Author : Cristina Bazavan

icrPolirom reactioneaza la acuzatiile ICR
carti simpa
12 years ago

Polirom reactioneaza la acuzatiile ICR

ma bucur foarte mult ca Editura Polirom a decis sa ia o pozitie publica in raport cu comunicatul ICR privind activitatea scriitorului Filip Florian. ieri cind citeam pe site-urile de stiri polemica dintre Andrei Marga si Filip Florian, cuvintele urite pe care domnul Marga le spunea/scria despre Filip Florian eram extrem de necajita ca jurnalistii nu dadeau context.

Filip Florian e unul dintre cei mai apreciati scriitori romani peste hotare. E tradus in multe tari de edituri prestigioase, iar el – ca om, caracter – este de un mare bun simt si o mare sensibilitate. Am avut placerea sa-l cunosc (fiind o mare fana a cartilor lui, am scris de multe ori despre el, articolele le puteti gasi aici ) si chiar sa-l intervievez si pot sa spun ca este un om de o finete remarcabila.

Faptul ca domnul Marga isi permite sa scrie asa despre un asemenea om il pun pe seama lipsei de informatii, dincolo de lipsa de decenta. Poate ca nu i-a citit cartile (desi e foarte cunoscut si ar fi fost la lecturi obligatorii). Poate ca a fost ocupat cu altceva in loc cu lecturile.

Are insa consilieri care sigur stiu cine e Filip Florian si care e activitatea lui. Ma intreb insa daca-i (mai) asculta in momentele sale de furie (caci numai intr-o furie vecina cu nebunia ai putea scrie ceea ce a scris domnia sa)

mai jos comunicatul Polirom
***

Protest public al Editurii Polirom la adresa dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, publicat in revista Observator cultural

In urma dreptului la replica semnat de Biroul de Presa al ICR, nr. 3301 din 19.03.2013, publicat in aceeasi zi pe site-ul revistei Observator cultural si preluat de alte institutii de presa, Editura Polirom face urmatoarele precizari:

1. Consideram ca, prin tonul reactiei de presa, prin vehementa afirmatiilor, se aduce atingere libertatii de exprimare a scriitorului in spatiul public, una egala cu a oricarui alt cetatean roman. Ingrijorarea noastra e cu atit mai mare cu cit nu este vorba despre primul material semnat de Biroul de Presa al ICR din care se degaja aceasta atitudine.

2. Ne-am asteptat si ne asteptam in continuare ca limbajul folosit in spatiul public, cu atit mai mult in cel cultural, sa se mentina la un anumit nivel de decenta. Avind in vedere acest aspect, consideram ca persiflarea, agresivitatea, minimalizarea operei unui scriitor important devin stupefiante in context, nefiind nicidecum demne de comunicarea culturala, mai cu seama cind vorbim despre o institutie publica importanta precum ICR.

3. Fara a intra intr-o discutie care tine mai degraba de competenta criticii literare, consideram ca o informare prealabila cu privire la receptarea operei unui scriitor, in tara si strainatate, e obligatorie inainte de a se face orice observatie in acest sens. Indiferent insa de calitatea acestei receptari, care in cazul scriitorului Filip Florian este exceptionala, credem ca nu este firesc ca o asemenea discutie sa fie introdusa in spatiul public de o institutie precum ICR, al carei rol ar trebui sa fie promovarea culturii romane in ansamblu, si nu denigrarea unora dintre reprezentantii ei.

Avind in vedere toate aceste aspecte, Editura Polirom protesteaza public fata de modul in care Institutul Cultural Roman intelege, in ultima vreme, sa dialogheze cu scriitorii romani. Si ne exprimam totodata speranta ca acest semnal va fi receptat in sensul lui real, al unei firesti ingrijorari.

Editura Polirom
Iasi, 20.03.2013

2
2129
podsinguratatea liderului…
diverse
12 years ago

singuratatea liderului…

astazi la sfirsitul unui seminar in care vorbeam despre branding personal si despre lucrurile pe care le-am facut ca sa fiu recunoscuta pentru efortul pe care l-am depus de-a lungul anilor in meseria mea, uitindu-ma la chipurile auditoriului am simtit nevoia sa spun ceva care nu era in brief.

nu era despre ce am facut, ci mai degraba despre ce am descoperit de-a lungul timpul in functiile de conducere pe care le-am avut.

***

liderul unui grup, al unei companii, se loveste cu o forma stranie de singuratate. n-are legatura cu citi prieteni are si ce face familia lui, nu e vorba de genul asta de singuratate.

cind esti in virful piramidei, cind esti drive-ul care trebuie sa faca lucrurile sa mearga esti preocupat sa-ti motivezi echipa si sa o faci sa miste muntii din loc, dar intr-o situatie de criza – cind liderul intervine si mai mult la motivarea emotionala a grupului lui – deasupra lui ierarhic nu mai e nimeni care sa-l incurajeze. nimeni care “sa-l mingiie pe cap”.

iar liderul e si el un om ca toti ceilalti: cu o vorba buna si o recunoastere a eforturilor lui se va mobiliza sa o ia de la capat.

***

celor din sala, viitori antreprenori le-am spus sa  fie pregatiti pentru asta, pentru ca s-ar putea sa nu-i incurajeze nimeni, iar ei vor trebui sa gaseasca singuri resurse sa o ia de la capat.

voua va spun ca e bine sa stiti asta ca sa fiti atenti in momentele delicate sa va incurajati liderii. si ei au nevoie, ca si voi, de un sprijin moral.

 

 

0
1607
culturale
12 years ago

e oficial: e ceva f f f gresit in mintea domnului Andrei Marga

in urma cu citeva minute, adica la 18.01 , ICR a trimis urmatorul mail, semnat de Andrei Marga

din nou se razboieste pe banii si timpul angajatilor ICR si e ceva fundamental gresit in mintea sa, de la orgoliu pina la… scriere care e obraznic agresiva, ceea ce pentru un director al unui institut care tine de MAE, de diplomatie, NU e permis.

e o mare uimire cum toata lumea protesteaza la ce face dl Marga si dinsul isi vede de treaba nestingherit.

***

 

Supărarea pe cei care răspund

Andrei Marga 

Andrei Pleșu atacă continuu fără a se informa, iar dacă îndrăznești să îi răspunzi ești deja „în derapaj”. Îmi pare rău că trebuie să revin la dânsul și o fac, mărturisesc, cu reținere și doar obligat de noile sale minciuni sistematizate cu privire la Institutul Cultural Român actual și la modesta mea persoană.

Nu am avut în ultimii zece ani vreo discuție, necum dezbatere, cu Andrei Pleșu sau cu cei care mă invocă, pentru a se putea pronunța avizat asupra a ceea ce gândesc. Informarea prealabilă discutării unui subiect nu-i obsedează. Vehemența, știm bine, nu este, însă, argument.

