fapte bune - Blogul Cristinei Bazavan

5 years ago

DreamLab – telefonul tau face un bine, in timp ce dormi, dar cum functioneaza aplicatia? –

Sunt dintre cei care beneficiaza din plin de tehnologie: o mare parte din veniturile mele sunt generate pe platforme online, iar eu utilizez telefon smart sau laptop performant pentru a produce continutul pe care-l prezint public.

Si cu toate astea, spun adesea ca m-as muta in padure, langa un rau ca sa am sursa de apa, intr-o casuta cu panouri solare ca sa am sursa de energie si sa fiu cat mai autonoma, fara sa ma invadeze tehnologia.

Ma fascineaza in schimb modalitatile de utilizare a tehnologiei prin care se creeaza comunitati care aduc un plus valoare in cercetarea din orice domeniu.

Am mai scris acum cativa ani despre o aplicatie pe care daca o aveai in telefon si te jucai putin, astfel incat softul sa inteleaga cum te raportezi tu la echilibru, participai activ la un studiu despre Alzheimer.

Zilele trecute au aparut in spatiu public informatii despre DreamLab, aplicatia care iti foloseste procesorul telefonului smart ca sa analizeze date de cercetare despre cancer, totul petrecandu-se pe timpul noptii, cat avem oricum telefonul la incarcat.

Am cercetat putin despre Dream Lab ca sa inteleg, pe limba mea, cum functioneaza.

Cercetatori din domeniul oncologic au realizat un algoritm sofisticat care se bazeaza pe inteligenta artificiala pentru a analiza date complexe, acesta necesitand o putere foarte mare de procesare.

Pentru ca telefonul tau sa contribuie la acest sistem de analiza a datelor e nevoie de trei lucruri:

– sa ai aplicatia DreamLab,

– sa ai telefonul in priza la incarcat

si sa fie conectat la o retea WiFi. Daca nu este setat pe WiFi, aplicatia consumand date de pe reteaua mobila la care esti abonat.

In Romania, pentru ca e o initiativa a fundatiei Vodafone din Australia in colaborare cu un prestigios centru de cercetare (Garvan Institute of Medical Research), volumul de date consumat de aplicatie este gratuit.

Pe parcursul noptii aplicatia DreamLab foloseste puterea de procesare a acestuia pentru a rezolva calcule care ajuta unui proiect de cercetare a cancerului, apoi trimite rezultatele inapoi institutului de cercetare prin tehnologie cloud.

IMPORTANT: aplicatia nu iti foloseste si nici nu preia din informatiile personale din telefon.

Ea poate fi descarcata din App Store sau Google Play Store, fiind compatibilă cu sistemele de operare iOS 10 sau mai noi, si cu dispozitivele Android cu „KitKat” v4.4 si ulterioare.

Tu poti sa alegi pentru care dintre temele de cercetare vrei sa fie folosit procesorul telefonului tau, in acest moment aplicatia e folosita pentru urmatoarele proiecte:

tumori maligne – descifrarea corelațiilor genotip-fenotip (Garvan Institute of Medical Research – Australia),

medicamente personalizate genetic pentru tratamentul anti-cancer (Imperial College London – Marea Britanie),

folosirea arhitecturii genomului în elaborarea medicamentelor personalizate pentru pacientii cu cancer (Istituto Firc di Oncologia Molecolare – Italia).

Mai multe informații sunt disponibile pe https://fundatia-vodafone.ro/dreamlab/.

Din 2015 cand a fost lansata si pana in acest moment, aplicatia a fost descarcata de peste 320.000 de ori si a contribuit la rezolvarea a doua teme de cercetare pentru lupta impotriva cancerului: un proiect care face legatura intre profilul genetic al pacientuui si tipul e cancer de care sufera, si un alt proiect care a identificat sute de molecule anti cancer prezente in alimentele de zi cu zi, escoperire care – evidet – ajuta in tratarea bolnavilor de cancer.

Stiu ca e o postare tehnica, destul de greu de urmarit pentru multimea de informatii tehnologice. Dar daca vreti a ajutati la cercetarea pentru vindecarea cancerului, a contribuiti cu cat puteti voi de putin, si DreamLab e o optiune.

Sa va uitati va rog la acest film, e despre oameni simpli ca noi care pot schimba lumea cu un milimetru in mai bine, doar pentru ca le pasa de cei din jur.

diverse

5 years ago

Oameni buni si fapte bune cu Omeoart si pictorul Gregorio Mancino la Spitalul de pediatrie –

Saptamana trecuta oameni buni, prieteni cu mine, au pus mana de la mana in renovarea Spitalului de Pediatrie.

Din pacate n-am putut sa ajung si eu sa dau o mana de ajutor, dar ma bucur sa scriu acum despre intamplare pentru ca, intr-o tara saraca si dezorganizata cum e Romania, unde ministerele sunt precum garile – vin si pleaca conducatorii la fiecare 15 minute politice-, singura sansa de progres e in initiativa privata.

Si de fiecare data cand o companie privata alege sa investeasca in a face ceva spre folosul copiilor din spitale trebuie laudati si incurajati.

Astfel, prietenii mei de la Boiron au ajutat la renovarea Spitalului de Pediatrie prin Omeoart, Asociatia Culturala Boiron.

Din mai si pana in septembrie au lucrat om la om pe tot terenul la renovarea si modernizarea zonei de izolare a sectiei de primiri urgente a unei unitati spitalicesti care avea nevoie urgent de suport si sustinere financiara.

Proiectul a presupus renovarea si echiparea a 10 rezerve situate in imediata vecinatate a compartimentului de Primiri Urgente al Spitalului de Pediatrie. Anul viitor e in plan sa continue proiectul si ajute la renovarea compartimentului de primiri urgente.

boiron fapte bune 2

Dupa ce au ajutat financiar ca sa fie dotate cele 10 rezerve, prietenii mei (ii cunosc personal pe aproape toti angajatii din Ro, plus ca am avut onoarea sa ma intalnesc cu vizionarul lor sef, Christian Boiron) au invitat un pictor specializat in infrumusetarea spitalelor pentru copii sau a azilelor de batrani

Pictorul asociatiei Omeoart, Asociatia Culturala BOIRON, Gregorio Mancino este fondator al Movimentart (arta in miscare) si ofera momente caritabile spectaculoase in intreaga lume. (23 spitale pictate in lume, 42 scoli, 6 gari, 4 penitenciare)

De multi ani isi pune talentul in scopuri caritabile si umanitare. Implicat activ pentru TELETHON si purtator de cuvant al UNICEF, Gregorio Mancino e om cu har care cauta intotdeauna acel fir numit dragoste care uneste totul si toata lumea.

Despre Omeoart puteti citi mai multe aici https://www.omeoart.org/ .

Sincer, va doresc sa nu aveti ocazia sa vedeti de aproape renovarea, adica micutii votri sa fie sanatosi si voiosi si sa nu ajungeti cu ei in spital. Dar daca se va intampla asta, acum la Spitalul de Pediatrie rezervele sunt mai curate, noi si mai ales mai vesele … o sa-I ajute pe micuti sa treaca mai usor peste spitalizare.

A fost si doamna Esca la pictura pentru infrumusetarea spitalului.

TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

diverse

6 years ago

TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

Te rog pune-ti pentru cateva zile rama aceasta la profilul fotografiei tale de pe FB – aici o gasesti, pune hashtagul #daruiestelumina si mentioneaza Caminul Constantin si Elena, Caransebes. Fiecare rama de fotografie inseamna 100 kwh energie pentru ei oferinti intr-o campanie speciala de E.On. Te rog. Multumesc.

Despre centru mai jos.

Cand vin Sarbatorile – de Craciun sau de Pasti – ne lovim mai des de informatii despre cei aflati in situatii care necesita atentia noastra, de la copii pana la batrani. Dar chiar si-atunci – ca e vorba de o stire au de un mail al unei asociatii care te invita sa contribui cu ceva pentru a le face viata mai usoara celor defavorizati – chiar si atunci, nu ai timp sa intri in detaliile si emotiile situatiei in care ti se solicita ajutorul.

Zilele trecute am fost in Caransebes, la 80 de kilometri de Timisoara, cu treaba. Am vizitat si Caminul pentru Persoane Varstnice „Sfintii Constantin si Elena”care se afla in grija Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a Consiliului Judetean Caras Severin.

Intr-o zona ca aceasta din Banat, unde s-a muncit in minerit si foarte multe persoane au plecat la munca in vest, batranii sunt intr-o situatie mare de risc: raman singuri (pentru ca le-au plecat copiii la munca peste hotare), locuiesc in zone izolate. Asa ca in regiune exista trei centre pentru varstici cu o capacitate totala de aproape 200 de locuri.

Nu sunt toate ocupate, dar cand asistentii sociali sau primarii din satele izolate recomanda ajutarea unei persoane, ea intra in grija unuia dintre centre, in baza unui dosar aprobat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Caras Severin

Iarna e cel mai greu. Un batran singur intr-o zona izolata inseamna acces greu la sursa de caldura (n-are lemne, sau n-are cine sa i le taie pentru foc), dificultatea de a avea medicamente sau la asistenta medicala.

La Caransebes sunt 31 de beneficiari ai centrului pentru varstnici, in acest moment, dar caminul are o capacitate de 50 de locuri.

31 de beneficiari, femei si barbati, unii trecuti de 80 de ani, cei mai multi singuri pe lume.

Printre ei, femei care au lucrat in mina, sau doamne care au studiat in copilarie in franceza, barbati care au fost profesori pentru generatii sau care au fost agricultori. E o diversitate de profesii, culturi, obiceiuri, educatie, dar – cu siguranta – trairi comune – dorul de cei pe care nu-i mai au aproape.

Locuiesc in camere cate doi, ca sa-si mai povesteasca lucruri, sa mai imparta amintiri. Fiecare camera are baia ei, dar si un televizor. Dimineata si de cate ori este nevoie sunt sunt vizitati de asistentii medicali, iar un medic de familie ii consulta periodic. Au un living cu o biblioteca mare plina de carti – e locul unde se intalnesc si se uita cu totii la plasma mare, ca-n orice familie. Au bucatarie, unde li se pregateste masa zilnic, in timpul postului mancare de post.

Zilele trecute, de 1 decembrie au avut la masa de pranz fasole cu ciolan si, in colturile meselor, langa farfuriile lor, au fost prinse fundite tricolore. Vor avea si brad de Craciun si cadouri de la Mosul (un fruct sau un alt cadou mic pe care si-l doresc). Pentru ca miza cea mai mare pentru cei care ii au in grija e cum sa creeze lucruri pentru ca zilele lor sa fie diferite, sa-i scoata din monotonie.

Crenguta Dragan e directoarea centrului si a creat de cateva luni un program special in colaborare cu elevii unui liceu din oras. Tinerii (cei mai multi in clasa XI-a) vin miercurea si fac activitati cu varsnicii, asculta povestile din alte vremuri, invata istoria cum n-a fost trecuta in carti si, mai presus de orice, aduc o alta energie in camin.

Caransebes e un oras mic si nu foarte bogat, dar are o istorie frumoasa. Primaria e copie fidela a primariei din Viena, pentru ca la inceputul secolului trecut primarul Constantin Burdea a cerut o intrevedere cu imparatul Frantz Iosif, rugandu-l sa finanteze constructia unei cladiri a administratei locale. In primarie e o aula cu scaune rosii de catifea care i-a gazduit pe taranii care au mers din partea Banatului la reuniunea de la Alba Iulia in 1918 cand s-a stabilit Unirea.

In oras nu mai sunt multe fabrici (celebra fabrica de mobila a fost inchisa), iar oamenii traiesc din servicii si, pe alocuri, din turism. Asa se face ca toti sunt obisnuiti sa chiverniseasca banii si sa calculeze orice cheltuiala.

In Caminul pentru persoane varstnice sunt si oameni care au scris o parte din istoria locului, ca domn profesor care a avut cea mai mare scoala de soferi din zona, domn profesor prin mana caruia au trecut multe generatii – parinti si copii. A trecut de 80 de ani, i-a murit sotia de doar cateva luni si, pentru ca durerea e inca vie, mai trece pe holuri plangand. Il vad ingrijitorii, il incurajeaza si, cel mai adesea, reuseste sa intre zambind in livingul unde e toata lumea.

Daca-i intrebi, toti beneficiarii caminului isi doresc cel mai mult sa se plimbe si in afara lui. Cei care se pot deplasa merg in oras, isi cumpara nimicuri sau, pur si simplu, mai vad lumea. Chiar si cei care e deplaseaza cu cadrul au in carucior ies din cand in cand in oras.

Pentru ca le stie dorinta, Crenguta vrea sa le organizeze o zi la cinematograful din oras. Posibil ca sa vada Morometii, pentru ca e un film romanesc care sigur le va placea.

Cand e sa traga linie in dreptul ei, directoarea Caminului, Crenguta Dragan, spune ca intalnirea cu batranii i-a schimbat viata; e un om al cifrelor, exact, calculat, pragmatic, dar dupa cateva luni alaturi de povestile batranilor a devenit mai empatica si si-a luat in serios responsabilitatea de ”fiica adoptiva” a tuturor.

Caminul are 20 de persoane in personal auxiliar si cheltuieli de aproape 50.000 ron lunar. O parte din medicamentele batrinilor le suporta caminul pentru ca multi au pensii mici si, daca n-ar fi fost beneficiari ai caminului, nu si le-ar fi putut cumpara.

Cand o intrebi pe Crenguta ce bucurie le-ar face batranilor daca ar avea mai multi bani, fata i se lumineaza pentru ca, apoi, omul cifrelor sa –si faca simtita prezenta.

