Tag : personal

zapadacind massmedia trebuie sa fie sociala

cind massmedia trebuie sa fie sociala

acesta e un moment cind paleste orice basescu si orice vorba scoasa de el (de aia si-a si pus discursul ieri:) ): sunt zeci de oameni inchisi in masini ingropate in zapada, sunt trenuri deraiate si e haos pe drumuri.

***

acum multi ani, 7-8 sau mai bine, a fost o iarna la fel ca aceasta. zapada a inceput sa faca probleme undeva dupa ora 14 intr-o zi de decembrie.
lucram la europa fm pe vremea aceea si stiu ca, atunci cind Radu Constantinescu a intrat sa-si faca emisiunea, in tara erau momente critice.

oamenii sunau la radio explicind unde sunt blocati, de ce au nevoie, cu cine sunt in masini. pentru ca singurul lor contact cu lumea de dincolo de nameti era radioul, isi puneau toate sperantele in Radu, care era vocea pe care o auzeau.

Imi aduc aminte ca in ziua aia, Radu n-a respectat nimic din regulile interventiilor lui (durata dintre interventii, durata unei interventii) si-a vorbit in direct cu fiecare dintre cei care il sunau, chiar daca erau din aceeasi coloana de masini si deja stiam ca acolo e blocaj.

iar in redactia stiri era Alina Paduraru de serviciu care i-a coordonat pe reporteri si au renuntat cu totul la ce faceau in mod obisnuit: s-au transformat intr-un centru de urgente si faceau legatura intre pompieri, salvare, primarii. sunau si la rudele celor din masini.

cind s-a terminat ziua aia, extrem de lunga ( pe citiva copii mici ii scosesera din masini niste motociclisti care ascultasera la radio si plecasera cu masini de teren si era ca o victorie dintr-un film cind parintii au spus ca sunt ok, s-a rezolvat), in radio era o energie incredibila.
redactia stiri era epuizata, Radu si mai si, dar toata lumea era fericita.

cred ca acea zi a fost una in care au simtit profund ca locul lor de munca poate sa influenteze (ba chiar salveze) lumea.

****

astazi e din nou o zi ca aceea: cind mass media trebuie sa fie sociala, umana.

1072
cuburi gheatacuburi de gheata

cuburi de gheata

imi plac cuburile de gheata. uneori imi pun o bautura doar pentru cuburile de gheata.

imi plac cuburile in secunda in care le scoti din congelator, cind sunt atit de reci incit scot aburi.
ti se lipesc degetele de cutia lor, de parca ti-ar ramine o parte din pielea buricelor lipita de ea.

imi plac cuburile cind clincanesc in pahar, dupa legea lor, cu o alta melodie in functie de bautura. pentru ca si intensitatea lichidului are ceva de spus.

imi plac cuburile cind, aproape de tot topite, se mai itesc prin lichidul din pahar. le strivesc in dinti.

*
cuburile de gheata – in forma lor proaspat iesite din congelator – sunt cea mai buna dovada ca nu trebuie sa fii obligatoriu cald, ca sa te placa cineva si sa se lipeasca de tine.

1448
braindespre mintea noastra

despre mintea noastra

The most extraordinary part of our minds is the bit that, despite everything, keeps us cheerful. Alain de Botton
***

Botton a postat pe la 7 dimineata cuvintele de mai sus. pe la vremea aia eu ma gindeam (sub influenta piesei de aseara, Hedda Gabler la Teatrul Maghiar din Cluj, regia Andrei Serban) ca ceea ce e interesant pentru o structura narativa nu e daca omul e bun sau rau, ci conflictul dintre rau si bun; pentru ca nu e persoana 100% buna sau 100% rea.

cum nu e 100% optimista, sau 100% deprimata.

acelasi lucru ne fascineaza si in viata reala: cum pastreaza cineva echilibrul intre bun si rau. tensiunea in care e acul balantei; unde se inclina cind incepi sa pui in talere reactiile dintr-o situatie de criza?