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu ar constata că nu a fost invitatul ICR la Salon du Livre (22-25 martie 2013), ci invitatul editurii franceze la care ICR a plătit traducerea volumului său. El spune că instituția din partea căreia a beneficiat financiar este „în plin derapaj”, dar nu indică vreun fapt. Nici nu poate indica, căci nu există astfel de fapte. Este oare derapaj să aduci o nouă strategie în ICR, care să readucă instituția la misiunea pe care legea i-o încredințează? Este derapaj să sincronizezi înțelegerea culturii? Este derapaj să pui capăt scurgerii de bani publici în beneficiul abuziv al unor persoane? Este derapaj defeudalizarea instituției? Este derapaj să pui în joc programe noi pentru creatorii din varii domenii ale culturii? Este „răfuială politică” limpezirea unor fapte aflate la limita legii, conform obligațiilor legale? Este derapaj să înnoiești personalul din străinătate pentru o nouă imagine a țării? Este derapaj transparența completă, care se observă în tot ceea ce face ICR? Este derapaj să faci concursuri pe posturi, în locul numirilor preferențiale?

Dacă s-ar informa cu acuratețe, Andrei Pleșu și cei care îl acompaniază ar constata că ICR nu „a contaminat organizarea Salonului”, căci aceasta aparține firmei franco-engleze.

Pot lungi lista întrebărilor de mai sus. Andrei Pleșu se lasă vizibil furat de cuvinte și zvonuri și nu mai găsește sub picioare realitatea. Când va avea paciența să verifice vorbele sale își va putea da seama cât de goale sunt. Deocamdată el se supără pe cei din jur pentru că nu-i împărtășesc fără să cârtească vorbele.

Se înțelege că fiecare dintre cei care sunt invitați – de către partea franceză, de ICR sau Ministerul Culturii – procedează cum dorește. Dorim ca fiecare să participe, dar respectăm decizia fiecăruia. Nu este, însă, demn ca o decizie sau alta pe care o iei să o pui în seama altuia.

Precizăm și pentru cei care au ales să nu răspundă invitației franceze că grupul celor peste o sută de autori prezenți la Salon du Livre – Nicolae Breban, Eugen Simion, Matei Vișniec, Eugen Uricariu, Nicolae Manolescu, Dan Berindei, Norman Manea, Marius Sala, Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu, Ioana Drăgan, Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Ana Blandiana; Mircea Martin, Ion Mureșan, Paul Cernat, Virgil Tănase și mulți alții, împreună cu numeroase edituri din țară și din străinătate – reprezintă convingător cultura română. Nicio persoană nu poate confisca această cultură.

1
1426
retetele lui nicolai blogRetetele lui Nicolai #haisamincamimpreuna
diverse
12 years ago

Retetele lui Nicolai #haisamincamimpreuna

ieri am muncit jumatate din zi din La cantine de Nicolai, cu escale mici in bucataria lui Nicolai Tand (domnul simpatic pe care-l stiti drept jurat la Top Chef) unde am invatat sa gatesc lucruri super gustoase si rafinate care… smekerie… se prepara in citeva minute.

Lui Nicolai chiar ii place mincarea (desi silueta lui nu arata deloc ca si cum ar sta multa vreme prin si pe linga bucatarie) si cind vorbeste despre ce vrea sa gateasca si cum intentioneaza sa combine ingredientele, ti se face foame instant: ai vrea sa maninci si ultima  bucatica din mincarea nepreparata inca.

Ieri, Nicolai gatea pentru blogul lui – Retelele lui Nicolai – adica facea pe bune ceea ce urmeaza sa cititi saptamina viitoare pe blog. Se gindise la retete la 4 dimineata pe cind, adormit, il hranea cu lapte pe Iancu – baiatul lui de doar o luna.

prima reteta a fost foetaj cu roshii provensale.

eu am strimbat din nas “nici nu ma uit, nu sunt in stare sa fac asa ceva… foetajul e un lucru complicat”, el s-a uitat la mine rizind si-a zis “foetajul si eu il cumpar, doar patiserii fac foetaj astazi. nu te invat sa gatesti ceva ce nu poti, toata lumea poate ce arat eu.”

s-a dovedit ca era simplu si…. mega gustos.

cum au fost toate retetele pe care le-a facut: un desert cu roshii si banane (vai vai vai cit de bun si de surprinzator ca gust si se prepara in 15 min, dupa ceas), o salata de morcovi cu stafide (preferata mea, am executat si acasa aseara) , un sufleu de broccoli (asta a fost putin mai complicat si mi-a spus ca am nevoie de citeva incercari acasa ca sa-mi iasa perfect. “tre sa-ti cunosti bine cuptorul”, a zis Nicolai si io m-am gindit ca n-am vorbit niciodata cu cuptorul meu ca sa stiu ce-l doare si de ce are nevoie)

reteta de sufleu de broccoli a si postat-o, o gasiti aici.

dar ce mi-a placut cel mai mult si mai mult ieri in bucatarie, printre Retelele lui Nicolai, a fost bucuria lui de a gati si de a -ti oferi ceea ce a creat. isi exercita magia cuvintelor care dadeau nastere la gusturi in mintea ascultatorului asupra tuturor: asupra Monicai , sotia lui, pe care a invitat-o sa guste fiecare fel nou de mincare creat cu acelasi entuziasm cu care a invitat-o pe o doamna din restaurant, clienta, sa incerce macar putin o supa crema (pt ca nu mincase niciodata) “sa-i simtiti textura si gustul fain”.

cind am plecat de acolo, puteam sa mut si muntii in bucataria mea, ma simteam ca si cum as fi in stare sa fac cele mai rafinate mincaruri…

… care se prepara in 15 min, desigur.

voi pregati in week end dintre retetele lui Nicolai si imi voi invita prietenii la masa #haisamincamimpreuna.

***

Puteti descoperi minunatiile lui Nicolai – toate create in asa fel incit oricine sa le poata pregati in foarte scurt timp – pe blogul lui Retetele lui Nicolai.

P.S. el m-a lasat in bucataria lui frumoasa, eu i-am facut cunostinta cu Audi-ul A3 Sportback cu care vad lumea #dinscaunuldinstinga. Era mult prea simpatica situatia inversata (barbat-bucatarie vs femeie-masina) ca sa nu ne distram putin. Va arat fotografii in curind.

0
3014
on air music awardsOn Air Music Awards – o sansa sa se schimbe ceva in industria muzicala
muzici simpa
12 years ago

On Air Music Awards – o sansa sa se schimbe ceva in industria muzicala

cind am auzit ca mai apare o ceremonie care da premii in industria muzicala m-am incruntat. “iar facem o shusta romaneasca in care stim cine ia premiile si vin la gala doar aia care ies cistigatori?”

dupa care m-am vazut cu Zoli Toth – cel care organizeaza On Air Music Awards – si am inceput sa cred ca mai e o speranta. oricit de greu ar fi sa vii sa construiesti ceva corect pe un background creat de ratarile celor care au tratat superficial aceeasi chestiune.

