini bombă atomică la el în cameră, taică-so mă întreabă ceva din sufragerie. Cum bebe la 5 luni vociferează cu orice ocazie, bineînțeles ca eu nu am auzit ce mi-a spus scumpul meu soț. Și în loc să fac evidentul, ignorând ce nu este important, în timp ce înlăturam cu grijă și ultimele urme ale mini-bombei, țip ca să se audă până în cealaltă cameră: Ce ai spuuuuus???? Nu am apucat să mă dumiresc ce vrea soțul, că în următoarea secunda bebe s-a schimbat la față, buzița de jos a început să tremure și un plâns necontrolat l-a acaparat cu totul.

În timp ce îl strângeam în brațe și încercam să îl consolez, mă gândeam de câte ori facem greșeala asta și cu prietenii, sau la job, cu colegii sau chiar cu șeful. Obosiți, stresați sau supărați din terțe motive, ridicăm vocea sau schimbăm tonul fără ca interlocutorul să fie cu adevărat adresantul vorbelor noastre. Doar că maturii nu ne dau imediat de înțeles că am greșit, precum bebelușii, și de aici o groază de probleme de comunicare.

Uneori, sinceritatea debordantă a copiilor ar ajuta și adulții în comunicare. Da, știu, doar uneori… Dar nu ar fi mai simplu? Voi ce credeți?

 

Responsabilă de PR și evenimente la cel mai cool mall din oraș – Promenada, soția lui Răzvan și mama lui Rareș, Despinei îi place să scrie despre noile experiențe din viața sa.

Cover photo, Shutterstock

1483
shutterstock_shrekStrategia Shrek in showbizz: cum sa vindem adultilor ce prezentam pt copii

Strategia Shrek in showbizz: cum sa vindem adultilor ce prezentam pt copii

am citit ieri o carte foarte interesanta despre strategiile din spatele multor branduri celebre: Martin Lindstrom _ Brand Washed (trucuri prin care companiile ne manipuleaza mintile si ne conving sa cumparam)

titlul e mai tabloid decit continutul (dar, cum altfel, trebuie si cumparatorul sa fie manipulat ca sa cumpere), dar cartea e interesanta pentru oricine isi doreste sa inteleaga mecanismele prin care se creeaza pe bune campanii. e despre cum identificam nevoia consumatorului si cum livram ceva care sa-i dea senzatia ca i-a acoperit aceasta nevoie.

*

unul dintre studiile de caz pe care le prezinta e Justin Bieber (si zice autorul “da, e si el un brand”) intr-o sectiune in care vorbeste despre strategia Shrek.

ce inseamna strategia Shrek? secvente/scene care intr-un film au dublu inteles , unul targetat pentru copii, altul pentru adulti. 

pe regele din Shrek il cheama Farquaad, care se pronunta FUCKwad. scene intregi din The Simpsons pun accentul pe tensiuni homoerotice pe care niciun copil nu le simte, el fiind mai interesat de cit de nataflet este Homer. sau…”in Toy Story 2, cind se indragosteste de vacuta Jessie, lui Buzz i se intaresc aripile”.

Lindstrom zice: “Astfel de scene fac cu ochiul parintilor – portofel fara a fi insa indeajuns de explicite sexual pentru a fi sesizate de copii”.

*

Cu succesul lui Justin Bieber in fata si observatia ca in publicul lui nu se afla doar pustoaice ci si femei intre 30 si 40 de ani, Lindstrom a inceput o cercetare.

prima observatie:

Daca intimplator te uiti la o poza a idolului anilor 70, pustanul Donny Osmond care cinta “hey, there, lonely girl”, iar apoi la o poza a lui Bieber care are un hit numit “one less lonely girl”, vei fi socat de asemanarile nu doar a pieselor muzicale, ci si a trasaturilor fizionomice. Nu exista nicio indoiala: fetele intre 10 si 17 ani se dau in vint dupa aspectul pur si inocent.

Lindstrom a mers mai departe cu analiza lui si a organizat un focus grup format din femei si mame care in tinerete fusesera vrajite de un idol adolescent .