894
dimineataDimineata de dupa

Dimineata de dupa

exercitiu:

titlul “Dimineata de dupa.”

ce-a fost seara?

spuneti-mi in nu mai mult de 10 cuvinte. (poate sa fie fictiune)

cade varianta sex din prima:)

multumesc pentru raspunsuri.

(ma gindesc sa fac un proiect cu titlul asta, asa ca fiti creativi, poate veti fi in el)

rezolutiirezolutii 2012

rezolutii 2012

V-ati stabilit rezolutiile pentru 2012?
daca nu, va pot ajuta eu cu o jucarie pe care tocmai am primit-o de la agentia de publicitate Next.

e ca un fel de roata a destinului, cu o sticla de Coca Cola de colectie in mijloc (pe asta o beau eu dupa ce ne jucam) si, prin rasucire poti stabili la voia destinului care va fi rezolutia ta pentru anul acesta.

eu sunt gata sa invirt roata pentru oricine lasa un semn la comentarii.

mie mi-a iesit “sa RE-actionez pozitiv”

***
jocul e mesagerul platformei sociale Coca Cola The Re Concept : www.theREconcept.ro. a venit cu o cutie nebranduita ca sa pot sa o refolosesc impachetind altceva, fiecare parte a lui (mai ales sticla!!!) se poate scoate si refolosi/reinlocui.

***
daca vreti sa va aflati rezolutia data de roata norocului zic sa va grabiti, ca poate beau coca cola:)

cutie2secretul ikea

secretul ikea

in seara asta am descoperit secretul succesului Ikea.

n-are legatura cu pretul mic al produselor, n-are legatura nici cu designul simpatic; are legatura cu… asamblarea.

montezi o cutie stiindu-te cu coeficient -100 in ale indeminarii si brusc te simti shakespeare al designului, kant al indeminarii casnice.

iti creste inima in tine si zici “hai mai ca pot si eu”

***

desigur e valabil pentru femei. dar cum ele decid ce mobila se cumpara pentru casa, am rezolvat problema.

***

apropo, am asamblat ambele cutii din pachet:)

2654
small_LeonardNimoy-TheBorgheseSeries-Zz164-511Make up

Make up

pentru ca pregatesc un proiect nou pentru primavara, de citeva saptamini, o data pe saptamina fac niste inregistrari video; asta inseamna ca sunt coafata, aranjata si cineva imi face un make-up profesionist.

de fiecare data cind termina doamna cu make-up-ul simt nevoia sa spun “daca si cu inteligenta ar fi la fel de usor, ce bine ne-ar fi”; pentru ca transformarea e foarte mare, sunt o cu totul alta persoana si, chiar si eu care n-am o parere buna despre felul in care arat, am momente cind – asa machiata – mi se pare ca sunt simpatica.

mi-ar placea sa fie la fel si cu inteligenta. sa poti sa faci o transformare de nivelul acesta, asezindu-te la o masa cu oglinzi si becuri si lasind pe altii sa munceasca pentru tine.

*
astazi a fost din nou una din aceste zile cu inregistrari; din nou parul impecabil, un make-up minunat. am plecat de la locul faptei pe jos si mi-am propus sa fac ceva care sa contrabalanseze look-ul meu. m-am oprit in Angst si-am cumparat multe lucruri ca sa car cele mai grele pungi posibile.

pentru ca viata asa este, nu cu make -up…

foto Leonard Nimoy-The Borghese Series

1633
fricafrica …

frica …

… de Beethoven

I’m still amazed, for example, at someone’s being afraid of Beethoven. I’ve known people who can’t listen to his music because it’s too emotionally arousing or overwhelming for them. But for me, Beethoven’s music was for decades almost as crucial as eating or drinking. His work was a prod into a life of courage, a life embraced totally with all its pain and all its challenges, and for many years I felt that I almost couldn’t live without his music. Had I been afraid of what Beethoven’s music evoked in me I think that fact alone would have given me reason to listen to it, to try and decipher my fears and attempt to understand and get beyond them.

