Tag : film

Chan-wook-ParkRepost. Interviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian. In februarie 2023 avem in cinema Decision to Leave

Repost. Interviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian. In februarie 2023 avem in cinema Decision to Leave

Pentru ca in aceste zile avem in cinema o bijuterie de film, Decision to Leave regizat de Park Chan Wook, film castigator al Palme D’or anul trecut la Cannes, si pentru ca mi-ar placea mult sa mergeti sa vedeti acest film, am scos din arhivele blogului interviul cu domn Paark Chan Wook.

https://www.youtube.com/watch?v=qVdXNB7HiRM&ab_channel=CineFanRO

Domnia sa a fost in Romania acum 7 ani, la festivalul de film Anonimul, de la Sfantul Gheorghe, ocazie cu care am discutat despre multe lucruri, nu neaparat legate de un anume film.

Daca nu l-ati descoperit inca in calitatea sa de regizor, va rog sa-i cautati filmele e o minte super luminata a cinematografiei contemporane.

Pentru cei care nu sunt obisnuiti ai festivalurilor de film, sau pasionati de filme asiatice, numele lui Park-Chan-wook nu e unul foarte obisnuit. E foarte posibil sa nu va intalniti niciodata cu un film de-al lui, desi ar fi util pentru voi ca experienta sa vedeti macar Oldboy si Stoker.

Park Chan–wook lucreaza cu povesti in care personajele se lupta cu inversunare impotriva propriei sorti, personaje care la inceput sunt incredibil de bune, manate de actiuni altruiste, dar sfarsesc in cele mai negre situatii transformandu-se in demoni.

Park Chan –wook e un domn care crede ca razbunarea e absolut inutila si are o trilogie care vorbeste despre oameni care ajung in situatii extreme si care incearca sa se razbune pe cei care le-au provocat necazuri.

E unul dintre cei mai faimosi regizori coreeni, e atat de faimos si de talentat incat Tarantino a facut super presiuni ca filmul Oldboy sa ia marele premiu la Cannes (nu l-a luat, a luat premiul special), dar si atat de talentat incat sa –l vrea Hollywoodul. Stoker e un film cu Nicole Kidman in rol principal.

Chiar daca nu veti vedea niciodata un film de-al lui (desi va recomand cu incredere sa incercati experienta vizionarii unei povesti scrise de el pentru ca va va bantui multa vreme si va va atinge la nivel visceral, generandu-va senzatii organice – sunt filme nu doar foarte violente dar si foarte erotice), va invit sa cititi interviul de mai jos, din perspectiva intelegerii unui om care lucreaza cu povesti extrem de dureroase ca sa arate desertaciunile caracterului uman.

Un domn care are o rigoare speciala de lucru (face storyboard pentru fiecare secventa din film, repeta cu actorii ca la teatru, vorbeste cu directorul de imagine inca din primele momente cum va arata tot filmul etc). Un regizor care are o tehnica matematica prin care-si manipuleaza spectatorii ca sa ajunga la starile si emotiile pe care vrea sa le transmita.

Interviul de mai jos a avut loc in cadrul Festivalului de Film Independent Anonimul 2016, unde Park Chan-wook a fost invitatul special si a primit un premiu special pentru frumusetea pe care a adus-o cinematografiei mondiale.

La masterclass-ul pe care l-a sustinut in cadrul Festivalului Anonimul 2016, Park Chan- wook a spus un lucru care m-a emotionat profund. Vorbea despre cum construieste o poveste si a spus

“nu exista o actiune pozitiva care sa fie perfect diametral opusa unei actiuni negative pentru ca ele nu au niciodata acelasi context”

E in fraza asta foarte multa matematica, filosofie, dar si cunoasterea inteleapta a vietii – cu multele ei nuante de gri. Si-a fost rostita de un om caruia ii place sa detina controlul.

*

V-am ascultat mai devreme la masterclass si am remarcat interesul special pentru structura si prelucrarea scenariului. Ma gandeam ca e usor sa faci asta cand intreg procesul iti apartine, dar ca e mai greu cand lucrezi in echipa, cum a fost atunci cand ati lucrat cu fratele dvs (nota mea. Au facut un scurt metraj, experimental, filmat doar cu iPhone, film care a fost premiat la festivalul de la Berlin). A fost greu sa lucrati cu fratele dvs?

A fost la fel ca a oricare alta productie… De fapt, ca sa fiu foarte sincer, cand lucrez cu fratele meu nu e chiar la fel pentru ca tind sa-i dau mai mult credit si libertate decat celorlalti membri ai echipei. Pe parcurs ce dezvoltam proiectul imi revin si ajustam mai mult impreuna (rade).

Cred ca e foarte multa logica (din perspectiva filosofica) dar si matematica in munca dvs, Erati bun la matematici la scoala?

(rade) Da, e adevarat ca am un interes special pentru structura si pentru logica si acum, pentru ca faceti aceasta comparatie, pot sa spun ca exista elemente de matematica in arta, si in cinematografie. Poate insa ca matematica e mai vizibila in muzica, la Bach de exemplu. Dar la scoala nu am fost foarte interesat de materiile care se ocupau cu stiinta.

E o samanta de matematician in mintea dvs, sunt sigura…

(rade) Da, probabil ca este… in partea de logica.

Revenind la rigoarea dvs in lucrul pentru scenariu, sunt curioasa daca atunci cand incepeti sa scrieti stiti deja nu doar ideea povestii ci si finalul exact sau daca va dati libertate pentru ca personajele sa-si traiasca singure viata in timp ce scrieti.

Depinde de poveste. Uneori stiu sfarsitul, alteori traiesc cu personajele si le dau dreptul sa-si creeze viata in functie de necesitatile audientei si structura pe care o urmaresc… La Oldboy stiam cum se va termina, chiar daca apoi am editat si am modificat. La Sympathy for Mr Vengeance am descoperit finalul pe parcurs ce lucram, a fost un proces mai lung.

Si suferiti pentru personajele care o incaseaza rau?

Nu, pentru ca stiu de ce o incaseaza. In plus, imi place procesul in care, pentru ca nu stiu unde e drumul pe care merge personajul, scormonesc prin ceata. E frumoasa si intensa cautarea respectiva, nu ma chinuie, imi face placere.

Cum va alegeti actorii? E un proces lung sau stiti inca din timp ce scrieti cine va fi actorul care va da viata personajului respectiv?

Nu ma gandesc la un anume actor cand scriu. Ma gandesc doar la viata personajului respeciv, la miza povestii si la ce vreau sa spun audientei in fiecare moment. Dar nu fac casting decat atunci cand simt ca e nevoie de un actor foarte nou, daca am nevoie de un actor care e deja cunoscut pentru munca lui sau am mai lucrat cu el si stiu cum lucreaza, nu mai fac auditie.

Cum ati lucrat ca sa va pastrati identitatea stilisticii vizuale chiar si cand ati lucrat pentru un film hollywoodian – Stoker cu Nicole Kidman si Mia Wasikowska?

De data asta am plecat de la un scenariu care nu era al meu si ca sa pot sa-mi internalizez povestea, am tradus tot scenariul in coreeana. Am lucrat pe el, dupa obisnuintele mele – am facut storyboard, am facut pregatirile specifice – cu scenariul in limba coreeana, fara sa schimb o replica in el. Dar aveam nevoie sa am limbajul meu aproape. Apoi am trecut la lucru ca de obicei, cu actorii.

A fost diferit sa lucrati cu actori care aveau o alta cultura decat a dvs?

Pentru mine munca nu e o chestiune de limba pe care o vorbesti, nationalitatea pe care o ai sau stilul personal de viata. E mai degraba despre profesionalism si caractere, personalitati diferite care trebuiesc armonizate in intregul filmului. Dar pentru asta ne pregatim impreuna in avans, inainte de filmari.

In urma cu cativa ani ati facut videoclipuri pentru K pop music unde e un cu totul alt limbaj, o alta audienta. Cum a fost sa va adaptati stilul pentru o asemenea productie de forma scurta?

Am facut doua videoclipuri. Primul a fost pentru un artist rock, a fost un videoclip cu buget zero, o singura zi de filmare, dar am vrut sa fac acest clip pentru ca era forma prin care puteam sa-l sustin pe acest artist care imi place foarte mult.

Cel de-al doilea pentru Lee Jung Hyun care e o vedeta k- pop foarte cunoscuta in Coreea a fost o experienta cu peripetii. Am scris o poveste aproape de stilul meu – cu un vampir – pentru ca pentru asta ma invitasera sa fac videoclipul. Lee Jung Hyun a fost actrita inainte de a fi  o vedeta pop , dar chiar si asa a fost foarte diferit pentru ca eram pe set cu o actrita care canta dar care era cu totul noua. Nu o stiam nici eu, nici fratele meu.

A fost o iesire din zona lucrurilor pe care le fac sau le controlez si trebuie sa recunosc ca e singura melodie de gen pe care am ascultat-o cap coada in toata viata mea. (rade) (nota mea, puteti vedea aici videoclipul respectiv)

Ce muzica ascultati?

Foarte multa muzica clasica, putin jazz si, din cand in cand, rock.

Ce va motiveaza sa mergeti inainte in aceasta industrie in care ati obtinut aproape toate premiile mari?

Nu e despre premii. De fapt, e o chestiune personala. Nu sunt foarte fericit cu viata pe care trebuie sa o traiesc dincolo de munca, adica nu am vreo problema anume in viata, dar nu imi place sa rezolv chestiuni care tin de banca sau , de exemplu, sa merg la sedintele cu parintii de la scoala. Stiu ca trebuie sa fac si aceste lucruri si le fac. Dar sa lucrez la un film, sa ma scufund intr-o poveste in care stiu ca exagerez lucruri ca sa pot sa transmit anumite stari spectatorilor, sa le pot povesti intamplari care sa-i puna pe ganduri, asta e o motivatie foarte puternica pentru mine. Si o forma de evadare de la lumea in care nu-mi place in mod particular sa traiesc.

Pentru ca vorbiti doar coreeana, iar noi nu intelegem niciun cuvant, suntem foarte atenti la ceea ce transmite limbajul trupului dvs. Am remarcat astazi ca sunteti foarte calm, foarte calculat, ca zambiti mult si, chiar si atunci cand vorbit despre personajele foarte intunecate pe care le creati, o faceti cu zambetul pe buze. Nu va intreb de ce creati personaje atat de intunecate, am inteles ca asta e calea cea mai directa prin care ne puteti capta atentia, vreau insa sa va intreb in ce gasiti sursa de energie pozitiva ca sa puneti viata dvs in echilibru dupa ce terminati de lucrat la filme atat de intunecate.

Am invatat sa traiesc fara sperante mari pentru viitor, pentru ziua de maine. Stiu ca asta ma ajuta sa nu fiu dezamagit de ceea ce urmeaza sa intalnesc, ceea ce nu pot controla. Dar in film, in scenariile mele imi permit sa duc lucrurile la extrem, sa pun spectatorii in fata unor emotii foarte puternice care vorbesc despre desertaciunea umana pentru ca stiu ca acolo pot controla aproape totul.

Asa ca in privat traiesc fara sperante speciale, dar pun tot ce cred si simt pe ecran.

*

Cel mai recent film al sau, The Handmaiden, prezentat in premiera in Romania in deschiderea Anonimul va intra pe ecrane in aceasta toamna. (Multumesc frumos Miruna Berescu pentru acest interviu)

14073
cover 5 gangs mary poppinsCum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Eu n-am copii, dar ma visez Mary Poppins pentru copiii prietenilor ( sa-i am in grija pe termen scurt, sa fac si scoala – matematici – cu ei daca trebuie, dar si sa-i invat smecherici)

Asa se face ca am dus doi chiparosi de 8 si 10 ani – care stau mai mult in Franta decat in Romania – la filmul cu 5Gang- Un alt fel de Craciun.

Le-am asigurat si o pauza parintilor lor, vin dupa zile aglomerate, si i-am convins ca e misto filmul – in avans de a-l fi vazut cu urmatorul argument: ii stiu pe cei care l-au facut si pe cativa din distributie, stiu ce educatie au si stiu ca n-ar lasa in spatiu public o mizerie cu vorbe urate pentru copii. Pentru ca si mamele lor trebuie sa le vada filmul.

Aia micii stiau de Selly, deci erau pe trepidatii si potentialul meu de Mary Poppins in prag de atingere.

sely

Am ras la film si de rasul copiilor, dar si de poantele de pe ecran.

Filmul nu vrea sa vanda altceva decat e – o productie usoara pentru copii, dar e curat facuta si are intentii bune si in mesaj si in productie.

Nu o sa castige nimeni vreun premiu de interpretare cu acest film, dar nici nu cred ca si-au propus asta.

Ce mi-a placut este ca are si usoare mesaje educationale (ma asteptam la asta pentru ca stiu ce a facut Matei Dima cu L-a seral, un serial pentru youtube, unde cred ca a facut una dintre cele mai accesibile si pe intelesul copiilor campanii anti bulling), dar si putin umor pentru adulti.

Eu nu stiu filmuletele 5 Gang deloc, nu-i urmaresc pe youtube, nu am limbajul lor si nici obisnuinta glumelor lor, dar nu a fost ceva care sa ma deranjeze, sa mi se para indecent sau nepotrivit copiilor.

Altfel ma bucur ca apar asemenea productii si pentru copii, facute de cei pe care copiii de azi ii admira. Nu plecati de la premisa ca sunt youtuberi deci e un continut prost si tampit, o mizerie. Nu este.

Sigur, nu e nici vreun Shakespeare sau vreun Fellini, dar nu duci un copil de 8-10 ani la cinema, pentru ca el isi doreste sa vada un film romanesc, recitandu-i din Shakespeare.