Studiul lui a aratat ca “aceste pasiuni materne erau sexuale prin aceea ce serveau ca debuseu al propriei sexualitati adolescentine, dar totodata reprezentau mai multa nostalgie decit sex, o cale de a simti din nou emotia si incintarea generate de idolii adolescentei lor.”

… voiau mai mult decit orice sa dovedeasca, atit fiicelor lor, cit si lor insele, faptul ca sub armura de mama, ramasesera aceleasi fete de odinioara.

*

“Cind ai ca tinta o tinara a noii generatii”, afirma Jack MacKenzie, presedintele programului MIllenial Strategy al firmei de consultanta Frank N Magid Assoc, referindu-se la persoanele nascute intre 1980 si 2000, “o ai obligatoriu ca tinta secundara pe mama acesteia. Asa stau lucrurile in prezent. O strategie de afaceri inteligenta va exploata acest aspect.”

 

Cartea Martin Lindstrom _ Brand Washed (trucuri prin care companiile ne manipuleaza mintile si ne conving sa cumparam) a aparut la Editura Publica si se gaseste deja in librarii. o puteti cumpara si online de  pe site-ul editurii.

 

cover photo shutterstock

3289
prdaca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

daca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

In Romania de astazi e din ce in ce mai straniu sa zici ca faci PR/comunicare pentru ca e o meserie careia am avut grija sa nu-i facem deloc PR, ba din contra sa-i stirbim din reputatie cu perseverenta unei picaturi chinezesti.

Pentru multi oameni (chiar si din industria comunicarii sau industriile conexe care au nevoie de comunicare), PR-ul e cu scris un comunicat de presa care sa anunte ceva. In varianta super frivola si de sezon, PR e si domnisoara care sta pe tocuri si zimbeste – ajutata de un sutien push up – la intrarea unei terase de la Mamaia.

Dincolo de aceste abordari majoritare, mai exista deviatiile super periculoase tinute in umbra pentru ca… nu se face sa spui:

– publicatiile care cer bani pentru ca un comunicat de presa sa nu fie deloc modificat la aparitia lui.
– publicatiile care cer bani pentru ca jurnalistul lor sa mearga la conferinta de presa sau sa redacteze el, cu mintea lui, ceva din ce comunica domnul/doamna cu PR-ul.
– sau, aberatia extrema in Romania, agentia de presa care cere bani ca sa nu intervina pe ce comunici si sa puna stirea PR-ului, neatinsa, in fluxul de stiri, chiar si cind e vorba de un eveniment cu acoperire internationala. (asta cind agentia se ocupa cu stiri, ca de aia o cheama agentie de stiri, si-ar trebui sa produca singura content pt clientii ei, pe teren, mai ales de la evenimente cu acoperire internationala).

daca asa stau lucrurile in RO, va dati seama cit e de important cum comunici si ce comunici? Si mai ales cum te prezinti in meseria de comunicator/PR?!

La nivel international statisticile arata ca 60% dintre stirile dintr-o zi vin din agenda politica/guvernamentala, 23% vin de la companiile de PR si… 14% vin de la jurnalisti in mod direct, prin reporting, interesul lor etc.

La noi date fiind mutatiile de mai sus probabil ca procentul e mult mai mare in dreptul stirilor venite pe surse de PR si mai mic la productia proprie, jurnalistica. Avem cu siguranta o sectiune generoasa de “traducere” de pe site-uri.

In contextul asta cred ca agentiile de PR, oamenii de comunicare ar trebui sa se aseze frumos la masa si sa gindeasca o strategie si un cod de etica pentru aceasta meserie. Stiu ca exista cod de etica al meseriei, dar ar fi bine sa se si respecte. Poate chiar si un sindicat care sa gireze (si) respectarea eticii.

Sigur ca si in presa “de afara” exista obiectii despre calitatea comunicatelor de presa, dar ma indoiesc ca ei au inventat vreun echivalent al cuvintului “piarizda”, cum stiu sigur ca au promovat frumos cu studii de caz – motivationale – succese din aceasta meserie.

La ei e cu nuante despre stress-ul din munca si despre cum se pozitioneaza un comunicator, la noi e cu …nimic, pentru ca banii aia pe care-i cer publicatiile sau agentiile, pe termen lung, inseamna NIMIC in constructia unei industrii corecte. Si pentru jurnalism si pentru PR. Comunicare pina la urma.

