sa cautati Esquire de martie, editia americana.
NEAPARAT.
The Man Who Killed Osama bin Laden… Is Screwed
For the first time, the Navy SEAL who killed Osama bin Laden tells his story — speaking not just about the raid and the three shots that changed history, but about the personal aftermath for himself and his family. And the startling failure of the United States government to help its most experienced and skilled warriors carry on with their lives.
marti, 5 martie, tin un curs despre jurnalism pentru 15 dintre cei mai buni studenti din toata tara. e parte din proiectul Asertiunea al ASER, una dintre asociatiile studentesti cu activitate ampla.
ei m-au rugat sa le tin un curs despre” introducere in jurnalism” – de doua ore -, eu cred ca ar fi plictisitor sa le explic basic-ul timp de doua ore.
inca nu mi-am facut planul “de atac”, dar daca ati fi studenti la jurnalism – dintre cei mai buni – ce-ati vrea sa aflati de la mine, intr-un curs de 2 ore?
de citeva zile ma gindesc ce sa urez cuiva care are 140 de ani; o urare pentru ce se va intimpla cu el peste 20 de ani.
cineva, undeva, va deschide mesajul meu si il va citi: ar trebui sa-i spuna ceva despre lumea mea de acum si despre ce-i doresc si anticipez ca se va intimpla cu el…
grea dilema.
***
Heineken aniverseaza in martie 140 de ani si a creat o aplicatie pe facebook in care puteti sa faceti urari simpatice care vor fi puse in Capsula timpului in muzeul Heineken de la Amsterdam. Dincolo de faptul ca oricare participant lasa o urma in timp, peste zeci de ani, voi puteti cistiga o excursie la Amsterdam daca mesajul vostru este ales de un juriu drept cel mai simpatic.
Spun voi pentru ca eu nu pot sa intru in jocul asta, chiar daca fac urarea pt Heineken. Eu fac parte din juriul care desemneaza cistigatorul care pleaca la Amsterdam.
***
Pentru mine Heineken e unul dintre cele mai creative branduri, care comunica foarte smart si foarte emotional (si acum imi aduc aminte de stadionul creat din cutii de bere din fata Ateneului, dar si de faptul ca am vazut in realitate frigiderul ala plin cu bere din reclama in care baietii urlau mai tare decit fetele care erau in fata unui dressing minunat).
Cum am eu noroc in viata , dupa ce am scris ca-mi plac lucrurile destepte pe care le face Heineken, i-am si cunoscut pe oamenii care lucreaza pentru acest brand; sunt foarte simpatici, calzi si buni; i-ai lua acasa.
Stiu ca voi , in calitate de consumatori, nu interactionati cu oamenii din spatele brandului si nici nu va intereseaza foarte mult, dar aniversarea asta de 140 de ani e si a lor.
La multi ani. Sa fiti mindri ca si peste inca 100 de ani oamenii va vor avea alaturi in momentele importante din viata lor.
Puteti scrie mesajul vostru pentru Heineken aici
***
foto: saptamina trecuta am dat noroc cu Heineken, intr-un joculete mare cit tot magazinul Cocorul. ca sa-i mai spun o data La multi ani.
oricit ar suna de ciudat, nu sunt “a diamond girl”.
prima data am primit un diamant acum 7-8 ani si m-am rugat de cel care mi-l daruise sa-l duca inapoi si sa faca ceva mai util cu banii.
a doua oara am primit un diamant saptamina trecuta.
***
singurele bijuterii pe care le port zilnic sunt un inel si o bratara care abia se vad pe mina.
ambele au fost create de Ana Alexe si mi le-am cumparat singura, intr-un moment important pentru mine. (bratara mai poate fi comandata la Molecule F, banuiesc ca si inelul)
in rest, port ceasuri vechi pe care le agat de lanturi lungi, transformindu-le in pandantive, cind hainele pe care le imbrac imi cer un accesoriu. iar daca trebuie sa imbrac o tinuta de seara, o completez citeodata cu un colier metalic argintiu sau auriu.
asta e tot.
***
saptamina trecuta a sunat un curier la usa si mi-a dat un colet frumos impachetat; inauntru o ciocolata si un pandativ cu un fluturas din aur alb, cu un safir colorat si … un diamant.
e modul in care casa de bijuterii Roberto Bravo m-a anuntat ca a sosit pe piata din Romania. au bijuterii fine, cu inspiratii din Renastere, cu combinatii de aur, diamante si safire.
aici e site-ul lor; domnilor daca vreti sa faceti un cadou special care sa tina si de martisor si de 1, 8 martie, nu ezitati.
primul magazin Roberto Bravo din Romania este in Calea Victoriei 102-108.