***

Zoli Toth e domnul acela simpatic, nascut si crescut in Timisoara (adica educat nemteste), care este liderul trupei Sistem. il mai stiti din emisiunile lui de la radio pe teme de ecologie si din campaniile lui eco.

ce nu stiti e ca, oricit de prieten ai fi cu Zoli, nu te poti vedea cu el dimineata. n-are legatura cu somnul ( se trezeste dimineata pentru ca fetitele lui pleaca la gradinita), are legatura cu perfectionismul lui.

in fiecare dimineata Zoli exerseaza la pian si percutie (nu stiu sa spun in ce “bate”) si face asta chiar si atunci cind nu are concerte.

“e ca la sportul de performanta, daca nu te antrenezi se simte” – e justificarea lui pentru care de ani de zile repeta constiincios in fiecare dimineata. iar asta spune multe despre disciplina si caracterul lui. despre cum face el lucrurile.

***

translatati perfectionismul acesta si disciplina in dorinta de a face o gala care sa premieze, PE BUNE, reusitele din muzica romaneasca. cu nominalizari facute de specialisti din atit de multe ramuri ale industriei incit sa nu mai existe sistemul de relatii si pile, cu un vot pentru premii facut individual de 30 de oameni de meserie, vot centralizat de Deloitte astfel incit nimeni nu va sti pina la momentul galei cine sunt cistigatorii.

cu un premiu de ARTIST AL ANULUI acordat dupa un mecanism genial : prin vot live prin sms dintre toti cistigatorii pe sectiuni in timpul galei. industria isi va vota premiantii.

o sa-i reuseasca? probabil, pentru ca e un nebun frumos care crede cu tarie in ideile lui. si care stie ca pentru orice lucru pe care-l primeste trebuie sa dea ceva in schimb.

On Music Awards va avea o sectiune sociala – vor fi puse la vinzare 100 de bilete cu valoare in euro , in scop umanitar. cu banii incasati Star Management – compania pe care o conduce Zoli impreuna cu Anca Lupes – va cumpara instrumente muzicale pentru copiii din liceele de muzica. O metafora pentru faptul ca industria trebuie sa se sprijine din interior ca sa creasca si sa reusesca.

***

mi-ar placea foarte mult ca artistii din Romania sa treaca peste orgoliile lor si sa se aseze cu inima curata in fata acestui eveniment; sa participe fara sa se comporte mioritic conditionindu-si aparitia de un premiu, sa participe pentru a celebra impreuna cu colegii lor un an de eforturi sustinute ale tuturor. Asta e cel mai mare pericol pe care-l vad ca aceasta gala sa nu arate ca de Grammy.

stiu ca organizatorii vor fi atenti la fiecare detaliu – de la covorul roshu pina la spectacol – ca sa arate totul ca la o mare sarbatoare internationala. mai trebuie insa si artistii sa se comporte “ca afara”.

***

daca ar avea suficient timp, Zoli ar trebui sa inceapa un turneu – ca la politicieni – sa stea de vorba cu fiecare dintre artisti in parte ca sa le explice de ce e momentul sa se schimbe ceva in felul in care le este validata munca. de ce e momentul sa lase orgoliile la o parte si sa se bucure impreuna.

pe mine care eram ingrozitor de circumspecta – pentru ca cele mai multe dintre manifestarile de premiere mi se par ceva ingrozitor de kitschos si o dezorganizare totala, fara lipsa de respect pentru artisti – Zoli m-a convins cu o singura fraza. “vreau o gala la care sa ma simt eu ca artist respectat si sa fiu mindru ca sunt acolo”

cind rostea asta raspicat, ma gindeam la perfectionismul lui si la exercitiile zilnice la pian.

1
2163
old timesOld Times – o piesa care face senzatie la Londra
teatru
12 years ago

Old Times – o piesa care face senzatie la Londra

 

text de Sorana Savu

E o piesă pe care trebuie să o vezi minimum de două ori. E și sugestia pe care ți-o servește, discret, producția de la Harold Pinter Theatre, cu Kristin Scott-Thomas, Lia Williams și Rufus Sewell. În teatrul recent redenumit Harold Pinter, piesa pe care Harold Pinter a scris-o în 1971 se joacă cu distribuție alternativă – actrițele schimbând seară de seară partiturile între ele Anna/Kate, Kate/Anna.

Rufus Sewell rămâne “constanta” și ajung să folosesc termenul ăsta într-un sens apropiat de cel din “Lost”, o să vedeți de ce, dacă mergeți la piesă.

Temele pe care le abordează sunt multe, complexe și subtile – ai la dispoziție un bufet întreg de subiecte de discuție și meditație o dată ce ai ieșit din sală. Cum ar fi memoria afectivă și subiectivă, cea care rearanjează trecutul după bunul nostru plac, sau care transformă irealitatea, post factum, în realitate. Sau substratul de thriller care te face să te întrebi cine pe cine a omorât, când și din ce motive. Sau cel senzual, transformă personajele într-un triunghi amoros. Isoscel, după părerea mea, dar voi puteți avea cu totul alte păreri.

Criticii vorbesc despre o adevărată artă a pauzelor în piesa lui Harold Pinter – sunt lungi și dese și trebuie să te asiguri cumva că ele comunică exact acel tip de emoție, de tensiune, de contrapunct sau de subliniere pe care și l-a dorit dramaturgul. Cu Kristin Scott-Thomas, contemplativa Kate e așa cum trebuie – echilibrată și calmă în aparență, apoi viscerală și vulcanică, îndrăgostită în felul ei, periculoasă până la extrem. Credibilă și incredibilă în același timp.

Între două fumuri de țigară, puține actrițe pot să-ți spună atâtea lucruri fără să-ți spună nimic.

Rufus Sewell e o revedere plăcută (de fapt, de-a dreptul enervantă, omul NU îmbătrânește, deși au trecut fix 15 ani de la “Dark City” și “Frumoasa Venețiană”) și o prezență solidă, dar și enigmatică, provocatoare, cu multe fațete, care contribuie la ambiguitatea pe alocuri intelectuală, pe alte locuri de-a dreptul fioroasă a piesei. În personajul său strident, Lia Williams e și ea un pic stridentă, dar nu pentru mult timp. Echilibrul dinamic al piesei o pune la punct imediat.