Daca va vaitati ca ai vostri copii stau doar cu nasul in telefon sau in tableta, asta e un film pentru ei, film pentru care vor vrea ei sa mearga fara sa se uite la telefon. Poate cel mult sa-si faca niste selfie-uri in timpul filmului sa trimita altor prieteni ca sa se laude. (am vazut asta in sala; in mod normal ma enerveaza cumplit cand vad adulti idioti ca fac asta la teatru, dar la copii am fost pasnica, asta e limbajul lor)

5gang-un-altfel-de-craciun-733502l

Potentialul meu de Mary Poppins a fost aproape atins cand cele doua odrasle pe care le-am avut in grija au aflat ca i-am intervievat in viata asta si pe Matei Dima, el e regizor, dar pt ei era politistul din film, si pe Selly eroul principal.

Pentru ca am si potential de tocilara, i-am pus sa citeasca la masa interviul cu Selly ca sa vada cat muncesc oamenii astia si ca succesul nu e asa, hopa tropa, doar pentru ca-i vad unii pe youtube. Ma rog, cel mare a ajuns pana la intrebarea 3 si de acolo am preluat eu ca sa si manance, altfel venea Revelionul peste noi in Mall. Interviul n-a fost la fel de atractiv ca filmul, era mai destept decat nevoile lor de copii de10 ani, dar am perseverat si le-am spus si cata scoala are Matei Dima, prin strainataturi, si ca succesul nu e intamplator.

Si am ajuns la nivelul de sora (vitrega, f f indepartata) a lui Mary Poppins cand am raspuns afirmativ la intrebarea “ai numarul de telefon al lui Selly?”

Chiar pot fi o Mary Poppins, doar sa mi se dea ocazia mai des sa ma antrenez.

2872
domnica carciumaru by cristian vasile - 5Directorul de casting care schimba vieti – Domnica Circiumaru –

Directorul de casting care schimba vieti – Domnica Circiumaru –

Intr-o lume in care fiecare vrea sa capteze cat mai multa atentie fotografiindu-se, exista oameni care pot schimba vieti cu o singura fotografie. Si unii dintre ei nu sunt nici macar fotografi:) Incep o serie de portrete ale unor oameni ale caror job-uri sunt in jurul fotografiilor.

*

Patru dintre marile productii de televiziune din Romania din acest moment – “Las Fierbinti”, “Vlad”, “Fructul Oprit” si “Umbre” o au pe generic pe Domnica Circiumaru, desi e foarte probabil ca tu, ca spectator, sa nu ii stii numele. Dar daca esti actor, te rogi sa-ti stie ea numele. E cea care te poate trimite la o intalnire cu un regizor, pentru un rol care sa-ti schimbe cariera si viata.

Domnica Circiumaru este unul dintre cei mai cunoscuti directori de casting din Europa de Est si are in palmares peste 70 de filme la a caror distributie a contribuit.

In vara, Domnica a facut un nou casting, pentru un serial care va fi pe piata anul viitor. Regizorul Iura Luncasu (“Minte-ma frumos”, “Inima de tigan”, “Numai Iubirea”) a vazut pe parcursul unei lungi zile barbati pentru rolul unui profesor, unii actori foarte cunoscuti, altii doar vedete cu expunere mare in online aflati la prima intalnire cu o proba pentru un film.

Pana la intermedierea acestei intalniri regizor-actori, Domnica a parcurs ritualul de la oricare alt casting:

Primesc scenariul, il citesc, scot personajele, fac notite cum imi imaginez ca sunt personajele, iau in considerare si trairile si dialogurile cu celelalte personaje. Notez cateva intrebari pentru domnul regizor pentru ca se intampla sa spuna ”pastrezi structura povestii, dar o sa fie altfel personajul.” ”

Apoi a trecut la lista de actori cei cu care se intalnesc pentru acest rol de profesor, urmand ca in zilele viitoare sa vizioneze rand pe rand pentru alte personaje.

Cand face lista aceasta cu nume apare magia si priceperea si inspiratia: dincolo de talent, uneori structura fetei unui actor e punct de inspiratie, alteori constitutia trupului care ar adauga valoare personajului… Directorul de casting e primul care pune un chip pe un personaj dintr-un scenariu, iar asta poate schimba radical viata unui film.

Dupa mai bine de 17 ani de experienta, Domnica face listele cu propuneri de actori pe personaj din memorie… “Da, totul e in cap. As vrea sa zic ca in 2019, totul e intr-o baza de date cum fac cei de afara, dar nu… totul e in cap”, rade Domnica.

Pe pagina de pe imdb unde sunt trecute toate filmele romanesti si internationale pe genericul carora apare, Domnica Circiumaru are o fotografie care ii suprinde exact personalitatea: e in jeans, intr-un tricou cu chipul lui James Dean, cu bratari impletite la o mana, putin machiata, dar cu un ruj rosu curajos, si cu o impletitura atipica a parului ei blond, rebel.

Domnica e un om loial, rebel, direct, e foarte optimista si orientata mereu pe gasirea unor solutii la intamplarile din viata. Loialitatea a si adus-o in aceasta meserie.

“O prietena foarte buna voia sa plece dintr-o agentie de casting ca sa fie producator tv si managementul agentiei unde lucra i-a spus: Nu pleci daca nu gasesti un inlocuitor. Asa ca m-a rugat sa ma duc pentru o luna la jobul ei.

Eu munceam cu totul altceva, mai faceam figuratie, dar nu facusem o ratiune a vietii mele din meseria asta. Evident ca i-am zis ca nu pot sa ma descurc, pentru ca erau peste 100 de oameni pe care-i coordona pentru o emisiune de televiziune, Roata norocului cu Florin Calinescu.

Mi-a zis “Nu stiu cum faci, dar daca ma iubesti si vrei sa ma ajuti, te duci” si asta e.  Bineinteles ca am luat-o din a doua zi cu 150 de oameni. Mi-am zis ca trebuie sa rezist, in primul rand pentru ea.”

In luna aceea a prins drag de meserie, a vazut ca felul ei direct, dar empatic de a-i aborda pe oameni functioneaza si ca ii poate coordona fara probleme. Aceleasi calitati au dus-o si pe platourile de la lung metraje pentru ca tot ea a fost trimisa sa rezolve situatii mai delicate.

A lucrat apoi la studiourile Media Pro unde era o perioada infloritoare pentru productia de filme straine iar partea de casting local era facuta de propriile departamente. In vremea aceea a facut in medie 7 filme pe an, printre ele “Joeux Noelle”, care a fost nominalizat la Oscar pentru film strain (unde, in scenele cu soldati la razboi, i-a distribuit printre altii pe Marius Florea Vizante si pe Adi Sana din trupa ACCENT, pe atunci proaspat absolvent UNATC), pentru Bunraku – un film care-i avea in rolurile principale pe Woody Harrelson si Demi Moore (in care i-a distribuit in partea romana printre altii pe Marcel Iures, George Ivascu,  Andrei Aradits sau Gabriel Spahiu) sau Modigliani unde a distribuit toti expatii si toate modelele super sexy ale momentului, in secventele cu petrecerile luxoase ale pictorului interpretat de Andy Garcia.

Intre timp are propria agentie de casting, iar lista filmelor la care a lucrat a crescut exponential cu seriale pentru toate televiziunile noastre dar si HBO, Netflix, filme pentru BBC etc.

Eu nu mi-am dorit niciodata sa fiu in fata camerei si, cumva, i-am ajutat tot timpul pe actori.

A face un casting bun inseamna sa pui actorul in evidenta pentru ca, in momentul in care este bun, iesi si tu in evidenta cu el. Daca-l sabotezi pe actor sau chemi gramezi de oameni nepotriviti, te sabotezi pe tine. Iti pierzi si timpul si nici nu gasesti omul potrivit.

Stiu sa-i fac pe actori sa se simta in siguranta cu mine pentru ca stiu ca le e greu. Procesul acesta de casting e o super expunere a lor, de multe ori le spun inainte “aveti grija nu o luati foarte personal si incercati sa va relaxati la proba pentru ca in momentul in care sunteti relaxati si nu va pasa, atunci simtiti cel mai bine.”

domnica carciumaru by cristian vasile - 2

La castingul pentru serialul nou al lui Iura Luncasu a fost chemat si un tanar care se afla la prima lui proba pentru un film. E parte din generatia pe care a lansat-o youtube-ul, e obisnuit si relaxat in fata camerei cand se filmeaza singur, dar acum trece prin ceva ce n-a mai intalnit. A venit cu aproape o ora mai devreme, si-a repetat textul pe hol, a avut si o asistenta din partea echipei de casting cu care a “dat textul” cu dialog… Acum a ajuns in fata Domnicai si a regizorului cu care va da proba.

Domnica ii explica pasii: mai intai o scurta prezentare video, in engleza, apoi cateva fotografii, iar la sfarsit proba propriu zisa formata dintr-un monolog si o secventa cu o partenera de dialog. Domnica, in timp ce se pregateste sa-i filmeze prezentarea, glumeste ca sa-l relaxeze…

 “Hai baga tot zambetul, ca avem dinti frumosi, avem tot”

Tanarul rade instant replicand “Si sunt toti ai mei”

“Cati ani ai?”

“31, dar sunt mai infantil ca asa e mediul in care traiesc”.

Isi inregistreaza prezentarea si apoi, cand ajung la fotografiile care raman marturie langa rolul pentru care va da proba, Domnica intervine din nou, pe gluma, ca sa-l detensioneze “Nici nu te-ai facut actor si pozezi ca pe un afis de la Teatrul National?! Hai, baga mainile in buzunare.”

“E normal sa incerc sa-i fac sa se relaxeze, pentru ca au momente in care trebuie sa se incarce, au lucruri dificile de facut,” explica Domnica. “E foarte greu sa te incarci emotional daca nu ai o partenera potrivita si de multe ori imi place mai mult sa dau eu proba cu ei decat sa-i pun cu un partener pentru ca se intampla ca nivelul de energie dintre parteneri sa fie diferit si atunci sa-l coboare.”

Ca actor, ca sa ajungi in baza de date din fisele computerului ei, dar mai ales in mintea ei, treci de fapt printr-o procedura mai lunga. Iti programezi o intalnire la ea la birou, unde e amenajat un mic studio foto, cu lumini profesionale, o camera care si fotografiaza si filmeaza, cateva scaune, un birou simplu de a Ikea si o canapea langa el.

“Mie imi place cand ii chem aici sa stau putin sa vorbim. Sa le stiu background-ul. Destul le e frica de mine, asa ca incerc sa fie mai calda comunicarea. Dar mi se pare ca daca nu sunt directa, nu o sa invete nimic pentru ca sunt foarte multi oameni din industrie care nu le spun ce gresesc, cum ar trebui sa vina. Le corectez detaliile despre cum se prezinta, cum sunt imbracati, daca sunt spalati pe par, daca au invatat textul, cum au abordat personajul, daca si-au pus si ei niste intrebari legat de text.

Mai intreb si chestii personale, despre familie, frati. Ii vezi imediat daca sunt haiosi, daca sunt introvertiti, daca poti sa lucrezi cu ei, daca sunt deschisi, spontani…”

 Din perspectiva celuilalt factor de decizie, regizorul, lucrurile nu mai sunt cu nuante sau scuze sau timpi pentru corectare. Corneliu Porumboiu povestea la intalnirea cu actorii din programul TIFF “10 pentru film” ca nu mai accepta sa dea proba cu un actor care nu si-a invatat textul, care vine cu orice fel de scuza pentru ca e nepregatit si sublinia ca ii place ca actorul sa vina cu “o propunere” pentru personaj, pentru ca vrea sa-l vada ca a gandit si s-a preocupat dincolo de fragmentul de text pe care l-a primit.

Tot atunci Porumboiu s-a uitat la fotografiile de casting ale celor 10 actori din program. Din 50 de fotografii a ales 3(!!!) ca fiind potrivite pentru luarea unei decizii de casting: toate curate, fara make-up, in lumina naturala si cu o expresie cat mai simpla-neutra pe fata.

In prima intalnire de la biroul ei, Domnica lucreaza cu actorii inclusiv la partea fotografiei pe baza careia regizorul ia decizia initiala.

“De cand am inceput meseria, asta mi-a placut cel mai mult: sa le fac fotografii.

E un truc aici, si eu trebuie sa am o stare buna si ei trebuie sa aiba o stare buna pentru ca altfel nu-i surprind exact cum vreau: exact cum sunt, dezgoliti de secrete.

De cele mai multe ori actorii au fotografii foarte proaste, desi au prieteni fotografi pe care ii pot ruga sa le faca o fotografie. Dar sunt usor… lenesi. Si nu inteleg ca cel mai important lucru e sa te vinzi pe tine – ei asta vand: chipul, fizicul, sunt un pachet.”

De fapt, partea aceasta de vanzare a propriei imagini ar trebui sa fie invatata inca din scoala, dar chiar daca facultatile de profil organizeaza workshopuri cu profesionisti din industrie, pregatirea e insuficienta. Pe piata sunt peste 4000 de actori activi, doar cateva agentii de casting si – chiar in asemenea conditii de concurenta majora – tinerii absolventi nu au cultura educationala de a se inscrie singuri in bazele de date ale agentiilor de casting.

domnica carciumaru 1

Domnica a fost printre cei mai buni elevi la scoala, dar nu neaparat printre premianti. Tatal ei a lucrat pentru CFR, venea dintr-o familie de ceferisti, strabunicul fiind architect la atelierele Grivita. Mama a lucrat in comert.

“Mai am o sora, dar ea a fost cuminte, e mai mica. Eu am fost oaia neagra. Am avut si nota 9 la purtare. Eram foarte energica si agitata, iar in vremurile acelea era cam complicat sa fii asa. Dar totusi m-am decurcat. Stii ce vorba am urat toata copilaria mea?

“Dar ce o sa zica lumea” – o urasc maxim si acum. Am fost usor rebela si i-am cam chinuit pe parinti.”

Rebeliunea aceasta si felul diferit de a vedea lucrurile, curajul de a nu se conforma, o ajuta astazi si profesional, dar si personal.

Are doi copii – Vlad (6 ani) si Isabela (9 ani) – si-i creste fara sa se supuna regulilor actuale de parenting.