***
Fluturasul pe care l-am primit face parte din colectia Monarchy Butterfly, e cel din fotografia de mai sus. A ramas in cutia lui si il voi scoate la licitatie pentru o cauza umanitara.
Le multumesc celor de la Gloria Diamons – francizorul pentru Romania pentru Robero Bravo – pentru darul special.
Gloria Diamonds, prezenta pe piata romaneasca din 2009, face parte dintr-un grup de companii de origine turca, cu o prezenta la nivel international in tari precum Turcia – Istanbul si Antalya, Italia, India, Emiratele Arabe Unite si Romania. Grupul a luat nastere in anul 2002, in Antalya, si reuneste companii din mai multe domenii: bijuterii si comert cu aur, turism si HoReCa.
Thomas Pynchon are ritmul lui de a scrie: dupa primul roman si-a luat o pauza de 17 (!) ani, dupa al doilea o pauza de 9, apoi in 7 ani a publicat 3 romane.
tocmai a anuntat ca va publica un roman, iar actiunea se petrece inainte de evenimentele de pe 9/11 din NY. cartea se numeste Bleeding Edge si urmeaza sa apara in septembrie in Statele Unite, dar publisherul englez spune ca Pynchon inca mai scrie si nu a predat manuscrisul editorului, asa ca nu poate spune despre ce e vorba in ea.
desigur, parte din misterul cu care ne-a obisnuit Pynchon, care e unul dintre cei mai mari scriitori americani.
cred ca le-a spus si lor cineva ca seamana unul cu celalalt, doi alieni 🙂
clipul a fost lansat ieri si este al doilea single de pe albumul The Next Day care va fi lansat pe 12 martie
ador momentele in care normalitatea actorilor /artistilor mari e prezentata spontan.
ca in secventa de mai jos in care Jennifer Lawrence il intilneste pt prima data pe Jack Nicholson, iar super actorul e barbat ca majoritatea barbatilor: ii face curte:)
(Multam Alex Traila pt filmulet)
**
Jack: You look like an old girlfriend of mine.
Jennifer: Oh really?!
Jack: Yeah.
Jennifer: Do I look like a new girlfriend?
Jack: I thought about it.
Jennifer (face in hands): Oh my God!!!
Jennifer (Looking over her shoulder): Is he still here?
Jack: I’ll be waiting.
Jennifer: Oh my God!!!
Jennifer: I need a rearview mirror.
ca in fiecare an, votez pentru premiile Gopo. astazi s-au anuntat nominalizarile, iata-le mai jos. mi-ar placea sa stiu pe cine ati vota voi.
lipsesc din nominalizari “Dupa Dealuri” la cererea regizorului si sectiunea Cea mai buna actrita in rol principal pentru ca juriul a decis ca nu a avut posibile candidate.
Nominalizările la toate categoriile Premiilor Gopo au fost stabilite de un juriu de preselecţie alcătuit din regizorul Marian Crișan, actrița Ana Ularu, producătoarea Velvet Moraru, directorul de imagineAlexandru Sterian, scenografa Viorica Petrovici și criticii de film Cristian Tudor Popescu, Cristi Luca, Alin Ludu Dumbravă, Cristi Mărculescu, Anca Grădinariu.