”Stiu ce isi doresc cel mai mult: sa mearga la manastirile din zona. E obiectivul meu la anul: sa fac rost de un autocar de la cineva ca sa mearga si dansii la manastirile la care isi doresc. E important pentru ei, nu doar sa iasa din camin, dar sa se si incarce emotional cu ceea ce simt ca au nevoie la varsta lor”.

Acest reportaj nu-si doreste decat sa prezinte o realitate. Am dorit sa pastram anonimatul beneficiarilor caminului si sa vi-i prezint doar prin detaliile minunate ale fotografiilor lui Claudiu Murarasu, care e om al locului, din Resita.

Batranilor din Caminul pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes le e bine unde sunt si cum sunt. Sunt ingrijiti, si-au creat fiecare in camera lor o mica oaza de amintiri si cineva ii supravegheaza cu dragoste tot timpul, dar intotdeauna se poate mai bine. Si de Sarbatorile acestea, daca puteti ajuta un batran de oriunde sa o faceti din inima. Dincolo de orice beneficiu material, ceea ce isi doresc cel mai mult e dragoste. Si sa nu se simta singuri.

Daca te-a impresionat povestea Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes, te rog sa ma ajuti ca acestuia sa ii fie putin mai bine. Ne ajuta E.ON Romania, compania care ofera 3 forme de energie: electricitate, gaz si stradania de a fi bun.

Ce ai de facut concret? Trebuie sa instalezi rama de profil personalizata, disponibila pe pagina de Facebook Daruieste Lumina, (aici) sa folosesti, in descrierea imaginii de profil, hashtag-ul #DaruiesteLumina si sa mentionezi organizatia pe care vrei sa o ajuti, din cele patru incluse in editia de anul acesta a campaniei. E.ON Romania va darui, in numele tau, 100 kwh energie organizatiei mentionate, in acest caz Caminului pentru persoane varstnice „Sfintii Constantin si Elena” din Caransebes.

Campania “Daruieste Lumina”, initiata de E.ON Romania, a ajuns la cea de-a cincea editie si a daruit peste 500.000 kwh in cadrul celor 4 editii derulate pana in prezent.

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

diverse

6 years ago

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

Proiectul „O masa calda” a inceput in 2013 in Cluj, cu participarea unor voluntari de la stiinte politice si jurnalism. Printre ei, si George Jiglau, jurnalist si profesor la universtate, a fost cu initiativa. La inceput au fost 50 de portii de mancare calda, pregatite de 5 voluntari in bucatariile lor, portii care au plecat catre oameni nevoiasi.

Numele miscarii a venit de la o discutie cu parintele de la Biserica Franciscana din Piata Muzeului. Conform obiceiurilor, parintele daruia in fiecare marti paine celor nevoiasi si cand una dintre initiatoare – Cosmina Paul – s-a dus sa-i ceara voie ca punctul de intalnire pentru oameni sa fie in curtea muzeului, parintele a zis „noi le dam paine, dar cu altceva ar fi pentru ei o masa calda”. „O masa calda” se repeta in fiecare joi de atunci, mereu la ora 16:00. De 5 ani. Mii de portii de mancare, mii de fapte bune.

Doar ca voluntarii de la „O masa calda” sunt exemplul perfect de „bine nu e suficient”, de „mereu se poate si mai bine”.

In vara lui 2014, la un an de la initiativa lor, voluntarii de la „O masa calda” au cautat o a doua bucatarie unde sa gateasca. O vreme ii gazduise joia cantina Primariei, doar ca, pentru ca isi extindeau beneficiarii cu 45 de copii din familii nevoiase pe care o asociatie ii ocrotea printr-un after school, au fost nevoiți să caute o a doua bucatarie. Cantina facultatii de Stiinte Politice, unde George este profesor.

Astazi „O masa calda” are 4 puncte in Cluj. Deserveste 250 de persoane. Exista insa si „o masa calda” la Bucuresti, Bistrita, Satu Mare, Constanta. La nivel national, in fiecare saptamana 900 de persoane aflate in situatii dificile de viata iau o masa calda prin munca acestor voluntari.

Cum functioneaza totul?

Sunt cativa voluntari stabili si atasati proiectului de multi ani, care sunt coordonatori pentru cate o cantina. Ei fac cumparaturile si isi gasesc voluntari pentru gatit. La inceput isi aduceau prietenii, astazi actiunea este atat de celebra in Cluj, incat sunt inscrisi voluntari la gatit pana in primavara anului viitor.

Masa calda livrata in fiecare saptamana respecta cateva reguli: fiecare portie trebuie sa contina carne, legume si carbohidrati. In plus, bugetul total pentru fiecare portie trebuie sa fie de 2 lei.

Reusesc sa se incadreze in pretul acesta pentru ca fac cantitati mari de mancare, au furnizori de la care iau de multa vreme ingrediente si de la care primesc discounturi.

Joi, la ora 14, incepe forfota. Voluntarii au la dispozitie o ora si putin sa gateasca, apoi aranjeaza portiile in recipiente si la ora 16.00 incep sa distribuie mancarea celor care stau la coada.

Toti cei care au voluntariat la gatit participa si la impartitul mesei catre nevoiasi. E acolo o energie magica, o fratie care se formeaza in timp ce gatesc, cand termina sunt toti cu zambetul pe buze si prieteni pe viata. Bucuria aceasta e pusa uneori in balanta cu lacrimile care apar cand impart mancarea si se intalnesc cu beneficiarii.

De unde vin banii?

Din donatii de la cei care afla de proiect si care-si dau seama ca 50 de ron pe care-i pot oferi ei inseamna 25!!!! de portii de mancare calda, de zambete ale unor oameni nevoiasi, de resurse pentru a fi mai putin bolnavi sau – in cazul copiilor – de energie si motivatie pentru scoala care i-ar putea scoate din saracie.

Uneori in motivatia donatiilor apar cuvinte de multumire, mici rugaciuni pentru sufletul voluntarilor sau justificari care reaseaza ritualurile de dupa deces – „sa fie pentru sufletul mamei mele”.

2 lei!!!!

Am vorbit zilele trecute cu una dintre coordonatoarele proiectului – Raimonda Boian – despre cum se descurca si ce-i motiveaza in aceasta munca de voluntariat.

E parte din proiect din 2014 si n-a dormit deloc in noaptea de dinainte să preia gatitul de joi de la cantina primariei. Era departe de a fi o fana a gatitului, in studentie parintii au descoperit ca n-a deschis cateva luni aragazul din casa in care locuia cu chirie, si tot ce avea in minte era: am doar 2 ore la dispozitie sa termin totul. Si-a adus prietenii, au gatit impreuna si totul a fost perfect. Astazi, stie dintr-o privire cum sa organizeze o zi de gatit si ce trebuie sa contina o portie de mancare ca sa fie suficiente calorii, dar si vitamine si sa se incadreze in 2 lei.

In anii astia s-a intamplat ca de cateva ori Craciunul sa cada miercuri sau joi, iar asta a insemnat ca au fost cantinele inchise. Raimonda a facut o sezatoare acasa la ea, a gatit cu prietenii si joi la ora 16, a fost cu portiile ei de mancare pentru cei care nu aveau sarbatori.

In anii acestia a invatat sa se protejeze de emotiile pe care le aduc beneficiarii si povestile lor. Are grija de studentii care voluntariaza si ii mai incurajeaza cand ii vede cu lacrimi in ochi dupa o intalnire cu cate cineva. Nu vrea sa stie numele oamenilor pe care-i ajuta, vrea sa ajute pur si simplu si sa o faca cat mai bine, in mod constant.

2 lei!!!

Atat costa o portie de mancare pentru cei nevoiasi, care vin mereu joi, la ora 16:00, se intalnesc cu aceiasi tineri inimosi si ii revad pe altii aflati in aceeasi situatie grea ca a lor. Joi la ora 16:00.

Cei de la „O masa calda” au reusit, printr-o donatie, sa cumpere o ambulanta veche, pe care au transformat-o in bucatarie, iar asta a rezolvat problema transportului in Bucuresti spre Ferentari unde asociatia are beneficiari, aproape 100 de copii. Duminica, euro parlamentarul Valeriu Nicolae, ajutat de cativa voluntari, are grija de lectiile unor copii in prag de abandon scolar. „O masa calda” s-a alaturat proiectului lui si le ofera copiilor pranzul cald, gatit chiar in bucataria mobila pe care pot sa o aduca cat mai aproape de scoala unde copiii isi fac lectiile.

Exita in popor vorba de ocara „esti de doi lei”, adica nevaloros… Tinerii de la „O masa calda” au schimbat, prin bunatatea lor, prin generozitatea cu care-si doneaza timpul, aceasta zicala… deoarece pentru un beneficiar al unei mese calde de 2 lei, gestul e nepretuit.

Din aceasta toamna, la Cluj, unde e sediul central al asociatiei O masa calda, primaria le pune la dispozitie voluntarilor 4 camere dintr-o cladire. Vor avea deci o bucatarie a lor, vor putea avea spațiu de depozit si vor putea face parteneriate locale ca sa primeasca materia prima pentru gatit. Pana acum au facut cumparaturi mici pentru ca nu aveau unde sa depoziteze produsele.

Daca ati ajuns pana aici, va rog foarte mult sa va ganditi ce ati facut astazi valoros cu 2 lei.

Ganditi-va ce o sa faceti astazi atat de important cu 2 lei. Va luati un covrig?! Ati putea renunta la el?

Astazi scriu ultimul articol din seria oamenilor care schimba lumea din jurul lor cu bunatatea lor. Ii regasiti pe toti aici.

Daca v-au impresionat cu faptele lor, daca v-au dat o speranta ca si tara noastra poate sa fie un loc in care sa ramai, va rog tare mult sa deveniti si voi parte din „bine nu e suficient”.

Banuiesc ca va e bine astazi. Sunteti la birou sau acasa, ati citit un text despre niste oameni incredibili si v-ati bucurat de bunatatea lor. Dar cum ar fi sa deveniti parte din faptele lor?

Ce inseamna pentru voi 2 lei? Haideti sa-i transformam astazi, la finalul acestei campanii, intr-o masa calda pentru cineva pentru care inseamna supravietuire si un zambet de la un prieten necunoscut.

Puteti dona aici Asociatia O Masa Calda
Cluj-Napoca, CIF: 34407182

Lei: RO78BTRLRONCRT0292723301
Euro: RO28BTRLEURCRT0292723301 (SWIFT: BTRLRO22)
Paypal: [email protected]

„Bine nu e suficient” este o campanie a Retelei de Sanatate Regia Maria care – inspirata de medicii care au ales sa ramana in tara si sa ajute aici la dezvoltarea unui sistem medical la standardele cele mai inalte – aduce in fata publicului oameni care schimba lumea gandindu-se ca daca mie mi-e bine, asta nu e suficient. Si cu gandul lor bun, dar si faptele lor sustinute de perseverenta, schimba in bine lumea din jurul lor.

Interviu – Amalia Nastase cum (chiar) nu o stiti –

interviuri

6 years ago

Interviu – Amalia Nastase cum (chiar) nu o stiti –

O cunosc pe Amalia de aproape 20 de ani, dinainte de a deveni “Nastase”. Multi ani am vazut-o o persoana rece, distanta, un om de business foarte calculat. Generalul lui Ilie.

Apoi am descoperit-o drept omul care-ti sare in ajutor cand cauti un anume medic (m-a pus pe picioare acum cativa ani in doar 3 zile) sau cand te apara in spatiu public, luptandu-se in dreptul tau contra celor care fac bullying online (sa va fereasca ingerasii sa-i activati versiunea Arhanghelul Dreptatii pentru ca ati facut ceva care nedreptateste o persoana pe care ea o apreciaza),

Nu suntem prietene din categoria ”ne facem vizite”, dar in viata asta Amalia m-a ajutat uneori fara sa-i solicit direct, sau chiar si cand i-am cerut lucruri care pareau imposibile pentru muritorii de rand (bilete la meciuri importante de tenis de peste hotare).

Pentru multi dintre voi, Amalia Nastase e fosta sotie a lui Ilie Nastase, mama a trei copii, casatorita cu Razvan Vasilescu cu care are business-uri cunoscute in domeniul comunicarii si e implicata in campanii umanitare prin care cumpara incubatoare si echipamente pentru maternitati sau conduce Fundatia Ronald McDonald care construieste case in curtea spitalelor pentru parintii copiilor internati pe perioade lungi in spitale.

Acum cateva luni, am plans amandoua, intr-o conversatie de la distanta, din fata computerelor. Imi povestea despre Razvan, un baietel care i-a schimbat viata cand a plecat in ceruri. Si-atunci m-am gandit sa scriu povestea Amaliei care nu e la vedere, o Amalia pe care nu o stie multa lume.

Ca multi dintre copii ambitiosi care au plecat din saracie, Amalia a invatat de mica sa intre in vorba cu oamenii, sa le afle povestile, sa-si faca relatii si conexiuni pentru ca astfel invata lucruri noi si evolua.

“Am fost prietena cu toata lumea care ma putea ajuta sa invat. Am fost prietena cu profesorii mei, eram cea mai populara din scoala desi nu aveam notele cele mai bune. E ceva cu care m-am nascut si tot timpul am stiut sa imi folosesc aceste conexiuni!”

Relaxarea cu care intra in vorba cu toata lumea a facut ca, in 2000, intr-o vacanta la Paris, sa afle povestea soferului unui roman care are o resedinta acolo. A aflat ca fiul lui, Razvan, e bolnav de cancer osos si ca s-au mutat in Franta pentru a-l duce la tratament. S-a imprietenit cu el si cu sotia lui – Cristi si Mariana-, a incercat sa-i ajute.

Cand a venit momentul in care sa-l cunoasca si pe Razvan i s-a facut frica. Ce ar fi putut ea sa-i spuna unui copil care avea un diagnostic atat de grav?