Pe fiica-mea am retras-o de la cursurile de dans pentru ca intrase intr-o zona cu premii, locul 1 pentru toata lumea nu exista la mine. Te duci, iei mentiune, iei locul 1 sau nu iei nimic. Nu-i nicio problema, inveti din experienta.

Eu sunt foarte relaxata vis a vis de parenting. Nu cred ca trebuie sa-i sufoci pe copii, trebuie sa le vorbesti ca si cum i-ai vorbi unui adult.”

Copiii vin adesea la birou, au inteles ce meserie are mama si, cateodata, isi exprima dorinta sa participe si ei la casting. Domnica ii trateaza ca pe oricare alt copil actor, da proba cu ei si, daca regizorul ii vrea, ii trimite la munca. Stie ca asta ii ajuta sa creasca liberi, sa aiba incredere in ei. Vlad a filmat recent pentru un serial suedez si a jucat in serialul Triplusec de la ProTv, Isabela a aparut intr-un episod din Las Fierbinti.

Dar partea aceasta de a nu se conforma reperelor obisnuite s-a vazut de-alungul timpului si in deciziile de casting. Ea a propus-o pe Stela Popescu pentru rolul directoarei de scoala din Las Fierbinti. Astazi monologul dramatic, spus aproape cu lacrima-n gat, al doamnei Stela Popescu despre educatie si invatamant are pe youtube milioane de vizualizari. E departe de imaginea dansei din zona Teatrului de Revista Constantin Tanase, dar a devenit iconic pentru o generatie.

Am tinut foarte mult sa fie ea in acel rol, cand am citit mi s–a parut ca e cea mai potrivita. Doamna Stela era incredibila…

Era impecabila ca look si foarte cool. A venit la un casting cu niste colanti cu cap de mort, era moderna si plina de viata. Cu o luna inainte de accident ii cerusem sa dea o proba pentru un scurt metraj al lui Dorian Boguta si era asa de vie si de energica…

Am doi actori din generatia veche care imi sunt de suflet si o sa ma gandesc toata viata la ei: Jean Constantin si Stela Popescu. Erau ireprosabili. Jean Constantin ma suna si ma intreba la ce ora sa fie la casting, venea cu microbuzul de la Constanta, cu textul perfect invatat. Nu spunea niciodata NU, tot timpul imi spunea “ai grija de mine, protejeaza-ma fata de producator”.

Tot nonconformismul ei si felul de a nu-i pasa ce zice lumea, au facut-o sa-i propuna pe Anca Dumitra si Serban Pavlu pentru roluri cum nu mai primisera pana atunci.

Anca Dumitra e cunoscuta publicului pentru rolul Geanina din Las Fierbinti, dar cei care merg la teatru o stiu si din roluri dramatice foarte emotionante (“Mult zgomot pentru nimic”, “Pescarusul”). Domnica a propus-o producatorilor BBC pentru filmul “Doing Money”, un rol cutremurator al unei fete rapite de pe strada in Londra pentru a fi transformata in sclava sexuala. Filmul a ajuns la premiile BAFTA, iar Anca Dumitra a avut cronici minunate in presa internationala.

Anca spune despre Domnica ca este “omul ei de suflet” pe care acum – dupa aceasta colaborare – o considera prietena.  A primit de la ea intr-o seara un sms cu o invitatie la un casting pentru BBC. “Domnica imediat dupa ce am dat proba a zis “ e clar”;  24 de ore mai tarziu mai dadeam alta proba si alte 24 de ore mai tarziu zburam catre Belfast sa ma intalnesc cu regizoarea si producatorii”, isi aminteste Anca.

Apoi s-a mutat pentru 2 luni in Belfast si-a trait cea mai intensa experienta profesionala a ei, pentru ca un an mai tarziu cand a aparut filmul sa o redescopere si romanii pe actrita Anca Dumitra.

Aici nu a facut film romanesc. Deloc. Nimeni nu a avut incredere, toata lumea a vazut-o Geanina”, spune Domnica. “Mi-ar placea sa-i mai distribui si pe altii, pentru ca ii inteleg, e apasator: fac multi ani un personaj la tv. La fel a fost cu Gheorghe Visu, ani de zile toata lumea il percepea ca State.”

Inainte de Umbre si de rolul taximetristului Relu, pe Serban Pavlu publicul larg il stia din filmarile de la “In puii mei” si din rolurile de la Teatru Bulandra. Distribuirea in serialul HBO i-a relansat cariera, iar astazi la Bulandra sunt spectacole construite cu Serban Pavlu in centrul atentiei (“Coriolanus”, “Zadarnicele chinuri ale dragostei”).

“Au fost mai multi pe lista, dar am insistat mai mult pentru Pavlu pentru ca mi se parea cel mai potrivit…Era o figura noua pentru tv, avea structura fizica sa faca toate lucrurile pe care le cerea personajul si e si foarte talentat. A functionat exceptional, e si foarte disciplinat, foarte profesionist.

Nu sunt foarte multi pe zona de 40 de ani care sa aiba o anume structura fizica ca sa poata faca rolul asta…”

domnica carciumaru by cristian vasile - 4

In cei aproape 17 ani de cand Domnica Circiumaru face casting pentru filme de televiziune sau de lung metraj industria s-a schimbat radical, iar rolul directorului de casting a crescut in recunoastere si importanta. Se produc la nivel international atat de multe filme si seriale si se cauta mereu figuri noi, cat mai potrivit distribuite pe personaj, incat astazi exista directori de casting care sunt adevarate vedete. Nina Gold care a facut castingul principal pentru Game of Thrones e unul dintre starurile directorilor de casting (e aceeasi care i-a distribuit extrem de inteligent si de credibil pe actorii din proaspata mini serie Cernobyl).

“Acum e o miscare de revolutie, deja s-a propus si premiul pentru casting la premiile BAFTA (nota mea, echivalentul britanic al Oscarurilor)… A crescut foarte mult importanta directorului de casting pentru ca nu se mai scrie special pentru un actor. Sunt foarte multi actori necunoscuti care au aparut in prim plan, nu se mai lucreaza cu vedete… Game of Thrones s-a facut cu actori necunoscuti la momentul debutului serialului, asta e trendul.  Cu directoarea de casting de la GoT pentru zona de Irlanda, Carla Stronge, am facut Doing Money…”

In Romania, pastrand proportiile si intelegand piata, numai pentru Las Fierbinti au fost distribuiti in cele 15 sezoane peste 1000 de actori, iar astazi pentru a fi adusa o figura noua se lucreaza mult cu actorii din provincie.

Agentia Domnicai Carciumaru e parte din retelele internationale de casting si trimite constant actori romani pentru productii straine, sau face casting international direct de la Bucuresti.

Dar din toate proiectele pe care le-a facut, Domnicai ii e cel mai drag California Dreamin’, filmul regretatului Cristian Nemescu care a luat marele premiu in sectiunea Un Certain Regard la Festivalul de film de la Cannes. I-a placut Nemescu pentru incapatanarea solara cu care isi urma ideile (incapatanare pe care o are si ea cand crede ca un actor e turnat pentru un rol), pentru povestile pe care le spunea pe ecran.

In California Dreamin’ joaca un rol de extras si tatal ei, care la 2 ani de la premiera a murit. “Un rol tot de CFRist, a fost unul dintre sefii de tren care se intalnesc cu personajul lui Razvan Vasilescu”, spune Domnica.

Cand o intrebi ce zice familia ei despre jobul pe care-l are, nu pare sa aiba ceva extraordinar de spus. Copiii petrec timp la studioul ei si au crescut printre actori, nimic nu li se pare prea special.

“Probabil ca mama se mandreste, dar fac de atatia ani incat s–a obisnuit. Noi tratam foarte normal, poate ca din afara pare mare lucru, dar e un job pe care-l faci bine sau nu. Atat.”

domnica carciumaru by cristian vasile - 3

fotografii realizate de Cristian Vasile – Igu cu Canon EOS R.

Nota mea: Ce trebuie sa stie un actor care merge la un casting?

  1. Sa stie textul si sa-si fi pus cateva intrebari despre personajul din textul pe care l-a primit. (Intotdeauna primesti un text in care personajul intra cu o stare si iese altfel. Incearca sa-ti raspunzi de ce i se schimba starea.)
  2. Sa nu-si caute scuze ca sa le spuna in avans regizorului si directorului de casting pentru eventuala lui ratare.
  3. Sa nu ia nimic personal pentru ca sunt atat de multe detalii conexe in decizie incat niciodata nu e “doar el de vina”.
  4. Sa mearga cu inima deschisa si sufletul la vedere la intalnirea cu directorul de casting, si sa aiba curajul sa prezinte (sau sa accepte sa i se faca) cele mai curate fotografii; in care nu pozeaza, se arata pe el asa cum e. Fotografiile acelea i-ar putea schimba viata.
6684
ivanon sunset(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

(de vazut) SUNSET, un film care – pentru noi romanii – vorbeste si despre dedicarea incredibila pentru meserie a lui Vlad Ivanov –

De fiecare data cand vad un film in care joaca Vlad Ivanov ma uimesc puterea cu care se scufunda in rol si sacrificiile pe care le face pentru a ajunge la personaj.

Sunt putini actori care au dezvoltat chiar o voluptate in exercitiul transformarii si al pregatirii pentru un rol.

Maestrul acestor transformari ale propriului sine e Daniel Day Lewis care sta singur, departe de familie, intr-o cabana la munte si exerseaza lumea personajelor lui. Pentru Lincon, filmul lui Spielberg , i-a cerut regizorului un an de pregatire, a invatat accentul si felul de a vorbi al lui Lincon, a citit peste 100 de carti, a lucrat la transformarea sa fizica alaturi de un make-up artist pe care l-a angajat chiar el si, abia dupa ce a vazut ca se poate transforma intr-o forma cu care sa fie fericit, a acceptat rolul.

Genul acesta de munca e venita de la un domn pe nume Stanislavski, iar actorii care merg pe drumul asta sunt incadrati la “method actor”.

Din Romania, Vlad Ivanov e dintre actorii care au dezvoltat cel mai mult aceasta tehnica. Il banuiesc ca a dezvoltat-o invatand si facand, nu stiu daca a facut cursuri speciale.

Dar i-a avut indeaproape pe platourile de filmare pe multi actori mari americani (Jim Carey e unul dintre ei – au fost colegi in Dark Crimes) care se scufunda si ei total in aceasta metoda de pregatire a unui rol. Iar povestirile lui Ivanov despre conversatiile cu Carey si cum s-au pregatit fiecare pentru roluri sunt absolut minunate. (Carey i-a povestit ca atunci cand s-a pregatit pentru Ace Ventura a avut in minte un strut care da tot timpul din cap.)

*

Am vazut in mai putin de o saptamana, doua filme in care Vlad Ivanov are rolurile principale ( La Gomera, r Corneliu Porumboiu si Sunset, r Laszlo Nemes) si am realizat inca o data dedicarea absoluta a lui Ivanov pentru meseria lui.

In La Gomera a invatat in 3 luni sa fluiere dupa un limbaj care e intr-o insula din Spania, pentru Sunset a invatat limba maghiara!!!!

Aseara la q&a-ul de la premiera filmului Sunset, in prezenta regizorului castigator de premiu Oscar (pentru Son of Saul), Ivanov a povestit cum a invatat limba maghiara, cum a petrecut ore in sir in parcuri facandu-si lectiile si ajungand mereu la ora fixa la profesoara lui, mereu pregatit, mereu setat mental si emotional sa reuseasca sa-si spuna perfect rolul in maghiara.

E dincolo de disciplina aceasta dedicare pentru meserie. Nu a facut-o doar pentru rolul asta in filmul lui Nemes (care l-a vrut special pe el, desi nu era actor de limba maghiara) ci pentru toate rolurile lui.

E insa foarte vizibila acum pentru ca avem La Gomera cu vorbirea in fluieratul complicat si Sunset cu rolul integral in maghiara.

ivanov la gomera

(imagine din La Gomera)

La Gomera intra pe ecrane in septembrie si am sa ma intorc sa scriu pe larg despre el pentru ca e un film in care  Corneliu Porumboiu si-a ridicat la un nou nivel obsesia pentru descompunerea limbajelor de comunicare. E un film politist, cu foarte mult umor, o sa va placa foarte mult.

Acum va invit insa sa mergeti sa vedeti (din 21 iunie) SUNSET, o poveste de la inceputul secolului trecut, dintr-o Budapesta in care femeile sunt exploatate intr-un mod perfid.

Unul dintre oamenii rai e, cum altfel, domnul Vlad Ivanov.

M-am trezit in sala de cinema ridicand pumnul la o secventa in care personajul lui Vlad manipuleaza niste fete, mi-as fi dorit sa-i dau una in barba.

E printre putinii actori care poate aduce pe ecran o energie credibila a omului rau, pastrand si o parte buna pentru sufletul fiecarui personaj, fara insa sa fie ostentativ: totul e foarte continut si autentic.

Probabil ca sunt sute de ore de munca interioara, pe parcursul a multor ani si a multor roluri, in spatele acestei energii de pe ecran.

Altfel, depun marturie ca, dincolo de ecrane, Vlad Ivanov e un om bun, solar, atent la oameni, foarte empatic si foarte nemacinat de nimicia vietii. Uneori te si miri cum un om ca el aduce la lumina asemenea personaje.

ivanon sunset

1828
rene(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

(video) Renée Zellweger se intoarce cu doua filme exceptionale: Judy si What IF –

In aceste zile, fosta Bridget Jones – Renée Zellweger se reintoarce pe ecrane cu doua filme exceptionale.

Nu stiu daca va mai aduceti aminte valul de ura de care s-a lovit domnisoara Renee acum cateva luni cand oamenilor nu le placea cum arata acum, cand au trecut anii peste ea (ca peste noi toti).

Renee si-a vazut de treaba ei, nu a comentat nimic si iat-o iesind pe piata cu o productie Netflix si cu un film de lung metraj pentru care are toate sansele sa fie nominalizata la Oscar.

Sa le luam pe rand.