CEL MAI BUN FILM
DESPRE OAMENI SI MELCI (Romania-Franta, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu, Oana Giurgiu (Libra Film, Agat Films)
Regia: Tudor Giurgiu
TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA (Romania-Olanda, 2012)
Producator: Ada Solomon (HiFilm Productions, Circe Films, Abis Studio)
Regia: Radu Jude
UNDEVA LA PALILULA (Romania, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film, Studioul Cinematografic al Ministerului Culturii, C-Story Production, Generic Audiovizual, Family Film, Abis Studio, Hai-Hui Entertainment)
Regia: Silviu Purcarete
VISUL LUI ADALBERT (Romania, 2012)
Producator: Gabriel Achim, Monica Lazurean-Gorgan (Green Film, 4Proof Film)
Regia: Gabriel Achim
CEL MAI BUN REGIZOR
GABRIEL ACHIM – VISUL LUI ADALBERT
RADU JUDE – TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
SILVIU PURCARETE – UNDEVA LA PALILULA
TUDOR GIURGIU – DESPRE OAMENI SI MELCI
CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN ROL PRINCIPAL INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE
ADRIAN TITIENI pentru rolul TOCITU din filmul SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
GABRIEL SPAHIUpentru rolul IULICA PLOSCARU din filmul VISUL LUI ADALBERT
SERBAN PAVLU pentru rolul TAVI din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
CEL MAI BUN ACTOR INTR-UN ROL SECUNDAR INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE
DORU ANA pentru rolul LEFARDAU din filmul VISUL LUI ADALBERT
GABRIEL SPAHIU pentru rolul AUREL din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
SORIN LEOVEANU pentru rolul GOGU din filmul UNDEVA LA PALILULA
TUDOR SMOLEANU pentru rolul BUZILA din filmul SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
CEA MAI BUNA ACTRITA INTR-UN ROL SECUNDAR INTR-UN FILM DE LUNG METRAJ FICTIUNE
ALINA BERZUNTEANU pentru rolul CARMEN din filmul DESPRE OAMENI SI MELCI
MIHAELA SIRBUpentru rolul OTILIA din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
OZANA OANCEApentru rolul LIDIA SPATARU din filmul VISUL LUI ADALBERT
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ pentru rolul ITA din filmul TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
CEL MAI BUN SCENARIU
DAN CHISU SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
GABRIEL ACHIM, COSMIN MANOLACHE, VISUL LUI ADALBERT
IONUT TEIANU, DESPRE OAMENI SI MELCI
RADU JUDE, CORINA SABAU TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
CEA MAI BUNA IMAGINE
ADRIAN SILISTEANU , UNDEVA LA PALILULA
LIVIU MARGHIDAN, TATAL FANTOMA
OVIDIU GYARMATH , SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
CEL MAI BUN MONTAJ
ANDREI IANCU , SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
CATALIN CRISTUTIU , UNDEVA LA PALILULA
IOACHIM STROE , TATAL FANTOMA
NITA CHIVULESCU , DESPRE OAMENI SI MELCI
CEL MAI BUN SUNET
CRISTINEL SIRLI, CRISTIAN TARNOVETCHI, FLORIN TABACARU
DESPRE OAMENI SI MELCI
ECKEHART DUX, CRISTIAN TARNOVETCHI, ANSGAR FRERICH, DANIEL IRIBAREN
TATAL-FANTOMA
FLORIAN ARDELEAN, DRAGOS STANOMIR, CRISTINEL SIRLI, ALEXIS MARZIN
SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
SIMONE GALAVAZI, DANA BUNESCU
TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
TUDOR PETRE, CRISTINEL SIRLI, CRISTIAN TARNOVETCHI, FLORIN TABACARU
UNDEVA LA PALILULA
CEA MAI BUNA MUZICA ORIGINALA
JOHANNES MALFATTI , TATAL FANTOMA
PAUL ILEA, SI CAII SUNT VERZI PE PERETI
VASILE SIRLI, UNDEVA LA PALILULA
VLAICU GOLCEA , DESPRE OAMENI SI MELCI
CELE MAI BUNE DECORURI
GABRIEL NECHITA , TATAL FANTOMA
HELMUT STURMER, DRAGOS BUHAGIAR , UNDEVA LA PALILULA
VALI IGHIGHEANU , VISUL LUI ADALBERT
CELE MAI BUNE COSTUME
AUGUSTINA STANCIU , TOATA LUMEA DIN FAMILIA NOASTRA
DANA ISTRATE , DESPRE OAMENI SI MELCI
LIA MANTOC , UNDEVA LA PALILULA
CEL MAI BUN MACHIAJ SI CEA MAI BUNA COAFURA
DANA ROSEANU, MINELA POPA, IONEL POPA, DOINA POPA
UNDEVA LA PALILULA
CRISTINA ILIE, DOMNICA BODOGAN
VISUL LUI ADALBERT
GABRIELA CRETAN, ELENA TUDOR
TATAL FANTOMA
CEL MAI BUN FILM DE DEBUT
O LUNA IN THAILANDA
Regia: Paul Negoescu
UNDEVA LA PALILULA
Regia: Silviu Purcarete
VISUL LUI ADALBERT
Regia: Gabriel Achim
CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR
8 MARTIE (Romania, 2012)