Intalnirea a fost o lectie despre optimism si curaj, despre puterea de a trai cum esti si a te bucura de ce ai, oricat de greu ti-ar fi. Razvan i-a spus de multe ori – cand nu mai avea stomac si incerca mancarea doar ca sa nu-i uite gustul – ca e curajos si isi infrunta boala, sa nu-si faca griji pentru el.

Razvan a murit la Paris cand avea 14 ani, iar ea era cu Mariana, mama lui, la telefon. A auzit-o cum i-a spus “du-te puiul meu, du-te”. Si-au plans in hohote amandoua, minute in sir, la kilometri distanta, dar impreuna.

18 ani mai tarziu, Mariana si Cristi sunt in continuare parte din famlia ei, vorbesc de sarbatori, se intalnesc in vacante, fetele Amaliei au stat cu Mariana de cate ori erau la Paris, impart lucruri si amintiri care le unesc pe viata.

Acum cateva saptamani, Amalia a povestit la TEDx Floreasca despre intalnirea cu Razvan. Era emotionata; generalul de alta data, omul rece si distant, avea vocea tremuranda. A marturisit public, pentru prima data, ca de la Razvan incoace ea si-a promis ca o sa-i ajute pe copiii bolnavi.

Cand discursul a ajuns online l-a vazut Mariana. A sunat-o plangand si i-a spus ca acum simte ca moartea fiului ei are un sens: a deschis porti ca alti copii sa fie vindecati.

“Toata lumea care face ce e menit sa faca in viata, face lucrurile nerealizand, in prima instanta, ca schimba ceva. Ai o pornire atat de naturala, incat este ca nevoia de a respira. Mie mi se pare ca sunt o unealta care a intervenit intre copil, familia lui si univers, iar acea unealta putea sa fie oricine altcineva, dar sunt eu azi. Trece ceva prin mine, nu este un calcul, e ceva pe care eu il pot face cu ajutorul lui Dumnezeu. Acel Dumnezeu care e in noi, nu cel trambitat pe toate ulitele. E un lucru cu care m-am nascut! Asa sunt de cand eram mica, eram mama tuturor ranitilor, dar nu am vazut-o vreodata ca pe un sacrificiu. La bussiness-uri ma mai apuca: “aoleu, trebuie sa fac bugetul!” dar cand ajunge un copil la mine, niciodata nu gandesc asta. Pur si simplu!”

Nascuta si crescuta in Rahova, Amalia a invatat pe cel mai greu drum posibil ca nu trebuie sa-i pese de judecata altora, dar si sa nu se mai compare cu altii in nimic. Sa mearga pe drumul ei, cu alegerile care o fac fericita, indiferent de ce ar spune ziarele sau ”gura lumii”. Pana la asta insa s-a lovit in mai multe etape ale vietii de etichete puse aiurea pe numele ei si de nedreptati.

Cand era eleva a fost nevoita sa se lupte cu judecata unor profesori care nu i-au dat prea multe sanse… pentru ca nu facea meditatii cu ei.

”Imi spunea profesoara de matematica „tu nu o sa intri la nici un liceu niciodata! Tu o sa dai la scoala profesionala”. Eram copil si stiam ce loc am la matematica in clasa, dar nu stiam ca aveam nota aia pentru ca nu faceam meditatii cu profesoara! Tu – copil – stii sigur ca profesorul are dreptate pentru ca este autoritate. M-am dus la mama si i-am zis: eu nu dau la liceu la anul, pentru ca eu nu intru! Dau la scoala profesionala. Mama a inghetat atunci…”

O noua evaluare a altei profesoare a reasezat un pic din increderea elevei Amalia Teodosescu, dar femeia de afaceri de acum, omul care are in grija fundatii mari si conturi publicitare ale unor branduri faimoase, femeia care intre timp a cunoscut personalitati uriase ale lumii, Amalia Nastase stie ca undeva inauntrul ei e un sambure de neincredere care poate inflori oricand, pentru ca lucrurile pe care ti le pun in minte oamenii din jurul tau iti pot ingropa sufletul.

”Cei care conteaza in viata ta si care vin cu toata buna intentie sa te conduca mai in fata, dar iti dau exemple de oameni care in capul lor sunt de succes, nu fac decat sa te limiteze si sa iti spuna de fapt: nu mai incerca, nu ai de ce sa incerci, pentru ca niciodata nu o sa ajungi ca ala, niciodata nu o sa iei 10 (vorbesc de copii acum), tu o sa iei mereu 7, si atunci tu nu mai incerci! Deloc nu te ambitioneaza! Adica ajungi la 30-40 de ani sa ti se para ca nu ai facut nimic, ca nu conteaza ce ai facut tu, si iti ia foarte mult timp sa recastigi increderea pe care o aveai cand erai copil.”

Despre ce zice gura lumii si cum ajunge periodic in revistele mondene, desi merge rar la evenimente si duce o viata foarte discreta, Amalia e mult mai hotarata: nu citeste nimic din ce scriu ziarele si e extrem de impacata si asumata cu ceea ce este, dar si cu ce ar putea prezenta ziarele despre ea.

”Evident mi-ar placea extraordinar de mult sa fiu Naomi Campbell la masuri, dar… nu poti sa iti termini viata asta si sa o astepti pe urmatoarea sperand ca te nasti Claudia Schiffer. Eu am o viata pe care trebuie sa o duc asa cum mi-a dat-o Dumnezeu. Nu trebuie sa fiu nimeni, trebuie sa fiu eu!

Doar ca pana invatam lucrul asta ni se spune ca trebuie sa fim ca toata lumea, intelegi? Noi incercam in viata de mici ca trebuie sa fim ca Popeasca care a luat 10, sa te angajezi ca altul, sa faci business-ul ca Georgescu. Dupa ce incercam toate acestea care, evident, nu merg, ajungem pe la 40 de ani – si dupa 13 psihologi care au reparat sechelele de rigoare – sa zicem „dar daca as fi eu, cum ar fi?”.

Unii ne dam seama de asta, altii suntem in cursa aia de soricei si ne invartim toata viata sperand ca o sa ajungem undeva, unde nu vom ajunge niciodata. Ramanem invartiti, obosim si murim.”

Asa se face ca si-a promis ca nu le va spune niciodata fetelor ei ce meserie sa faca, ce scoli sa urmeze.

(foto Edward Aninaru)

”M-am ferit foarte mult sa le spun copiilor ce sa faca, pentru ca noua ni s-a spus ce sa facem si a fost total gresit! Alesia ma intreaba: “Mama, dar eu ce o sa fac? Ca toate colegele mele o sa fie avocati, o sa fie bancheri. Si ii spun mereu: Tu o sa iti dai seama singura ce o sa vrei.

E mult mai greu sa ii spui copilului tau “nu stiu ce vei fi si iti vei da seama cautand in tine” si e mult mai usor sa ii spui o sa fii inginer, doctor, avocat. Doar ca atunci copilul se duce dupa ce ii spui tu si nu mai merge pe drumul lui. Si va fi un nefericit cu toti banii pe care ii poate castiga din meseria pe care i-o spui tu.

Eu chiar nu stiu ce o sa fie copiii mei pentru ca nu e drumul meu, e drumul lor. Eu nu pot decat sa ii ajut pe drumul asta!”

Amalia isi creste cei trei copii cu o ”libertate spartana” – sunt cateva reguli pe care le respecta toata lumea, oricat le-ar fi de greu si copiilor (Alessia, Emma si Toma) si parintilor, iar in rest fiecare e liber in alegerile si deciziile sale.

Ca de exemplu, banii pentru achizitii personale. Alessia (15 ani) si Emma (12 ani) au bugetul lunar primit de la parinti, dar nici Amalia, nici Ilie nu le intreaba ce fac cu banii pe care-i primesc. ”Nu le intreb pentru ca nu vreau sa aiba presiunea judecatii mele „ca nu iti trebuie asta, iti trebuie altceva”. Pentru ca sunt responsabile.”

Cum s-a croit aceasta responsabilitate intr-o familie care n-are problema banilor?! ”Pentru mine e foarte importanta scoala la care merg, sa fie platite fee-urile de la scoala, mai putin importante sunt hainele sau brandurile din jurul lor. Si-am incercat sa le arat ca sunt acelasi copil si cu bani, si fara bani. Le-am spus mereu: Incearca sa vezi ce prieteni de ai tai vor mai sta cu tine cand le vei spune ca, de fapt, tu nu esti bogata in standardul lor, tu esti bogata in standardul normal. Daca nu mai stau cu tine copii aceia, pai nu trebuiau sa stea de la inceput!”

Si chiar si Ilie Nastase, care e mai usor de impresionat de fiicele lui, repecta regulie. Vorbeste cu Amalia si daca stabilesc ceva, sunt neinduplectati amandoi.

”Pentru ca altfel nu ajuti copilul. Daca tu iti permiti orice si ii dai lui fara limita, el nu va avea valoarea lucrului respectiv si nu va avea limite la nimic. Si atunci cand termina limitele legale, trece la alea ilegale obligatoriu – pentru ca natural vrea din ce in ce mai mult. Si dupa, n-are cum altfel, se termina prost!”

Asa au invatat fetele si ca in viata trebuie sa munceasca pentru ca sa-si cumpere lucrurile pe care le vor. ”Eu nu le-am invatat sa nu le placa brandurile, le-am invatat sa isi cumpere branduri daca isi permit. Sunt de parere ca o haina buna e o haina scumpa pentru ca nimeni nu poate face ca o pereche care costa 1,000 de euro sa fie reprodusa exact la o suta de euro. Asa ca isi strang banii pe care ii primesc de la noi si isi cumpara si branduri cand au adunat suficienti, uneori si un an intreg de economii.”

Evident ca ajung si la disensiuni, evident ca sunt multe discutii si negocieri, uneori si lacrimi. Dar niciodata jigniri sau bataie. Ceva din generalul Amalia a ramas si-n zilele noastre pentru ca e neclintita in unele decizii si cateodata, cand una dintre fete plange in camera ei pentru ca a primit o interdictie, plange si ea in alta camera.

”Nu ii arat copilului meu ca plang, am plans pentru ca ea plangea si-mi parea rau ca sufera, dar ne-am inteles la sfarsit. E greu sa stai om la om cu copilul sa ii explici lucruri pe care nu vrea sa le accepte. Este atat de usor sa ii dai bani sa se duca la mall! Sunt sigura ca si copiii mei imi ascund unele chestii, mai ales adolescentii, ca am fost si noi! Dar nu pot sa ii spun copilului meu ca e ok sa incalcam legea… Daca legea spune cumva, nu putem nici sa bem, nici sa fumam de la 16 ani, nu putem! Si nu putem nici la 18 ani atata timp cat tu traiesti in casa mea si eu te tin in scoala, hai sa avem niste reguli de respect pe care sa le intelegem toti. Faptul ca ai facut 18 ani si mananci de la mami, nu inseamna ca esti adult. Adult e cel care isi castiga banii intr-un mod decent…”

Foto Dana et Stephane Maitec

”Faptul ca nu sunt bogata a ajutat intr-un fel, stii? Pentru ca si pe mine parintii mei daca ma tineau in puf, poate nu plecam sa muncesc cand am plecat, poate nu invatam cat am invatat. Dar toate astea te imping sa vrei mai mult si, ca sa vrei mai mult, trebuie sa faci mai mult si sa stii mai mult.”

Asa se face ca a parcurs drumul spectaculos de la un copil sarac din Rahova, cu escala la adolescenta care-si schimba bluzele cu prietenele cu care facea mici job-uri de sampling, la femeia care si-a putut permite orice brand si s-a asezat la masa cu cei mai mari oameni ai lumii.

”Am avut perioada in care totul tipa pe mine! Cand iesi din saracie si ajungi sa iti poti permite niste chestii, pai pui frate pe tine, sa vada lumea! Adica am pus pe mine mult!”

Dar s-a uitat in jur, a vazut modestia si smerenia marilor oameni si a inceput sa invete de la ei. La un moment dat s-a aflat la masa la niste prieteni si a conversat mult cu o familie foarte eleganta si relaxata. Cand au plecat, le-a intrebat pe gazde cine erau cei doi cu care conversase.

”Mr & Mrs Heineken”.

„CE?! Berea?!”

”Oamenii aceia au vorbit de parca ne stiam de-o viata, relaxati, dar niciun fel de referinta la ce fac sau cine sunt. Cand vezi lucrurile astea – si am intalnit aristocrati, nascuti bogati, din Anglia, Franta, America – n-ai cum sa nu-ti zici: cat bun simt, macar sa ma comport ca ei, daca nu o sa fiu ca ei. Asa am realizat ca, de fapt, urla saracia, cand urlau brandurile pe mine…”

Intre timp, cu anii de viata petrecuti printre aristocratii pur sange, a vazut si mai clar forma fara fond a celor care vor sa para bogati, vor sa traiasca in lux pentru a-i impresiona pe altii.

”Foarte putini dintre romanii din generatia noastra au avut educatia luxului sau a bunastarii. Dar daca te-ai nascut sarac nu trebuie toata viata sa tipe totul pe tine. Te poti autoeduca, asta e frumusetea vietii. Cultivandu-te tu poti sa repari anumite derapaje in tine. Nefiind cultivat, citit, invatat, vei ramane si vei derapa si mai mult toata viata. Si vei ajunge paralel cu viata ta, nu vei stii niciodata pentru ce te-ai nascut pe lumea asta, pentru ca nu ai stiut unde sa cauti!