In 2 zile, pe 24 mai, vor aparea pe Netflix mini seria What If, o thriller sexy despre o doamna foarte foarte influenta in Silicon Valley, un mix intre Black Mirror, Propunere Indecenta si Basic Instinct

In urmatoarea luna, Rene o va interpreta pe Judy Garland intr-un film biografic foarte emotionant, despre ultimii ani din viata actritei care a fost toata viata in atentia publicului pentru a sfarsi in foarte mare saracie.

Transformarea lui Rene este exceptionala si conform declaratiilor care tot apar, ea canta (a mai facut-o si la Chicago) toate piesele lui Garland in film.

Mi se pare minunat cum nu i-a pasat ei deloc de gura lumii si cum si-a vazut mai departe de treaba. Probabil ca la inceputul anului viitor va avea o noua nominalizare la Oscar.

3113
riverrunSe vinde un castel din Game of Thrones!!! Faceti rost de 500.000 de lire si e al vostru! –

Se vinde un castel din Game of Thrones!!! Faceti rost de 500.000 de lire si e al vostru! –

Acum ca se termina Game of Thrones, fanii pot gasi o mica consolare: pot locui intr-ul dintre castelele din film!

Se vinde castelul care, in film, e Riverrun, casa din copilaria lui Katelyn Stark.

Castelul se afla in Belfast, a fost construit la mijlocul secolului 1800. Conform agentiei imobiliare care il scoate la vanzare – Castelul a fost renovat in 2006 si a fost impartit in 23 de apartamente luxoase.

5 dintre ele sunt scoase acum la vanzare pentru 500.000 de lire sterline. Fiecare apartament are minimum 3 dormitoare si 4 bai.

Banuiesc ca e o investitie care poate fi recuperata destul de usor daca se face un hotel pentru fanii Game of Thrones, plus ca multe dintre elementele originale ale cladirii sunt pastrate intacte – scari, seminee.

Daca ne uitam insa la fotografii, e evident ca locul are nevoie de o investitie in renovare si remobilare, dar… sunt sigura ca isi va gasi cumparatori.

riverrun sezon 6

Gosford Castle1

4E6D807C00000578-5973925-image-a-37_1532080427050

gosford-castle-ceilings-GOTCASTLE0718
gosford-castle-interior-room-GOTCASTLE0718

2512
nespresso talentsSunteti pasionati de film si doriti sa ajungeti la TIFF sau chiar la Cannes ? Va ajuta Nespresso Talents! –

Sunteti pasionati de film si doriti sa ajungeti la TIFF sau chiar la Cannes ? Va ajuta Nespresso Talents! –

Pentru prima data in Romania, se lanseaza Nespresso Talents – concursul de scurt metraje pentru amatori, care te duce la marile festivaluri de film.

Am scris de multe ori despre implicarea Nepresso in sustinerea activitatilor conexe cinematografiei internationale.

La nivel global sunt 18 festivaluri de film, pornind de la Festival des films a Cannes, si pana la cele la nivel local, precum TIFF, unde Nespresso a fost implicat atat financiar, cat si prin activari sofisticate sau evenimente dedicate – cine, brunch-uri etc. – perfecte pentru networking-ul oamenilor din industrie.

La Cannes, pe perioada festivalului de film, Nespresso a creat an de an evenimente super spectaculoase; acum cativa ani a fost un proiect in care importanti chefi au creat cate un meniu inspirat de filmul lor preferat dintre cele premiate la Cannes. Deliciu haute cuisine!

Nespresso organizeaza, de 4 ani, si o competitie de scurt metraje pentru amatori si anul trecut tot faceam tumbe la echipa Nespresso din Romania incercand sa aflu cand va fi si tara noastra inclusa in proiect, mai ales ca avem foarte multi tineri talentati in productii video destept realizate.

 

Ei bine, din 2019 concursul Nespresso Talents se organizeaza si in Romania!

E un concurs cu premii in bani (2000 euro locul 1 sau 1000 euro – locurile II si III) si cu posibilitatea de a merge la TIFF, la nivel local, sau chiar la Cannes, pentru cele mai bune productii selectate, si a avea filmul proiectat la o ceremonie speciala in perioada celor mai importante festivaluri de film, la nivel local sau international.

Ce trebuie sa stiti despre concursul Nespresso Talents:

 Tematica editiei din 2019 este “Suntem ceea ce mancam”, pornind de la credo-ul Nespresso de a oferi o adevarata experienta a gustului si legandu-se, in mod natural, de alimentatie – ca element important in viata de zi cu zi.

Filmul realizat trebuie sa aiba maximum 3 minute si sa fie format vertical, 9:16. Poate fi filmat cu orice dispozitiv.

Filmul poate sa fie o poveste plecand de la perspectiva unui obicei alimentar, fie ca moment petrecut cu prietenii si cu familia, fie ca loc, timp de calitate, amintire, sau orice alt tip de experienta – ca parte din viata unei persoane. Poate sa fie fictiune sau ca un documentar.

Data limita de inscriere este 25 martie. Inscrierile se fac AICI. 

nespresso_512x307_gif

Ce castigati:

  1. National se stabilesc 3 premii (printre jurati e doamna Irina Margareta Nistor, probabil romanul care a vazut cele mai multe filme vreodata – si lung metraje, si scurt metraje)

Locul I (cel mai talentat cinefil):

  • 2000 €
  • invitație la festivalul de film TIFF de la Cluj 2019 – pentru câștigător și un însoțitor, care include cazare (hotel 4*) și transport

Locurile II si III:

  • 1000 €
  • invitație la festivalul de film TIFF de la Cluj 2019 – pentru câștigător, care include cazare (hotel 4*) și transport
  1. Oricare inscriere nationala e eligibila si pentru concursul global din care sunt selectati cei care merg la Cannes, indiferent de jurizarea locala!
  1. Faci si o super fapta buna. Indiferent de rezultatul final, fiecare fim depus inseamna un copac de cafea plantat de Nespresso in Columbia. Pe termen lung, acesti copaci vor contribui la o initiava de proportii care are ca scop transformArea vechilor practici de cultivare a cafelei in productie de cafea organica.

Stiu ca am printre cititori oameni pasionati de film, oameni cu o cultura vizuala si cinematografica, oameni care ar putea face un film (atentie! de maximum 3 minute) minunat. Asa ca va rog tare, tare sa va ganditi la ce inseamna mancarea pentru voi, cum ati pune asta intr-un fir narativ sub deviza ”Suntem ceea ce mancam”, sa faceti un film si sa va inscrieti in concurs.

Va mai rog mult sa dati mai departe informatia. Stiu grupuri de liceeni care fac filme de scurt metraje minunate, au si festivalurile lor, n-ar fi minunat pentru unul dintre ei sa mearga la TIFF sau chiar la Cannes si sa se bucure de recompensarea pasiunii lui cu o amintire de neuitat?!

Va multumesc!

2448
juiia-roberts-coreJulia Roberts a platit 100.000 de dolari pentru 2 bilete la Campionatul Mondial de fotbal din 2022 –

Julia Roberts a platit 100.000 de dolari pentru 2 bilete la Campionatul Mondial de fotbal din 2022 –

In perioada Globurilor de aur, de 8 ani consecutivi, Sean Penn organizeaza o gala caritabila si strange fonduri pentru Haiti, zona care a  fost grav calamitata in urma cu cativa ani si pe care actorul american o sustine constant.

Anul acesta, Penn a anuntat ca si-a rebranduit organizatia si ca acum se numeste CORE, Community Organized Relief Efforts, si isi va dedica activitatea catre reconstructia localitatilor din zona Caraibelor, dar si in Statele Unite unde in ultimii ani au fost multe calamitati naturale.

Saptamana trecuta, in joia de dinaintea Globurilor de aur, Penn a reusit sa stranga cu participarea prietenilor lui faimosi 3, 5 milioane de dolari.

La ceremonie au fost Julia Roberts cu sotul Danny ModerBen StillerJimmy KimmelLarry DavidConnie Britton si Casey Affleck, dar si jurnalistul CNN Anderson Cooper care a fost si premiat pentru activitatea sa caritabila.

Au cantat  Macy GrayBillie Ellish si Yusuf Islam (artistul care era cunoscut drept Cat Stevens) iar printre experientele licitate a fost o cina privata pregatita de celebrul chef Jose Andres, cina la care sa cante Yo Yo Ma. A fost achizitionata de Cooper contra a 200.000 de dolari.

Alaturi de aceasta experienta, o vizita in Haiti alaturi de Sean Penn si Anderson Cooper a fost considerata cea mai valoroasa dintre experientele licitate. Si aceasta vizita a fost achizitionata contra a 200.000 de dolari.

Julia Roberts s-a “batut” pentru doua bilete la campionatul mondial de fotbal din 2022 din Qatar pe care le-a castigat contra a 100.000 de dolari. S-a luptat pentru bilete cu Jammie Foxx si Mike Myers 🙂

julia roberts

La aceeasi ceremonie Jason Derulo a donat 750.000 de dolari organizatiei lui Penn.

Gala de caritate a lui Sean Penn e recunoscuta pentru atmosfera relaxanta si pentru generzitatea actorilor care participa. Anul trecut Brad Pitt a platit 125.000 de dolari ca sa vada un episod din Game of Thrones alaturi de Emilia Clarke.

sean penn

2603
cover golden globes 20195 lucruri simpatice despre Globurile de Aur 2019 – de la un show live pe twitter pana la favoriti –

5 lucruri simpatice despre Globurile de Aur 2019 – de la un show live pe twitter pana la favoriti –

Maine noapte, in America se impart primele premii mari ale anului – Globurile de Aur.

E deranj mare peste tot in america, sunt campanii spectaculoase de promovare pentru filmele nominalizate, petreceri peste petreceri care sa mai puna actorii si filmele in lumina reflectoarelor si desigur au inceput pariurile.

La noi nu s-a vorbit prea mult despre asta (suntem mult mai preocupati de lumea noastra mica politica), asa ca iata 5 lucruri simpatice despre ceremonia din acest an a Globurilor de Aur.

golden globes cover prezentatori

Prezentatori pentru diferite premii

Muuuulte nume mari care sa atraga audienta urca pe scena ca sa anunte sectiunile de nominalizari, ceea ce inseamna si un preshow frumos pe covorul rosu. Prezentatorii principali, gazdele show-ului vor fi actorii Sandra Oh si Andy Samberg, o combinatie care e posibil sa mearga in America, dar pentru publicul European nu are o sonoritate foarte mare.

Iata insa toate celelalte nume care vor urca pe scena ca sa anunte un premiu..

Sam Rockwell, Jessica Chastain, Harrison Ford, Halle Berry, Dick Van Dyke, Mike Myers, Chadwick Boseman, Sterling K. Brown, Kaley Cuoco, Jamie Lee Curtis, Idris Elba, Johnny Galecki, Justin Hartley, Taraji P. Henson, Felicity Huffman, Allison Janney, Michael B. Jordan, William H. Macy, Chrissy Metz, Lupita Nyong’o, Gary Oldman, Jim Parsons, Saoirse Ronan, Octavia Spencer, Ben Stiller, Catherine Zeta-Jones, Antonio Banderas, Kristen Bell, Emily Blunt, Steve Carell, Olivia Colman, Bradley Cooper, Taron Egerton, Lady Gaga, Richard Gere, Danai Gurira, Nicole Kidman, Lucy Liu, Julianne Moore, Maya Rudolph, Megan Mullally, Chris Pine, Amy Poehler, Gina Rodriguez, Emma Stone si Rachel Weisz.

bridges1a

Premiul Cecil B DeMille

Jeff Bridges va primi premiul Cecil B. DeMille Award care celebreaza contributia indviduala a unui artist in industria divertismentului.

Au mai castigat premiul acesta de-a lungul anilor personalitati ca Oprah Winfrey, Meryl Streep, Denzel Washington, Steven Spielberg, Woody Allen, George Clooney, Jodie Foster, Martin Scorsese, Warren Beatty si Robert De Niro.

 

After show pe Twitter

The Hollywood Reporter a facut un parteneriat cu organizatorii Globurilor (Asociatia presei straine de la Hollywood) si vor produce un show online imediat dupa terminatrea ceremoniei. Vor fi discutii cu castigatorii, cu critici de film, dar si imagini din culisele ceremoniei care tocmai se va fi incheiat.

Aici e contul pe care se va face transmisia live, zic sa-l urmariti, va fi simpatic de vazut la cald reactii https://twitter.com/THR

Time’s UP se intoarce

Time’s UP, miscarea feminista de la Hollywood aparuta anul trecut dupa scandalurile de hartuire sexuala, celebreaza un an si evident se foloseste de ceremonia Globurilor pentru un nou moment de publicity. Doamnele tocmai au anuntat Time’s UPx2 , Campania prin care vor sa dubleze numarul femeilor pe care le vor ajuta in demersurile lor de lupta impotriva inegalitatilor de sanse de la Hollywood. Conform unui raport pe care l-au publicat pe site-ul organizatiei 3600 de femei au fost ajutate in acest an…. tot raportul e aici https://www.timesupnow.com/timesupx2
(Va mai aduceti aminte replica smart a lui Natalie Portman de la anuntarea nominalizarilor pentru regie cand a mentionat ca toti nominalizatii sunt barbati?! Ei bine si anul asta tot doar barbate sunt nominalizati al regie:) )

Favoritii

favoritii mei golden globe

La film avem pe lista cu cele mai previzibile castiguri (nu neaparat pentru ca sunt cei mai buni, ci pentru ca e o invetitie buna in viitorul industriei de divertisment si o statueta ar aduce in cateva saptamani alte cateva milioane de incasari din vanzari de bilete):

A Star is Born, The Favourite si Green Book.

Personal imi doresc foarte mult sa castige Rami Malek Globul pentru cel mai bun actor, pentrtu Bohemian Rhapsody, dar vom vedea ce va fi.