Alan Arkin, an improvised life

***
v-am mai spus ca citesc biografia lui Alan Arkin. imi place asa de mult, incit citesc fiecare capitol de cel putin 2 ori inainte sa trec la urmatorul.

ieri, pt ca il vedeam pe Gheorghe Iancu dansind pe Beethoven, mi-am adus aminte de citatul de mai sus.

stiti ce e ciudat? desi pentru mine muzica clasica e ca fizica cuantica pentru un copil de clasa I (hai a V-a, in sensul ca inteleg semnele, aud ce se intimpla), am inteles profund ce spunea Arkin despre nevoia lui de a-l asculta pe Beethoven.

pentru mine, repetitiile actorilor- dansatorilor sunt o cale de a trece dincolo de propriile mele frici. ma bintuie explicatiile si intelesurile pe care le descopar in spatele muncii lor si mi se pare ca imi fac viata mai usoara. si, categoric, imi dau o forma de energie cu care as alerga maratoane.

asa a fost miercuri si joi, multumesc Catalin Sava pentru acest dar minunat.

***

uneori ne “incarcam” din lucrurile de care ne e cel mai frica.

acesta e beethoven-ul pe care dansa Gheorghe Iancu sub privirea atenta a doamnei Miriam Raducanu (n-as fi stiut fix care bucata de beethoven este daca nu era Ana Onisei alaturi sa-mi spuna)

1555
AlexAxon2011 a murit, traiasca 2012

2011 a murit, traiasca 2012

pentru mine, 2011 a fost unul dintre cei mai buni ani.

m-am plimbat prin toata lumea de la Stockholm (in ianuarie) pina la New York (in decembrie) cu escale la Bologna, Florenta, Londra, Istanbul, Caraibe, Bruxelles, Praga.

am participat la campania de lansare a noilor calculatoare Samsung si a tabletei Samsung – Noua Jucarie, cum am fost onorata sa fiu printre cei 3 care au vorbit despre valorile simpaticului nou Ford Focus; am facut shopping online alaturi de Mastercard, intr-una dintre cele mai simpatice experiente online; am trait presiunea de a fi intr-un juriu care a dat un premiu urias Pepsi Refresh Your World; si pentru ca in viata ajungi mereu de unde ai plecat, am fost unul dintre endorserii noii campanii Nivea (crema preferata a copilariei mele);

am vorbit la conferinte si am tinut seminarii;

am fost la TIFF, la Festivalul de Teatru de la Sibiu si la festivalul Anonimul – am facut triada pe care in ultimii ani nu mi-am permis sa o fac niciodata din cauza de prea multe deadlineuri;

am lansat carti (ale altora, nu ale mele:) ); am vorbit despre spectacole pe care daca le-ati vazut, stiu ca au insemnat ceva pentru voi; am vazut filme si v-am spus daca le-as mai vedea si cu voi; la muzici stau prost, nu ma pricep.

daca ati citit macar o carte recomandata de mine, daca ati vazut macar un film sau un spectacol (de teatru, dans etc), daca ati zimbit macar o data la intilnirea via texte cu unul dintre oamenii care m-a impresionat pe mine inseamna ca suntem ok: v-am dat ceva (oricit de mic) pentru timpul pe care mi l-ati acordat citindu-ma.

***

marile mele victorii din 2011 au legatura cu niste oameni pe care imi doream sa-i intilnesc.

l-am vazut pe Kevin Spacey in Richard al IIIlea, l-am intilnit pe Toma Coconea, i-am intervievat pentru blog pe Julie Taymor, Milla Jovovic, Ziggy Marley si Steve McCurry (pe asta il veti citi in curind); i-am cunoscut pe Razvan si Dani ( stiu ca in contextul numelor precedente ar putea sa va para ciudat, dar eu ma trezesc cu baietii astia de atit de multi ani si sunt “zona mea de confort” – cind plec din tara si am ceva important de facut, ca sa-mi regasesc “familiarul”, ma uit la emisiunile lor pe net); l-am ochit de la mare distanta pe pustiul care avea sa devina X Factor Romania si-am zis “ok, e special, va fi in finala (si despre Andrei Leonte veti citi in curind un profil care sper sa va placa); l-am intilnit pe Florin Serban la doua lectii de actorie care ma bintuie cu perseverenta (lectiile, nu Florin) si despre ele o sa scriu curind.

aaa, si mi-am mai invins o frica; am invatat sa inot.