Cand o sa cautati calitatea, atunci nu o sa se mai vada, nu o sa mai tipe nimic pe tine pentru ca, repet, o pereche de pantofi de o mie de euro nu va fi niciodata replicata la 40, niciodata! Mie imi plac lucrurile astea, eu am promovat si promovez foarte mult luxul, pentru ca luxul nu este o metoda de show off… Luxul este o arta in sinea lui.”

In ultimii 20 de ani i-a vazut in intalniri informale nu doar pe unii dintre cei mai bogati oameni ai lumii, ci si pe unii dintre cei care au scris istoria sportului, asa ca a mai dezvoltat o teorie despre calitatea … lucrului pe care-l faci in viata.

”Cheia succesului nu este nici cat de inteligent esti, nici cate scoli ai facut, cheia succesului este tenacitatea.

Uita-te si la Nadia. Om mai tenace ca Nadia, eu nu am cunoscut! Ea si astazi mananca seara o portie de peste alb si bea un pahar de vin alb cand iese la mese! Atat. Poate sa moara lumea si sa fie torturi, prajituri, ei nu ii trebuie. Oriunde este in lume, ea dimineata se duce la sala. 10 acela istoric ii defineste felul in care face totul in viata ei.

Aceasta tenacitate te duce unde esti. In viata succes au oamenii tenace si carora li se spune de 3 milioane de ori nu, iar ei zic ba da. ”

Si pentru cine o cunoaste, tenacitatea e arma ei principala cand ajunge in fata unui copil bolnav care trebuie sa faca fata sistemului birocratic pentru a merge la tratament in strainatate. Amalia spune ca nu simte ca face un efort, ca toate trec prin ea si ca mintea si conexiunile sale sunt doar unelte pentru a duce la bun sfarsit ajutorul copilului. Dar eu am fost de fata la cateva intamplari in care mintea ei gasea extrem de rapid solutii pentru cum sa vorbeasca la Ministerul Sanatatii, pentru cum sa gaseasca transport sau informatii pentru completarea unui anume formular, si realiza asta pentru ca, tenace, nu se gandea nicio clipa ca nu se poate rezolva.

De la intalnirea de acum 18 ani cu micutul Razvan care a plecat in ceruri, lumea ei s-a schimbat.

”Datorita lui am inceput sa vad situatiile acestea. Stii daca constientizezi o situatie, ele vin la tine si am constientizat ca nimicul pe care l-am facut pentru Razvan, ca e nimic fata de ce ar fi avut el nevoie, poate sa se transforme in incercarea de a ajuta si alti copii.

Acum am o fetita care a plecat la Paris, inca un baietel caruia ii fac hartiile… Dar se mai intorc parintii cu poze ca eu ii uit, sunt multi. Ii mai uit pentru ca nu sunt eu cea care fac asta, sunt prin mine! Asa ar trebui sa facem toti, sa ne gasim lucruri care ajuta alti oameni.

Poti sa ajuti alti oameni si cand ii tunzi sau cand le uzi gradina, nu trebuie sa fie totul wow asa.

Trebuie sa ne gandim la lumea asta nebuna unde in ultimii ani am fost invatati fiecare pentru fiecare, sa ne dam seama ca nu suntem insule si pana nu ajutam pe altii, nu ne putem ajuta pe noi.

Cel mai usor shotcut este sa faci bine si, facand bine, cumva ti se va arata si calea ta.”

Asa se face ca dincolo de fundatii si asociatii, o puteti vedea cateodata vorbind cu cei care cersesc in Dorobanti. Le explica unde ar putea face cursuri de bucatar ca sa faca bani sa traiasca mai bine sau le arata ca pot sa nu mai tina copilul toata ziua la cersit pentru ca-l pot lasa la un centru peste zi unde sa invete ceva si sa-l recupereze seara.

”Vin la mine sa-mi ceara bani. Eu incerc sa ii spun niste vorbe, daca ele se lipesc e bine. Oamenilor astora nu le spune nimeni ce sa faca, doar le dau suturi in fund. Si daca eu m-as fi nascut intr-o familie ca a lor, probabil ca eram ca ei. Asta nu intelege lumea, ca si tu daca te-ai fi nascut in aceleasi conditii fiind bullied de fiecare din societatea asta, ai fi fost la fel ca ei.”

Ok, iata-o pe Amalia Nastase pe care nu o stiti (tot ce ati citit pana acum a fost context ca sa intelegeti mai bine ce vrea sa spuna in randurile de mai jos)

”Visul vietii mele este sa am posibilitatea sa fac o scoala in care copiii fara posibilitati sa vina si sa fie rasplatiti pentru cate carti citesc.
Un after school, la care sa-i intrebe profesorul „ce-ti doresti tu? – pai mi-as dori o geanta de la Gucci.” Foarte tare ca iti doresti asta! Pentru geanta aia tu trebuie sa citesti 30 de carti!” Copilul a pornit cu geanta aia, dar dupa ce citeste cele 30 de carti, nu o sa mai aiba nevoie de ea.

Intr-un fel toti facem lucruri care nu ne fac placere si nu ar mai trebui sa le facem! Daca am face lucrurile pe care ni le dorim din suflet, ar veni si banii. Dar este frica pe care multi nu reusim sa o trecem: daca nu imi iese?

Eu nu cred despre mine ca mi-am trait viata la maximum pana acum. Cred ca pana acum a fost un nivel foarte jos din ce capacitate am. Daca ma cauti prin conturi nu e vreo fericire, dar eu tot cred ca viata mea este pe un trend ascendent si ca pana acum nu a fost nimic! Poate ca lumea zice ca aberez, dar nu trebuie sa las lucrurile care nu imi plac si care ma tin pe loc acum, sa ma bage intr-o rutina care plafoneaza si care sa omoare.

Eu vreau sa schimb lumea, copiii mei vreau sa schimbe lumea. Eu nu vreau sa am un job si un venit sigur si sa avem doua vacante pe an. Daca tu mi oferi maine posibilitatea sa am totul sigur si sa le am pe toate, cred ca as muri a doua zi. Eu vreau sa schimb lumea orice ar fi!

Nu vreau sa fiu nici Beyonce, nici Bill Gates, nu vreau sa fiu oamenii aceia. De ce sa vrei asa ceva?

M-am nascut pe pamant, nesignificanta din Rahova, nimeni, femeie asa, grasa in ultimul timp, si pot sa schimb lumea, stii? Acesta este cel mai provocator lucru pe care ti-l poate da Dumnezeu! Nu sa fii altcineva!

Stii, Nelson Mandela a intrat in puscarie si toata lumea credea ca acolo o sa moara, dar el simtea ca nu asa e sfarsitul lui si a tinut speranta. Deci daca un om de culoare intr-o tara in care rasismul era la ordinea zilei nu si-a pierdut speranta in puscaria de unde nu credea ca o sa mai iasa vreodata, atunci noi cum sa ne pierdem speranta?! Nimeni nu trebuie sa isi piarda speranta!”

The Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

diverse

7 years ago

The Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

Stiti expresia “sa fii in pantofii altcuiva” care in engleza – “in your shoes” – inseamna sa te pui in locul altcuiva, nu sa-i imprumuti pantofii.

Cum ar fi ca un domn sau o doamna sa fie “in your shoes” fara ca tu sa stii cine e… sa fie, la propriu, incaltat(a) cu pantofii tai pe care i-ai daruit fara sa-l cunosti?!

In Romania sunt mii de oameni care nu au avut vreodata o pereche buna de pantofi. Sunt zeci de mii de copii care s-au incaltat de la fratele mai mare sau au plimbat toti singura pereche de pantofi a familiei.

Asta e realitatea, nu ne mai ascundem de ea, dar nici sa ne vaicarim despre cum e tara noastra nu ne ajuta.

Prietenii mei apropiati, dar si multi dintre cei care cititi acest blog, va veti cumpara in vara aceasta sau la inceputul toamnei perechi noi de pantofi pentru ca… vin colectiile noi, ne place sa avem noile aparitii.

Nu spun asta ca sa va simtiti vinovati in raport cu oamenii despre care vorbeam mai sus, spun pentru ca acum – impreuna – putem face o fapta buna la fiecare pereche de pantofi noi.

Cum ar fi ca la comanda ta online de la Otter, curierul sa ridice, gratuit si o pereche de pantofi buni dar pe care tu nu-i mai porti?! Si sa stii ca pantofii sunt luati, igienizati de compania Total Wash si trimisi prin Crucea Rosie intr-o zona defavorizata spre bucuria imensa a unui om care va avea cu ce sa se incalte in toamna asta?

Eu nu sunt dintre cei care in copilarie sa fi avut multi pantofi. Sau cizme. N-aveam de unde sa aleg, aveam cate o pereche de incaltari pe sezon, aceeasi poate si 2-3 ani daca nu-mi crescuse piciorul. Imi aduc insa aminte de primii mei pantofi cu toculet, maro, doar ai mei – nu-i imparteam cu sora mea. I-am purtat 3 ani, clasa VII-a si jumatate de liceu. In amintirea lor, de multe ori cand merg la conferinte si ma expun in spatiu public (ceea ce nu e confortabil pentru mine) imi caut confortul in niste pantofi maro, dintr-o piele foarte subtire, care e ca o imbratisare. Am grija mare de ei, cred ca-mi poarta noroc:)

Astazi imi permit orice pantofi mi-as dori, dar tot tin minte pantofii aceia cu care am mers la scoala 3 ani. Pentru ca nu aveam altii, si trebuia sa am grija de ei.

Ei bine, pentru tinerele care n-au prea multe posibilitati, acum impreuna cu Otter si Crucea Rosie putem face o fapta mai mult decat buna… e o mica magie pentru ca cineva de oriunde din tara o sa se bucure de o pereche de pantofi pe care o donam.

(eu stiu deja ce pantofi voi dona, sper ca persoana care-i primeste sa-I iubeasca la fel de mult ca si mine, o sa le spun povestea zilele viitoare –sunt cumparati din Paris)

De ce cred ca e bun exercitiul acestei campanii pentru fiecare dintre noi?

Pentru ca ne invata, ca atunci cand eram mici, ca daca ai mai mult e frumos sa imparti cu altii
Pentru ca indirect ne conduce spre a ne face curat in incaltamintea de sezon pentru a pregati donatia. (iar orice curatenie e un bun prilej de bilant intern)
Pentru ca dai un folos, un sens, unor perechi de pantofi pe care nu-I mai porti.
Pentru ca exersezi despre a nu detine totul, a empatiza cu altii si – mai ales – a bucura pe cineva fara niciun interes, fara sa stii macar cine e.

Ce trebuie sa faceti?

Cand va cumparati o pereche de incaltaminte de pe otter.ro, aveti posibilitatea de a selecta optiunea de donare. La livrarea comenzii, inmanezi curierului care ti-a adus cumparaturile coletul cu donația pregătită.

Atentie!!!! O fapta buna e o fapta buna pana la capat. Otter ofera oricui posibilitatea de a dona. Chiar si atunci cand nu comandati nimic de pe site, puteti chema gratuit curierul sa ridice donatia, astfel:

Va faceti cont pe otter.ro
Solicitati curierul pentru donatie,
Pregatiti coletul iar curierul vine si il ridica.

Un mic secret – o sa ne recunoastem pe strada cei care am donat… veti vedea, o sa primiti un dar cand donati si o sa ne cunoastem intre noi dupa un indiciu simpatic.

Sunt in aceasta campanie minunata alaturi de Marius Manole. Nici el nu vine dintr-o familei instarita, si el avea resurse limitate pentru incaltaminte in copilarie. Astazi e unul dintre cei mai iubiti actori ai Romaniei, munceste in draci, dar are timp sa fie si generos. Va voi spune curand si povestea pantofilor pe care-i va dona Marius.

O sa va tot revin sa reamintesc ca puteti dona o pereche de incaltaminte toata luna august si puteti face o fapta nepretuita, ca emotie, empatie si generozitate.

Va multumesc din suflet pentru fiecare pereche de pantofi pe care o veti dona.

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

oameni din "aluatul bun"

7 years ago

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Intr-o lume in care fiecare vrea ca lumina sa fie asezat pe el, sa-l laude lumea cat mai mult, sa fie vazut cat mai mult, e o campanie publicitara zilele astea pentru un brand care recunoaste ca a fost inspirat nu doar de cei care sunt in interiorul companiei, ci si de cei care fac fapte bune si misca muntii cu minime resurse, dar cu credinta uriasa ca depinde de noi ca lumea sa fie mai buna.

Nu stiu daca ati vazut spotul nou de promovare pentru Reteaua de sanatate Regina Maria, cu vocea incredibilului medic Mihai Cristescu, chirurg neurolog, in care se vorbeste despre „Bine nu e suficent” despre cum incredibilii medici care au ramas in tara si ne salveaza vietile se lasa inspirati de oameni pe care poate nu i-au intalnit niciodata, dar care i-au impresionat prin daruirea si crezul lor intr-o lume mai buna.

Am multe experiente personale legate de Reteaua de sanatate Regina Maria unde acum multi ani cand mi-era greu am petrecut cateva zile importante. Nu stiau ca sunt jurnalist, nu se gandea nimeni ca am sa scriu despre ei peste ani, m-au ajutat pur si simplu pentru ca eram un pacient pe care-l puteau face sa fie bine.

Si am un mare mare respect pentru fiecare medic pe care l-am intalnit atunci si pentru fiecare asistenta care mi-a spus o vorba buna sau o gluma si mi-a distras atentia de la tratamentul pe care-l faceam si care ma ingrozea teribil.

Zilele acestea cand am vazut spotul nou m-am gandit la generozitatea lor si la minunata idee de a imparti timpul de expunere cu oameni care fac fapte bune, pentru care „bine nu e suficient” care vor intotdeauna mai bine si care altfel nu s-ar promova. Pentru ca nu e in natura lor sa iasa in fata altfel decat prin actiunile caritabile concrete.