Aici un articol despre PR si nuantele lui in termeni de influenta asupra jurnalismului obiectiv, quality (cum zicem noi, aiurea), asa cum se intimpla in alte tari, pe alte zari.

Ma intreb des in ultima vreme: daca PR-ul ar fi o napolitana si-ati face bani din ea, nu v-ati ingriji cum o prezentati publicului?

1725
nud1joburile pe care nu le accept

joburile pe care nu le accept

ma suna un prieten – persoana publica, functie importanta de conducere – sa ma roage sa ajut intru crearea unei imagini curate si frumoase a unei tinere domnisoare.

intreb pentru ce ii trebuie, imi spune ca fata tinteste un job intr-o banca si ca el este interesat ca ea sa aiba o imagine curata intrucit e noua lui iubita.

imi suna suspect si-i caut numele fetei pe google. descopar pe FB-ul ei nenumarate poze cu ea in costum de baie, cu sau fara sutien, acompaniata de diversi domni burtosi si cu maieu.

sun domnisoara si ii spun ca o rog sa scoata fotografiile respective si de acum incolo, daca vrea sa fie perceputa ca o persoana respectabila, sa nu-si mai puna in spatiu public nicio fotografie in chiloti (de baie sau nu), ea ridica tonul la mine si-mi spune “crezi ca pe X l-as fi cunoscut altfel?! toate vedete de astazi fac asta si cistiga bani si nu le mai judeca nimeni”

ii spun domnului ca nu-l pot ajuta, el imi face o propunere financiara foarte generoasa, eu spun ferm: NU.

sunt job-uri pe care nu le accept oricit de multi bani mi s-ar oferi. mai ales cele cu oamenii care nu inteleg ce e spre binele lor.

daca ai 20 de ani si iti pui multe poze cu tine in chiloti pe FB, e foarte posibil sa tintesti barbatii pe care-i vrei, dar e foarte sigur ca nu vei fi perceputa ca o fata decenta careia sa i se acorde respect.

viata asa cum e.

capsuniDE CITIT; FASCINATE. daca nu fascinezi, nu te urmeaza lumea

DE CITIT; FASCINATE. daca nu fascinezi, nu te urmeaza lumea

citesc o carte despre psihologie, manipulare, publicitate: FASCINATE se numeste si autoarea Sally Hogshead face o analiza a comportamentului uman explicind nu doar nevoia noastra de a fi fascinati , ci si mecanismele instinctuale prin care ii fascinam pe altii.

fascinatia e probabil procesul cel mai des intilnit in viata noastra, desi nu-l constientizam: daca n-am fi fascinati de o idee sau un subiect n-am citi nicio carte, n-am vedea niciun film.

daca n-am fi fascinati de anumiti oameni, nu i-am urma.

ii convingem pe apropiatii nostri sa faca unele lucruri si ei ne urmeaza (uneori in situatii banale ) tocmai pentru ca am stiut cum sa le captam atentia, cum sa-i fascinam.

intr-o epoca in care ne lovim de atit de multa informatie, cred ca cei care produc continut de orice fel (text, film, muzica, tv, fashion sport etc) ar trebui sa citeasca aceasta carte pentru a invata sa-si rafineze comunicarea.

***

The ability to fascinate isn’t witchcraft or hypnotism.

And it doesn’t come from wearing nightcaps or eating green peas. It is a tool. Rather than something to be feared, it is a discipline to be mastered. Fascination is born of a natural instinct to influence the behavior of others. But the key to mastering fascination is effectively activating the seven triggers:

LUST creates craving for sensory pleasure.

MYSTIQUE lures with unanswered questions.

ALARM threatens with negative consequences.

PRESTIGE earns respect through symbols of achievement.

POWER commands and controls.

VICE tempts with “forbidden fruit,” causing us to rebel against norms.

TRUST comforts us with certainty and reliability.

Whether you realize it or not—whether you intend to or not—you’re already using the seven triggers. The question is, are you using the right triggers, in the right way, to get your desired result?

***

“If you’re not generating a negative reaction from someone, you’re not fascinating anyone.”