Mergeți, vedeți comentați – aici găsiți în continuare bilete și câteva imagini din producție. http://www.atgtickets.com/shows/old-times/harold-pinter-theatre/

***

Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

 

1
2637
vunk4vunk – trying to keep my magic
muzici simpa
12 years ago

vunk – trying to keep my magic

acum citeva zile in timpul unui seminar vorbeam despre cum, cu aceleasi informatii, poti face o stire tabloid sau una quality. am exemplificat cu doua stiri despre VUNK pentru ca stiam tot mecanismul din spatele lor . eu le scrisesem. ( aici stirea tabloid si stirea quality)

dupa ce au trecut de informatia propriu zisa si de surprinderea ca poti schimba tonul unei stiri extrem de usor, fetele de la seminar au zimbit la auzul numelui lui Cornel Ilie care era citat in stiri. cineva m-a intrebat daca-l cunosc, am raspuns ca da si toate fetele au facut ochi de caprioara. am auzit si oftaturi suave.

daca asta s-ar fi intimplat anul trecut, fie as fi trecut relaxata peste reactia lor, fie am fi comentat “ca fetele” cit de simpatic e liderul trupei VUNK. de data asta, am simtit cum mintea mea incepe sa mearga pe un pattern cunoscut, puneam intrebari dupa o schema pe care am vazut-o scanata in citeva secunde in cap si check-uiam fiecare etapa: faceam un profil analiza.

diferenta intre anul trecut si momentul de acum e una simpla: lucrez cu simpaticii de la VUNK la brandingul lor, la imaginea si promovarea lor.

iar cind am plecat de la studenti aveam o dilema: cum sa fac sa nu pierd “my magic”, sa ramin fan al trupei sa ma pot bucura cu mintea si inima curata de parerile celor care au aceleasi pasiuni ca si mine, in ciuda faptului ca incep sa stiu mult din “bucatarie” si ca, pe termen lung, sper sa provoc eu unele lucruri care sa genereze simpatie pentru fani.

***
sa lucrez cu VUNK e mai mult decit o onoare, ador momentele in care vad lucruri “din spate”, in care pot anticipa directii si… ador multe. orice moment in care ma gindesc la ce le-ar fi bine e ca un “payback time” pentru momentele de bucurie pe care mi le-au adus.

sper ca intr-un an sa fac o prezentare – la Zilele Biz sau la un alt eveniment care are in atentie si brandingul – despre lucrurile minunate pe care le-am facut cu trupa VUNK (pentru ca stiu ca le vom face).

dar i-am avertizat ca dupa un an voi scrie un story despre Cornel – fetelor pregatiti-va!!! – pentru ca vreau de multa vreme sa scriu un profil despre el si nu ne-am coordonat programele. ce reporting mai bun decit un an om la om pe tot terenul as putea face?!:)

***

am spus de multe ori ca sunt un mare fan VUNK. am scris multe articole pe muzica lor; am iubit si m-am despartit pe muzica lor; le-am chinuit cintecele intr-un fel in care s-au plins pina si vecinele (batrine si cam surde); ba chiar am un amic care ride de mine si de trasnaile pe care le-am facut in viata spunind ca sigur sunt in targetul trupei pentru ca am parcurs traseul complet de la “o minune” (aka Balada pentru o minune) pina “sa speram ca mai am inca o sansa” (aka Fiecare) fiind stresat de cite ori a ascultat aceste cintecele.

zilele trecute mi-am dat seama ca as putea pierde magia asta, proiectia experientei mele de viata pe versurile unui cintec VUNK si m-am necajit.

pe drumul de la facultate catre casa, dupa intilnirea cu studentii, mi-am promis ca o sa ma duc, la 2-3 luni, la un concert VUNK ca si cum nu as fi aflat nimic despre ei, ca un fan. to keep my magic.

am profitat in seara asta ca au cintat in Centru Vechi, la doi pasi de casa mea. le-am spus ca ma duc la concert dar ca nu ma duc sa vorbesc cu ei. ca ma bucur de spectacol in felul meu, egoist.

m-am bucurat si m-am uitat la oameni. desigur, m-am si gindit – in functie de reactia celor de linga mine  – ce lucruri simpatice sa facem, dar de asta stiu ca nu o ma sa dezvat.

still working to keep my magic.

2
2256
echilibruseminar de branding personal – refreshing business
diverse
12 years ago

seminar de branding personal – refreshing business

am fost invitata sa tin un seminar de branding personal pentru tineri antreprenori. se va intimpla marti la Refreshing Business.

***

de obicei sunt invitata pentru ca sunt considerata un kamikaze, am plecat din job-uri pe care le rivneau multi pentru ca am vrut – cam la fiecare 5 ani – sa fac altceva. nu foarte departe de ceea ce facusem inainte, dar intr-o alta directie. e felul meu de a ramine “vie” in ceea ce inseamna munca.

si-am plecat de fiecare data cu relaxarea ca lumea stie ca sunt profesionist, ca-mi fac bine treaba si ca o sa-mi gasesc un loc de munca fara nicio problema. ceea ce s-a si intimplat.

 

daca astazi pot trai relaxat din producere de content (in special interviuri), din consultanta pentru content in online si din acest blog, e pentru ca am lucrat coerent si constiincios la ceea ce inseamna brandul personal.

am sa vorbesc despre asta marti seara. despre regulile pe care le respect de 13 ani in ceea ce inseamna branding legat de propria-mi persoana, dar si despre modelul meu de business care nu are la baza citi bani cistig “acum” (la momentul primului job) , ci “sa-mi fac atit de bine treaba incit data viitoare sa vrei sa ma platesti mai mult ca sa fii sigur mai lucrezi cu mine”.

detalii despre cum se fac inscrierile la seminar puteti gasi aici

 

 

 

 

0
2754
handmade sisterCristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei
beauty
12 years ago

Cristina – Handmade Sister, sau viata te aduce la placerile copilariei

Cind a trecut in clasa a V-a, Cristina a luat decizia (de fapt mama ei e a luat decizia) sa mearga la o clasa cu predare intensiva in limba franceza si-a abandonat desenul. I-ar fi placut sa mearga la o clasa axata pe arta, ii placeau ce faceau colegii ei acolo – modelau in lut, lucrau cu culori – plus ca aveau mai putine ore de matematica, dar… asa a fost sa fie.

Au trecut anii, a terminat facultatea (Limbi Straine) si s-a aflat in fata casatoriei. a vrut o nunta diferita, s-a gindit sa-si duca prietenii si familia in Bulgaria sa stea un week end cu totii si asta sa fie petrecerea. Dar a vrut sa si pastreze putin din traditie si si-a dorit ca pe masa sa fie “marturii”, un dar simpatic pentru invitati care sa le aduca aminte de petrecerea ei. Cum n-a gasit nimic care sa-i placa a luat decizia sa picteze ea pe niste borcanele in care sa puna bomboane asezate in nisip.

Si-asa s-a intors la pasiunea din copilarie.

I-a placut atit de mult, incit cu vopselurile speciale ramase a pictat vesela din casa si s-a inscris la un curs la Scoala populara de Arta.

Mai tirziu s-a gindit sa uneasca aceasta pasiune cu priceperea ei in a prepara cosmetice de casa… si-asa a aparut Handmade Sister, cosmetice de casa in borcanele bijuterie pictate manual.

***

Cristina Olaru are astazi un site adorabil cu colectii de borcanele colorate pline cu minunatii parfumate. Numele de Handmade Sister l-a dat sotul ei care lucreaza in publicitate; a tratat-o ca pe un client, i-a facut mai multe propuneri si ea a ales ceva care sa arate prietenie, sa fie cald, de acasa.

Exista si o sora care o ajuta din cind in cind la comenzile foarte mari (de 8 martie a avut o comanda de 300 de borcanele cu crema de fata) sau cind e plecata din tara, dar numele e dat de sot care face marketingul si promovarea afacerii.