Cum imi doresc sa castige Glen Close pentru The Wife, la sectiunea cea mai buna actrita , unde e si Lady Gaga care – cu tot respectul – e f f f departe (in jos) de toate doamnele cu care e nominalizata (mai sunt in categorie – Nicole Kidman, Rosamund Pike si Melissa McCarthy)

La tv, in lista scurta de cei mai cei care sa castige e mini seria The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story.

Ceremonia e maine noapte, uitati-va pe lista de nominalizari si faceti propriile pariuri.

 

1825
andra guti locarno(Interviu) Andra Guti- o adolescenta timida care ii da chip lui Alice T- copilul pe care NU iti doresti sa-l ai –

(Interviu) Andra Guti- o adolescenta timida care ii da chip lui Alice T- copilul pe care NU iti doresti sa-l ai –

De vineri intra in cinematografe filmul Alice T, o poveste pe care adolescentii ar trebui sa o vada alaturi de parintii lor.

Filmul spune povestea adolescentei Alice care este tot ce nu-si doreste un parinte sa ajunga copilul sau: minte, e violenta, e manipulatoare, are probleme cu scoala si a ramas insarcinata.

In primele 40 de minute din film urasti fata asta si te gandesti ce naiba i s-a intamplat de a ajuns asa – pentru ca merge din dezastru in dezastru, iar in ultima jumatate de ora ajungi sa vrei sa o imbratisezi si sa o iei acasa.

Am vazut filmul in week end si, in timp ce cresteau nervii in mine din cauza puterii de autodistrugere a acestui personaj, ma intrebam daca fata care interpreteaza rolul principal e dintr-un centru de plasament: avea atitudinea dur agresiva, mersul ca de boxeur, lipsit de orice gratie feminina.

In realitate e o fata foarte educata, a terminat liceul Dinu Lipatti, sectia actorie, iar pentru acest rol s-a ingrasat cu 10 kg si a lucrat mult cu regizorul Radu Muntean ca sa intre in mintea si in pielea lui Alice.

Alice T o are in rolul principal pe minunata tanara Andra Isabela Guti, iar rolul din acest film i-a adus un premiu de interpretare la festivalul de film de la Locarno.

Ceea ce a reusit ea sa faca in acest film ca performanta actoriceasca, dar si munca in echipa alaturi de regizorul filmului Radu Muntean (Hartia va fi albastra; Marti, dupa Craciun) – care e si scenarist alaturi de Alex Baciu si Razvan Radulescu – sunt o super lectie de parenting si de incredere.

Parinti, va rog sa cititi.

 “Inca nu pot sa fiu detasata cand ma uit la mine pe ecran.  Am vazut filmul de vreo 4-5 ori, pentru ca Radu monteaza in timpul filmarilor. Imediat dupa nu mi-a placut absolut deloc. Mi-a luat ceva timp sa realizez ce personaj am facut si cat de diferit este de mine…”

alice t vs andra

 

(in stanga Alice, in dreapta Andra)

Andra Guti e fata unui oboist si a unei economiste. Are 19 ani, a crescut intr-un mediu liber, are o inteligenta foarte ascutita, dar e foarte timida si… a invatat sa injure odata cu acest film. In plus, tot in filmul acesta a trebuit sa faca fata unei scene de nuditate.

“A fost multa psihologie din partea lui Radu. La inceput nu l-am placut deloc, mi s-a parut foarte arogant, foarte sigur pe el. De la fiecare proba cu celelalte personaje eu plecam plangand.

Tot ce voiam sa-i dovedesc era ca nu sunt o pustoaica prostuta…

Cumva la primul casting nu m-am dus cu nicio miza, eram cu colegii la o proba. Nu stiam munca lui Radu, nu-i vazusem filmele, stiam doar ca a fost la Cannes si cine a fost tatal lui… Dar dupa ce am fost sunata sa revin, mi-am promis ca rolul acesta va fi al meu… si m-am izolat subconstient de toata lumea ca sa ma pregatesc sa ma gandesc la ce fac. Am inteles mai tarziu ca si Radu a avut o discutie cu ai mei si le-a spus ca in perioada asta am nevoie de liniste.

Am avut aproape un an – casting, repetitii si filmari –  in care am vorbit foarte putin si cu ai mei, m-am izolat de prieteni, lumea mea era echipa de la filmare.

Radu mi-a castigat increderea si apoi mi-a creat un context in care imi permitea sa ma desfasor. Imi dadea sentimentul ca niciodata nu eram judecata, indiferent de cat de greu era momentul.

Am avut probleme cu injuraturile la repetitii, imi era rusine… Si, cumva, usor usor mi-a dat libertatea sa ma desfasor.”

alice t - film

Care erau datele “problemei” la momentul intalnirii lor? Muntean a dat casting, a vazut aproape 800 de fete si s-a oprit la Andra – o adolescenta care mai jucase la 6 ani intr-un film un rol mic; Andra era o adolescenta ca toti cei de 17 ani, in conflict cu nevoile sale in raport cu scoala si cu ceea ce voia sa faca in viata.

Si-a trebuit ca in mai putin de un an sa gaseasca impreuna o cale ca Andra sa intre in pielea unei fete arogante, rea, manipulatoare care isi bate colegii. Astazi spune ca daca nu facea acest rol, renunta la actorie pentru ca nu avea nicio confirmare ca e buna pentru meseria aceasta.

“Am jucat in “Dupa ea” al Cristinei Ionescu. Am fost intotdeauna un copil nonconformist, imi spunea si Cristina: “ai venit la proba, mi-ai varsat apa pe masa si ai ras in hohote.” Doar ca am avut o perioada de 10 ani cand mi-a fost rusine ca sunt deasupra celorlalti. Ma duceam la scoala si cand lumea imi spunea ca m-a vazut la cinema, imi era foarte rusine. Ceilalti nu erau ca mine.

Ai mei le spuneau tuturor prietenilor nostri cat de fericiti sunt cu ce fac si mie imi era rusine. Asa ca n-am vrut sa fac meseria asta. Doar ca a trebuit sa dau la liceu si mi-am dat seama ca era lucrul pe care stiam sa-l fac, imi placea sa citesc, sa cant, sa ma uit la filme. Si-a fost o joaca, ma duc la liceul asta sa vad ce o sa se intample. Si sincer, daca nu luam rolul probabil ca as fi renuntat la actorie.

Pentru ca, in scoala si banuiesc ca si la facultate, nu ti se da niciun moment nicio incredere in tine, nimeni nu iti spune niciodata ca esti bun, nu te incurajeaza.

Prin a X-a imi pusesesem problema sa renunt, pentru ca aveam foarte mult trac de scena; ma duceam la probe pentru concursuri, banalitati, si incepeam sa plang in proba. Am considerat ca am trac si eu nu pot sa fac meseria asta. Niciodata nu mi-a spus nimeni ca emotiile acestea trec cu experienta si timpul… Poate as fi dat la UNATC, dar daca nici acolo nu se lega, abandonam, eram pregatita sa accept ca nu sunt buna pentru aceasta meserie.”

Alice T 3

Trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti ce performanta actoriceasca face Andra, cat de mare e transformarea si fizica, dar si la nivel psihologic. Banuiesc ca pe regizor l-au ajutat cateva experiente din propria viata (are copii, aproape adolescenti; are in apropierea familiei copii adoptati asemeni personajului din film) ca sa o aduca pe Andra la un nivel in care sa aiba o relatie credibila cu mama ei din film (Mihaela Sarbu) si sa o ajute sa-si depaseasca si incertitudinile varstei in conditiile in care-i cerea pentru rol transformari foarte grele.

“Mi-a cerut sa ma ingras foarte tare, am luat 10 kg si si-ar fi dorit sa ma ingras si mai mult… Ma scotea la masa de trei ori pe zi, se asigura ca mananc tot. Si tot si-ar fi dorit sa fiu mai grasa.

M-am vopsit roscat. Mi-a fost foarte greu, nu ma mai vopsisem inainte si nu intelegeam pentru ce, mie mi se parea ca, mai ales in Romania, actorii nu au o schimbare fizica atat de mare… Ma gandeam ca in Romania te ia regizorul asa cum esti. Practic, nu stiam ce inseamna actoria. Si acum sunt mai deschisa daca ma pui sa slabesc 20 de kg, nu mai mananc pana incep filmarile. Dar tot Radu a avut de suferit pana am ajuns aici; practic, cam cata rabdare sa ai sa-i explici unei adolescente de ce trebuie sa se schimbe si sa astepti sa-si asume schimbarea ca fiind a ei.”

De fapt, vazut de la distanta lucrul regizor copil – actor- in-film a fost un mentorat de un an si jumatate cat au durat castigurile, repetitiile si filmarile. Muntean a stiut sa lucreze cu mentalul Andrei ca sa o motiveze sa citeasca si sa vada cat mai multe filme europene, sa citeasca ceea ce ar fi ajutat-o pentru rol.

“Mi-a accesat butoanele de indolenta si, dupa ce a trezit in mine un simt al cunoasterii, am urmarit eu sa vad filme europene, sa citesc alte carti, despre adolescenti, despre adoptie. Habar nu aveam despre ce inseamna adoptia. Mi-am zis ca as vrea sa adopt un copil, dar niciodata nu m-am gandit ce inseamna, ce impact poate sa fie pentru copil, pentru familie. Am discutat cu Radu foarte mult, am discutat despre tot ce face Alice in paralel cu conceptiile mele. Aveam si lucruri in comun, dar si multe care nu se potriveau cu ceea ce sunt eu.”

alice t afis

In august filmul a mers la Festivalul de la Locarno, Andra – fetita care plangea dupa probe – a luat premiul pentru interpretare la capatul unui parcurs din care a invatat multe lectii. Printre ele si cea ca e misto sa iei un premiu international, dar el nu te schimba definitoriu ca om, a doua zi tot trebuie sa o iei de la capat in meserie, cu temerile si emotiile tale. Intre timp a terminat liceul, si-a luat un an sabatic, urmand ca din toamna viitoare sa mearga la studii de actorie in Anglia, dar pana atunci participa la castinguri in Romania si, desigur, are emotii mari la fiecare dintre ele.

 “Ma jur ca imi doream foarte tare sa ia filmul orice premiu, orice, dar nu mi-am pus problema ca o sa iau eu vreodata. Si a fost incredibil ca mi-au spus membrii juriului, dupa ceremonie, la o petrecere “Noi am vazut filmul in primele zile de festival si nu ne-am pus niciun moment problema ca o sa mai fie un rol atat de bun ca al tau.”

Dar stii cat de greu e sa crezi si sa te vezi din afara ca faci bine?!”

andra guti locarno

Puteti vedea filmul Alice T din 9 noiembrie in cinematografe

Alice T ii are in distributie pe Andra Guti, Mihaela Sarbu, Bogdan Dumitrache, Serban Pavlu, Teodor Corban, Ela Ionescu, Maria Popistasu. Regia Radu Muntean. Imaginea Tudor Lucaciu

Cu Alice T (Andra in personaj) va intalniti si pe contul de instagram al filmului care e administrat chiar de Andra: instagram.com/alicetarpan/ 

3059
First_Man ryan gosling(VIDEO) Ryan Gosling e Neil Armstrong, primul om care a mers pe luna, intr-un film in regia domnului care a facut La la land si Whiplash –

(VIDEO) Ryan Gosling e Neil Armstrong, primul om care a mers pe luna, intr-un film in regia domnului care a facut La la land si Whiplash –

Ryan Gosling deschide festivalul de film de la Venetia, saptamana viitoare, cu filmul First Man, o biografe a primului om care a calatorit pe luna – Neil Armstrong -, in regia tanarului regizor Damien Chazelle cel care a facut uimitoarele filme La La Land si Whiplash, ambele cu Oscaruri in portofoliu.

Filmul ajunge in America in noiembrie, la timp ca sa fie eligibil pentru Oscarurile de anul viitor, dar ce e amuzant cand privesti de la distanta, cand n-ai vazut inca filmul si nu ai apucat sa te atasezi de personaje si de emotiile de acolo, ce e spectaculos e modul in care te invata ce sa simti sau sa intelegi din film prin interviurile pe care le dau acum, odata cu lansarea la Venetia. Cum iti induc aprecierea si simpatia:)

Dupa cum veti vedea mai jos, construiesc mult pe talentul lui Gosling si pe ce nu se zice, sau nu se arata in film.

null

Gosling unleashes a whole repertoire of “subtle yet so pronounced” body language to reflect the real Armstrong, who was famously a quiet, withdrawn guy, Chazelle says. Much of the movie is about this “grandiose, noisy, chaotic world of the space program and the mission to the moon, but at the center of this whole maelstrom of emotions and spectacle, you have a real introvert. Ryan’s able to make you feel the stuff that he’s internalizing – you see it creep out in his face and in his words.” a spus Damien Chazelle intr-un interviu recent

Altfel, asa ca fapt divers, Chazelle a lucrat la acest film dinainte de La la land, pe Ryan Gosling l-a intalnit mai intai pentru rolul lui Armstrong, iar actorul a zis ca face si filmul cu astronautul dar el chiar vrea sa faca un film care eamana cu epoca lui Gene Kelly.

Pentru First Man, Chazelle s-a documentat nebuneste, a vorbit cu cei doi astronauti care mai traiesc, cu sotia lui Armstrong care a murit anul trecut in iunie si n-a apucat sa vada filmul final, a facut un mood board cu tot felul de detalii tehnice de peste 200 de pagini care a fost referinta pentru echipa de filmare pe toata durata productiei.

Asa arata echipa care a fost pe luna

in imagine sunt astronautii Neil Armstrong, Edwin Buzz Aldrin si Michael Collins la momentul in care s-au intalnit cu presedintele Rochard Nixon, dupa ce s-au intors din spatiu, in mai 1969.