Producator: Tudor Giurgiu (Libra Film)
Regia: Alexandru Belc
AICI… ADICA ACOLO (Romania, 2012)
Producator: Ada Solomon, Alexandru Solomon (Hi Film Productions)
Regia: Laura Capatana Juller
GONE WILD (Romania, 2012)
Producator: George Bucur, Ton Okkerse (Fundatia ARTA)
Regia: Dan Curean
TURN OFF THE LIGHTS (Romania, 2012)
Producator: Catalin Mitulescu, Daniel Mitulescu (Strada Film)
Regia: Ivana Mladenovic
UN GAND, UN VIS, DOYLE… SI-UN PIX (Romania, 2012)
Producator: Bogdan Ilie-Micu (Mototol Film)
Regia: Bogdan Ilie-Micu
CEL MAI BUN SCURTMETRAJ
BLU (Romania, 2012)
Producator: Radu Stancu (DeFilm)
Regia: Nicolae Constantin Tanase
CHEFU’ (Romania, 2011)
Producator: Monica Lazurean-Gorgan (4Proof Film)
Regia: Adrian Sitaru
DE AZI INAINTE (Romania, 2012)
Producator: Mihaela Stoian, Daniel Pirvulescu (Bell Film)
Regia: Dorian Boguta
PASTILA FERICIRII (Romania, 2012)
Producator: Sorin Botoseneanu (UNATC)
Regia: Cecilia Felmeri
TATAL MEU E CEL MAI TARE (Romania, 2012)
Producator: Andrei Boncea (MediaPro Pictures)
Regia: Radu Potcoava
PREMIUL „TANARA SPERANTA”
ADRIAN CRISTEA
pentru scenografia filmului
CHEFU’, in regia lui Adrian Sitaru
CATALIN JUGRAVU
pentru rolul Stefan din filmul
DE AZI INAINTE, in regia lui Dorian Boguta
NICOLAE CONSTANTIN TANASE
pentru regia filmului
BLU
RADU STEFAN FULGA
pentru imaginea filmului
GANDACUL, in regia lui Catalin Draghici
CEL MAI BUN FILM EUROPEAN (DINTRE CELE DISTRIBUITE IN ROMANIA IN 2012)
LE GAMIN AU VÉLO / BAIATUL CU BICICLETA (Belgia-Franta, 2011)
Regia: Jean-Pierre Dardenne, Luc Dardenne
Distribuitor: Independenta Film
LE HAVRE (Finlanda-Franta-Germania, 2011)
Regia: Aki Kaurismaki
Distribuitor: Independenta Film
HOLY MOTORS/ Motoare sfinte (Franta-Germania, 2012)
Regia: Leos Carax
Distribuitor: Independenta Film
TINKER TAILOR SOLDIER SPY / UN SPION CARE STIA PREA MULTE (Marea Britanie, 2011)
Regia: Tomas Alfredson
Distribuitor: Ro Image 2000
PREMIUL PENTRU FILMUL ROMANESC CU CEL MAI MARE SUCCES LA PUBLIC IN 2012
DESPRE OAMENI SI MELCI (cei mai multi spectatori – 63.778)
Producator: Libra Film, Agat Films
Distribuitor: Transilvania Film
Regia: Tudor Giurgiu
MINTE-MA FRUMOS (cele mai mari incasari – 956.036 lei)
Producator: MediaPro Pictures
Distribuitor: MediaPro Distribution
Regia: Iura Luncasu
ieri m-am intinit cu doua cunostinte pe strada. se certau.
una dintre ele avea o shaorma in mina, cealalta nu voia sa mearga cu prietena ei pe strada cit timp avea shaorma in mina.
nu era o problema de politete (sa nu maninci pe strada), era o problema de imagine: ce o sa zica lumea despre noi cind te vad mincind shaorma?
***
locuiesc in centrul Bucurestiului, adica la 300 de m de casa mea e borna cu km 0.
pentru o vreme, linga scara blocului am avut o shaormerie. nu era zi sa nu fie coada. baietii care preparau shaorma erau politicosi si buni sales men – tineau minte numele clientilor fideli, stiau ce preferinte ai.
shaormeria nu mai e aici, s-a mutat catre alte meleaguri, dar cind scriu aceste rinduri mi s-a facut pofta si-mi lipseste locul la care ajungeam in 5 minute.
***
nu sunt genul care maninca shaorma la prinz si seara, dar nu sunt nici genul imaculatus ipocritus care spune ca “nu, nu, niciodata, vai vai vai. ce mincare gresita si nepotrivita cu caracterul si educatia mea”.
maninc shaorma ca orice alta mincare, in esenta e o combinatie de carne, cartofi prajiti, legume si un sos, adica nimic gresit.
cred insa ca shaorma e un barometru frumos al ipocriziei noastre.
intr-o tara in care se maninca, in medie, 230.000 de shaorme pe zi, cumva undeva s-a indus o moda de a spune ca e mincare pentru oamenii needucati.
nimic mai gresit, as spune eu care locuiesc linga multe dintre sediile bancilor din RO si ii vedeam zilnic pe domnii la costum cumparindu-si la prinz o shaorma. culmea e ca s-au facut si studii in acest sens: 24% dintre romanii cu studii superioare mananca saptamanal shaorma, iar la nivelul costurilor romanii mananca shaorma de 2 miliarde de euro pe an, dar noi perseveram sa spunem ca e ceva gresit si urit si… cum mai vreti.
e o mare dilema pentru mine de ce nu ne asumam relaxat ca mincam shaorma. daca tot o platim si ne bucuram de ea, de ce nu recunoastem asta?