***

Am cunoscut-o saptamina asta pe Cristina si dincolo de delicatetea si sensibilitatea ei, am ramas cu aroma sinceritatii ei. Pe linga Handmade Sister, Cristina e profesoara de engleza pentru adulti si mi-a spus ca nu a putut fi profesor pentru copii, ca nu e buna pentru asta.

“E important sa-ti dai seama ce poti si ce nu, si sa ai puterea sa te retragi.”  A rostit asta rizind, facind parca haz de necaz de faptul ca le zimbea prea mult copiilor si ei o considerau de-a lor, uitind de disciplina.

Nu regreta ca a facut o escala de 10 ani pina s-a reintors la pasiunea copilariei ei – desenul – , pentru ca stie ca n-ar mai fi fost ceea ce este astazi fara fiecare dintre zilele care au trecut.

Si-am mai ramas cu feelingul ei bun pentru oameni. Mi-a facut cadou crema de fata din colectia Klimt, desi nu stia ca eu sunt un foarte mare fan a pictorului austriac. Asa a inspirat-o pe ea ce a citit pe blogul meu. Dupa ce se va fi terminat crema, voi pune scoici mici in acest borcanas, scoici de pe malul tuturor marilor/ oceanelor pe linga care am fost.

***

Daca vreti sa faceti un cadou special, unic, delicat , cu umor, mergeti pe site-ul Handmade Sister. adorabil de delicios.

 

 

2
2734
books3in juriu la Gala Industriei de Carte 2013
carti simpa
12 years ago

in juriu la Gala Industriei de Carte 2013

toata lumea stie ca imi plac cartile. cei mai multi dintre cei care au vorbit vreodata cu mine, au aflat ca de la 25 de ani, cu disciplina si perseverenta, citesc o carte pe saptamina. uneori, in vacante, o carte pe zi.

anul acesta am onoarea de a face parte din juriul Galei Bun de Tipar care premiaza cartile, scriitorii si editurile care au facut ceva memorabil in anul care s-a incheiat in industria de carte.

din juriul fac parte Simona Kessler (agent literar, Simona Kessler Copyright International Agency), Ion Bogdan Lefter (poet, critic şi istoric literar, eseist), Laura Grunberg (scriitoare, sociolog, autoare de cărţi pentru copii), Radu Dimitriu ( directorul editurii CH Beck), Cristian Teodorescu (scriitor, jurnalist), Cristian Ghinea ( politolog, jurnalist), Nicu Ilfoveanu ( artist vizual), Sabina Stirb ( Head of CSR & Public Sector Division at GMP Public Relations, coordonatoarea campaniei de promovare a proiectului „Căutătorii de poveşti”), Daniel Nazare (directorul Bibliotecii Judeţene Braşov).

voi participa la jurizarea tuturor sectiunilor dar in “grija mea” – insemind recomandari pertinente si prezentari serioase – sunt sectiunile – ebook si platforme online, campanii de marketing.

2012 a fost un an cu multe carti frumoase si ca aspect, dar si in continut, asa ca banuiesc ca vor fi dezbateri aprinse.

o sa-mi placa la nebunie polemicile pe carti, iar la sfirsit am sa va povestesc din interiorul jurizarii.

 

detalii despre Gala care are loc pe 25 aprilie, dar si despre premiile care vor fi acordate puteti citi aici.

5
3478
mere3 minciuni pe care si le spun femeile
personal
12 years ago

3 minciuni pe care si le spun femeile

stiti genul ala de vorbe pe care si le spun femeile intre ele ca sa se motiveze, fara sa-si dea seama ca, de fapt, se strica la cap una pe cealalta?

astazi de dimineata am vazut 2 asemenea minciuni pe facebook, mai am una  pe care o tin in minte de ceva vreme dar mi-a fost teama de ce reactii ar putea genera parerea mea despre ea si n-am comentat-o. le pun in acelasi post ca sa ma certati o data si gata.

*

prima minciuna am gasit-o la Raluca, sharuita de la altcineva

ea mai si comenta, in gluma spune ea, “dar cine sa fie?!”

cred, ma iertati dragi doamne si domnisoare ca e o mare greseala daca ne imaginam ca facem noi de capul nostru totul. in spatele fiecarui om (femeie sau barbat) – de succes sau nu – e un sir lung de oameni care i-au modelat personalitatea, l-au slefuit pe dinauntru. de la oameni pe care i-a intilnit in viata si i-au fost suport pina la cei despre care a citit in carti sau reviste.

genul asta de mesaj adinceste cel mult o frustrare, pentru ca in loc sa dam credit si sa le multumim celor din jur, sa le intoarcem gesturile si atentia, ne centram pe noi si ne credem cei mai cei.

***

minciuna nr 2, am luat-o de la Angelica

 

viata mi-a demonstrat ca exista barbati care iubesc mai mult decit femeile. mi s-a intimplat mie (cel putin o data in mica mea existenta), cum li s-a intimplat altor citeva milioane de femei. si pentru cine ma stie ii e clar ca nu aveam si nici nu am un trup de pamela anderson si ca a fost cu siguranta, altceva -intangibil -, de care s-a indragostit

femeile si barbatii sunt poligami, in esenta lor. femeile aleg insa sa fie fidele pentru ca asta le acopera o necesitate de stabilitate, de siguranta. dar daca sunt oneste, recunosc ca, din cind in cind, in mintea lor apare tentatia. ii rezista din educatie.

cind devin fideli, si barbatii tot prin educatie isi exercita alegerea.

stiu ca domhul Osho e un destept al planetei, dar tot nu ma incurc sa nu spun ca e o minciuna ceea ce este mai sus.

poate ca percepem lucrurile diferit – femei vs barbati – dar iubim si , citeodata, suferim in egala masura.

***

si minciuna nr 3

nu mai am ilustratia pentru ea, din pacate. e vorba despre o fotografie care circula pe Facebook si spunea ceva de genul “o conversatie frumoasa e cel mai erotic lucru”

mrrrrr. conversatia poate sa fie un tool/ o uneala a erotismului, dar erotismul tine de cultura, de rafinament, de controlul emotiilor si al placerilor in favoarea celuilalt si mai tine, inainte de orice, de o inteligenta erotica.

ca sa nu dau nastere la foarte multe comentarii pe tema, prefer sa va trimit sa cititi despre inteligenta erotica (stiu e lung, e stiintific, e cu demonstratii facute de o cercetatoare faimoasa – esther perel -, n-are poze decoltate…)

luati-o ca pe o converstatie si ca sa nu para un monolog, din cind in cind, raspundeti-va la intrebarile la care raspund pacientii lui esther.

***

P.S. toate comentariile sunt moderate, nu va osteniti sa scrieti mesaje care nu respecta regula “te stergi frumos pe picioare de noroi, cind intri in casa mea” pentru ca nu vor fi publice.