 

2689
stofepovestile sunt peste tot, trebuie doar sa stim sa ne uitam la ele – putina magie cu “Stofe Buhusi”

povestile sunt peste tot, trebuie doar sa stim sa ne uitam la ele – putina magie cu “Stofe Buhusi”

astazi pentru prima data in prezentari, seminarii sau intilniri destinate unei consultante media, am facut – la vedere – un search pentru povesti. voiam sa demonstrez ca poti gasi povesti demne de a fi in ziare si reviste oriunde si, daca vrei sa apari in presa cind esti mic producator (in cazul acesta, in industria modei), trebuie sa te uiti cu atentie la business-ul tau si la oamenii din jurul lui.

sigur gasesti emotii si povesti.

*

cit timp au fost prelegerile profesoarelor de la Facultatea de Design, m-am plimbat prin pavilionul in care se afla tirgul Romanian Fashion Trends & Brands, un tirg destinat profesionistilor din industria modei. am cautat producatorul care parea ca are business-ul cel mai arid, cel mai putin probabil ca ar putea ajunge in presa, mai ales in reviste up market.

Stofe Buhusi  a fost alegerea mea, aveau un stand de 2 mp. cu citeva bucati de stofe asezate pe pereti.

l-am rugat pe directorul fabricii sa vina la sfirsitul prezentarii mele sa facem un exercitiu. i-am spus ca tot ce va trebui sa faca va fi sa raspunda la niste intrebari, toate vor avea legatura cu fabrica domniei sale.

l-am rugat sa nu pregatim nimic inainte ca sa fie foarte spontan totul. nu stiam nimic, dar absolut nimic despre STOFE BUHUSI.

*

apoi m-am dus si mi-am facut prezentarea in care povesteam cum poti sa cresti o relatie onesta cu presa oferindu-i subiecte care sa fie de interes si pentru ei, nu doar pentru tine. care-s pasii pe care-i faci in interiorul companiei, care-s pasii pe care-i faci in afara, cum se face un pitch, cum propui un subiect la o revista.

le-am spus celor din audienta ca vom face un exercitiu cu Stofe Buhusi si ca targetul meu e sa gasesc un story pentru o revista de business ( ZF, Business Magazin, Biz), un subiect pentru o comunicare in interiorul industriei domniei sale (prin urmare in publicatii ca Dialog Textil sau Business Textil) si un subiect pentru o publicatie glossy up market.

am vazut neincrederea pe chipul auditoriului. vorbeam despre Stofe Buhusi!

si-a venit domnul director Stefan Campanu.

***

– De citi ani e compania dvs?

– La anul implinim 130 de ani, s-a format in 1885, initial se numea Postavarul pentru ca a inceput sa functioneze producind postav, cu vremea ne-am mai extins si facem stofe.

in sala au aparut zimbete, aveam deja traditie, aveam un inceput de story.

– E cea mai veche companie producatoare de stofe din Ro? (cautam unicitatea)

– Da.

– Mai traieste vreo ruda a celor care au fost cei care au creat fabrica? (cautam emotia)

– Nu. Dar pot sa va spun ca unul dintre proprietari a fost Kogalniceanu. Fabrica n-a fost niciodata privatizata, nici pe vremea comunistilor.

– Exportati mult? (cautam cifre pentru publicatiile de business)

– Acum mai putin, dar pe vremea comunistilor exportam de 6 milioane de dolari. Acum exportam de 1 milion pe an. Suntem singura fabrica in care e productie integrata,

– Ce inseamna productie integrata?

– Luam de la prelucrarea fibrei pina la stofa finala, noi facem totul

iata story-ul pentru publicatiile de business textil sau business pur si simplu: cea mai veche fabrica de stofa din Romania, cindva detinuta de Mihail Kokalniceanu,  e singura care are intregul proces tehnologic “in house”.