Printre ei am descoperit o tanara doamna pe care o stiu de multi ani. Cristina Hurdubaia.

Cei mai multi o stiti gratie actiunii ei Copacul cu haine/ Copacul cu fapte bune, dar eu o stiu si pentru munca de jurnalist si pentru cea de promoter al unor trupe rock foarte misto.

Inainte de a fi foarte cunoscuta pentru binele pe care-l face, Hurdis – cum o stiu eu – avea la purtator toate datele sa intelegi ca e diferita de restul lumii: intr-o mare de jurnalisti care se imbracau in negru sau gri, ea avea mereu ceva colorat. Care, sincer, cred ca era destul de greu de purtat (pentru ca o facea a iasa in evidenta) pentru o persoana atat de timida ca ea.

E genul de om care face bine din credinta, nu pentru ca asa trebuie. Viata a pus-o fata in fata cu situatii grele si in loc a o inraiasca, in loc sa dea vina pe altii pentru ce i s-a intamplat, Hurdis si-a adancit si mai tare empatia pentru nevoile celorlalti.

Asa a aparut Copacul cu Haine, o actiune prin care aduna haine pentru nevoiasi de patru ori pe an, o actiune care a invatat-o multe despre cum gandesc romanii si despre cum binele nu e suficient, trebuie insotit si de educatie.

„Fac de patru ori pe an aceasta actiune, dar nu toti oamenii inteleg ca primavara adunam haine de primavara vara, iar in toamna pentru sezonul rece. Multi vor doar sa scape de hainele pe care le au in plus, cand nu mai au nevoie, fara sa se gandeasca ca sunt persoana fizica si nu am unde sa le depun. E foarte bine insa ca multi s-au eliberat de mentalitatea de tara comunista care ne facea sa pastram orice haina – Las ca poate slabesc 10 kg si rochia asta o sa-mi mai fie buna. Renuntam mai usor la ce e in plus si vrem sa impartim cu altii, iar asta e foarte frumos.”

In nebunia ei frumoasa, Hurdis face aceasta actiune pe persoana fizica, ajutata de cativa voluntari, coaguland o audienta interesata de a face bine pe care a dezvoltat-o via Facebook. Acolo anunta ca are nevoie de camioane sa transporte hainele pe care le strange, acolo isi spune of-urile pentru piedicile pe care le intalneste sau multumeste oamenilor care au ajutat-o sa mai faca putin bine.

Am intrebat-o zilele astea daca a ajutat-o vreo companie de cand Copacul cu Haine, care acum se numeste Copacul cu fapte bune, e celebru, are recurenta, sunt rezultate impresionante (cu sute de kilograme de haine colectate). A ras si-a zis: „dar n-am cerut niciodata ajutorul!”

Pur si simplu, mintea ei e construita pe a gasi ea solutii, ajutandu-i pe altii, nu pe a fi si ea ajutata. Desi a muncit multi ani alaturi de trupe mai mari sau mai mici, nu le-a cerut niciodata liderilor – solistilor – sa o ajute macar cu promovarea.

„Sunt naiva. Asta e. Eu cred ca daca omul vede ca fac ceva bun si crede ca poate sa ma ajute, o sa ma ajute el fara sa-i cer eu. Uneori e bine ca sunt asa, de multe ori nu.”

Am mai intrebat-o din ce-si plateste facturile, pentru ca apa, gazele si lumina nu se platesc cu fapte bune. „In momentul asta, luna asta – dar nu stiu ce va fi peste o luna sau doua si nici nu ma gandesc – rubrica de la Starea Natiei este sursa mea de venit. Daca nu va mai fi emisiunea, daca nu va mai fi rubrica mea, atunci o sa ma gandesc cum o sa ma descurc.”

Dar chiar si asa, si la Starea Natiei tot cu faptele bune se ocupa. A vazut-o Dragos Patraru pe net zbatandu-se sa faca bine si i-a zis „nu vrei sa prezinti o data pe saptamana cate un caz de-al tau la televizor poate gasim mai usor rezolvare pentru el?”.

Doar ca uneori cazurile prezentate, chiar si la audienta de la televizor, nu-si gasesc rezolvari asa de repede. Iar Hurdis nu se lasa: pune pe facebook, suna prietenii, cauta pe la oricine crede ea ca o poate ajuta.

Recent a strans 13.000 euro pentru o casuta in care vor locui 5 copii si tatal lor.

Nu-si face bilanturi, nu s-a gandit niciodata sa contabilizeze cati oameni a ajutat, nici nu o intereseaza asta. Pe ea o intereseaza sa nu ramana nerezolvat fiecare dintre cazurile „aflate pe rol”, apoi trece la urmatorul. Asta e singurul bilant pe care-l face seara: se gandeste ce mai poate face ca sa rezolve cazul pe care-l are in fata.

O sa se opreasca candva?

Habar nu are. Recunoaste ca mama (care sta la Tanacu si o urmareste pe facebook) o mai cearta din cand in cand pentru ca i se pare ca se neglijeaza pe sine avand grja de multi altii. Cum mai recunoaste ca s-a gandit de multe ori sa plece din tara, desi lupta cu multe rezultate bune sa faca macar cu un milimetru mai bine in jurul ei.

Acum lucreaza pentru un mini festival – Caritabil Fest – care va avea loc pe 31 mai -3 iunie la MTR, in sustinerea actiunii Copacul de Hartie. Vor fi concerte in fiecare seara, filme documentare pe social, ateliere de creatie pentru copii (nevoiasi si nu) iar banii din toate intrarile merg pentru un caz social.

Am invatat ceva din conversatia cu ea de zilele trecute ce mi-ar placea sa tineti minte.

Oamenii ca Hurdis – Cristina Hurdubaia – nu cer niciodata ajutor pentru ei cand le e greu. Vor muta muntii pentru a-i ajuta pe altii, dar cand lor le e greu se vor inchide in casa, vor trage un plans zdravan, se vor descarca emotional si o vor lua de la capat a doua zi.

Ca sa nu-i pierdem, pentru ca sunt rari, intrebati-i din cand in cand cu ce ii puteti ajuta.

De exemplu, zilele astea are nevoie de ajutor pentru organizarea Caritabil Fest, are nevoie de jocuri ca Remi, Monopoly, sah, alte jocuri pentru copii cu care cei mici sa se joace in curtea MTR pe perioada festivalului, jocuri care apoi vor fi donate catre copii nevoiasi.

Bine, daca ma intrebati pe mine, dincolo de lucrurile practice pentru actiunile ei caritabile, mai are nevoie din cand in cand sa-i aratam si aprecierea noastra pentru ce face. Sa-i dam asa din neant, fara nicio treaba mesaje de incurajare si de sustinere. Sa o intrebam daca-i e bine si sa vedem daca putem face si noi pentru ea sa fie si mai bine.

De asta ma bucur tare ca Reteaua de sanatate Regia Maria a ales ca in campania cu „binele nu e suficient” a ales sa puna lumina si pe oamenii ca ea.

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

A FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

diverse

7 years ago

A FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

La sfarsitul anului trecut am scris despre o initiativa AFi Europe Romania de a pune la dispozitia unor ONG-uri sau grupuri de initiativa 70.000 ron pentru a fi investiti in comunitate pentru binele comunitatii apropiate, a vecinatatii.

Personal nu stiu sa mai fi existat o asemenea competitie in Romania, orientata spre vecinatatea apropiata si deschisa tuturor, adica orice grup de prieteni dintr-un bloc care se constituiau intr-o initiativa cetateneasca (minim 3 persoane) se puteau inscrie daca aveau o idee eligibila.

Tot ce s-a urmarit a fost ca oamenii din cartierele din apropierea noului parc de business pe care compania il construieste in Bucuresti – AFI TECH PARK – sa se gandeasca la binele comunitatii lor, sa identifice ce le-ar face viata mai frumoasa in vecinatate si sa propuna initiative care sa implice cat mai multi vecini si care sa dezvolte spiritul comunitar.

Stiu ca exprimarea aceasta de “spirit comunitar” ineamna putin pentru cei mai multi dintre cei care locuiesc intr-un oras foarte mare cum e Bucurestiul unde uneori nu-ti cunosti nici vecinii de pe palier. Tocmai de aceea mi se pare foarte frumos ca s–a reusit ca un grup generos de oameni si asociatii sa se gandeasca la nevoile celor de pe strada lor sau trei strazi mai incolo .

Am urmarit concursul pas cu pas si m-am cerut chiar sa fiu in sala cand juriul vedea proiectele finale pentru ca voiam sa-i simt pe cei care si-au facut timp sa se gandeaca la altii, intr-o vreme in care nu ne intereseaza decat supravietuirea proprie.

Ce am invatat din acest proiect despre noi ca o comunitate, dar si despre campaniile de CSR?

Cand faci lucrurile din convingere, CSR-ul nu e doar o investitie intr-un tabel, ci lasa urme concrete in societate. Cumva se transmit pas cu pas energia si intentiile bune (de la cum e gandit proiectul, cum e ales juriul pana la selectia finalistilor si a castigatorilor) si rezultatele conteaza, schimba cu un milimetru lumea din jurul nostru. (am mai vazut asta la Tara lui Andrei, unde zeci de copii au astazi meserii sau urmeaza scoli profesionale si vor putea iesi din saracie, daca vor continua sa munceasca sustinut pentru ei).
Conteaza enorm cum este omul din compania ta care se ocupa de campaniile de CSR. Daca face din credinta lucrurile, daca isi doreste cu adevarat sa schimbe putin lumea – cu banii companiei. Pentru ca el/ ea nu o sa faca lucrurile ca sa “bifeze” situatia, ci o sa decida cu bun simt si simtul masurii, iar asta va conta in “tabelul” final. In cazul de fata, Campania A FI VECIN BUN, responsabilul din partea AFI Europe România a fost Iulia Borșan, Corporate Marketing Manager, pe care am vazut-o emotionata sincer la propunerile finalistilor si la entuziasmul lor.
Daca intentia ta e corecta si onesta, daca iti pui toata energia si emotia in propunerea ta se va simti dincolo de orice altceva. Preferatii mei din finala au fost doua proiecte care, la momentul prezentarii, ieseau la suprafata prin… suflet. Era acolo asa un entuziasm si o dorinta puternica de a-si duce la bun sfarsit ideea, indiferent de banii oferiti de AFI Europe România, incat intelegeai din prima ca oamenii voiau sa faca proiectul pentru ca aveau incredere in binele pe care-l puteau face in jurul lor prin el.

Cred ca nu e o intamplare ca acele proiecte au si castigat.

Prin proiectul „AFInități pentru o comunitate unită”, Fundația Parada își propune să reunească locuitorii din zona Parcului Carol și din vecinătate în jurul unor activități menite să stimuleze dezvoltarea de relații armonioase între indivizi din clase sociale diferite, prin crearea de punți de comunicare sub forma artei spectacolului. Prin intermediul Circului Parada, un circ social ai cărui artiști sunt exclusiv copii ai străzii sau tineri proveniți din stradă, spațiul public va fi animat prin spectacole de circ și ateliere de jonglerii. Totodată, pentru a spori șansele de integrare ale acestora, dar și pentru a crea empatie și înțelegere din partea comunității locale, vor fi organizate discuții ale artiștilor cu publicul spectator pe teme legate de percepția populației asupra vieții în stradă, idei preconcepute și egalitatea de șanse.

Proiectul „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii” a fost înscris de grupul de inițiativă 4 KIDS, format din trei vecini de bloc, animați de dorința de a face bine comunității în care locuiesc. Ideea câștigătoare vizează organizarea Zilei Vecinilor, o zi de sărbătoare a comunității din zona Parcului Filaret și vecinătate, în ultima zi de sâmbătă a lunii mai. Pentru a stimula și a susține viața socială a comunității, proiectul își mai propune întâlniri lunare ale vecinilor, cu precădere părinți și copii, în jurul Măsuțelor Cunoașterii, ce includ 4 mese educative cu teme diverse, amplasate lângă spațiile de joacă. Măsuțele se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 9 ani și au scopul de a le stimula învățarea și cunoștințele prin joacă.

Tanara care reprezenta in interviul final Fundatia Parada a fost intrebata de ce alege sa faca atat de multe discutii cu oamenii din parc care participa la mini spectacolele Parada, sugerandu-i-se ca ar putea face si mai putine. Ea a ripostat ferm: “dar putem sa le facem, iar discutiile care se vor regasi in chestionarele finale, ii ajuta pe oameni sa vada transformarea lor, sa inteleaga impactul intalnirii cu un copil al strazii.” – Altfel spus, ea voia sa munceasca mai mult decat isi imaginau juratii ca e necesar pentru ca stia ca POATE, chiar daca era un efort mare.

Doamna care reprezenta grupul de initiative 4 KIDS a venit in fata juriului dupa ce fusese la primarie si isi prezentase proiectul, iar primara de sector era gata sa o ajute. Pentru mine a fost un semn ca ea va face proiectul si daca nu primeste banii din concurs, il va face pentru ca are incredere ca ideea va schimba ceva in spiritul comunitatii lor.

Grupul de initiativa 4 KIDS mi se pare cel mai relevant exemplu pentru succesul acestui proiect.

Doi soti si o vecina s-au unit intr-un grup de initiativa dupa ce au aflat pe LinkedIn despre proiectul A FI VECIN BUN ca sa faca ceva pentru comunitatea lor. Nu aveau pregatire pentru actiuni sociale, dar au sufletul mare, o grija pentru ce e in jurul lor si mult mult entuziasm. Si-au castigat!!!

„AFInități pentru o comunitate unită”, proiectul propus de Fundația Parada și „Ziua vecinilor la măsuțele cunoașterii”, propus de grupul de inițiativă 4 KIDS vor primi împreună finanțări totale de peste 70.000 de lei pentru punerea în practică a ideilor.