***
chiar asa, sa va vad:) : cind ati mincat ultima data o shaorma?
as vrea ca filmul The Sessions sa intre in toate cinematografele din tara, chiar si in locurile in care a fost cindva cinematograf si acum e circiuma sau discoteca.
si-as mai vrea ca profesorii de liceu sa-si duca elevii, cu clasa la filmul asta;
macar 10% dintre spectatori daca trec de scenele de sex in forma lor bruta si inteleg relaxarea cu care se vorbeste despre sexualitate in acest film, o sa fim o natie mai cistigata
The sessions este povestea unui barbat paralizat care pentru a experimenta viata sexuala plateste un “sex surogat”/ “un terapist sexual”.
Pentru rolul din acest film, Helen Hunt a fost nominalizata la Oscar. Povestea este dupa un caz real
(din pacate nu vad filmul in programul urmatoarelor lui)
cind vine vorba de razboi/ accidente si de urmele lor, mi se pare ca se face o mare nedreptate ranitilor.
vorbim la stiri despre morti – e mai puternica informatia – dar ranitii sunt trecuti usor cu vederea desi pe mai departe ei au foarte mult de suferit. si ei, si familiile lor. mai ales daca e vorba de o rana grava.
***
iata un proiect foarte frumos realizat de un fotograf freelancer in afganistan. a fost ranit in razboi si, la doi ani, s-a intors pe front sa fotografieze ranitii.
se numeste Giles Duley si gasiti intreaga poveste aici.
guest post Anca Bunea
Sunt relativ noua in blogosfera culinara, nu mă știe știa aproape nimeni. Am început cu pași timizi si un aparat foto neperformant pe care il utilizez la birou fotografiind documente. Urmăresc in mod constant anumite bloguri culinare, respect si admir din umbra…
Așa am aflat de BLOG CHEF, concursul organizat de Danone Nutriday, prin care bloggerii erau provocați sa-si demonstreze talentul in bucătărie, concurs al cărei finale urma sa se desfășoare gătind live in cadrul unui eveniment. Am zis pas bineînțeles, era vorba de talent (eu având doar muult entuziasm si pasiune) si un sistem pe baza de vot pentru a ajunge in finala.
Însă toata aventura mea a început într-o seara când am primit un mail cu o invitație de participare la acest concurs. Eram convinsa ca nu eram singura dar apreciind efortul persoanei care mi l-a trimis (si care in mod evident isi pierduse ceva timp sa-mi răsfoiască blogul) mi-a încolțit un gând…si daca.??!!
Am gândit rapid rețeta, am pregătit Red Velvet Cake si am ajuns sa fac un lucru care nu îmi face plăcere: mi-am rugat familia, prietenii, colegii si cunoscuții lor sa mă voteze. Zile in sir. Din acel moment mi-am dorit cu adevărat sa intru in finala. Premiile erau atractive, nimic de zis, dar sa cunosc o parte din bloggerii mei preferați cu ale căror rețete am învățat practic sa gătesc era…fabulos!
Pe 20 februarie am primit acel telefon care anunța participarea mea la finala Blog Chef. Va dați seama?! Finala Blog Chef!!! Primele cuvinte pe care le-am rostit (in afara de buna dimineața) au fost NU CRED… urma sa am parte de o experiență de neuitat, prima de acest gen. Cine ar fi crezut ca voi ieși din bucătăria mea si nu numai ca voi cunoaște acele doamne de poveste (cum le numesc eu), dar voi găti pentru ele? Știam însă ca totul se va rezuma la alegerea rețetelor, aceea era cheia…
Au urmat câteva nopți nedormite, emoții, panica si stres. Mult stres. Cu o zi înainte de finala mi-am luat concediu ca sa pot face o simulare, sa vad daca mă încadrez in cele 2 ore pe care le aveam la dispoziție sa gătesc 2 rețete cu iaurt, mai ales ca pe una dintre ele nu o încercasem niciodată si inventasem practic crema intr-una dintre nopțile nedormite. Mi-am făcut si un tricou cu numele blogului, nu de alta dar nici eu nu cunoșteam (cel puțin teoretic) pe nimeni si nici nimeni pe mine; știam însă ca toți se cunosc intre ei. La simulare nu m-am încadrat in timp, iar desertul nu a ieșit așa cum mi-l doream.