 (desi nu sunt publicatie de profil, story-ul acesta despre cum se fabrica stofa de la fibra pina la produsul finit imi doresc sa-l fac si eu, pentru ca sunt sigura ca exista acolo atit de multe detalii de care habar nu avem noi, consumatorii, incit va fi o bucurie de poveste, fie ea si foarte tehnica)

– Citi angajati aveti (voiam sa vad rentabilitatea, pt publicatiile de business)

– 100

– In timpul razboiului ce ati produs? (mi-am facut repede calculul ca o companie de 130 de ani a prins toate razboaiele si ca e posibil sa fie un story cu emotie pentru ca este o perioada cu conditii extreme)

– In timpul razboiului am facut echipament pentru armata, uniforme militare. Si-am mai facut si in timpul razboiului din Irak echipament militar, acum piata araba e in descrestere si nu mai producem uniforme militare.

 story pentru publicatii ca esquire, fhm (istoria uniformelor militare produse in Romania) sau chiar ziare ( unde se produc in romania uniformele militare pentru soldatii care au participat la razboiul din IRAK)

– Care e cea mai in virsta angajata a dvs? (cautam emotie, story cu femeie, pentru o publicatie de femei)

– 56 de ani,

– Lucreaza de cind in companie? am ris si am facut o gluma: Spuneti-mi ca lucreaza de la 18 ani ca sa ma fericiti.

– Nu, de la 24

– Cu ce se ocupa?

– E creator de tesaturi.

– Ce inseamna asta?

– Inseamna creatia / modelul tesaturii, nu imprimeul ei.

– Mai exista alti oameni care sa faca meseria asta in RO? (cautam unicitatea)

– Fiecare fabrica de stofe ar trebui sa aiba.

– E posibil ca dinsa sa fie printre cei mai vechi in bransa?

– Da, cu siguranta este printre cei mai vechi.

iata un story pentru publicatii ca FEMEIA sau Avantaje – unul dintre cei mai vechi designeri de stofe din romania lucreaza la Fabrica de stofe Buhusi, fabrica detinuta cindva de Mihail Kogalniceanu). cu descrieri tehnice despre ce specificatii trebuei sa aiba tesatura pentru uniforma militara, pentru o stofa de costum etc

 

a fost o conversatie la prima mina, fara niciun fel de documentare si am gasit in mai putin de 10 minute citeva posibile articole despre Stofe Buhusi.

cum am facut?

am cautat tot timpul o poveste si o emotie. si-am fost curioasa in mod real fata de fiecare raspuns al domnului director al fabricii si-am fost atenta la fiecare cuvint sau reactie pe care o avea.

si-asa s-a creat putina magie.

povestile sunt peste tot, trebuie doar sa stim sa ne uitam la ele

 

2565
shutterstock_1233805335 lucruri utile pentru PR-ul de vedeta

5 lucruri utile pentru PR-ul de vedeta

Numesc generic “vedeta” toata categoria de prestatori de servicii in zona divertismentului, de la tv/ radio pina la muzica, film, teatru, moda sau …mondenitati.

1.Defineste brandul vedetei – care sunt aptitudinile si trasaturile de caracter care sunt utile a fi comunicate, relevante pentru meseria pe care o are si pentru publicul pe care-l vizeaza in business.

a.Nu falsifica aceste aptitudini; cauta in esenta personalitatii/caracterului vedetei, nu o sa poata sa se prefaca toata viata si publicul o sa simta oricum daca e ceva artificial.

2. Cind alegi ce vei comunica (d)in brandul unei vedete, vorbeste si cu managerul (daca are) ca sa stii care e strategia pentru 3-5 ani minimum.

a. Nu comunici decit aparent pentru astazi, in esenta construiesti, cu fiecare comunicare, business-ul pe termen mediu si/sau lung.

3. Stirea – comunicatul de presa – nu este decit o caramida in constructia brandului. Cit mai multe stiri-> o constructie mai inalta. Dar mortarul care leaga aceste stiri intr-o constructie solida e conexiunea dintre stiri si brand: toate trebuie sa aiba legatura cu aptitudinile definite in brand si sa le exemplifice, constant, cu situatii de viata.

a. Daca s-a comunicat shopping, shopping si numai shopping, vedeta ar trebui sa fie designer, stilist, gazda unei emisiuni de moda etc.
b. Daca s-a comunicat sex, sex si numai sex, sigur e vorba despre o vedeta porno. (daca de fapt, cinta sau apare la tv, cauta altceva de comunicat, sigur mai face si altceva in afara de sex)
c. Daca s-a comunicat vacante, vacante si numai vacante, probabil ca vedeta se face ghid de turism. Daca nu are asta in plan pentru urmatorii 5 ani, e cazul sa se mai adauge si altceva in comunicare

