dorintele noastre trec printr-un proces straniu de transformare. il vedem adesea in povestile din privirile oamenilor.
sunt priviri care ascund dorinte statute, fermentate. altele cu dorinte maturate. ca la brinzeturile fine.
depinde atit de mult ce am facut in viata cu dorintele noastre, linga ce le-am pus, cine au fost oamenii/cartile/filmele/muzicile din jurul lor, ce arome au imprumutat pe drumul catre maturizare.
si, da, oricit ar parea de straniu, dorintele noastre uneori… put.
*maturarea e tot un proces de fermentare, doar ca se realizeaza la temperaturi controlate, uneori impreuna cu ingrediente ajutatoare care dau noi arome.
Ce coincidenta! Azi m-am gandit ca lucrurile cel mai greu de obtinut (in raport cu acelea neprevazute ) sunt cele pe care ni le dorim. Nu e ceva universal valabil, ci simpla mea parere.
Asta este problema noastra, nu stim sa ne indeplinim dorintele, alergam continuu dupa lucruri inutile