Ziua finalei m-a prins cu ochii umflați de nesomn, obosita fizic si psihic, dar plina de entuziasm. Când am ajuns la Centrul de Pregătire in Gastronomie Metro Militari (unde urma sa aibă loc finala) aproape toata lumea era acolo. Eram speriata, îmi tremurau mâinile si dintr-o data le-am văzut. Erau acolo, nu-mi venea sa cred, le urmăream de ani de zile, îmi doream sa le întâlnesc, erau frumoase… iar eu nu mă puteam opri din tremurat. Am văzut celelalte concurente, drăguțe, sigure pe ele.
S-a dat startul concursului si primul lucru pe care l-am atins a fost legătura de pătrunjel. Am pregătit Borek – plăcintă turceasca cu foi yufka, brânza de capra, pătrunjel si susan negru cu atâta îndemânare si siguranță cum nu cred ca am mai făcut-o vreodată. Nu știam ce se întâmplă in jurul meu, nu auzeam si nu vedeam decât masa mea de lucru. Eram in extaz. Plăcinta a fost gata foarte repede, am sperat sa nu am parte de surprize la cuptorul profesional pe care evident nu-l cunoșteam…am fost norocoasa! La desert am pregătit Coșulețe de ciocolata cu crema de mascarpone, iaurt si tonka, decorate cu fructe de pădure si menta proaspete. Au fost momente terifiante la scoaterea coșulețelor din forme, dar șansa a fost de partea mea. Le-am decorat cu drag gândindu-mă ca indiferent de locul din concurs voi pleca acasă cu amintirea unei experiențe unice, mai încrezătoare, mai bogata in prieteni noi, mai fericita …
Momentul in care am fost chemata cu preparatele in fata jurului mi-a tăiat respirația. Nu îmi amintesc perfect, dar cred ca mai mult de 4-5 cuvinte nu am spus. Cuvintele nu voiau sa iasă. Stăteam in fata bloggeritelor, îmi doream sa le prezint frumos si totuși nu puteam.
Cu mintea rătăcita am observat prezentarea preparatelor celorlalte concurente: gătiseră excepțional! Dar teama dispăruse, câștigasem lucruri pe care niciun voucher nu le putea înlocui.
A urmat momentul deliberării, timpul parca se oprise in loc si verdictul nu mai venea. Eram relaxată, dar încă foarte emoționată și mă rugam parcă să nu încep sa plâng…
Când juriul a intrat din nou in sala si am fost aliniate in fata mă simțeam ca la școala generala, clasa I, serbarea de sfârșit de an. Lacrimile erau deja acolo, toata lumea era emoționată, mai mult sau mai puțin. A fost anunțat locul III si m-am bucurat mult pentru Brândușa. Apoi am urmat eu… si dintr-o data mi se părea ca nu mai aud…nu știam unde sa-mi îndrept privirea si in niciun caz nu aveam cuvintele la mine. Nu mai simțeam nici oboseala, nici sete, nimic… A urmat Mihaela, noul Blog Chef! Eram fericita pentru ea, pentru toata lumea, dar si mai fericita pentru mine si experiența mea de neuitat.
Pentru toate astea le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat încrederea lor votându-mă, membrilor juriului (doamnelor mele de poveste pentru tot ce am învățat de la ele si cuvintele frumoase), celorlalte concurente deosebit de drăguțe pe care mă bucur ca am avut oportunitatea sa le cunosc, Danone Nutriday, personalului de la Centrul de Pregătire in Gastronomie Metro Militari, Elenei Cîrîc pentru tot suportul acordat, soțului meu si prietenilor care m-au încurajat si au fost alături de mine – voi toți ați făcut ca această experiență unică sa fie posibilă!
Anca Bunea
imi plac oamenii care-si urmeaza visurile, pina la capat, cu orice risc. daca visul lor e unul cu baze altruiste, care nu ii deranjeaza pe cei din jur, ba chiar le imbogateste viata.
