putin mai devreme a sunat la usa vecina de pe palier.
are aproape 80 de ani si e foarte simpatica ( e cea care, dupa ce m-a auzit cintind, mi-a zis “mama, e bine ca tu scrii” ); o vad rar, cind ii mai sun la usa ca sa-i las cite ceva bun de mincare, dar de cite ori o vad ma cearta ca “nu te asezi si tu la casa ta, sa faci un copil”:)
de data asta avea in mina un pachet pe care un curier il lasase la ea, pentru ca n-am fost acasa in week end, si-un bol cu gris cu lapte, cald.
mi le-a dat si mi-a zis
” toata lumea te iubeste. uite ai primit o agenda pe care e scris chiar numele tau. si noi te iubim”
i-am multumit frumos si-am ripostat:
“ei, doamna, nu e chiar asa. de ce sa ma iubeasca?!”
“te-am vazut la televizor saptamina trecuta si m-am gindit ca trebuie sa te iubeasca lumea pentru ca si mie mi-ai fost draga”
pe dinauntrul meu s-a facut mai cald si mai moale decit grisul cu lapte din bol si mi-au dat lacrimile.
…
am realizat ca ieri va provocam sa faceti o fapta buna, sa treceti de la vorbe la fapte caci doar asa se poate schimba lumea din jurul nostru – nu cu vorbe patriotarde rostite o data pe an -, iar astazi mi s-a intimplat tocmai mie fapta buna.
si ziua a devenit mult mai frumoasa.
[…] cum mi-am inceput saptamina cu lacrimi, de drag. […]
Frumos si emotionant…