mi se intimpla sa maninc din cind in cind la McDonald’s. mai ales cartofi prajiti, mai ales cind sunt foarte obosita. e ca un fel de recompensa de stress.
cum sunt curioasa din fire, imi doresc de ceva vreme sa ajung in spatele tejghelei la McDonald’s sa vad eu cum se fac lucrurile si care sunt procedurile de functionare. (imi imaginez ca e ca un mecanism de ceas, cu multe rotite in functionare)
stiind acest lucru, saptamina trecuta prietena mea Ludmila Tones m-a invitat la un eveniment in care puteam sa-mi fac singura un sandvich la McDonald’s.
m-am distrat foarte tare, m-au imbracat ca de chirurgie (ocazie cu care am vazut camera de relaxare a angajatilor), m-au pus sa semnez ca nu am gripa si nici alte boli dubioase si mi-au dat drumul in bucatarie.
sandvich-ul in cauza se face f f simplu, o chifla care se prajeste pe loc, cu 2 shot-uri de sos (miere cu mustar), ceva ceapa, ceva salata, doua feliutze de roshii si un piept de pui la gratar .
e noul Chicken Grill si productia mea arata cam asa
la momentul “fabricarii” lui am postat aceasta fotografie pe facebook si au fost persoane care au reactionat de genul “vai, dar maninci la McDonald’s? Si recomanzi McDonald’s?”
***
am fost prea ocupata saptamina trecuta si n-am avut timp sa polemizez, dar vreau sa lamuresc ceva.
Nu recomand nimanui sa faca ceea ce fac eu. Se intimpla uneori sa povestesc despre o parte din lucrurile pe care le fac, pentru ca mi se par inedite ( e acces la o parte de lume in care nu ajungem in fiecare zi), dar asta nu inseamna ca trebuie sa faceti ce fac eu.
cit despre “vai, maninci la McDonald’s?!”, dati-mi voie sa spun ca e o reactie ipocrita.
da, din cind in cind, savurez cu mare drag o portie de cartofi prajiti, uneori si un sandvich. si n-am murit.
***
si nu, acest post nu este platit de McDonald’s, ei sunt doar un pretext ca sa semnalez ipocriziile noastre de toate zilele.
sa incerci odata si ceail verde de la Mec. E cel mai bun (a gust ma refer) ceai verde baut de mine vreodata.
Nina, ceaiul de la Mec e Lipton, il gasesti de luat acasa. 🙂
si pe mine atitudinea fata de mec mi se pare foarte ipocrita. eu o spun sus si tare ca uneori mi se face o pofta nebuna de mec, de nu o pot opri decat daca mananc un meniu.
dar ma enerveaza cei care spun ca vai, ca o fi, ca o pati. oricum, mancam de foarte multe ori atata plastic… si nici eu nu am murit. desi, de fiecare data cand am avut probleme cu mancarea in oras, niciodata nu mi-a fost rau dupa mancatul la McD, ci dupa mancatul la restaurante “bune” , cu mancare “de calitate”…
Se aude cum aplaud? Big like pentru articol! Da, ipocrizia e la putere. Vedem mereu parul din ochiul altuia, nu si barna din propriii ochi.
Hahahaha, da asa e. Si eu mananc uneori la Mc, poate odata la 2-3 luni. Si nu mori…mori daca iei modelul US sau UK unde mananci zilnic 2-3 hamburgeri, cartofi, placinte, inghetata si apoi bagi un Diet Coke :)))
In alta ordine de idei si acasa uneori bagi un snitzel intr-o chifla cu salata si maioneza si iar nu mai moare nimeni…
In rest, numai de bine
Este minunat acest post 🙂 si da, si eu mananc uneori la Mc. si nu ascund asta. Dar e dezamagitor ca sandwichul nou arata mai bine in poza 🙁 inca nu l-am incercat 😀
tre sa-l incerci. si poza mea nu e chiar cea mai reusita…:)
“In alta ordine de idei si acasa uneori bagi un snitzel intr-o chifla cu salata si maioneza si iar nu mai moare nimeni…” de ce nu-ti crosetezi si blugii pe principiul asta? Trebuie sa ai o minte subtire si prea putina forta de discernamant.
monoglutamat de sodiu. de-aia va e pofta de mec din cand in cand 😉
eu sunt dintre aia “ipocritii” care nu si-ar lasa copiii sa manance de la mac. cat despre prieteni, faca ce-or vrea, it’s a free country.