***

ce e foarte important pentru mine este ca toate acestea le-am facut fara sa am un brand institutional in spate. le-am facut cu munca mea si cu numele meu.

am muncit mai mult? desigur.

ma bucur mai tare? infinit.

***

in ianuarie 2011 imi doream de la blogul meu citeva lucruri, in parte ca blogul meu sa se comporte mai mult ca un produs de publishing ( sa livreze content nou si premium, sa se foloseasca mai mult de visual); aproape mi-a iesit ce mi-am propus.

pentru 2012 imi doresc sa va surprind. sa veniti aici, in oaza mea de liniste si de lucruri simpatice, si sa gasiti lucruri pe care nu le mai gasiti in alta parte. lucruri care sa va faca sa zimbiti si sa va dea o stare de bine.

***

cu plecaciune, va multumesc frumos pentru 2011 si pentru increderea pe care mi-ati dat-o in “se poate”.

foto by Alex Axon

3307
copilcum progreseaza oamenii?

cum progreseaza oamenii?

sau cum ar trebui sa progreseze? sau care ar putea fi motorul care ne face sa mergem mai departe?

***

transcriu interviul cu Steve McCurry si gindindu-ma la tehnica lui de a convinge oamenii sa -i pozeze (le spune ce calitate extraordinara a descoperit la ei si pe care vrea sa o surprinda, si apoi… “e o informatie pe care vor sa o onoreze acceptind”) m-am gindit la un posibil motor care face oamenii sa progreseze.

un motor care se hraneste cu energia data de incredere si compliment.

cind primim o lauda, un calificativ “esti bun, esti destept” de la cineva in care avem incredere vrem sa nu dezamagim. si ne straduim sa ne asezam in forma flatanta in care am fost pusi.

de cite ori n-ati auzit din partea cuiva la care tineti: “vreau sa reusesc ca sa nu te dezamagesc” ?!

***

din perspectiva asta ma gindesc ca sistemul de invatare (invatamint) ar putea sa-si schimbe putin abordarea pentru cei mici lucrind mai mult la increderea si la ego-ul lor.

peste ani, cind se vor fi asezat in mintea si-n corpul lor, vor descoperi ca motorul corect e propria evaluare; pentru asta insa trebuie sa faca fatza glorios razboaielor din mintea lor.

***

ginduri aiurea, in timp de munca

1270
ny shoppingNY Shopping

NY Shopping

noi achizitii pt prieteni: haine, obiective foto, computer

iar pentru mine… shoppingul la NY a insemnat

mai am ceva timp de shopping si miine:)

978
respireUrare De Sarbatori

Urare De Sarbatori

stiu sigur ca si anul trecut v-am facut o urare similara, dar tot pe asta simt ca e potrivit sa vi-o doresc.

“sa simtiti. sa lasati deoparte dorinta de a avea controlul a tot si toate, sa nu ‘ginditi momentul’, ci sa-l simtiti. ”

nu m-am hotarit care dintre melodii e mai potrivita, dar stiam clar ca trebuie sa fie cu voci de ingeri: Scala & Kolacny Brothers

sa va fie bine si sa va faceti amintiri frumoase in anul nou.

2208
IMG712Mos Craciun exista!

Mos Craciun exista!

Mos Craciun exista si, ca sa nu uit, primesc de la an la an cite o dovada.

acum citeva zile scriam ca eu imi doresc foarte tare printre cadourile de Sarbatori o lectie de magie. am fost la un eveniment unde Johannis a executat citeva numere de magie jucindu-se cu mintea noastra si imi doream si eu sa invat sa ma joc asa frumos. i-am scris chiar lui Mos Craciun ca asta e darul pe care-l vreau… o lectie de magie

Iar Mosul mi-a scris si mi-a explicat ca stie cum sa foloseasca magia ca de aia merge sania lui si i-a rugat pe spiridusi sa-mi dea si mie o ora de magie…

sa vedeti ce de ma mai joc astazi.