Dupa cum arata secventele din trailer, pare ca o sa fie un film care va aduce multe doamne si domnisoare in sala 🙂

1809
panahiLa Anonimul 2018 un film de Jafar Panahi – 3 Faces, aici povestea regizorului care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran –

La Anonimul 2018 un film de Jafar Panahi – 3 Faces, aici povestea regizorului care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran –

Intr-o vreme in care cautam cu totii motive sa nu ne pierdem determinarea si tenacitatea in lupta cu coruptii, intr-o vreme in care constientizam tot mai mult ca fiecare cetatean conteaza in lupta cu un sistem totalitar, editia 15 a Festivalului International de Film Anonimul  este deschisa de fimul unui regizor care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran.

Regizorul se numeste Jafar Panahi, iar filmul pe care-l vedem in deschiderea Anonimul este Tree Faces, povestea unei actrite care pleaca impreuna cu un prieten in cautarea unei fetite pe care a vazut-o intr-un clip, o fetita care vrea sa scape din familia ei ultra conservatoare.

Behnaz+Jafari+3+Faces+Se+Rokh Cele doua actrite din filmul 3 faces, anul acesta la Cannes.

Filmul e prezentat in premiera in Romania la Anonimul, probabil ca-l veti putea vedea in retrospectiva Anonimul de la Bucuresti, din septembrie, dar chiar daca nu veti reusi sa fiti printre cele cateva mii de spectatori din campingul de la Sf Gheorghe sau din salile de la Bucuresti in saptamana retrospectivei, va rog sa cititi mai jos povestea acestui om care isi dedica viata si munca pentru a schimba mentalitati. Cu un pret incredibil de dur, nu are voie sa paraseasca tara, a facut ani de puscarie, a facut greva foamei.

Panahi face filme in care eroii principali sunt, in special, copiii si femeile. Are acasa o fata si un baiat si a povestit cum, odata cu cresterea lor, a inceput sa simta pe pielea lui diferentele de perceptie si restrictiile la care e supusa fetita fata de baiat.

Ca de exemplu, momentul in care a vrut sa-si duca fata la un meci de fotbal si n-au lasat-o sa intre pe stadion. Asa ca Jafar Panahi a facut un film despre un grup de fete deghizate in baieti care intra pe stadion sa se bucure si ele de meci ca oricare alt copil. O parte din poveste a fost trasa chiar in timpul unui meci pentru calificarile Iranului la Cupa Mondiala, filmul se numeste Offside.

Pentru ca stia ca filmul va fi controversat, ca va fi oprit de cezura Iraniana, regizorul a trimis un scenariu fals spre aprobare ca sa nu piarda turneul de fotbal si sa poata obtine autorizatiile necesare pentru filmare. Autoritatile iraniene i-au spus ca ii dau aprobarea daca … isi re editeaza toate filmele anterioare acestuia si scoate secventele critice.

Era in 2006, Panaho avea deja 4 filme realizate The White Balloon – 1995, The Mirror (1997), The Circle (2000), Crimson Gold (2003) si multe probleme cu Ministerul Culturii care ii interzisee sa dea interviuri jurnalistilor americani sau sa-si trimita filmele la festivaluri.

The Circle a fost trimis ilegal de Panahi la Festivalul de film de la Venetia, fara aprobarea autoritatilor iraniene, a castigat foarte multe premii, dar a fost interzis in Iran pentru ca era “defaimator si umilitor”. Ca sa fie sigur ca mai ramane undeva filmul lui in ciuda cenzurii care distrugea orice copie, Panahi a facut multe copii pe ascuns pe care le –a trimis in Iran in multe locuri ramase si acum secrete.

Evident ca atunci cand i-au zis sa-si reediteze filmele ca sa poata filma pe stadion nu a acceptat, dar a continuat sa filmeze in ascuns (punand pe lista de productie pentru aprobari drept regizor un asistent ca sa nu atraga atentia), filmul a ajuns la Festivalul de Film de la Berlin unde a luat Ursul de argint.

A fost interzis in Iran, chiar daca regizorul avea deja aranjata intreaga distributie in cinematografe. Cu doua zile dupa interdictie au inceput sa apara DVD-uri clandestine, iar astazi Offside e considerat cel mai vizionat film in Iran. Exista chiar un grup de fete care lupta pentru drepturile femeilor in Iran care au iesit in strada sa joace fotbal cu tricouri pe care scria “we don’t want to be Offside”. Pelicula a fost preluata in distributie de Sony Pictures, iar studioul american a rugat autoritatile sa ruleze filmul doar o saptamana in cinematografe ca sa fie eligibila pentru Oscaruri. Evident, ministerul culturii a refuzat.

In 2009 au inceput problemele mai serioase cu autoritatile iraniene.

Un blogger Iranian a anuntat ca Panahi a fost arestat in timp ce era la o inmormantare, l-au luat direct dintr-un cimitir din Teheran. 8 ore mai tarziu l-au eliberat si autoritatile au dat un comunicat in care au spus ca a fost arestat din greseala.

In 2010 nu au mai avut cum sa spuna ca e o greseala, l-au arestat impreuna cu toata familia lui si cativa prieteni, l-au dus la puscarie fara sa spuna care sunt motivele. Dupa o luna de arest, a aparut un comunicat ca e in puscarie pentru ca a vrut sa faca un documentar despre Campania electorala a presedintelui Mahmoud Ahmadinejad.

Panahi a intrat in greva foamei, a reusit sa trimita mesaje comunitatii internationale si iranienii l-au eliberat pentru o cautiune de 200.000 de dolari cu interdictia de a mai face filme 20 de ani si de a parasi tara. Zeci de mari actori si regizori ai lumii (printre ei Martin Scorsese, Oliver Stone, Steven Spielberg and Robert Redford) au semnat petitii catre autoritatile iraniene pentru a sustine eliberarea lui. In acelasi an 2010, Juliette Binoche in timp ce ridica un premiu la Cannes a facut un apel cu lacrimile pe obraji pentru autoritatile iraniene (Pahani era in greva foamei de cateva luni).

Evident ca, dupa ce a fost trimis in arest la domiciliu, cu toata condamnarea si interdictia de a face filme 20 de ani, Panahi si-a continuat munca, a facut un documentar filmat in special cu telefonul “This is not a film” despre perioada in care il judecau si problemele pe care le are cu Justitia.

Filmul a ajuns in Franta pe un stick ascuns intr-o prajitura si a fost in selectia Festivalului de film de la Cannes in 2011.

Intre timp a mai facut 3 filme, toate cu bugete minuscule, toate mega premiate, toate despre intamplari in care nu sunt respectate drepturile omului in Iran (cum ar fi ca prin 2011 au interzis cainii ca animale de companie)

Jafar Panahi spune ca nu face filme politice. “Nu-mi plac filmele politice, nu sunt un om politic. Dar ma folosesc de orice oportunitate ca sa comentez problemele sociale. Pentru mine nu este important motivul pentru care s-a intamplat ceva – ca e unul politic sau geografic –pentru mine e important efectul social, reflectarea lui in umanitate. Nu cred ca artistii ar trebui sa aiba opinii politice, cred ca trebuie sa fie mai preus de ele prin munca lor. Politica e limitata de timp, dar daca vorbim despre efectele faptelor in contextual social atunci e mai presus de timp, de spatiu.”

Cum ziceam, la Anonimul, luni seara in deschidere vedem cel mai recent film al lui 3 Faces, in care chiar si joaca. Filmul e povestea unei iranience care vrea sa gaseasca o fetita pe care a vazut-o intr-un clip, fetita care-si doreste sa plece din familia ei super conservatoare.

Festivalul de film Independent Anonimul  se desfasoara la Sf Gheorghe intre 6 si 12 august. O parte din filme vor putea fi vazute si la Bucuresti, intr-o retrospectiva speciala. Dar chiar daca nu ajungeti sa vedeti filmele lui Jafar Panahi sper ca povestea lui sa va inspire sa luptati pentru ceea ce credeti din tot sufletul vostru.

Panahi are astazi 58 de ani, locuieste in Teheran si nu are voie sa paraseasca tara. Sotia si fiica lui au fost anul acesta la Cannes pentru a ridica premiul pentru cel mai bun scenariu pentru 3 Faces, filmul care va fi la Anonimul saptamana viitoare.

Sa va uitati la filmuletul de mai jos, despre cum a fost primit 3 faces la Cannes …e f f emotionant.

3023
bilete-tiff-2018-strajerii-the-sentriesDe vazut cu copiii: Strajerii, primul film cu si despre copii de dupa Revolutie –

De vazut cu copiii: Strajerii, primul film cu si despre copii de dupa Revolutie –

Fiecare generatie de copii a avut filmul ei. Noi am trait cu Ciresarii si Toate panzele sus.

Dar de mai bine de 20 de ani copiii nu mai aveau un film romanesc pe care sa-l urmareasca pas cu pas, sa creasca alaturi de eroii lui, sa invete lucruri simpatice din el, sa preia din aventurile lui pentru a le pune in practica in curte sau in spatele blocului.

Cred ca la asta s-a gandit si regizorul si producatorul Liviu Marghidan cand s-a apucat de proiectul Strajerii.

A luat 19 copii, trei actori profesionisti, i-a dus intr-o ”tabara” in padure si le-a dat zilnic cate o provocare pe care a filmat-o, apoi a lasat chimia naturala a copiilor sa-si faca treaba …

Sigur ca pentru copii s-a facut casting, ca a fost un scenariu (sau rama, structura lui), ca s-au tras multe duble pentru unele situatii cand copiii au fost ”promptati” sa spuna putin altfel niste replici, dar filmul nu a respectat modul de lucru standard, a fost mai aproape de un reality.

Rezultatul? Un film despre o excursie in padure in care un copil se pierde, despre gastile dintre fete si baieti, despre aventura prin padure cand te descurci doar cu o busola, fara alta tehnologie.

Iar printre replici, mici invataminte de viata, despre protejarea mediului, despre prietenia, grija si respectul fata de celalalt.

In film joaca si Filip, baiatul producatorului Ada Solomon, si Stefan – baiatul regizorului Tudor Giurgiu, dar si copii care nu mai fusesera pe un platou de filmare.

Cum sunt copiii prietenei mele Anamaria Nicola, Ilinca si Andi.

ilinca vasile calonfir stefan giurgiu

(Ilinca Nicola, Vasile Calofir si Stefan Giurgiu)

Amandoi au fost la casting dupa ce mama lor a vazut anuntul pentru film pe facebook. Au luat probele si s-au mutat 10 zile in natura. A fost pentru prima data cand dormeau la cort fara parintii lor, cand a trebuit sa se spele singuri in rau.

Cand vorbesti cu ei despre aventura la primul lor film, totul pare ca a fost o joaca. Si-au facut prieteni, gasca fetelor a dominat-o pe cea a baietilor etc etc.

”In prima seara mi-a fost mai greu ca mi-era foarte frig la picioare si nu stiam ca ma dureau din cauza asta,” isi aminteste Andi – 9 ani – care e un foarte mare fan al sporturilor si al stiintelor, stie povesti multe despre marii inventatori ai lumii, dar poate oricand sa comenteze ca un profesionist orice meci de fotbal. (chiar exerseaza acasa pe tema asta si, desigur, acum in perioada CM nu prea a ratat meciuri).

”Nu am vazut tot scenariul, veneau idei de actiuni si spuneam ce simteam noi. Liviu ne mai punea ”acum tu trebuie sa-i zici lui X ceva”, asta era tot. In rest era ca o tabara normala”, spune Ilinca – 11 ani -pentru care aventura la acest film a insemnat si o noua idee de cariera: vrea sa se faca actrita la Hollywood. Anul trecut in perioada in care filma Strajerii a fost ziua ei de nastere, implinea 10 ani si a fost prima aniversare pe care a facut-o fara parinti. I-a placut insa pentru ca… ”era pe platourile unui film adevarat”.

Ce-a fost cel mai greu?

strajerii filmari andi

(Andi Nicola, intr-o secventa din film, alaturi de ceilalti copii)

”Cel mai enervat lucru era ca trebuia sa repetam de mai multe ori aceeasi secventa si ca trebuia sa tinem minte ce zisesem initial. A fost si un concurs de orientare pe  munte, am urcat si am coborat un deal de mai multe ori, si cand am terminat am fost foarte obositi…”.

Viata de actor, chiar si cand e mai aproape de reality, e grea. Cu 19 copii care se distreaza non stop, una dintre cele mai grele secvente de filmat a fost cea in care e pierdut unul dintre ei.

De fiecare data cand se dadea replica – ”s-a pierdut Radu” – cineva radea sau il arata pe Radu unde se afla in afara cadrului.

strajerii filmari 1

Din perspectiva copiilor, filmarile – cu toate provocarile si efortul fizic – au fost mult mai simpatice decat munca pe care o au de facut acum: sa dea interviuri ca sa promoveze filmul. Spun ca asta e mai greu si ca nu le place, dar inteleg ca e parte din ”meserie”.

Din perspectiva adultilor… nu stiu ce sa zic:))). Sa stai cu 19 de copii mititei 10 zile, in padure, la cort, si sa-i pui sa faca niste lucruri repetitive la program fix 10-12 ore pe zi, fara ca ei sa se prinda ca e munca, mi se pare a fi magie.

Banuiesc ca Vasile Calofir si Florentina Tilea – actorii adulti care au stat cu copiii cel mai mult si n-au avut timp de odihna nici in pauzele de filmare pentru ca trebuiau sa faca in asa fel incat copiii sa nu se plictiseasca – au plecat cu mai putine kilograme in dotare si cu cateva fire de par alb in plus.

Dar stiu sigur ca astia micii ii iubesc foarte tare, ca ii considera prietenii lor. Si mi se pare minunat ca la varsta lor sa aiba un asemenea privilegiu si asemenea amintiri.

In vara aceasta se filmeaza Strajerii partea a II-a, de data asta au scenariu serios si au de invatat multe replici. Au crescut cu totii, s-au obisnuit cu camerele de filmat, in plus regizorul le-a descoperit temperamentele si poate sa scrie replici gandite pentru ei.

*

Daca aveti copii de 8-12 ani, duceti-i la acest film de vacanta. O sa se bucure, o sa invete cateva lucruri simpatice si vor creste odata cu cativa copii actori cu care se vor identifica de la an la an daca productia va continua.