Like Simona ! Si eu sper sa mi tin copilul cat mai departe de acest faimos mac, insa nu inteleg de ce acest lucru ma face ipocrita… anyway, enjoy your meal!
Si eu fac parte din grupa “ipocritilor” care n-as manca de la mec nici daca ar fi ultima sursa de mancare de pe planeta.
Postarea ta, platita sau nu, este discutabila, avand in vedere ca esti un blogger de succes pe care de altfel il urmaresc cu placere. De fapt, prin postare recomanzi McDonalds, indirect, dar recomanzi…ca cica nu e chiar asa nociv. Eu zic ca cititorii tai sa se informeze mai in amanunt inainte sa mearga pe ideea ca un hamburger de ala nemuritor nu-i chiar asa nociv o data pe luna, mai bagam o cola, niste mezeluri cu E-uri, putin carnita de pui cu hormoni prajita eventual si dupa aia ne intrebam de ce atatea cazuri de cancer…Oameni buni, treziti-va si purtati-va responsabil cu corpurile voastre! Iar bloggerii de succes mai bine ar scrie despre ce alegeri sanatoase putem face, e o responsabilitate sa fii blogger!:)Chiar e, esti formator de opinii!
codrina, eu nu recomand nimik, eu descriu o experienta pe care am trait-o, restul e ce proiectati fiecare dupa cit de incrincenati sunteti pe subiect.
in rest, cu “ce ar fi bine sa scrie un blogger”, asta e treaba bloggerului. ce vrea el, asta scrie, pt ca e spatiul lui.
Come on, cred ca e totusi interesanta parerea Codrinei…
Din momentul in care scrii si esti citit/urmat ai un fel de responsabilitate publica…
Esti un fel de leader de secta :))
da, ai responsabilitate publica, dar daca voi imi aratati unde am scris eu “fa ca mine” in vreun text in care descriu o experienta legata de McDonald’s, atunci admit ca am gresit.
altfel, ce sa fac, asta e viata mea.
btw, uneori maninc cu mina, nu cu furculita si cutitul. numa’ zic:)
Evident ca e blogul tau si pana la urma scrii ce vrei si faci ce vrei, dar imi permit sa te citez “scriem pentru audienta si ne place aprecierea publica, oricit ne-am ascunde de asta. daca am vrea sa scriem doar pt noi, am scrie pe o hirtie si-am citi-o in baie.”
Personal sunt dezamagita de noua tactica a companiilor “rau-famate” de a convoca bloggerii aia mai cititi sa faca cate o vizita la fabrica si ulterior sa-si exprime admiratia si convingerea lor “obiectiva” ca produsul respectiv e chiar nevinovat (nici nu ma intereseaza daca pe bani sau nu). Mi se pare o strategie penibila si nu stiu pe cine ar convinge. La asta ma refeream, esti al doilea “caz” in ultima luna de incercare de “albire” a unor branduri pe care le consider de evitat total (mai ales de cand sunt mama) si nu la ingradirea libertatii de exprimare.Poate experimentul tau a fost total nevinovat, si atunci imi cer scuze pentru abordare. Insa sunt marcata, fiind voluntar intr-un ONG, de numarul mare de cazuri de cancer si diabet la copii si tineri si stim cu totii importanta alimentatiei cand vorbim de sanatate. Cu drag, C
doar ca tu iti imaginezi ca toata audienta e ca tine. are parerea ta.
eu as accepta oricind sa ma duc sa vad ce se intimpla in laboratoarele McDonald’s pentru ca e acces la o parte de informatie la care nu ai zilnic usa deschisa.
iar faptul ca m-au lasat sa fac un sandwich la McDonald’s – sa-mi gatesc eu la McDonald’s – mi se pare in continuare funny si as mai face-o oricind. si as scrie in continuare despre asta, pentru ca nu e ceva ce poti face si tu sau oricare alt cititor, prin urmare e de interes de citit.
avem perspective diferite si tu, putin inversunata, nu mai vezi ca exista si o alta parte…
Ce sa fac? Ma bag in discutie 🙂
Da, mi se face pofta din cand in cand de mers la Mac: maxim o data pe an duc planul la indeplinire. Pentru ca stiu ca e hipercaloric si carnea e tratata si pentru ca am vazut filmul Supersize me si experimentele cu cartofii prajiti. Probabil in fata inghetatei cedez ceva mai des: de vreo 4-5 ori pe vara…(pana aici am fost cat de cat in tabara neipocritilor)
Cand voi avea copii ii voi invata sa evite Mac-ul si in niciun caz nu voi stabili un circuit de recompensa de genul “ai voie la Mac duminica pentru ca ai fost cuminte toata saptamana” dar nici nu le voi interzice cu strictete sa se apropie de magazin. Mancatul sanatos mi se pare important si mai ales mi se pare important sa il deprinzi din copilarie altfel risti sa ai pofte neortodoxe toata viata … dar izolarea nu e o solutie.