***
exista un actor pe care-l admir pentru perseverenta de a-si urma visul de copil: sa faca teatru pentru mase. teatru pe care sa-l inteleaga si bunicii din cel mai indepartat sat, dar si cel mai sofisticat dintre oraseni. teatru ca bucurie si relaxare intr-o seara. teatru la care sa rizi si sa plingi si care sa fie accesibil pentru toata lumea.
cind era mic il duceau parintii la Teatrul de Comedie si scena i se parea magie, l-a descoperit mai apoi pe Toma Caragiu si si-a dorit sa semene cu o parte din el.
voi il stiti si-l asociati cu lucruri uneori grosiere, alteori grobiene, dar de cele mai multe ori rideti de situatiile pe care le prezinta; eu stiu ca toate astea sunt o forma prin care el a cautat o vreme sa ajunga la mase – pentru ca umorul lui Caragiu nu mai ajunge la romanul de astazi. si-a invatat cum a evoluat (involuat de fapt) atentia telespectatorului in toti acesti ani.
voi il stiti drept golanasul de pe prima pagina a revistelor cu birfe, eu il asociez cu o intimplare de cind avea 8 ani cind, la teatru, o moneda a cazut de pe scena la picioarele lui si el a asteptat pina la pauza spectacolului ca sa o tina in mina ca pe cel mai pretios lucru.
***
recunosc ca acum citeva saptamini am crezut ca l-a doborit sistemul. pentru ca, desi spusese ca nu se mai intoarce la genul de show care l-a consacrat, emisiunea aparea in promo-uri noi.
m-am gindit ” ok, asta e. nu-si va duce visul pina la capat, l-au doborit si pe el banii si contractele”.
dar era promovarea pentru o reluare.
***
de la inceputul lui martie, Teatrul va fi la tv ca pe vremea copilariei noastre si asta pentru ca Mihai Bendeac n-a cedat presiunilor managementului Antenei 1 ( si banuiesc ca au fost foarte multe) si si-a urmat visul: sa faca teatru, in locul unei emisiuni de umor modern.
***
m-am intilnit o singura data cu Mihai Bendeac si asta pentru ca am insistat aproape 1 an sa fac un interviu cu el, simtind in tehnica lui ceva ce inca publicul nu poate vedea. atunci am fost primul jurnalist caruia i-a spus ce vrea sa faca – teatru la tv.
s-a incruntat cind i-am spus ca nu ma intereseaza exclusivitatea asta, cum nu m-au interesat nici birfele despre iubirile lui.
ma interesa copilul din el – copilul care credea in visul lui; era si este un exemplu pentru oricare alt om – cu orice meserie – pentru ca- si duce visul la capat, cu multe sacrificii.
*
am sa ma duc la repetitiile unui show de teatru tv pentru ca stiu ca peste 10 ani o sa scriu un story despre Bendeac – unul dintre cei mai populari si mai buni actori romani. am mai scris despre copilul care a ramas in el (dincolo de orice vedeti sau cititi in ziare) si care crede in visul lui de a aduce magia aceea a teatrului de masa inapoi la public.
(puteti citi aici profilul pe care l-am scris anul trecut: El, Mihai Bendeac, cum e?)
voi fi aici, peste 10 ani, documentata cu toate momentele importante ale carierei, ca sa pot scrie un profil despre un mare actor.
chiar cred asta. si o scriu ca sa ramina. stiu ca nu vedeti inca toate acestea in el; nu-i nimic. o sa scriu si peste 10 ani. cu multe alte exemple.
azi noapte, la Oscar, mi-a placut mult sotia lui Christoph Waltz, Judith Holste – de meserie designer de costume
au impreuna o fata ( Waltz mai are 3 copii dintr-o casatorie anterioara)
imi place cit de simplu e imbracata doamna Waltz si in acelasi timp cit de elegant
***
“When I read the script for the first time, I realized that there was something special about this film. I know Quentin, and I read the pages more or less as they came out of the printer. Page by page, I realized that something special was in the making.” Waltz prompt, orientat sa scoata in evidenta scenariul (pt care Tarantino a luat Oscar) in interviurile de dupa ceremonie. gooood PR.
pentru orice femeie, unul dintre cele mai mari cosmaruri este sa te impiedici in rochie/ tocuri in timp ce urci pe o scena.
i s-a intimplat lui Jennifer Lawrence fix cind se indrepta catre scena de unde ridica prima ei statueta Oscar – actrita in rol principal pentru Silver Linings Playbook.
mi-ar placea sa poata sa depaseasca aceasta intimplare, sa nu se opreasca – de cite ori se va gindi la statueta ei – si la rusinea pe care a simtit-o.
rochia Dior couture a fost de vina. stiu ca e deja in toate topurile la categoria cea mai bine imbracata, dar mie rochia asta mi se pare o varza. cum nu inteleg nevoia actritelor de a fi pe genul printesa in loc sa fie femeie adevarata, intr-o rochie eleganta care sa nu te arate impaiata.