E o vreme buna pentru cinematografia noastra care incepe sa produca filme pentru cat mai multe categorii de public.

Strajerii intra de maine, 25 iunie, in cinematografele din toata tara. Sa va duceti copiii la film.

strajerii filmari 4

5728
Once-Upon-A-Time-In-Hollywood-Quentin-Tarantino-Leonardo-DiCaprio-2018-CinemaConLeonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth in viitorul film al lui Quentin Tarantino –

Leonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth in viitorul film al lui Quentin Tarantino –

Jumatate din Hollywood joaca in cel mai recent film al lui Quentin Tarantino, One upon a time in Hollywood, o productie care – conform regizorului – se va apropia cel mai mult de Pulp Fiction dintre toate filmele sale.

Leonardo DiCaprio, Brad Pitt, Al Pacino, Kurt Russell, Tim Roth, Michael Madsen, Burt Reynolds sunt printre actorii care dau viata evenimentelor din 1969 cand actrita Sharon Tate – sotia regizorului Roman Polanski – a fost ucisa.

In rolul lui Tate a fost distribuita Margot Robbie, iar printre actorii distribuiti surprinzator se afla Damian Lewis (pe care-l stiti din Homeland sau Milionaire) care joaca rolul lui Steve McQueen.

Margot-Robbie-Sharon-Tate2

steve mcqueen damien lewis

Filmarile au loc chiar in aceste zile la Los Angeles, iar premiera va fi in 9 august 2019 la 50 de ani de la incident.

Tarantino spune ca nu este o biografie, ca nu va respecta in detaliu adevarul istoric, ci e mai degraba o radiografie a Hollywoodului in perioada hippy a anilor 60-70.

Filmul are ca rama de povestire actiunile unui actor si ale dublurii sale din filme, in perioada crimelor lui Charles Manson.

Iata si un trailer – teaser despre film

5006
teatruNoaptea Muzeelor si acreditarile la festivalurile de film, de teatru, de muzica –

Noaptea Muzeelor si acreditarile la festivalurile de film, de teatru, de muzica –

Suntem natia care nu merge tot anul la muzeu si cand da de o manifestare cu acces gratuit sta la cozi de ore pentru a vedea o expozitie permanenta. Noaptea Muzeelor.

Toti oamenii cu carte pe care-i cunosc sunt sigura ca se incrunta la situatia aceasta. Stim cu totii ca e reala, ne mahneste dar… fara sa stie multi dintre ei o incurajeaza.

Cand acrediteaza in festivaluri oameni care nu si-au platit in viata lor un bilet la teatru, la film, la un concert de muzica simfonica. Sau pe o carte, alta decat una motivationala cu citate de oftat.

Vine vremea festivalurlor de film si de teatru, o sa fie o inghesuiala mare de ”influenceri” de cultura care de la precedenta editie de festival n-au mai fost la teatru sau la film. Nu mai vorbesc de un spectacol de dans. Nu mai vorbesc sa plateasca ei biletul. Nici nu iau in calcul posibilitatea ca ei sa mearga in alte tari – sau in afara orasului lor (pe banii lor!) – pentru a vedea ceva nou, pentru a invata si experimenta ceva nou in teatru, in dans, in muzica.

Daca la acreditarea la festivaluri, cand organizatorii cheltuie bani pe tine cu cazarea si, uneori, cu mancarea si se asteapta sa scrii DESPRE FILME/SPECTACOLE (nu despre ce e pe strada), responsabilii cu acreditarile s-ar gandi sa se documenteze cam ce a vazut/ascultat cetateanul acreditat intre o editie si alta, ce a consumat cultural pe banii proprii si i-ar elimina pe ce care n-au mai ajuns printr-o sala de teatru sau un cinematograf de cand i-au invitat ei, am progresa putin cu totii.

Pentru ca am deveni fiecare dintre noi mai responsabili.

Cand am scris anul trecut despre prostiile pe care le-au povestit bloggerii care au mers la spectacolele din FITS si se laudau cu intalnirea cu Baryshnikov, mi-a sarit jumatate din internet in cap. Va rog sa-i cautati pe frumosii in cauza si sa vedeti cam despre cate spectacole de teatru sau de dans au scris de la inceputul anului si pana acum, ca sa nu zic de la editia trecuta de festival si pana astazi.

(aici textul de anul trecut: Film, teatru, oportunism si audiente online )

E doar un gand de dimineata, dupa Noaptea Muzeelor.

5400
audreyThe Audrey Hepburn Way of life – 12 ganduri despre feminitate, familie si stil –

The Audrey Hepburn Way of life – 12 ganduri despre feminitate, familie si stil –

Audrey Hepburn e considerata una dintre cele mai frumoase femei din lume, o femeie cu o atitudine si un stil pe care multe tinere isi doresc sa-l imite.

Cum am citit zilele trecute cartea How to be Lovely: The Audrey Hepburn Way of life, m-am gandit ca astazi de 8 martie, un dar frumos ar fi cateva dintre regulile dupa care si-a cladit ea viata.

Ca sa aveti putin context, Audrey s-a nascut in Belgia, mama ei era baroneasa, iar tatal ei era un om de afaceri irlandez.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, parintii s-au despartit, iar Audrey a plecat cu mama ei in Olanda unde a trait o vreme in conditii de maxima saracie, apoi s-a mutat la Londra. Oricat de sarace au fost, mama sa a avut grija ca Audrey sa ia lectii de balet si sa citeasca foarte mult. Cand s-a mutat la Londra, Audrey a facut modeling pentru ca era inalta si foarte slaba, dar a si cantat si dansat in baruri de cabaret.

Abia dupa 8 ani de munca grea prin cabaret, a fost descoperita la un casting din intamplare si distribuita in filmul Vacanta la Roma, desi nu avea deloc cursuri de actorie.
I-au spus “Ai facut balet, ai disciplina, asta e tot ceea ce conteaza. In rest inveti pe platourile de filmare.”

N-a avut o viata amoroasa foarte lina, a fost casatorita de doua ori si a avut doi baieti, iar catre finalul vietii a locuit alaturi de un actor olandez, Robert Wolders, pe care l-a considerat adevaratul ei sot desi nu s-au casatorit niciodata.

Impactul personalitatii ei in film, in actiunile umanitare (a fost ambasador UNICEF), in moda ( a fost muza lui Hubert de Givenchy) se rezuma frumos si metaforic printr-o intamplare din 2015. Primul robot umanoid a fost modelat dupa chipul si corpul ei.

Iata cateva dintre gandurile ei din cartea How to be Lovely: The Audrey Hepburn Way of life

How to be Lovely The Audrey Hepburn Way of life

1. Am nevoie adesea sa fiu singura. Sunt foarte fericita daca pot sa stau singura de sambata seara pana luni dimineata in apartamentul meu. Asa imi incarc bateriile.

2.Sunt introverta. Pot sa fiu foarte singura intr-o aglomeratie de oameni. De fapt, eu iubesc sa ma plimb cu cainii prin parc, sa ma uit la copaci, la flori, la cer. Stiu ca pe multi ii sperie singuratatea, dar pe mine ma ajuta. Pot sa-mi fiu propriul companion, fara sa ma plictisesc.

audrey-hepburn

3. Oamenii au o multime de frici, dar cele mai multe sunt la mare departare de ei si le sunt si necunoscute, in esenta. Oamenii se tem de moarte, o stare prin care n-au trecut, se tem sa aiba o cariera pe care n-au avut-o. Stiu aceasta teroare pe care ti-o genereaza propriile frici. Eu am luat viata asa cum a venit, fara sa ma sperii. Am stiut insa ca fiecare pas facut in fata ma va schimba si nu voi mai fi la fel ca inainte.

4. Cand esti tanar e normal sa ai modele. Eu voiam sa fiu ceva intre Elisabeth Taylor si Ingrid Bergman. Nu mi-a iesit sa fiu ca niciuna dintre ele.

5. Am fost genul de persoana care am incercat sa obtin cel mai bun din ce am. Am fost foarte slaba, foarte inalta si n-am avut nimic cu adevarat spectaculos. Ma gandeam chiar ca sunt atat de urata ca nimeni nu o sa vrea sa se casatoreasca cu mine. Dar cel mai important lucru din viata mea este ca am reusit sa traiesc si cu ce am avut bun, dar si cu partile rele. Si cu greselile mele, dar si cu victoriile si sa ma impac cu gandul ca asa a fost sa fie, in conditiile in care eu am incercat sa fac tot ce pot mai bine.

6. Sunt departe de ceea ce mi-ar placea sa devin ca fiinta umana, dar stiu ca nu am facut chiar lucruri neinseamnate pana la urma.

Audrey_Hepburn_1956

7. Scopul meu in viata n-a fost sa am lux. Cand eram copil voiam o casa cu o gradina. Pe care le am acum. Atat am visat, si visul s–a implinit.

8. E un lucru important la copii pe care adultii nu trebuie sa-l strice. Copiii au doar prieteni, nu si dusmani. Mi-am crescut copiii rugandu-i sa nu creada niciodata ca sunt diferiti de altii. Toti suntem la fel.

9. Am o mare admiratie pentru femeile care pot face cele trei lucruri importante care ne definesc – sa aiba o cariera, sa isi ingrijeasca cu mare atentie sotul si sa-si creasca copiii cu intelepciune.

10. Faptul ca fac filme nu inseamna ca micul dejun se pregateste singur acasa, sau ca nu mai trebuie sa fac lectii cu copiii mei. Functionez in continuare ca o femeie care are grija de casa ei.

audrey family

11. Mama nu a fost o persoana afectuoasa. E fost o mama fabuloasa, dar cu o disciplina Victoriana pe care mi-a imprimat-o si mie. La fel si etica. Era foarte stricta si ne cerea foarte mult noua copiilor ei. Avea multa dragoste in ea, dar nu putea sa ne-o arate.

12. Sex appeal-ul este ceva ce simti inauntrul tau. Este mai degraba sugerat decat aratat. Am inteles repede ca nu sunt atat de bine “echipata” ca Sophia Loren sau Gina Lollobrigida, dar am inteles la fel de repede ca si in cazul lor succesul e mai degraba despre atitudine si sex appeal, nu despre dimensiunile unor parti ale corpului.

2005
meryl streep katherine grahamDosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

Dosar – Ce trebuie sa stiti despre filmul The Post, nominalizat la Oscar, inainte de a-l vedea –

 

Pentru femeile care (mai) au legatura cu jurnalismul in Romania, filmul acesta va fi motivational: e despre lidership feminin (fara sa fie –foarte – feminist), e despre cum se face jurnalismul si cat de departe suntem noi si am fost dintotdeauna de asemenea jurnalism.

Dar filmul e o fictionalizare pentru efect artistic al unor intamplari dintr-o redactie de ziar care ar trebui sa ne invete sau sa ne aduca aminte despre niste valori din meseria asta.

Filmul The Post vorbeste despre momentul in care in America anilor 70, un angajat al unei organizatii non guvernamentale care se ocupa cu analiza si cercetarea unor aspecte legate de strategia militara a scos din arhiva secreta a Pentagonului documente care aratau ca razboiul din Vietnam aducea pierderi uriase statului american dar oficialii nu voiau sa-l opreasca pentru ca… ii interesa perceptia populatiei: sa nu fie considerati lasi sau slabi.

Documentele au ajuns la New York Times initial, reporterii de la NY Times au muncit 3 luni sa verifice informatiile si-au scris un articol care a facut valuri mari in America  dar le-a si adus o interdictie judecatoreasca pentru o viitoare publicare a documentelor in alte articole. (astazi aceste documente sunt publice integral si pot fi gasite aici)

The Washington Post a folosit acest moment, a facut rost de documente si  le-a publicat. Scriind un articol in 8 ore dintr-un teanc de hartii care nici macar nu erau asezate in ordine, au cautat cateva subiecte si editorul lor Ben Bagdikian a scris rapid un text.

A fost mai degraba o decizie despre a avea stirea cea mare si despre dreptul la libera exprimare decat despre o buna documentare pentru un articol.

prsht Peste ani intamplarea a fost povestita atat de Key Graham – publisherul ziarului la vremea respectiva in cartea ei Personal History ( o gasiti aici) , cat si de Ben Bradlee- editorul sef al ziarului in acel moment (in cartea A Good Life: Newspapering and Other Adventures) si daca vreti sa stiti povestea exact cum s-a intamplat, dar si sa va motivati sa mai faceti jurnalism intr-o Romanie care nu pune pret pe informatia corecta si documentata, cititi-le cartile.

Inainte de a merge sa vedeti filmul iata alte cateva detalii – din viata reala – de context:

Filmul ii este dedicat scenaristei  si regizoarei Nora Ephron (doamna cu Sleepless in Seattle, Tou’ve got mail, When Harry met Sally, Julie & Julia etc).

Atat Spielberg cat si Meryl Streep si Tom Hanks au lucrat cu Ephron, asa ca dedicatia e naturala. Ephron a fost unul dintre primii reporteri femeie cu putere de semnatura din redactia The Washington Post (in anii 60 femeile aveau voie sa faca doar documentare, nu semnau articole nici daca le scriau integral:) ), mai tarziu Ephron a fost casatorita cu  Carl Bernstein si el jurnalist la The Washington Post, implicat in publicarea documentelor din scandalul Watergate. Cei doi au divortat dupa 4 de ani de mariaj pentru ca Bernstein o insela cu o doamna politician.

Ma rog, Ephron s-a razbunat si a pus totul intr-o povestire care a si fost ecranizata, unde nu a fost deloc generoasa in descriere nici cu Bernstein, nici cu amanta acestuia. Filmul  se numeste Heartburn si i-a avut in rolurile principale pe Jack Nicholson si pe Meryl Streep.

Spielberg a primit scenariul filmului The Post cu 6 zile inainte de alegerile prezidentiale din America din 2016 si s-a gandit ca va avea un trend foarte bun in contextul in care in America va fi o femeie presedinte. A castigat Trump si lucrurile s-au schimbat radical. Spielberg spusese ca face filmul doar daca Tom Hanks si Meryl Streep sunt in rolurile principale. Ei au citit scenariul in februarie 2017 si au acceptat imediat.