3
4857
origoOrigo -o sa vreti sa mergeti acolo
diverse
12 years ago

Origo -o sa vreti sa mergeti acolo

de 8 martie am avut parte de un cadou foarte foarte S!MPA ( nu doar simpatic,ci si in identitatea a ceea ce inseamna s!mpa pentru mine = senzatii si experiente legate de lucruri frumoase pe care le poti pastra in minte si-n suflet multa vreme)

de 8 martie dimineata am fost primul si singurul client al unei cafenele care s-a deschis a doua zi: Origo.

Mihai Panfil, unul dintre cei mai talentati si mai importanti barista din Ro, mi-a pregatit cafea si ceai si mi-a facut un tur special al cafenelei sale, Origo.

***

Il stiu pe Mihai de vreo 3 ani, hai poate 4, cind am fost la un concurs Barmaniada in care bartenderii se intreceau in bauturi pe baza de cafea si aveau o proba eliminatorie – prepararea unui capuccino. El era seful juriului si l-am chinuit ingrozitor atunci cu zeci de intrebari despre cum jurizeaza, cum vede daca un cappucino e facut bine etc etc.

Intr-o ora mi-a schimbat definitiv mintea in relatia cu cafeaua – pot recunoaste un capuccino sau un latte bine facut fara sa-l gust, stiu din culoarea pe care o are cafeaua daca a fost prajita cit trebuie, din consistenta pe care o are spuma de lapte daca am sa obtin gustul perfect – combinatia corecta dintr-o inghititura – de lapte si cafea,

Mihai isi deschide acum o cafenea in care o sa simtiti pasiunea lui pentru cafea (a participat la campionate mondiale).

Cafeneaua lui e una concept – nu are fotografii pe pereti, nu are briz briz-uri. In centrul atentiei e experienta ta de consumator in relatie directa cu bauturile pe care le prepara el.

Mese simple si elegante, cele mai rare soiuri de cafele, un blend special de cafea pe care-l prepara chiar el din cafele comandate in toate colturile lumii si… o masina uriasa de prajit cafea in lateral. pentru ca Mihai stie ca una dintre cele mai importante etape in prepararea cafelei este prajitul ei, asa ca face totul in house ca sa fie …perfect.

***

Pentru cei care nu beau cafea, Mihai a adus niste ceaiuri foarte rare care nu-s la pliculetz, ci e blendul de frunze uscate care pastreaza aromele intacte.

Am baut un ceai cu lime – care era in gura ca o  catifea foarte foarte fina. Mi l-a preparat ca si cum facea experiente chimice, a racit apa trimitind-o dintr-un vas in ceainic si din ceainic inapoi in vas, pentru ca avea fix temperatura care stia el ca da aroma perfecta.

cit a facut el asta eu mi-am bagat nasul dupa tejghea – o sa va lase si pe voi si o sa va arate orice aparat are pe acolo, pentru ca are o multime de ustensile despre care nici nu stiati ca exista pe lume – si-am vazut un aparat de cafea care prepara bautura pe durata a 24 de ore cu apa rece. mi-a spus ca o sa o aiba in meniu. parea foarte SF.

apoi am baut un latte, dar am gustat putin si dintr-un capuccino.

(art latte-ul  – desenele cu lapte in cafea – e facut perfect daca -si pastreaza forma pina la sfirsitul bauturii. uitati-va la ceasca mica:) )

***

Seara la Origo, cafeaua va fi inlocuita cu cocktailuri concept, niste super raritati. Dar va povestesc despre ele zilele viitoare sa le fac si foto. Are un cocktail care e inspirat din filme:)

Origo este pe Lipscani 9.  acum e deschis publicului si sigur sigur o sa ma intilniti des pe acolo.

(fotografiile le-am facut cu telefonul, ma iertati, nu sunt chiar un artist, dar sunt autentice)

1
2420
Gérard-Depardieucondamnat la viata, din acest week end in cinematografe
diverse
12 years ago

condamnat la viata, din acest week end in cinematografe

luni seara, la avanpremirea pentru bloggeri a filmului Condamnat la Viata, am primit o lectie despre cum sa -ti cresti frumos copilul.

(cum n-am copii, o scriu aici ca sa ajunga la cine are… nevoie)

*

Dupa proiectia filmului, un pusti brunet, putin mai inalt de un metru si jumatate, a iesit din rindurile din fata si s-a asezat (la invitatia lui Mihai  Ursa, organizatorul vizionarii)  in fata salii de cinema pe jumatate plina cu spectatori.

Era relaxat, cu miinile pe linga corp, chiar daca stia ca urmeaza sa fie asaltat de intrebarile celor care tocmai au vazut filmul in care el joaca.  Imbracamintea era singurul detaliu care trada importanta evenimentului: jeans si camasa bleu cu minecile suflecate, mult mai sobra decit tricourile colorate pe care le poarta copii de virsta lui.

Era Bogdan Iancu ( 12 ani) pustiul pe care tocmai il vazusem alaturi de Gerand Depardieu , ambii in roluri principale, in filmul Condamnat la viata.

***

– Cum a fost sa joci alaturi de actori asa de mari?, a intrebat cineva din sala, in timp ce altcineva zicea in soapta “nici nu cred ca stia cine e Depardieu inainte”

– Si domnul Depardieu si domnul Keitel m-au invatat lucruri despre actorie, a fost foarte interesant sa joc alaturi de ei, a raspuns Bogdan cu o voce calma, rar, zimbind.

– Cam ce ai invatat de la ei?, s-a auzit din nou din sala, putin ironic.

– Mi-au spus ca cel mai important e sa fii natural pe ecran si m-au invatat si ajutat sa fac asta.

Intrebarile au continuat sa curga, iar tonul ironic a coborit catre gluma si de acolo catre admiratie. Bogdan raspundea sigur pe el si extrem de natural la orice intrebare, “nu stiu de ce s-a ales un alt final, intrebati-i pe oamenii mari”, “am obtinut rolul dupa un casting, fratele meu cistigase initial castingul dar pina au strins banii au trecut 2 ani si el a crescut”, “momentan ma concentrez pe scoala, sunt in clasa VI-a, nu stiu daca o sa ma fac actor sau nu”.

Erau in sala Cornel Ilie si Gabi Maga , ambii din trupa VUNK, ambii cu experienta de a sta/performa in fata unui public care te asalteaza cu intrebari. Amindoi se uitau cu admiratie la pusti. recunoscind ca, la virsta lui, ei n-ar fi putut face asta.

Bogdan era  ca si cum ar fi vorbit cu parintii lui care-l intreaba ce a facut la scoala in ziua care tocmai se incheie.

***

La cei 12 ani ai lui , Bogdan Iancu e un mare talent actoricesc si sper sa mearga pina la capat pe drumul asta. L-ati mai vazut in Ho Ho Ho si il puteti vedea in Pariu cu viata, la Protv.

Si e cel mai frumos exemplu despre cum te dezvolta exercitiile de actorie in copilarie. Daca aveti copii, trimiteti-i la  cursuri teatru cind sunt mici: nu e important daca o sa ajunga ca Shirley Temple, nu asta trebuie sa fie scopul. E important ca prin joc invata sa aiba incredere in ei si se deschid, devin firesti, fara sa le mai fie teama de esecul reprezentarii in public.