Multumesc frumos spiriduselor de la Rogalski Grigoriu si lui Mos Craciun de la Liberty Center. mi-am inceput ziua zimbind tare tare tare

1673
loveii placem pe ceilalti…

ii placem pe ceilalti…

astazi, uitindu-ma la doi copii pe strada, am realizat ca…

ii placem pe ceilalti nu pentru ce primim de la ei, ci pentru ceea ce – intr-un mod pe care nu-l intelegem – ne fac sa le dam din/de la noi.

ca-n expresia aia “ma faci sa vreau sa fiu mai bun” (mai tre sa ne si iasa bunatatea asta…)

apoi, pentru ca ne place ce obtin(em) de la noi, ne imaginam ca ei sunt mai buni.

1448
empty-roomcaut antrenor pentru simt

caut antrenor pentru simt

cind dormi pentru prima data intr-o casa noua, ai simturile alerte.
auzi toate zgomotele, vezi toate detaliile tencuielii, simti detaliile fiecarui material pe care-l atingi.
dupa o vreme, stii frecventa cu care apar zgomotele, stii de unde vin, cunosti obiectele din casa, mintea se obisnuieste cu ele si… nu le mai auzi/simti.

v-ati gindit ca e la fel si intilnirea dintre doi oameni?
la inceput suntem atenti la orice vorba, orice gest. decodificam emotiile din spatele cuvintelor si cautam intelesuri.
dupa o vreme, ni se pare ca stim, ne obisnuim si… nu mai avem simturile alerte.

***
mi-as dori un antrenor care sa ma invete sa fiu tot timpul “cu simturile alerte”.

2148
pompieripompierii

pompierii

acum 10 ani, cind ma duceam catre casa, pe straduta mea cocheta din dorobanti erau masini de pompieri. una linga alta, pina in fata intrarii in blocul meu.
pompierii nu m-au lasat sa intru in bloc. am stat cam o ora afara gindindu-ma ce a luat foc; era fum si mirosea a maglavaiz de la solutiile pompierilor si ma intrebam daca-mi pare rau pentru ceva din casa.

in citeva clipe mi-am dat seama ca nu-mi pare rau de nimic.
m-am gindit la acte: “cu putina alergatura, recuperez si diplome si acte”
m-am gindit la haine: “eu l-am cumparat, mai cumpar si altele”
m-am gindit la zecile de filme: nici astea nu pareau de neinlocuit.

am fost mindra de mine ca nu sunt atasata de lucruri. pina astazi.

***
veneam catre casa si pe Batistei treceau in viteza, cu sirenele in functiune, citeva masini de pompieri.
parea ca incendiul e undeva in fata unde e si casa mea (pentru inca 2 -3 zile) si, in timp ce mergeam incet prin ploaie, m-am gindit daca-mi pare rau de ceva.

pasaportul: “n-am timp sa-l refac pina plec in america si sa mai iau alta viza”
calculatorul: “imi cumpar altul, dar am in el o multime de lucruri”
haine “as putea sa cumpar, dar tre sa ma misc repede sa-mi cumpar altele pentru ca simbata plec la praga”

“de ce n-aiba nu le-am dus dincolo, ca astea n-au cine stie ce greutate?!”

cind am ajuns in fata casei, era liniste. pompierii trecusera mai departe.

***
de unde se vede treaba, ca din cind in cind, e bine sa mai treaca o masina de pompieri pe strada mea, ca sa-mi dau seama ca nu sunt atit de “neatirnata de lucruri” (ca-n expresia lui Noica despre libertate)

1196
hands_of_god_and_adamo lume fara atingeri?

o lume fara atingeri?

cind mi-am imaginat prima data cum ar fi o lume in care sa nu poti atinge nimic, au inceput sa-mi arda buricele degetelor. simteam prin ele toata dorinta mea de a atinge si cit de multe senzatii as pierde intr-o “lume fara atingeri”.

asa mi-am adus aminte de doua filme minunate care stau pe drama “nu se ating” personajele principale, nu pot simti pe pielea lor, la propriu, o multime de mingiieri.

textul este parte din campania Nivea o lume fara atingeri si tin mult la el pentru ca vorbeste despre ceea ce cred eu cind ma gindesc la atingerea de toate felurile si cu toate emotiile pe care ti le aduce. mi-ar placea sa-l cititi, il gasiti aici.