Desi impreuna au facut peste 100 de filme, au 5 Oscaruri, 10 Emmy-uri si 12 Globuri de Aur, Tom Hanks si Meryl Streep nu s-au mai intalnit niciodata intr-un film pana la The Post.

Putin context despre femeile in America in anii 60 – 70.

Filmul The Post apare in Ro in acelasi timp cu o carte in care sunt descrise comportamentul si educatia, pregatirea pentru viata, a femeilor din lumea bogata a Americii acelor ani. Cartea se numeste Lebedele de pe Fifth Avenue, am mai scris despre ea aici. (De altfel Key Graham e descrisa in carte, cand e special guest star la o petrecere la New York, si e prezentata cu toata stangacia si lipsa ei de stil. In film, Spielberg e mai flatant cu Meryl Streep si ii da o nota in plus in stil si eleganta)

In acea vreme, femeile nu munceau. Erau crescute sa fie un fel de gheise – sa aiba grija de sotul si copiii lor, sa-i bine dispuna, sa-i hraneasca si sa-i educe (desi pentru asta aveau bone specializate). Asa ca atunci cand Katherine Graham a fost nevoita sa ajunga publisherul The Washington Post ( sotul ei care era de fapt publisherul s-a sinucis, iar ziarul era o afacere de familie – fusese cumparat de tatal ei  – asa ca nu a avut alta solutie) a avut de luptat foarte mult nu doar cu prejudecatile oamenilor, ci si cu propria educatie (avea 45 de ani si nu muncise nici macar o zi nicaieri): si-a luat profesori de economie, de public speaking si de management si a invatat foarte multi ani.

A avut oricum o viata foarte grea la The Washington Post pentru ca la cateva luni dupa scandalul Pentagon Papers (prezentat in acest film), a avut loc scandalul Watergate prezentat in filmul All the president’s men.

Fiica ei povesteste intr-un interviu in care vorbeste despre ce e adevarat si nu din productia hollywoodiana despre Pentagon Papers ca mama sa avea un simt special al stirii si al competitiei pentru stire. Si spune o anecdota amuzanta.

La cativa ani distanta de la scandal, Lally Graham Weymouth era jurnalist pentru New York Times si intervieva oameni politici importanti ai vremii. Asa a ajuns la o cina cu Papa Ioan al II-lea in resedinta privata a acestuia de la Vatican. Lally i-a povestit mamei ei intr-o discutie informala despre vizita din Roma ca Papa a intrebat-o despre scandalul Monica Lewinski (pentru ca tocmai se intamplasera dezvaluirile) iar Katherine Graham cum a inchis telefonul a dat stirea catre ziarul ei.

Si putin context Romania versus America in jurnalism.

Daca vi se pare ca e prea mult interventia avocatilor ziarului in investigatia jurnalistica, asa cum e ea prezentata in film, trebuie sa stiti ca este reala. Si astazi in America, chiar si in epoca fake news, publicatiile mari care se respecta au departamente legale cu zeci de angajati care nu fac decat sa verifice sursele din articole. Revista Vanity Fair a dezvaluit candva ca departamenul sau de „verificat informatii” are peste 100 de angajati si ca fiecare jurnalist preda articolul alaturi de o lista cu contacte unde pot fi verificate informatiile.

In Romania, de cand exista ziare n-am avut niciodata un business de presa construit pe etica. In anii 70, aceeasi perioada in care se desfasoara actiunea din film, noi aveam ziare controlate de partidul comunist, iar in anii 80 ele erau profund cenzurate de comunisti.

In anii 90, ziarele au fost create de oameni imbogatiti peste noapte care au folosit – dupa o schema pe care o stiau deja din comunism – publicatiile pentru propriile interese. Dupa cunostintele mele, nu stiu sa existe departament specializat in verificarea informatiilor care apar in ziare. Cel mult exista bunul simt al editorului responsabil de sectia respectiva, acolo unde exista.

*

Iata cum arata jurnalistii in realitate vs actorii din The Post.

meryl streep katherine graham tom hanks bill

9622
hellen mirren(foto) Time’s Up si #metoo au alt efect pe covorul rosu la Berlinale #NobodysDoll –

(foto) Time’s Up si #metoo au alt efect pe covorul rosu la Berlinale #NobodysDoll –

Festivalul de film de la Berlin a fost cunoscut mereu pentru militantismul sau, asa ca miscarea Time’s Up nu putea lipsi  de la Berlinale, cum nu a lipsit de la nicio ceremonie importanta legata de lumea filmului in acest an.

In timp organizatorii au refuzat sa puna dress cod negru pentru galele de premiere ale filmelor din competitie, actritele au iesit cu mesaje puternice despre exploatarea lor ca papusi sexuale in asemenea ceremonii, cu scopul de a genera audienta.

Actrita Anna Brüggemann a lansat o miscare in replica pentru campania #metoo care se refera la aparitiile femeilor pe covorul rosu la asemenea ceremonii. Numita #NobodysDoll, campania incurajeaza femeile sa nu mai poarte tocuri inalte si rochii care le ingreuneaza miscarile, ci sa aleaga hainele cu care se simta bine pe covorul rosu.

annaAnna Brüggemann, 36 de ani, spune ca ceremoniile de pe covorul rosu sunt de fapt un bazar unde barbatii decid care actrita este marketabila si care nu, asa ca femeile se simt obligate (sau sunt obligate de producatori) sa poarte haine absolut imposibile, inconfortabile si cateodata umilitoare.

Actrita germana recunoaste ca a primit multe mesaje de sustinere pentru campania ei, dar si mesaje de la femei carora le e frica sa intre in acest joc.

Sigur ca in calcul sunt luate si niste contracte comerciale pe care actritele mari nu le pot incalca pentru campania lui Brüggemann, multe sunt imaginea unor mari case de moda si au clauze cu aparitii specifice in asemenea ceremonii.

Directorul Berlinale, Dieter Kosslick, a iesit cu o reactie spunand ca spre deosebire de Festivalul de film de la Cannes unde pe covorul rosu nu e acceptat nimeni fara tocuri (a si fost o disputa in 2015), la Berlin nu au fost impuse niciodata restrictii vestimentare.

Festivalul a inceput joia trecuta, se incheie duminica si deja avem cateva tinute spectaculoase, dar si imbracaminte casual, relaxata …
Juriul editiei 68 a Festivalului de film de la Berlin
juriu berlin

Anne Heche

anne heche

Bill Murray
bill murray

 

 

 

Cecile de France
cecile de france

Edwin Thomas, Rupert Everett, Emily Watson
Edwin Thomas, Rupert Everett and Emily Watson for the premiere of their latest film, The Happy Princ

Elle Fanning
Elle-Fanning-Berlinale-International-Film-Festival-Red-Carpet-Fashion-Valentino-Couture-Tom-Lorenzo-Site-1

Hellen Mirren
hellen mirren

Hugo Weaving
Hugo Weaving berlin

black 47

Isabelle Hupert
isabelle hupert

Jeff Goldblum
jeff goldblum

Paula Beer
paula beer
tonigarrn_vogueint_16feb18_rexfeatures__jpg_3086_north_499x_white

Tilda Swinton, Greta Gerwig, Wes Anderson
wes anderson tilda swinton greta gerwig

2218
ileana popovici(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

Pentru cei care nu stiu, Ileana Popovici este o doamna foarte specala care in anii 70 a fost vedeta in multe filme importante, dar si in emisiuni de televiziune.

Absolventa de Conservator, Ileana Popovci a ajutat la realizarea coloanei sonore pentru multe emisiuni si filme, dar si pentru exercitiile la sol ale generatiilor de autor din gimnastica romaneasca.

reconstituiri

Cu un chip si un corp care aducea mai degraba cu Giulietta Massina a lui Felini, doamna Popovici a fost departe de divele din Romania acelor vremuri si cu toate acestea unii dintre cei mai importanti regizori de film ai momentului au fost profund indragostiti de ea.

In carte e un moment in care descrie cu discretie si eleganta cum regizorii Dan Pita si Sergiu Nicolaescu s-au inchis in bucataria ei din Drumul Taberei pentru a-si disputa iubirea ei. La vremea respective era iubita lui Pita, dar Nicolaescu lucrae cu ea si incepuse sa-I faca curte.

Cartea recupereaza o parte din  anecdotele acelor vremuri si da cateva indicii despre omul care este Ileana Popovici (foarte generos, un jurnalist foarte bun, un mentor pentru multi dintre cei pe care -i vedem astazi la televizor, unul din oamenii din spatele multor cariere muzicale ale anilor 70-80).

Mai un fragment absolut delicios dessper castingul pe care l-a dat pentru unuld intre cele mai bune filme din istoria cinematografiei romanesti, Reconstituirea – in regia dlui Lucian Pintilie. Ileana, studenta pe atunci la Conservator, nu stia cine este domnul Pintilie, dar sora sa care tocmai terminase institutul de teatru i-a spus sa se duca la proba.
Proba a dat-o cu Vladimir Gaitan care fusese instruit de regizor sa o provoace pe Ileana pentru a vedea cum reactioneaza in diverse situatii; Ileana sincera s-a certat cu Gaitan:))

aici cateva imagini din Reconstituirea

Cartea contine si cateva randuri – ca o caracterizare – de la oameni importanti sau cu notorietate care au lucrat cu doamna Popovici, marturisiri care – puse fata in fata cu gratia si smerenia doamnei – par in unele cazur pline de ego si emfaza. E o oglinda frumoasa (si involuntara) a raportarii Ilenei Popovici la lumea artistica in care a trait si lucrat multi ani.

Ca un cititor profesionist de biografii si nu numai, dar si ca editor de multe texte, am o singura observatie – cartii i-ar fi trebuit o editare mai riguroasa mai ales in partea intrebarilor reporterului care face interviul amplu care da, asa zisa, structura a cartii.

Scrisa sub forma unui interviu lung, singura structura a cartii e data de o cronologie simpla a vietii subiectului, dar cred ca acest subiect ar fi meritat o structura mai elaborata si mai riguroasa.

E un gand al meu de fiecare data cand citesc biografii romanesti: in lipsa unei scoli de specialitate care sa –i invete pe jurnalisti sa scrie mai riguros, dar si a unei culturi prin care marii scriitori sa ajute la scrierea unor biografii importante, cartile biografice despre romani sunt modeste in scriere si in structura.

Sigur ca asta nu afecteaza cititorul care va fi cucerit de povestile din carte, stiu insa ca ar fi fost si mai mult impresionat daca aceasta carte ar fi fost scrisa de cineva care avea scoala americana pe scrieri de forma lunga. (si ma gandesc aici de gasca de la DOR care ar putea sa ia in calcul sa ajute la scrierea unor asemenea biografi)

Sa cititi Reconstuiri cu Ileana Popovici, e o excursie frumoasa in timp prin sufletul unei doamne foarte foarte speciala.

Cartea nu se gaseste in librarii, din pacate, dar o puteti comanda online de aici. Eu am citit-o in varianta online cumparata de pe elefant.ro.

ileana popovici ileana popovici 1 Ileana popovici (1)

4822
ivenkoRalph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

Ralph Fiennes face un film despre celebrul balerin Rudolf Nureyev

 Zilele acestea la festivalul de film de la Berlin, Ralph Fiennes le prezinta distribuitorilor un film despre care sper ca se va vorbi multa vreme. The White Crow, un film despre viata celebrului balerin si coregraf Rudolf Nureyev

Fiennes a regizat povestea lui Nureyev, concentrandu-se pe plecarea acestuia din Uniunea Sovietica in anii 60, prima plecare spre vest a unui artist mare din blocul comunist, evadare care a avut un mare impact cultural si politic la vremea respectiv.

Partea simpatica este ca Ralph Fiennes (pe care noi il stim din Lista lui Schindler, Pacientul englez, Skyfall sau The Grand Budapest Hotel ) are in plan acest film de mai bine de 20 de ani, inca de cand a citit biografia balerinului publicata de Julie Kavanagh si nu s-a lasat pana nu a gasit cea mai buna formula pentru realizarea lui.

Fiennes care este la al treilea film ca regizor vrea sa faca o poveste despre autenticitate si despre esenta unui artist, fiind cunoscut faptul ca Nureyev a fost un artist pe care – in acele vremuri – il numeau nonconformist, dar el era autentic si vorbea prin fiecare actiune a sa despre spiritul si credinta in felul in care vede aceasta meserie.

Scenariul este scris de David Hare (care a mai scris scenariile pentru The Reader sau The Hours pentru carea  fost nominalizat la Oscar), asa ca trebuie sa ne asteptam la o poveste foarte puternica in mesaj si foarte emotionala.

Evident ca filmul contine multe secvente de balet, care au fost coregrafiate si supravegheate de fostul prim balerin de la Mariinsky Ballet ( unde a lucrat si Nureyev), Igor Zelensky.

In rolul lui Nureyev este un tanar balerin care nu a mai jucat niciodata intr-un film, dar are o parte importanta din infatisarea lui Nureyev si din charisma lui. Se numeste Oleg Ivenko.

Din distrbutie mai fac parte Sergei Polunin si insusi Fiennes.

Filmarile au avut loc in Rusia ( in Ermitaj!!!!! – din 2002, de la filmul lui Alexander Sokurov, Russian Ark nu a mai avut nimeni voie sa filmeze in celebrul muzeu Ermitaj), dar si in Louvre si in cateva castele franceze.

Iata cateva imagini cu Nureyev, pentru ca mai jos sa aveti fotografii si cu actorul care il interpreteaza pe ecran. Filmul e in plan a ajunga pe ecrane la sfarsitul acestui an.

 

giselle1Nadia-Nerina-460_1005605c nureyev (1)nureyev 0  nureyev 2nureyev 3 nureyev 6 nureyev

 

 

Oleg Ivenko

ivenko 1 ivenko 2 ivenko 3ivenko 4 ivenko

5736

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!