O sa-i ajute teribil toata viata pentru ca n-o sa mai piarda niste ani multi, gindind cum sa evite niste ratari.

***

Condamnat la Viata e primul remake romanesc (dupa filmului lui Sergiu Nicolaescu, Atunci i-am condamnat pe toti la moarte) si a fost gindit pentru o cariera internationala a unei povesti universale despre tradare, minciuna si lacomie. Rolul pe care-l avea Amza Pellea in filmul lui Nicolaescu, nebunul satului Ipu, este jucat acum de Gerard Depardieu, preotul satului este Harvey Keitel, iar sotia acestuia este actrita Laura Morante.

Pe mine filmul m-a facut sa-mi doresc sa citesc nuvela originala (Moartea lui Ipu, scrisa de Titus Popovic)i, pentru ca povestea e foarte frumoasa. Mi-ar fi placut ca noua versiune, cu actorii alesi acum, sa fie pe mina regizorului Radu Mihaileanu, as fi simtit mai bine ironia si dramatismul povestii.

***

Cea mai dragutza si mai desteapta remarca despre film la vizionarea la care am fost a avut-o Cornel Ilie care a comparat masa la care oficialii satului il sarbatoreau pe Ipu ca sa-l convinga sa se predea el nemtilor drept ucigasul unui soldat, cu Cina cea de taina. E acolo o secventa in care Ipu sta la mijlocul unei mese lungi, cu preot, primar, notar plus familiile acestora in stinga si-n dreapta lui, uneltind si manipulindu-l din vorbe in timp ce-l hranesc si-l imbata. “Ipu pare un Iisus care se sacrifica pentru ceilalti”

Citeva cadre mai incolo, Ipu incepe sa-si negocieze moartea in beneficii pentru familia lui si nu mai e chiar cel mai inocent dintre cei prezenti la masa.

***

Condamnat la Viata poate fi urmarit din acest week end in cinematografele din toata tara.

 

0
2207
diorO colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.
moda
12 years ago

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Paris comes to London, text de Mihaela Simina

O colaborare très s!mpa între magazinul Harrods şi Christian Dior.

Incepand de azi, 16 martie, pana pe 14 aprilie, daca aveti drum prin capitala londoneza, va asteapta o surpriza cat se poate de frantuzeasca la etajul patru al celebrului magazin Harrods. Primele indicii: steagurile Dior care vor flutura pe acoperişul acestuia.

Urmeaza principalele intrari in magazin, decorate in stil Louis al XVI-lea si ferestrele magazinului marcate de celebra diagrama alb-gri a casei de moda Christian Dior.

Emblematicile cabine de telefon londoneze vor gazdui produse dintr-o serie limitata Dior, in timp ce traditionalii soldati din garda regala engleza (the beefeaters) vor purta costume concepute de Raf Simons, directorul creativ al casei de moda.

,,Casa’’ propriu-zisa, de la etajul al patrulea, are fatada reconstituita dupa cea a celebrei cladiri Dior din Avenue Montaigne 30. În interior, un mic univers Dior: de la celebra geanta Lady Dior la inconfundabilul parfum J’Adore, de la schite si manechine in miniatura, care readuc la viata look-uri din istoria casei de moda, la rochiile purtate de cele mai recente reprezentante ale imaginii Dior precum Emma Watson, Marion Cotillard sau Jennifer Lawrence.

Marigay McKee, şef de vânzări la Harrods: “Our archive team at Harrods unearthed wonderful images of Christian Dior visiting Harrods in the Fifties and this is a beautiful part of the exhibition. Equally stunning dresses worn by the likes of Elizabeth Taylor, Princess Margaret and Lady Diana alongside contemporary designs by Raf Simons are a real highlight.”

“The Dior at Harrods windows will also highlight exclusive product created especially for the collaboration, in a truly inspirational presentation which celebrates Dior’s love of London. We hope our customers will experience a fascinating journey through the store, unveiling intricate details of Dior’s rich heritage and that they will be inspired and delighted by the collaboration.”

Pentru ca orice gazda care se respecta are grija ca oaspetii ei sa se simta cat mai bine, exista si un restaurant-cafenea, Café Dior, unde, dintr-un meniu care reflecta dragostea lui Monsieur Dior pentru mancarea buna, ceaiul Dior si cupcakes-urile Dior, probabil, vor reflecta o cerere semnificativa din partea vizitatorilor.

Un preview al produselor din seria limitata, special creata pentru „mutarea” Dior la Harrods:

Iar aici, un filmulet minunat despre relatia Dior-Londra de-a lungul timpului.


Mihaela Simina este jurnalist, redactor Vorbe Grele, Antena 3

2
2673
beauty7Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate
beauty
12 years ago

Pretul sanatatii tenului nostru/ Mai frumoase, mai bogate

text de Mihaela Dumitrescu

Cand ne nastem suntem 75% apa, adica greutatea corpului este in proportie de cca. 75% apa , problema este ca pe masura ce inaintam in varsta aceasta pondere ajunge la 50% si tot scade…exact aici este imbatranirea pielii, a tenului.

Nu e suficient sa bem cei 2 litri de apa zilnic, trebuie incercat prin (1.) alimentatie cat si printr-un ritual de ingrijire a pielii (2.) sa ne hidratam corespunzator dar sa si mentinem nivelul optim de hidratare. Spun asta pentru ca sunt multe persone care aplica pe corp sau pe fata o crema care hidrateaza in profunzime si peste 10 min au aceeasi senzatie de piele uscata.

Sfaturi referitoare la alimentatie nu sunt in masura sa dau, ce vreau sa atrag atentia este sa incercam sa avem grija de tenul si pielea noastra din timp si cu produse cosmetice de calitate lipsite de ingrediente sintetice.

Nu exista un elixir care sa blocheze trecerea timpului si evident efectele acestuia asupra chipului si tenul nostru. Dar inainte de a arunca o avere pe creme si seruri antirid care promit minuni cred ca ar trebui sa incercam sa ne intre in reflex anumite obiceiuri bune.

  • Nu iti incarca pielea cu un exces de produse cosmetice si make-up. Pe principiul Less is Better, functie de varsta trebuie ales sa se foloseasca produse cosmetice specifice. Aud multe persoane sub 30 de ani care vor creme antirid si seruri …de ce ? Tenul lor are nevoie de o crema hidratanta cu factor de protectie. Si evident un demachiant bun. Si atat.

 

  • Alegerea produselor cosmetice tine de fiecare dar nu orice produs scump este si bun. Alegerea ar trebuie sa se bazeze pe ce ingrediente contine si pe ce nu contine …, pe beneficiile pe care stim ca le au anumite ingrediente. Exista atatea uleiuri si unturi vegetale cosmetice, uleiuri esentiale care pot mentine un ten sanatos si frumos. Eu sunt de principiu ca produsele cosmeticele pe baza de substante si compusi chimici nu pot sa hraneasca si sa ingrijeasca pielea asa cum o fac produsele cosmetice naturale.  Sunt atatea ingrediente pretioase, organice, care se regasesc in noile game de cosmetice bio lansate pe piata – de ex. sucul de rodie organic, puternic antioxidant, uleiul de argan, uleiul de macadamia, uleiul de avocado …si lista e lunga.