Altfel, AFI Tech Park va fi un parc de business format din trei cladiri de birouri, doua de P+8 si un turn de 14 etaje. Suprafata totala inchiriabila de 56.000 mp. Parcul este destinat in special companiilor din zona IT&C, spatiile sunt organizate astfel incat sa le ofere acestora toate facilitatile: zone de depozitare pentru servere si alte echipamente tehnice, sali de meeting, compartimentare smart a spatiilor de lucru, zone de relaxare, spatii verzi.

Si ma bucur tare ca o companie care construieste cladiri sofisticate s-a gandit sa construiasca si in spiritul comunitar al Bucurestiului. Proiectul A FI VECIN BUN urmeaza sa fie facut si in alte comunitati unde AFI Europe România construieste cladiri ale viitorului.

„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

diverse

7 years ago

„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

Ne emotionam si ne mandrim cand citim despre comunitati din Romania care s-au autogospodarit, au avut idei creative care au ridicat social si economic localitati sau cartiere. Dam share pe facebook si zicem ”uite ca si la noi se poate” ca o dovada mobilizatoare ca si in comunitatea noastra ar putea fi mai bine, daca… ar lua cineva atitudine.

Dar luati atitudine?

Aveti vreo idee despre cum cartierul vostru ar putea fi mai frumos? Oamenii din vecinatatea voastra s–ar putea uni intr-o actiune care sa schimbe cu un milimetru lumea din lurul vostru?

Daca aveti, stiu ca gandul vostru prim este ” pai oricum n-avem bani ca sa facem sa prinda viata ideea”

Doar ca acum aveti!

AFI Europe România și Fundația Comunitară București lansează fondul pentru comunitate „A FI vecin bun” si pun la bataie fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

Ai putea fi unul dintre cei care schimba putin lumea inspre mai bine in niste zone care sunt incarcate de istorie: cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.

Daca locuiesti in aceste cartiere si ai o idee care sa contribuie la revitalizarea urbana i la revigorarea spiritului de comunitate, daca sunteti ONG sau un grup de initiativa, inscrieti-va ideea pana pe 11 decembrie aici – www.afitechpark.ro/afivecinbun

Daca va intrebati de ce aceste cartiere sunt cele vizate spre ajutorare, raspunsul e simplu si foarte frumos. Cei care construiesc cel mai nou parc de afaceri in Bucuresti – AFI TECH PARK, mai exact compania AFI EUROPE ROMANIA isi doreste sa implice si comunitatea din vecinatate in a transform azona in ceva mai frumos, in a fi mai atenti la nevoile vecinilor.

Complexul care e construieste este un parc de business de 56.000 mp., un adevărat complex urban orientat către companiile de IT&C, cu spații verzi ample și o mulțime de facilități high-tech, specifice tuturor proiectelor AFI.

Aplicațiile din fondul „A FI vecin bun” pot fi proiecte care ajută locuri din zonele vizate să arate mai bine, să devină mai funcționale și să creeze mai multe facilități pentru comunitățile care locuiesc acolo. Mai mult, sunt binevenite propunerile de proiecte care stimulează și susțin viața socială a zonei într-un mod incluziv, cum ar fi: animarea spațiului public și aducerea comunității împreună în cartiere. Alte idei de proiecte pot fi cele care generează o creștere a calității vieții din comunitatea locală sau cele care implică în implementare cât mai mulți membri ai comunității din zonă.

Procesul de selecție se va realiza in doua etape:

Inscrieri si jurizare preliminara:

Proiectele se pot înscrie în perioada 8 noiembrie – 11 decembrie 2017

Top 5 proiecte si alegerea castigatorilor:

Cele mai bune cinci echipe vor fi invitate sa aplice proiectul insoțit de detalii complete, in perioada 17 ianuarie – 9 februarie 2018. Selectia proiectelor castigatoare va avea loc dupa notarea lor si interviuri cu membrii juriului, desfasurate in intervalul 12 – 28 februarie 2018.

Ulterior, castigatorii vor avea la dispozitie noua luni pentru implementarea proiectului.

Imi place mult acest proiect care implica comunitatea, de aceea m-am si alaturat lui. Ce voi face eu?? Dintre proiectele inscrise unul va beneficia de ajutor meu ca sa facem o prezentare cat mai atractiva pentru a convinge juriu sa acorde finantarea.

Va doresc succes, inspiratie si ganduri bune si frumoase pentru vecinii vostri din cartierele 13 Septembrie, Tudor Vladimirescu, Uranus, Rahova, Ferentari și zona adiacentă Parcului Carol.

Abia astept sa ne intalnim sa facem o super prezentare impreuna.

Gasiti mai multe detalii aici www.afitechpark.ro/afivecinbun.

Cum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

oameni din "aluatul bun"

8 years ago

Cum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

Intr-o alta viata, cand eram semi corporatista si un manager care avea in grija lefurile multor oameni, eram o persoana care dedica foarte mult timp profesiei. La munca ii ajutam pe colegii mei sa-si duca la capat task-urile, iar acasa rezolvam task-urile mele ca sa nu incurc “fluxul de lucru” de a doua zi.

Eram atat de doborata de treaba ca simteam pe umeri pietre de moara.

Nu stiu daca am facut bine sau a fost rau, oricum nu pot schimba nimic din ceea ce a fost, dar am momente de mandrie cand ma intalnesc cu oameni care sunt importanti/mari acum in moda, in design, in muzica si-mi spun ca revista pe care o conduceam le-a inspirat drumul in viata.

Pe vremea aceea aveam putine motive de optimism, mai degraba aveam momente de mandrie si de bucurie pentru victorii de moment.

Astazi nu ma mai intereseaza Victoria de moment, imi masor “victoriile” in momente de liniste si de bucurie, iar asta este pentru ca – undeva pe drum- mi s-a schimbat mentalitatea.

Poate ca m-au influentat lecturile, poate au fost oamenii din jurul meu, poate a fost viata pur si simplu (am trecut printr-o delicata problema de sanatate in urma cu cativa ani), dar astazi caut din reflex partea buna a lucrurilor si intamplarilor de care ma lovesc.

In perioada mea corporatista aveam insomnie, dormeam 2-3 ore pe noapte si mintea mea nu concepea sa nu duc la bun sfarsit toate task-urile din to do list. Astazi dorm mai mult si am invatat sa-mi ascult corpul, iar el sa ma inteleaga: ma pot trezi fara ceas exact la ora la care mi-am propus. Si nu ma mai cert daca nu am dus la capat toate sarcinile din ziua precedenta. In plus, aleg sa fac doar ce imi place – si personal si profesional, oricat de greu ar fi asta de suportat pentru cei din jur.

Multa vreme am facut un exercitiu de relaxare inainte de culcare: multumeam tuturor persoanelor pe care le intalnisem in ziua respectiva. Sigur ca unii ma deranjasera, sigur ca altii ma enervasera, dar era un exercitiu frumos sa caut ceva bun, util, inspirational si din intalnirea in care confortul meu mental fusese provocat.

Cu vremea genul acesta de exercitiu a devenit o practica pentru toata ziua si chiar in momentul in care cineva ma provoaca e un gand in mintea mea care gaseste o explicatie despre ce voi invata, ce greutati are cel din fata mea si alte mici detalii care ma fac sa vad… partea buna a lucrurilor.

Ce vreau sa spun cu aceasta marturisire?

Uneori avem nevoie de indrumatori ca sa redescoperim ca optimismul e o alegere. Ca noi alegem daca vrem sa criticam orice, sa ne luptam pentru a avea dreptate de dragul de a avea dreptate sau sa vedem partea buna a lucrurilor si intamplarilor.

Viata ne ia insa pe drumurile ei si uitam detaliile acestea, controlati de ego, de anturaj, de propriile mize personale sau profesionale. Si iar avem nevoie de indrumatori, de profesori de optimism.

Poate de asta, cei de la Hospice Casa Sperantei s-au gandit sa faca cursuri de optimism predate de copilasii care sunt in situatii delicate de sanatate.

Copiii care s-au nascut cu deficiente care pe noi ne sperie sunt dintre cei mai optimisti si mai ambitiosi copii pe care i-am intalnit vreodata. Pentru ca ei nu cunosc o alta realitate. Asa s-au nascut si asa merg mai departe prin viata. Sigur ca, odata ce cresc, realizeaza ca altora le e ceva mai usor prin conditiile naturale, dar ei stiu din instinct ca trebuie sa mearga mai departe si merg cum stiu ei, cum pot ei.

Cred ca sunt cele mai emotionante lectii de optimism si ambitie pe care le putem primi.

Si daca vreti sa faceti si o fapta buna, dar sa va si incarcati putin cu optimism, va rog sa donati cu un sms la 8844 2 euro pentru crearea unui nou centru Hospice Casa Sperantei pentru copilasii are au nevoie de ingrijire paliativa.

Sau in schimbul unei donatii mai mari veti primi o lectie de optimism de la profesorii de la Academia de optimism Hospice Casa Sperantei – vedete, sportivi, copii foarte simpatici si speciali. Detalii pe site-ul academiei.

Am fost acum cativa ani impreuna cu Marius Manole in vizita la Hospice Casa Sperantei din Brasov. Voiam sa se “confrunte” pentru un articol cu copilasi asemeni lui Oscar , personajul sau din Oscar si Tanti Roz. Am plecat de acolo cu super energie amandoi. Puteti citi povestea aici, poate va convinge ea sa donati 2 euro.

Ce se va intampla cu banii stransi?

Academia este, de fapt, un centru socio-medical inovator, unic în România şi în regiune, ce va oferi copiilor afectați de boli rare și cu prognostic limitat de viață o șansă la bucurie, demnitate și incluziune socială.

Centrul este construit pe suprafața unui domeniu donat de familia Florescu şi este format dintr-un conac şi 5 alte clădiri aflate într-un loc pitoresc aproape de Bucureşti.

Centrul va beneficia de o unitate cu 12 paturi pentru servicii gratuite de îngrijire paliativă a bolnavilor; 6 apartamente de cazare temporară a copiilor, împreună cu familiile lor, centre de zi ce vor oferi terapii fizice și psiho-emoționale, activități educative şi distractive dar şi servicii de consiliere psihologică pentru copii și familiile lor.

Hai, va cunosc stiu ca vreti sa ajutati, stiu ca mai credeti in micile minuni facute de multi oameni adunati la un loc de un gand si o fapta buna. Va rog tare sa donati.

Va multumesc.

(eu sunt un donator recurent pentru Hospice Casa Sperantei, dar am donat si acum si voi pastra donatia lunara pana la sfarsitul acestui an)

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

diverse

8 years ago

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

Intotdeauna cand se intampla ceva cu adevarat spectaculos in tara asta e vorba de niste oameni care au suflet maare si o la fel de mare doza de nebunie.

Sa-ti propui sa renovezi toate centrele de transfuzii din Romania, sa te gandesti ca acolo e capatul de inceput al salvarii unor vieti, dar si al educatiei in a darui si sa muncesti aproape 10 ani pentru asta… e o poveste din care s-ar putea face un film frumos.

Totul a inceput cu o doamna doctor care intelegea mai bine decat noi cat de importanta e donarea de sange si care stia cum arata centrele unde oamenii sunt invitati sa doneze sange. Stia ca dansa nu ar avea curajul sa doneze sange intr-un cadru atat de insalubru.

Doamna doctor se numeste Anca Stefan si este directorul executiv al Asociatiei REACT.

In 2008 doamna doctor a aplicat la Fundatia Vodafone pentru fonduri (Fundatia Vodafone are o parte importanta din fonduri destinata programelor de sanatate) cu un proiect in care povestea cat de grava e situatia din centrele de transfuzii, cum nu merg oamenii sa doneze sange pentru ca nu au educatie in acest sens, pentru ca nu au curaj in actul medical si pentru ca… centrele arata cum arata.

Imi pot imagina cum a fost intalnirea din 2008, am participat la diferite fundatii la momentele in care cineva aplica cu o idee super simpla dar care poate schimba lumea si am vazut emotia care se creeaza in jur.

42 de centre de transfuzie sunt in Romania. Imi imaginez ca boardul Fundatiei Vodafone si-a facut planul si-a zis “daca e sa facem, sa le facem pe toate, ca e un numar finit pe care-l putem controla. Dar cum facem sa le facem pe toate?!”

10 ani mai tarziu, la sfarsitul acestui an toate cele 42 de centre de transfuzie vor fi moderne, curate, cu aparatura de ultima ora.

Fundatia Vodafone a investit un million de euro in acest proiect de-a lungul acestor ani, Asociatia React a facut totul ca la carte (de la estimarea centrelor care aveau cele mai multe donatii deci trebuiau renovate primele, pana la campanii in zonele in care donarea de sange nu era o practica obisnuita. Si pana la campanii de educare la nivel national).

La aproape 10 ani distanta, a crescut numarul donatorilor de sange cu 10 % la nivel national.

Peste 620.000 de donatori de sange si pacienti au beneficiat pana acum de schimbarile produse in centrele de transfuzie sanguina in urma renovarii si dotarii lor cu echipament medical corespunzator. Dintre ei, mai mult de 414.000 de pacienti au primit sangele de care aveau nevoie pentru transfuzii.

Ca rezultat al programului „O sansa pentru viata”, centrele de transfuzie sanguina din Romania au inregistrat in 2016 o scadere a mediei de varsta a donatorilor la nivel national, pentru prima data dupa 1989. La ora actuala, 30% din sangele donat provine de la donatori tineri fideli.

Si toate astea pentru ca niste oameni s-au intalnit sa faca bine – cei de la React si de la Fundatia Vodafone.

Respectele mele.