4. Preocupa-te de context. Daca vedeta nu face lucruri care sa fie transformate in stiri relevante pentru brand, managerul trebuie sa-I gaseasca acele activitati care se potrivesc cu valorile din brand, iar persoana care se ocupa de comunicare/ PR sa faca sa se intimple si sa le comunice.

a. PR inseamna nu doar stire, ci si networking (cu apartii publice sau doar in cercuri relevante pentru target si/sau business), o strategie de aparitii (de brand nu de sales) in pictoriale in reviste &emisiuni tv /radio etc.

5. Stirea care anunta un eveniment punctual de business – lansarea unui clip, un spectacol nou etc – este “sales”, “promotia produsului”. Niciun produs nu traieste doar din reduceri. Toate produsele de consum au si campanii de imagine/ de brand. Vedetele – ca produs media (in comunicare) – ar trebui sa functioneze la fel.

 

Ca urmare a experientei mele cu trupa VUNK si, banuiesc, a celei care vine din epoca Radio 21/EuropaFM/ Guerrilla, mi s-a intimplat anul trecut, ba chiar mi s-a intimplat ieri (de asta si scriu), sa ma sune diverse persoane implicate in showbiz care sa-mi spuna “am o lansare peste o saptamina, vreau sa ma ajuti sa am PR” si cind raspund ferm “nu ma intereseaza”, se gindesc ca e o chestiune de bani. Si incep sa-mi spuna sume generoase.

Comunicarea nu e despre bani decit atunci cind e vorba de o banca sau un produs financiar.

In rest este despre valori. Valorile din brandul subiectului care trebuie sa fie comunicat, dar si din meserie – etica, rigoare, strategie.

*
foto via shutterstock, cuvinte cheie “celebrities, red carpet, lights”

3672
shutterstock_157580108un gind despre comunicare

un gind despre comunicare

toata lumea spune ca unul dintre cele mai importante lucruri in relatiile interumane, daca nu cel mai important, e comunicarea.

si ne gindim repede ca este despre a vorbi. sa ai curajul sa spui ce crezi si ce simti.

dar nu este despre asta. nu in primul rind.

este despre a intelege ce vorbesc ceilalti, in toate nuantele exprimarii lor, ca sa stii ce sa raspunzi. ca sa comunici si tu corect cu ei.

comunicarea e mai intii despre a asculta si a intelege, abia apoi despre a vorbi.

***

e doar un gind generat de comentariile de la un post de pe facebook, unde o singura persoana a prins nuantele exprimarii si-a raspuns in cunostinta de cauza. restul au comentat cu ce le-a placut lor sa se stie.

dar gindul asta m-a facut sa ma intreb cit de des suntem atenti la toate nuantele din exprimarile celorlalti inainte sa ne napustim sa comunicam.

***

foto via Shutterstock

(prin contract, fotografiile creditate  Shutterstock nu pot fi preluate fara o licenta a agentiei. va rog deci nu le copiati, ele se supun regulilor de copyright ale agentiei. acest cadru l-am gasit cautind dupa urmatoarele cuvinte cheie “comunicare” “oameni” “desen”)

1630

o abatere, pentru cind ai un ragaz

nu-i mare brinza, dar e textul care m-a emotionat cu vreo citeva zile inainte de 2009. si m-am gindit la tine, citindu-l. mi-am reamintit de el in timp ce rasfoiam posturile tale de vacanta. sper sa-ti placa. mie mi-a picat ca o digresiune voita, la momentul potrivit. treci repede peste intro, spre final se intensifica treaba ;))

text dilema veche

pup meanwhile, ma duc la frecat podelele,
a.

*
de la anaceadesteapta, azi pe la prinz, via email.

*
e doua juma d dimine, ana tocmai ce a plecat d la mine.
am avut de recuperat lucruri pierdute in zilele de vacanta, in ideea textului pe care mi l-a trimis.

3161

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!