 

  • Cu trecerea varstei, peste 30 ani +, tenul ajunge la o anumita maturitate si in rutina noastra ar trebui sa apara o crema organica de noapte,  nutritiva si regeneranta si o crema contur ochi. Si cam atat.

 

  • Si poate peste varsta de 40+ aplicate si acele seruri faciale concentrate pentru fermitate care lucreaza la partea de elasticitate si estompare a ridurilor.

Evident ca multe aspecte tin si de materialul genetic dar un ritual de ingrijire corect, facut din timp, ne ajuta sa ne pastram prospetimea si sa luptam activ cu principalii factori ce determina imbatranirea tenului – deshidratarea, expunerea la soare, poluarea.

!…si nu in ultimul rand frumusetea vine si din interior.

 ***

text de Mihaela Dumitrescu

0
1530
Frida Giannini Portrait in Chime T-ShirtCe se mai intampla in luna martie
culturale
12 years ago

Ce se mai intampla in luna martie

text de Noemi Revnic

De aceasta data voi scrie aici si despre lucruri interesante care se intampla in afara granitelor Romaniei.

 

De exemplu, cea mai recenta campanie umanitara sustinuta de GUCCI: CHIME FOR CHANGE, o campanie globala initiata de Salma Hayek Pinault, Frida Giannini si Beyoncé Knowles-Carter. Acest proiect are ca scop strangerea de fonduri pentru pentru femeile defavorizate. Mi-a placut mult ideea, iar Frida Giannini este un excelent om de marketing, mi-ar fi placut sa lucrez cu ea, macar o luna.

David Lynch ne surprinde din nou, cu o serie de litografii care pot fi admirate si achizitionate de pe acest link: http://www.itemeditions.com/catalogue/lynch/index13.html

Iar aici la noi, in 15 si 16 martie, un maestru artizan florentin va personaliza accesorii din piele in buticul Gucci de la parterul hotelului Hilton. Poate fi o experienta interesanta. Humanitas a lansat o noua carte de retete culinare asezonate cu povestile lui Margaret Yardley Potter, prezentata de Elizabeth Gilbert, stranepoata autoarei.

Amicii Eugen Radescu si Razvan Ion ma anunta ca vineri, 22 martie se va lansa la Cluj La Gazette (in Strada Calarasilor 1, Parc Cetatuia). Aici gasiti detaliile evenimentului.
www.facebook.com/events/130692280443677

Va doresc un weekend linistit, cu ganduri bune.

*

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


0
1667
bleu2Bleu un motan care nu era Domestic
diverse
12 years ago

Bleu un motan care nu era Domestic

m-au intrebat daca nu vreau sa-l iau eu pentru ca nu l-a mai vrut cineva, un designer faimos. era un ghemotoc de blana – o corcitura intre persan cu albastru de rusia – un gri bleu si, din descriere, parea cea mai dragalasa creatura.

inainte de a ajunge la mine, l-am botezat  Bleu – dupa numele filmului meu preferat din toate timpurile (ala cu Binoche in rolul principal, regizat de Kieslowski) si i-am luat un coshulet unde sa fie casa lui in casa mea.

cind a venit incapea in causul palmelor si chiar era super simpatic. l-am pus in cosuletul lui si m-am asezat pe un fotoliu asteptind sa vad ce face, sa-i dau timp sa se obisnuiasca in noua lui casa. s-a ridicat, a iesit din cosulet, s-a indreptat catre fotoliu, s-a cocotat cum a putut el agatzindu-se cu gherutele de pielea crem si, cam dupa un minut, a reusit sa ajunga in spatele meu unde s-a facut ghem.

l-am luat frumos si l-am dus inapoi in cosulet. “cum o te obisnuiesti din prima zi, asa o sa traim, in cosulet e locul tau”

pina am ajuns eu inapoi la fololiu, el era in spatele meu repetindu-si traseul.

m-am ambitionat: “ok, o sa facem aceste ture pina cind o sa intelegi ca trebuie sa stai in cosulet.”

si-am inceput sa numar de cite ori l-am dus la cosulet si el a venit inapoi catre fotoliu. la nr 80 m-am lasat pagubasa, el isi perfectionase urcarea, ajungea mai repede, nu dadea vreun semn ca ar fi obosit.

s-a dovedit ca Bleu semana cu mine: incapatinat si perseverent. iar, in anii in care a stat la mine, a facut doar ce a vrut el: daca avea chef de joaca la 3 dimineata si nu-l bagai in seama, se suia pina la rafturile cu carti si le trintea una cite una pe parchet ca sa te trezesti; daca venea in casa cineva care nu-i era pe plac, ii rezolva cu ghearele jeans-ii in modelul scamosat; pe prietenul meu nu-l placea deloc, asa ca pantofii lui erau marcati barbateste… cu shushu.

cam dupa un an a descoperit ca poate sari in copacul din fata balconului si de acolo ajunge la … pisicute. pentru ca, desigur, dupa o vreme au inceput sa-i placa pisicile. numai ca nu mai stia sa ajunga acasa, nu mai stia sa ajunga nici macar in curtea blocului, iar eu – la 6 dimineata, pe strada, cu ochii umflati de somn si ciufulita – scoteam sunete imitind pisicile sa-l identific pe Bleu prin vreun tufis. il gaseam scamosat, cu scaieti in blana lui pufoasa, dar cu ochii stralucind de cine stie ce aventura traise noaptea.

l-am trimis la parintii mei si, dupa o vreme, si-a gasit o iubita la vecinii din fundul curtii si-a decis ca e mai bine sa se mute la noua lui familie. n-a fost foarte fidel pentru ca pe strada au inceput sa apara foarte multi pisoi albastri, dar a ramas consecvent cu caracterul lui: a facut fix ce-a vrut. n-a putut fi niciodata domesticit.

date fiind faptele, mi-e rusine sa mai recunosc ca semana foarte mult cu mine.

***

am povestit aceasta intimplare ca parte de sustinere a campaniei de lansare a filmului Domestic. scrie si tu povestea ta cu un animal de casa si trimite-o la [email protected] , ea va ajunge intr-o carticica speciala care va insoti filmul cind va fi lansat pe DVD.

pentru ca vreau sa aflu povesti simpatice cu animalute dragi, dau o leapsa catre Noemi, Chinezu si Nebuloasa. dragilor, scrieti o amintire despre un animalutz simpatic si invitati si pe altii sa scrie. multumesc

 

Domestic este cel de-al treilea lung metraj al lui Adrian Sitaru, ii are in distributie pe Adrian Titieni, Gheorghe Ifrim, Clara Voda si Ioana Flora si va avea premiera in Romania pe 22 martie.

5
4576