*
dar baza acestui text sta intr-o realitate apropiata mie; eu, pentru ca sunt una dintre putinele persoane cu o mare sensibilitate la expunerea la razele solare, stiu cit de important e sa ai grija de pielea ta.

aproape ca am dezvoltat o obsesie pentru ingrijirea pielii cu un ritual care pentru altii pare complicat, dar pentru mine care-l practic de multi ani, e f usor – care include gomaj, un gel crema, uleiuri pentru corp sau creme hidratante.

ca sa intelegeti la ce nivel de obsesie sunt, cind am fost in caraibe, principala mea grija a fost sa cumpar ulei de cocos extras natural pentru a-l folosi la hidratarea pielii (si acolo, dar si pentru acasa… mai am inca o sticluta din care folosesc ca si cum as folosi aur)

***
stiu ca pare un rasfat, dar ingrijirea pielii e o chestiune de igiena.
ati putea sa faceti un experiment: sa luati o pereche de pantofi din piele naturala (neaparat dintre cei pe care nu-i mai purtati, ca sa nu plingeti dupa ei) si sa o scoateti pe balcon sa o lasati la soare o luna.
veti vedea cum se scorojesc, cum se distrug pentru ca nu mai sunt hidratati.

si vorbim despre piele “moarta”, neatasata unui organism viu.

la fel se intimpla si cu pielea noastra, care e expusa zilnic la soare si vint si care, daca ar fi hidratata bine, cu o crema potrivita pentru ea, ar fi mai elastica, ar da senzatia de suplete pentru intregul organism, ceea ce ar duce la o relaxare a intregului trup.

am prietene care, cind se afla in tatonari pentru un nou iubit intra in febra pregatirilor: creme de corp, gomaje etc. si le intreb mereu: “de ce nu faceti asta zilnic?”
raspunsul e “pentru ca mi se pare complicat”

“si de ce faceti asta acum?”
“pentru ca vreau sa simta frumos atingerea pielii mele”

***

In campania Nivea – o lume fara atingeri – aveti o ocazie sa faceti un exercitiu minunat “imaginati-va viata voastra fara nicio atingere”; chiar mi-ar placea sa stiu ce va imaginati.

altfel, daca va aflati in situatia prietenelor mele care vor ceva practic si eficient, va recomand cu caldura sa testati cremele de corp Nivea, personalizate pe genul de piele. Preferata mea este Smooth Milk, desi trebuie sa recunosc ca, pentru ca am pielea cu o tendinta spre uscare, o data pe luna, dupa un gomaj sanatos folosesc Nivea SOS Care Repare Lotion care este… rai. iti face pielea matase in citeva secunde:)

1542
ioanaliniste

liniste

Exista momente in care nu-ti vine sa faci nimic. Nici macar sa gandesti.

Mi-am dat seama ca alea sunt momentele in care te simti pe tine cel mai bine.

Am trait senzatia asta de curand si am trait niste experiente unice. Iti simti fiecare celula cum isi gaseste locul si cum tot corpul incepe sa vibreze. Ala e momentul in care cred ca incepi sa traiesti si sa te dezvolti foarte puternic la nivel senzorial. E o senzatie foarte puternica si e posibil, ca in momentul in care incepi sa simti foarte tare, mintea sa intervina si astfel apar intrebari si haosul nu inceteaza sa apara.

Cateodata am senzatia ca societatea in care traim, mediul care ne inconjoara e cumva setat sa ne distaga atentia de la viata aia adevarata si nu inteleg de ce. Cat de frumos ar fi sa putem sa traim cu totii in liniste si sa nu mai fie nevoie de nimic. Tehnologia nu a facut altceva decat sa ne altereze toate simturile. Stateam si ma gandeam cum ar fi sa stai sa te bucuri de un apus rosiatic, sa simti cum totul in tine se schimba cu fiecare pala de culoare care apare sau dispare, in loc sa scoti telefonul din buzunar si sa imortalizezi momentul ca sa pui poza pe facebook si sa te simti extraordinar cand strange 100 de likeuri..