uitati-va bine la rochie si la straturile de volane din fusta. fix ca o varza, cu multe foi. (da, stiu, e un sacrilegiu, ma leg de Dior. sa ma ierte)
nu e insa intimplator ca Jennifer a purtat o creatie Dior. la inceputul saptaminii a aparut campania pentru Miss Dior a carei imagine este. o colaborare anuntata in toamna anului trecut
in epoca twitter-ului, instagram-ului si a facebook-ului, vedetele de Oscar au iluzia ca pot controla informatia, asa ca relateaza mai bine decit ar face-o orice reporter ce li se intimpla.
iata citeva dintre fotografiile postate de actorii implicati in ceremonia decernarii premiilor Oscar 2013.
Queen Latifah acasa, inainte de a pleca spre ceremonie
Ron Howard in liftul hotelului, un ultim retus
Mark Rufallo in masina pe drumul catre Oscaruri
Samuel L Jackson tot in masina:)
Heidi Klum si un ultim retus
a meritat retusul, iat-o cum arata la petrecerea data de Elton John (tot Heidi a postat fotografia)
***
si citeva fotografii de pe covorul roshu, cu ipostaze pe care nu le gasiti la agentiile de stiri. postate de membrii Academiei sau de jurnalisti care se aflau in zona.
Familia Douglas
Spielberg care, desigur, n-a parcurs covorul rosu. a mers direct in sala (la fel ca Russell Crowe si Robert Downey jr. am explicat aici de ce)
Familia Travolta, in sala
Anne Hathaway imediat dupa ce a cistigat Oscarul pentru cea mai buna actrita, in backstage pe drum catre camera jurnalistilor
lista completa a cistigatorilor e aici.
stiti deja ca n-a fost nicio surpriza: viata lui Pi are 4 statuete, inclusiv pe cea pt cel mai bun regizor
Argo 3, cu cea pentru cel mai bun film
Mizerabilii 3, cu cea pentru cea mai buna actrita in rol secundar
Lincoln 2, cu Daniel Day Lewis cel mai bun actor si cel mai sincer speech
Django 2, cu Tarantino Oscar pentru scenariu & Chrisoph Waltz actor in rol secundar
Skyfall 2 , cu Adele Oscar pentru cintec original
one world romania
11- 17 martie. cu super super documentare.
si un spot f simpatic cu Vlad Ivanov
(cu ce i-or fi desenat tatuajele alea?:) )
producatorii Oscarurilor s-au straduit mult pentru aceasta editie si au implicat in show jumatate din actorii de la Hollywood.
in saptamina oscarurilor, joia, pe la 14 ora locala incepe repetitia generala pentru ceremonia de duminica.
actorii vin cuminti si disciplinati, imbracati sport in jeans si hanorac sau chic cu rochite si stiletto, dar departe de aparitiile lor spectaculoase de duminica.
iata citeva fotografii de la repetitiile de joi.
richard gere
kerry washinghton si presedintele Academiei, Hawk Koch
catherine zeta jones (care conform relatarilor de la fata locului a fost foarte bine dispusa si a facut glume pe seama oricui incerca sa repete un discurs de multumire, stind intr-un colt pe scena si imitind o vioara)
john travolta (care a anuntat ca vine cu fiica la ceremonie, tot asa cum si Nicole Kidman isi va aduce fiica cea mare)
kelly rowland, kristin chenoweth, lara spencer
iar aceasta este o fotografie cu covorul roshu de azi noapte, cind faceau ultimele pregatiri (curatenia)
domnul Marc Jacobs a creat designul pentru o editie limitata de Coca-Cola diet.
nu e primul designer care colaboreaza cu Coca-Cola, vine dupa Jean Paul Gaultier in 2012 si Karl Lagerfeld in 2011.
si nu mi-e clar daca va fi si la noi, deocamdata in martie va fi lansata in Anglia.
cind iese din ou puiul de lebada neagra e alb.
***
cind suntem adolescenti vrem sa fim diferiti. crestem cu gindul ca noi n-o sa fim asemeni celorlalti, n-o sa facem aceleasi greseli, n-o sa mergem pe aceleasi carari.
din ce inaintam in virsta incepem sa intelegem ca lumea n-a inceput si nici nu se va sfirsi cu noi. si nici nu o sa o schimbam noi in mod fundamental. pentru ca si noi suntem ca predecesorii nostri.
in esenta lui omul nu se schimba.
***
cind e mic puiul de lebada se bucura ca e alb si crede ca va fi diferit de mama. pe parcurs ce creste …