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

diverse

8 years ago

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

E duminica dupa amiaza, ploua, e destul de frig pentru aceasta perioada a anului si ni se pare complicat ca TREBUIE sa stam in casa sau optiunile de distractie sunt in spatii inchise – restaurante, teatru, cinema – cand e primavara si am vrea in parc.

Suntem adulti si, desi intelegem ca asta e natura, tot oftam usor si nu prea avem nervi sa spunem ca in povestirea lui Eric Emmanuel Schmitt – ” e o frumoasa zi cu ploaie”.

Dar undeva in Bucuresti, sunt cateva zeci de copii care stau cu lunile in spatii inchise din motive de sanatate. Care ar iesi si pe ploaie si pe vant putin afara pentru ca n-au mai facut asta de foarte multa vreme.

Cum nici nu mai stiu cum e sa fii in vacanta plecat pe undeva. Bine, nici n-au apucat sa plece pe undeva in vacante pentru ca boala a venit prea repede pentru ei.

Pentru copilasii de la Institutul Oncologic Bucuresti, asociatia Spitale Curate vrea sa faca o actiune unica si super emotionanta. Vor instala 30 de cutii postale pe sectie, iar oamenii vor fi incurajati sa le trimita carti postale copilasilor din vacante pentru ca ei sa simta ca au suportul mai multor oameni. Si pentru ca micutii sa aiba din cand in cand motive de bucurie.

Imi si imaginez cum vor vorbi ei despre locurile pe care le vad in ilustrate, pe ce meridian se afla, ce ora e acolo si alte povesti magice de pe taramuri inca neumblate de ei.

Cum ii putem ajuta…

Alexandra Raureanu de la Asociatia Spitale Curate a vazut la Dedeman cutii postale, albe, simple, pe care copiii si le vor decora. O cutie costa 73 ron. Daca donati niste banuti in contul asociatiei, facem sa se mai intample o magie.

Contul este RO46RZBR0000060016949927 lei, deschis la Raiffeisen Bank, beneficiarul fiind Asociatia Spitale Curate.

Sigur va aduceti aminte de Asociatia Spitale Curate, ei sunt cei care de Halloween i-au ajutat pe micutii din sectiile de oncologie sa se transforme in super eroi, cu costume de super personaje pentru care am strans si noi bani (unii dintre dvs ati donat atunci si va mai multumesc inca o data pentru asta)

De fiecare data in asemenea actiuni eu ma bazez pe darnicia si bunatatea celor care ma citesc si care stiu ca un gest mic al fiecaruia se transforma intr-o magie cand e alaturat unei multimi de gesturi similare.

Dar daca stie cineva fie pe directorul de marketing de la Dedeman, fie agentia care face campanie pentru Dedeman va rog aratati-le aceasta postare. Sunt sigura ca vor dori sa ajute, iar eu promit – in numele Alexandrei, caci stiu ca va fi de acord – ca din banii care se vor strange de la oamenii darnici vom cumpara carti cu povesti de calatorie pentru copii si atlase geografice ca sa descopere lumea chiar si de pe un pat de spital.

Multumesc ca ii ajutati.

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

diverse

8 years ago

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

textul de mai jos este scris de Dana Ilie, o tanara din Craiova, pasionata de traditii si de locuri frumoase. (a creat un site cu cele mai importante monumente din Oltenia si le prezinta turistilor in tururi personalizate).

in text este poveste despre 3 tineri care au ales sa ajute la campania de strangere de fonduri pentru Cumintenia Pamantului printr-o exprimare artistica speciala.

Cred ca ei reprezinta cel mai frumos spiritul acestei campanii – sa ne unim intr-o idee/campanie care sa arate ce e bun si frumos in noi.

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Când eram mică, petreceam ore întregi privind-o pe bunica țesând covoare și macaturi la război. Brațele și picioarele, pe atunci energice, descriau mișcări sacadate, însoțite de sfârâitul suveicii și clănțănitul iepelor. Sfâââr, clic–clic–clac, sfâââr, clic–clic–clac. Iar firele de lână, intens colorate, zugrăveau pe ițe tablouri demne de Warhol.

Era ca un ou Kinder cu surprize, niciodată nu știai exact ce motiv, ce floare sau pasăre va prinde viață din mâinile arse de soare ale bunicii. Cel mai tare fascina anticiparea desenelor pe care, inițial, doar le intuiam. Cel mai tare durea incapacitatea de a contribui, cumva, la opera de artă ce se întindea sub ochii mei…

E ceva cu românii și firele de ață, cărora le dau viață în scoarțe, chilimuri, cusături sau ii minunate. Și, mai nou, în opere string art! Remus, Rareș, Andrei și Gabriela sunt patru tineri artiști din cadrul comunității Cufir. Arta lor – realizarea de tablouri unice prin legarea a zeci de metri de ață în jurul a sute de cuie bătute într-o placă de lemn!

Și, așa cum le (ne? 🙂 ) stă bine adevăraților tineri frumoși și liberi, pe lângă pasiunea pentru cuie și ață, cei patru au și mindset-ul acela de „vreau să dau sens muncii mele”. Ei s-au alăturat campaniei “Brâncuși e al meu” într-un mod creativ. Au conturat un proiect propriu, “Ciocîlteul lui Brâncuși”, în cadrul căruia vor realiza prin tehnica string art o operă gigant cu chipul marelui sculptor.

ciocîltéu (-éie), s. n. (cf dexonline.ro) – 1. Cui, știft, diblu. – 2 Marele piron care ține jugu fixat în proțap.

După ce vor pleca cu opera-tribut în turneu prin țară, aceasta va fi scoasă la licitație, iar fondurile obținute, direcționate către “Cumințenia Pământului”.

Munca lor, în cifre impresionante: 20 km ață, 7000 cuie, tablou 2×1,5 metri.

Ca să-și pună ideea în practică, au nevoie de ajutorul nostru! Ce trebuie să facem? Nimic mai simplu – să devenim și noi un cui pe placa lor! Mai multe informații pe pagina proiectului, găzduită pe platforma de crowdfunding Creștem Idei!

PS: Nu știu să cos sau să țes, nu sunt extraordinar de îndemânatică nici cu ciocanul, dar pot contribui la entuziasmul acestor tineri minunați devenind și eu Ciocîlteul lui Brâncuși!

iata pasii campaniei lor

30 august – 18 septembrie – Se desfașoara campania de crowdfunding,

“Fii si tu un cui pe placa noastra.”

Se vor dona minim 10 lei pentru un cui, bani care se vor duce în contul Cumințeniei Pământului. Cuiul va merge direct pe placa operei pe care o realizăm.

9 septembrie – 18 septembrie – Vom realiza opera tribut în județul Gorj, în aproprierea operelor lui Constantin Brâncuși, împreună cu video-ul final al campaniei.

Campania continuă și după crowdfunding. De fapt, atunci începe cu adevarat…

19 septembrie – Lansarea operei realizate spre public, împreună cu video-ul oficial în mediul online.

19 septembrie – 28 septembrie – Se va desfășura campania #SelfiecuBrâcuși, ce presupune un turneu prin diferite locații din România unde va fi expusă opera. Vom informa românii despre campanie și despre mesajul nostru, îndrumându-i să doneze 2 euro prin SMS pentru Cumințenia Pământului.

27 septembrie – Va avea loc licitarea operei, iar fondurile obținute vor fi donate în intregime către Cumințenia Pământului.

diverse

9 years ago

Oamenii care misca muntii in Romania

In vremuri grele oamenii reusesc sa mearga mai departe daca au modele, daca vad alti oameni ca au gasit lumina pe drumul pe care acum incearca ei sa-l strabata. Sau daca vine cineva si ii motiveaza si le arata drumul pe care sa mearga. Un fel de ingerasi dar care poarta haine ca si noi, vorbesc ca sin oi, au problemele noastre, dar au si puterea de a gasi solutii si generozitatea de a se uita la nevoile altora.

De-a lungul timpului am facut parte din multe comisii care au acordat finantari pentru proiecte initiate de oameni cu sufletul mare care voiau sa-si ajute comunitatea.

Am mai scris de cateva ori despre asta: la jurizarile acestea se intampla cumva o magie , desi jurizezi separate de ceilalti membrii ai juriului, dai note intr-un tabel , dup ace citesti niste rubric pe care le-a completat toata lumea dupa aceleasi reguli, si la sfarsit preferatele juratilor sunt cam aceleasi. Stii – habar n-am cum – cine sunt oamenii care si-au pus sufletul pe tava, cine face din credinta fapta buna, fara sa urmareasca niciun interes financiar.

E chiar magie, se simte in energia dintre cuvintele lor.

***

M-am uitat ieri putin al conferinta despre fapte bune a celor de la Vodafone – Connecting for good (recunosc ca ma dusesem sa ma uit pe transmisie pentru ca aflasem ca e domnul doctor Leon Danaila, dar a scris Chinezu despre asta si nu mai scriu si eu, am ramas insa sa vad si panelul urmator si a fost… magie)

Era o doamna, Ioana Hochia, care s-a nascut intr-unul din satele izolate din Maramures si care s-a inors acasa cu sotul ei si a inceput sa construiasca pentru copiii de acolo intamplari si lucruri care sa le faca viata mai usoara. Au facut o biblioteca de la care copiii isi luau carti si , pentru ca pe unde locuiau ei – faceau naveta la scoala 4-6 ore – nu exstau carti, copiii au fost foarte fericiti.

Doamna Hochia a povestit despre o fetita care citea foarte mult si, cand a venit iarna, n-a mai ajuns la biblioteca. Au cautat-o sa vada daca nu are vreo problema, ca s-o ajute. Si au aflat ca… n-are lumina. Asa ca iarna nu putea citi.

Asta ca sa aveti o imagine a copiilor din satele din Ro care vor sa-si depaseasca conditia si pentru care orice lucru care tine de educatie e important.

A mai fost in acelasi panel care m-a tintuit in fata calculatorului o alta doamna invatatoare in Vatra Moldovitei, care a creat un program de after school pentru 550 de copii, in fiecare zi a saptamanii se ducea cu grupul ei de voluntari in alt sat in alta scoala ca sa-i ajute pe cei mici la lectii.

Vorbim din nou de copii care fac naveta intre 6 si 12 km ca sa ajunga la scoala. Voluntarii erau tot dintre copii, dar cei de la clasele mai mari care – responsabilizati cu statutul de mentor – isi pregateau lectiile pentru cei mici cu o zi inainte ca sa fie siguri ca stiu sa raspunda la orice intrebare.

Va dati seama ce magie s-a creat acolo in Vatra Moldovitei?! Cu copii care ii invata pe alti copii si sunt atat de responsabili cu munca lor incat se pregatesc temeinic acasa, inainte?!

M-au emotionat mult povestile din acel panel. Sunt despre Romania frumoasa. Si fiecare dintre oamenii respectivi merita sa fie cunoscuti de toata lumea.

Ma bucur ca Vodafone i-a adus in fata publicului valorizandu-i pentru efortul lor (chiar daca au reusit sa faca ceea ce au facut tocmai pentru ca au avut finantari dela Fundatia Vodafone) si le si multumesc pentru efortul lor de a finanta proiecte care au avut aproape un million si jumatate de beneficiari, in cei 18 ani de activitate in RO, suma totala a finantarilor in acesti ani fiind de 23 de milioane de euro .

In momente in care statul are alte probleme, CSR-urile facute cu cap, onestitate si din inima, finantarile reale pentru proiecte adevarate care ajuta comunitatile sunt o cale de salvare pentru noi.

***

Pentru ca am fost Ambasador al Fundatiei Vodafone in proiectul de voluntariat platit pe care l-au initiat si stiu multe despre activitatile pe care le-au facut, mai adaug aici ceva

Prin programul Connecting for Good, fundatia a oferit primele solutii de telemedicina din Romania si a finantat cu 2,9 milioane de euro proiecte pentru 30.000 de beneficiari

Fundatia Vodafone Romania a renovat opt centre de transfuzie folosite de o treime din totalul donatorilor din tara si care asigura necesarul de sange pentru 291 de spitale

Fundatia a investit 2 milioane de euro pentru a construi cea mai moderna sectie de terapie intensiva pentru nou-nascuti din Sud-Estul Europei, la Spitalul Marie Curie

Cum spuneam e vorba despre CSR cu cap si inima. Si nu sunt singurii care fac asta in Romania.

Ce fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

diverse

9 years ago

Ce fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Pina la inceputul acestui an nu eram fana aplicatiilor pe telefon. Aveam versiunile pentru telefon ale citorva publicatii mari, twitter si facebook dar nimic altceva

Acum am 35 de aplicatii descarcate, iar pe unele le folosesc cu religiozitate. De la aplicatii cu care imi comand taxi pina la cea pe care o folosesc de multe ori pe zi – aplicatia care-mi contorizeaza numarul caloriilor, sau aplicatii cu ajutorul carora prelucrez fotografii, fac gif-uri.

Mintea mea s-a modificat substantial in anul acesta, mai ales pentru ca am lucrat foarte mult cu tineri, incercind sa le inteleg nevoile. (am chiar si Periscope in telefon:) )

Dar cred ca si aplicatiile au trecut la un alt nivel anul acesta. Incepem sa vorbim despre aplicatii pe care folosindu-le nu doar te distrezi, nu doar iti satisfaci o nevoie (conversatia, informatia, distractia), ci si cistigi bani din activitatile pe care le faci in aplicatie.

Una dintre aceste aplicatii este WowApp – o aplicatie care nu e doar ca sa vorbesti, chatuiesti, ci si ca sa faci fapte bune. Sau sa faci bani pentru tine.