Alegem sa avem “amintiri practice “ si nu amintiri senzoriale..De ce? Cand am putea sa fim cu mult mai impliniti si bogati…cand am putea sa ne slefuim sufletul si sa-l facem sa straluceasca.

Mi-a prins foarte bine o zi de stat in casa, in pijamalele mele moi ascultandu-mi corzile interioare. Nu stiam ca pot vibra atat de frumos si lin. Cred ca merita sa incercati.

***

Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului la UNATC

1570
cristina violentabringthesuninmylife.com

bringthesuninmylife.com

www.bringthesuninmylife.com
No violence, no Endless pain!

o platforma prin care se doreste atragerea atentiei asupra cazurilor de violenta in familie, initiata de Inna si lansata pe 25 noiembrie in “Ziua internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor”.

si eu si Ioana Blaj ne-am alaturat cu drag proiectului Innei impreuna cu Kristina Dragomir, Mihaela Glavan, Medeea Marinescu, Amalia Nastase si alte doamne simpatice

mesajele tuturor pe bringthesuninmylife.com

iata si noul clip Inna, care face parte din aceasta campanie: Endless

am sa va povestesc curind despre experienta mea de a merge pe strada “batuta”. si despre (non) reactiile celor din jur si mai ales de ce cred ca e foarte important sa existe asemenea proiecte in romania. oricum, DACA AS FI LUAT VREODATA BATAIE, AS FI PLECAT IMEDIAT.

2461
Marius ManoleIl iubesc …

Il iubesc …

Il iubesc pe Marius Manole, am mai spus-o si aici, ca raspuns la iubirea lui:), dar astazi vreau sa va povestesc cit de mindra sunt de el.

Acum mai bine de un an pe cind mergeam catre Hospice Casa Sperantei la Brasov (aici articolul pe care l-am scris despre Manole fatza in fatza cu citiva Oscar -i reali, cu trimitere la Oscar si Tanti Roz), l-am stresat sa-si faca blog. dar nu era momentul potrivit pentru ca , dupa ce si-a facut un blog pe wordpress, a renuntat la el. “n-am ce sa scriu”, a zis repede, speriat de cine stie ce.

anul asta, la Festivalul Anonimul avea deja un domeniu al lui si, iar, l-am batut la cap. doar ca evanghelizarea mea in ale bloggingului a fost, de data aceasta, pe un teren fertil, pentru ca la Anonimul a avut cele mai creative solutii de subiecte pentru blog. dupa care l-a atacat virusul competitiei si-a inceput “lupta” pe mariusmanole.ro

astazi Marius nu e doar actorul care face sute de femei sa ofteze dupa cite o prestatie la TNB (ma iertati, stiu ca te enerveaza aceasta exprimare, dar… e reala), ci si un blogger implicat in campanii.

si sunt mindra, tare mindra de el.

Marius Manole alaturi de Cosmin Bumbut, Ovidiu Buta si Suzana Dan ofera continut pentru Swipe Magazine , revista online de lifestyle inspirata de noul smartphone Nokia N9.

articolele lui Marius le puteti citi aici. sunt super simpatice si, evident, exclusive. pentru ca el are acces in culise cum n-ar avea niciun alt jurnalist/blogger si are deja creata o intimitate cu actorii/regizorii.

il invidiez putin pentru intimitatea asta, dar ma bucur foarte foarte tare ca Nokia l-a ales pentru aceasta campanie. Marius e cel mai bun exemplu ca daca muncesti sustinut (chiar si cind esti vedeta, tot trebuie sa muncesti, ba muncesti mult mai mult adesea) poti avea succes. si daca ati vedea cit de preocupat este sa gaseasca subiecte care sa conteze pentru Swipe, ati intelege ce spun prin ” a munci sustinut”.

Bravo Marius. stiai ca te iubesc, dar acum zic si ca sunt foarte mindra de munca ta ca blogger:)

sunt un evanghelist bun in ale bloggingului, iata un alt exemplu: tehnodiva:)

2124
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!