O experienta ramane o experienta. Probabil ca as servi intr-un McDo pentru o zi daca asta ar fi o campanie caritabila sau mi-as face singura un sandwitch cu pui daca mi s-ar da ocazia.
Nici eu nu mi-o inchipuiam pe Cristina inaintea articolului mancand altceva decat mancare sanatoasa + ceva dulciuri bune 🙂 Ii inteleg experimentul mai ales ca l-as face dar sigur ca in sinea mea mi-ar placea sa nu fie o recomandare (aici sunt in tabara cealalta)
Pe de alta parte, are dreptate: e spatiul ei aici si toti avem guilty pleasures 🙂
Cand sunt obosita sau stresata cobor pana la parterul cladirii in care lucrez la noul Mac si-mi iau o portie de cartofi prajiti. Sunt foarte buni si-n plus ma relaxeaza sa ii rontai unul cate unul. Imi mai plac prajiturile de la Mac Cafe, bugerii nu prea ii suport, e din cauza chiflei albe si pufoase, m-am obisnuit cu painea mea facuta in casa, ma tem. Dar cam o data pe luna mi se face pofta de niste aripioare de la concurenta. O declar junk food day, imi iau si un pepsi si totul e perfect 😀
cartofii de la Mac sunt cei mai buni ever. oricine a incercat sa demonstreze contrariul a esuat lamentabil. da mancarea nu e sanatoasa dar un guilty pleasure o data la ceva timp e mai mult decat binevenit.
Sunt o ipocrita care isi invata copilul sa ocoleasca mecul si ii gateste zilnic 3 mese sanatoase. Dar acum mi-e o pofta teribila de mec! O fi bine…o fi rau…:)
salut
face cumva parte din campania noua a lui mc cu pui, mere verzi si tot felul de chestii din astea verzi?
nu de alta dar international au lansat-o.
dar cred ca trebuie sa fii fair in explicatii…pana la urma ipocrizia are o tenta subiectiva (nu cred ca ii putem tine pe copii nostri atat de departe de mc, net, chioscurile de ziare (cu reviste deocheate ) etc…decat daca ii bagam intrun glob de sticla… dar oamenii astia te-au invitat pe tine sa faci un sandvis sanatos din pui…urmand ca tu sa decizi daca spui sau nu despre asta …si eu cititor te citesc pt ca imi place ce scrii… orice ai scrie…fiind alegerea mea sa citesc…cred ca suntem toti usor/bine ipocriti 🙂
bafta. mi-a placut
sensul ipocriziei despre care vorbeam e , daca cititi cu atentie textul, legat de intrebarea care mi s-a pus “cum dar tu maninci la McDonald’s?!”. si cred ca unii dintre noi sunt ipocriti in sensul ca obisnuiesc sa condamne unele lucruri in public, pentru ca sa le execute in privat.
ei bine, eu – din cind in cind – maninc la McDonald’s.
Am picat si eu pe subiect, ca Musca-n lapte! Habar nu am cum e Mc-ul in Ro(la gust), dar zau de înțeleg inversunarea!
Am mâncat de vreo 3 ori la Mc in ultimii 10 ani, si pur si simplu nu e pe gustul meu! Nu sunt o fana a hamburgerilor, dar asta nu înseamnă ca nu mănânc niciodată! Ca prefer alte locatii(in-n-out) este adevărat. Din ce am observat eu citind pe blogurile românești, Mc-ul este un fel de….sărbătoare! Va rog sa mă corectati dacă gresesc! In State la Mc mănâncă cei mai saracuti, de unde si ideea ca este un brand rău-famat! E chestie de alegere personală, si la urma urmei dacă le merge așa de bine, înseamnă ca au clienți!
Cristina, felicitări pentru post! 🙂
eu am facut gastrita de la ala. Aia a fost prima si ultima data cand am cumparat. Raman la celelalte produse!