WowApp e gratuita, dar cu cat vorbesti mai mult, cu cat ai mai multi prieteni pe care-i inviti in aplicatie si vorbesc si ei, cu atat faci mai multi bani. Exista o optiune in care marchezi catre cine ai dori sa faci o donatie (si sunt peste 2000 de asociatii carora ai putea sa le faci un bine), dar la fel de bine poti sa pastrezi tu banii.

Eu am ales sa donez banii pentru fundatia OvidiuRo, cei care au in grija copiii defavorizati si au creat programe speciale pentru scolarizarea lor.

Cert este ca de acum incolo pe WowApp nu mai exista expresia “am vorbit degeaba”:)

Aici e contul meu. Puteti sa va alaturati mie, sa va inscrieti in aplicatie si sa povestim lucruri simpatice. Am si invitatii pentru aplicatie, trebuie doar sa dati un semn ca va doriti sa facem fapte bune impreuna, vorbind

diverse

9 years ago

Am primit un copac cadou

Astazi am primit un mail care m-a emotionat foarte tare.

Salut, Cristina

sunt Bogdan de la Linia 21 si m-am gandit sa-ti fac un cadou. Te tot citesc si te ascult de muuulti ani si am avut mereu senzatia ca trebuie sa-ti dau si eu ceva in schimb, pentru tot ce am primit de la tine.

Asa ca ti-am plantat un copac. L-am plantat sambata, 31 octombrie, si am fi vrut sa-ti spunem despre el in zilele urmatoare. Dar s-au schimbat lucrurile si n-am mai stiut ce sa facem…

Iti trimit cateva fotografii acum si sper sa te bucure.

Nu stiam cine e linia 21 asa ca am cautat putin.

Despre linia21.ro

Linia 21 este o linie de tramvai care uneste periferia de centrul orasului. Este o calatorie urbana care te scoate din spatiul cunoscut si te poarta intr-o situatie noua, cu actori si reguli diferite. Am crescut la periferie si fiecare calatorie pe linia 21 insemna parasirea locului banal si permis si intrarea intr-o lume necunoscuta si, uneori, interzisa.

Fiecare facem, sub diferite forme, o astfel de calatorie, atunci cand pasim dinspre ceea ce suntem spre ceea ce vrem sa devenim.
Linia 21 este despre aceasta calatorie si despre lucrurile dragi pe care le luam cu noi, atunci cand plecam sa descoperim lumea si pe noi insine. O carte, un jurnal, o lampa de buzunar pentru citit, un toc de ochelari, un portofel. Sunt companionii tacuti, care ne fac calatoriile mai placute si, apoi, se incarca cu amintiri si le dau o forma palpabila.

Suntem cautatori. Scrutam internetul si alegem produse pe care iti este drag sa le porti.
Linia 21 este un brand care cureaza astfel de produse. Le alegem cu exigenta, ca si cum le-am cumpara pentru noi, si le prezentam pe site, bucurosi ca am gasit ceva fain ce merita sa fie impartasit cu prietenii.

Mereu in cautare de produse de calitate, gata sa te insoteasca in urmatoarea calatorie.

Bogdan, mi-ar placea sa te cunosc. Fata in fata. Sa te felicit pentru ideea ta de fapta buna, de a da mai departe o parte din munca ta.

aici gasiti linia21.

m-am uitat pe produsele lor, sunt cu bun gust si bun simt.

anul acesta au plantat 100 de copacei, cite unul pentru fiecare client sau prieten al lor. aici detalii despre proiectul lor realzat impreuna cu Mai Mult Verde

va multumesc foarte mult si pentru dar, cit si pentru generozitatea voastra de a da mai departe timp, ginduri bune, fapte bune. Inspre Comunitate.

ma -nclin.

P.S. Data viitoare vin si eu la plantat, da?

diverse

9 years ago

descopera ca ti-e bine cind faci bine

stiu ca suna a secta, dar… sunt dintre cei care cred ca e important, cel mai important, sa faci fapte bune si sa-i ajuti pe ceilalti.

cred ca e un cerc vicios si ca multi cei din jurul meu asteapta sa li se faca un bine, sa li se intimple magia, sa fie ajutati, frustrindu-se ca pe ei nu-i ajuta nimeni si uitind sa arunce o privire in jur ca sa dea ei o mina de ajutor.

in sensul logic al lucrurilor ”daca toti asteapta sa fie ajutati, cine mai ajuta?”

dar daca fiecare, in dreptul lui, ar face zilnic un bine cuiva, am fi fiecare dintre noi mai bine.

de asta mi se pare util sa scriu de fiecare data cind descopar fapte bune despre autorii lor. de asta apreciez foarte tare toate companiile care investesc sume importante in proiecte de CSR, de asta ma duc pro bono in juriile care desemneaza finantari pentru proiecte de CSR. de asta fac multe altele si sper ca fiecare dintre voi sa gaseasca zilnic citeva clipe pe care sa le acorde altcuiva.

saptamina trecuta a fost o aniversare speciala a uneia dintre cele mai vechi fundatii din Romania, Fundatia Vodafone cu care am avut placerea sa lucrez – pro bono – multi ani.

17 ani de ajutat ONG-uri din Romania, 17 ani de schimbat mentalitati (proiectul Voluntar de profesie – al carui ambasador am fost – e doar un exemplu despre cum poti schimba mentalitati, ajutind oamenii sa descopere ce bine le e cind fac bine ), 17 ani de investit bani in tehnologie care ajuta persoanele defavorizate.

am fost la multe dintre actiunile fundatiei Vodafone – cele mai dragi imi sunt cele de Craciun cind angajatii devin spiridusi ai Mosului si indeplinesc dorintele copiilor (am fost si eu ajutor de spiridus intr-un an cind Mosul avea nevoie mare mare pt doi baietei de ceva de la Smiley… si-atunci am devenit un alt fel de fan Smiley – puteti citi povestea aici).

dar stiu ca, privit la scala mare, investitiile fundatiei Vodafone in aplicatii pentru persoane cu deficiente de auz si vorbire, in aplicatii pentru copiii cu autism sau in renovarea unor centre educationale, investitiile acestea au un mai mare impact, au lasat urme mai mari pentru mai multe generatii.

stiti ce-au facut la aniversarea de 17 ani? o gala in care i-au premiat pe altii, nu s-au laudat ei.

au ales dintre ONG-urile cu care au lucrat de-a lungul anilor pe cele care au avut cele mai spectaculoase rezultate, oamenii care si-au dedicat vietile proiectelor prin care pot schimba lumea si au invitat publicul sa-i aplaude.

si sa le multumeasca pentru eforturile lor.

printre ei s-au aflat

Asociația Samaritenilor din România a desfășurat proiectul “SOS Surdo-Muți”, un sistem de comunicare și avertizare în timp real, care se încadrează în standardul “Total Conversation- Sign, Type and Speak”. Acest sistem vine în sprijinul autonomiei persoanelor cu deficiențe de auz și vorbire și le permite să solicite ajutor de urgență prin transmiterea unor mesaje generice predefinite.

Asociația Sprijin pentru Diabet a desfășurat proiectul “Telemedicina pentru copilul insulinodependent” care, prin intermediul tehnologiei avansate, poate monitoriza continuu glicemia, cu ajutorul unor senzori, eliminându-se înțepăturile zilnice și facilitându-se interpretarea datelor și a intervențiilor rapide de la distanță. Proiectul face parte din “Mobile for Good”, cel mai amplu program din România care folosește tehnologia mobilă pentru a îmbunătăți viața.

puteti citi toata lista de premianti aici.

la multi ani Fundatia Vodafone si la citi mai multi oameni frumosi alaturi.

in foto : Doamna doctor Mihaela Vlăiculescu și reprezentantul Asociației Samaritenilor din România, alături de Andrew Dunnett, Director al Vodafone Foundation (mijloc)

Oameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

diverse

10 years ago

Oameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Primesc zilnic multe mailuri cu rugamintea de a scrie despre cite o campanie umanitara. Nu pot scrie despre toate, nu pentru ca n-as dori sa ajut ci pentru ca daca as face-o, aici ar fi zidul cererii si al plingerii, nu ar mai citi atit de multi oameni, prin urmare nici anunturile despre participarea la fapte umanitare n-ar mai fi eficiente.

Nu ma intrebati cum le aleg pe cele despre care scriu. Pur si simplu, simt citeodata ca TREBUIE sa scriu, ca o sa faca diferenta daca scriu si o sa putem, IMPREUNA, sa schimbam putin lumea inspre mai bine.

Ca acum.

Povestea e asa.

Avem un doctor cu har si cu credinta ca poate salva copii; a facut deja minuni in spitalul Marie Curie, nu doar salvind copii carora – teoria, practica medicala – nu le mai dadea nicio sansa, ci si luptindu-se ca spitalul in care lucreaza sa fie dotat cu aparatura cea mai performanta.

Genul de om care daca stie ca se poate, o sa se lupte pina la ultima picatura de energie, genul de om pentru care trebuie incercat totul ca sa se poata, ca sa nu fie ceva imposibil.

Medicul este Catalin Cîrstoveanu, seful sectiei de neonatologie din cadrul Spitalului Marie Curie, care zilele astea a mai facut o minune. La spitalul lui a fost adus un baietel de citeva luni, Cristian, care avea probleme complicate la rinichi care nu raspundea la dializa clasica. probabilitatea matematica sa se faca bine era spre zero pentru ca doar un aparat foarte performant, pe care spitalul nu il are, il putea ajuta putin.

Ei bine, medicul Cirstoveanu nu s-a lasat batut, a imprumutat aparatul din strainatate si acum micutul Cristian e pe drumul bun, rinichii si plaminii au inceput sa functioneze mai bine.

Medicul Cirstoveanu – care stie ca a pierdut anul trecut cel putin 15 copii pentru ca nu a avut acest aparat – roaga opinia publica sa faca donatii ca sa poata achizitiona pentru spitalul Marie Curie acest aparat.

Medicul Cirstoveanu, care anii trecuti a reusit sa amenajeze o intreaga sectie cu donatii de la oameni simpli si de la companii, are de data asta alaturi de el Ambasada Italiei care ofera un party special pentru toti cei care fac o donatie de 250 ron, dar orice ban e important.

Si ar fi frumos sa donam pentru ca, asa cum spuneam la inceput, putem schimba putin lumea. Poate ca noi nu o sa apelam niciodata la serviciile medicului Cirstoveanu (chiar va doresc sa nu vi se intimple sa aveti nevoie sa apelati), dar gindul ca si noi am ajutat putin pe parintii si pe copiii in suferinta ar trebui sa ne fie de ajuns pentru a face o donatie. Cit de mica.

Aici puteti vedea un reportaj – realizat de simpaticii de la Realitatea Tv – cu mama copilului care a fost salvat cu acest aparat, imprumutat din strainatate.

aici unde puteti dona. s-au strins pina acum 500 de ron, sunt sigura sigura ca putem mai mult de atit. Va multumesc frumos.

diverse

10 years ago

Frumusetea internetului: 300 straini la petrecerea unei fetite la care nu venea nimeni

O fetita cu probleme de sanatate a implinit in aceasta saptamina 10 ani. Mama i-a invitat colegii, dar toata lumea a refuzat-o.

Mama a postat un mesaj pe facebook rugindu-si prietenii sa vina la petrecerea fetitei ei. Au aparut 300 de straini, toti cu cadouri pentru copila, un lant local de fast food a avut grija de hrana invitatilor, iar fetita a fost foarte fericita.

O poveste despre puterea internetului, despre toleranta, despre a face bine de cite ori poti.

diverse

10 years ago

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

Anul trecut in septembrie, citeva dintre cele mai mari ONG-uri din lume au facut o petitie pentru Natiunile Unite pentru a incerca negocieri de pace in Siria.

Cu acea ocazie a fost facut si acest spot publicitar, care e foarte emotionant prin simplitatea lui ( de la executie pina la mesaj)

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

E valabil pentru multe dintre intimplarile din viata noastra.

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Tag : fapte bune

DreamLab – telefonul tau face un bine, in timp ce dormi, dar cum functioneaza aplicatia? –

Oameni buni si fapte bune cu Omeoart si pictorul Gregorio Mancino la Spitalul de pediatrie –

TE ROG: Schimba-ti fotografia de profil si donezi 100 kwh energie unui centru de batrani din Caransebes pe care-l am in grija –

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

Interviu – Amalia Nastase cum (chiar) nu o stiti –

The Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

A FI vecin bun, o campanie din care avem de invatat cu totii

„A FI vecin bun”- fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

AFI Europe România și Fundația Comunitară București lansează fondul pentru comunitate „A FI vecin bun” si pun la bataie fonduri de 70.000 de lei destinate proiectelor comunitare.

Cum faci sa descoperi optimismul care ramane pt totdeauna?

Emotionant: cum au fost renovate toate centrele de transfuzii din tara pe bani privati

O cutie postala -o fapta buna de duminica dupa amiaza, cand ploua

Cum ii putem ajuta…

Tineri magici – Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Ciocîlteul lui Brâncuși. Cuie, ata si determinare

Oamenii care misca muntii in Romania

Ce fapte bune am ales sa fac cu aplicatia WOWapp? Poti sa mi te alaturi.

Am primit un copac cadou

descopera ca ti-e bine cind faci bine

in sensul logic al lucrurilor ”daca toti asteapta sa fie ajutati, cine mai ajuta?”

stiti ce-au facut la aniversarea de 17 ani? o gala in care i-au premiat pe altii, nu s-au laudat ei.

Oameni frumosi si inca o fapta buna pe care sa o facem IMPREUNA

Frumusetea internetului: 300 straini la petrecerea unei fetite la care nu venea nimeni

Nu poti schimba ceea ce s-a petrecut deja, dar poti ajuta ca finalul povestii sa fie altul.

Aboneaza-te la newsletter