mi-a luat multi ani sa inteleg ca nu toti fac lucrurile in acelasi ritm cu mine.
ca fiecare invata in ritmul lui, munceste in ritmul lui, iubeste in ritmul lui.
inca mai string din dinti cind explic ceva cuiva si vad ca are nevoie de timpul sau ca sa digere informatia si sa ia decizia: mi se pare ca iroseste ore/zile/luni pretioase.
oricit m-as antrena nu pot sa suport lenesii si indolentii. deci nu m-am schimbat f mult:)
dupa cum stiti sunt prietena cu simpaticii care fac emisiunea X Factor, asta mi-a permis sa vad in avans ceva secvente din episoadele de auditii, sper sa mai vad si boot camp si judge house, pt ca dupa aia ma duc eu singurica la galele live si vad TOT:)
ei bine, astazi (in mod exceptional sapt asta si sapt viitoare avem si luni X Factor) e o secventa pe care nu mi-au dat -o la previzionare: cu Andrei Leonte cistigatorul de anul trecut.
m-am plins pe facebook (eu fiind o fana a lui Leonte la editia trecuta, am pariat pe el din prima secunda de auditii) ca nu am stiut ca va fi in aceste auditii si… prietenul la nevoie se cunoaste: m-a sunat Andrei. da, fix Andrei Leonte.
asa am aflat ca a fost la Londra, a intilnit licentiatorii Warner Music din toata lumea si … a cintat in fata lor. din partea Roton Romania (casa de productie care-l are in grija pe Andrei), a mai cintat si Raluka ( i like that trumpet).
ocazie cu care tinarul domn Andrei Leonte a primit propuneri de colaborare prin alte tari, dar asta o sa le povesteasca el sau managementul lui de la Roton, cind va veni vremea…
iata cintecelul lui cel nou pe care l-au auzit si mai marii de la Warner Music đ
pe Andrei il vedem diseara in ultima editie de auditii, un episod cu nabadai – cind Cheloo sare sa-l bata pe un concurent, iar din incaierare Razvan iese cu blugii rupti.
***
cu episodul din seara asta se termina auditiile, asa ca sunt curioasa care e concurentul(a) care vi s-a lipit de sufletel. cine v-a placut cel mai mult dintre toti cei pe care i-ati vazut (nu doar din seara asta, din toate preselectiile)
eu as paria la finala, in primii trei, pe Ioan Man, dar astept si parerile voastre. si nu, n-am gasit inca printre cei din auditii un concurent cu charisma lui Andrei:)
m-am saturat de voi toti astia care cautati numai raul in jurul vostru.
e soare si ziceti “dar miine o sa ploua”, ploua si spuneti “ce vreme oribila!”
*
m-am saturat de voi toti astia care va vaitati ca avem muzici proaste in Ro, dar nu va uitati nicio clipa la oamenii care fac muzica pe bune, cu versuri misto si melodii minunate.
m-am saturat ca le dati in cap tinerilor care fac ceva afara, circotind orice “ca nu le sta freza bine, ca nu zimbesc frumos, ca nu …”
m-am saturat de voi toti astia care ziceti ca filmul romanesc e prost pentru ca va aratata realitatea ( btw, daca nu o acceptati ca e cum e, n-o s-o depasim niciodata), dar nu platiti bilet la cinematograf nici la comediile romantice.
m-am saturat de cei care vad o stire culturala si nu se bucura de ea ( asemeni interviului cu Virginia Zeani de pe blogul meu). comentati “bine ca ne aducem aminte de ele la batrinete si nu le laudam cit sunt tinere”, facind trimitere la stirea cu Anita Hartig care a aparut la CNN cu debutul ei la Scala din Milano (a fost inainte si la antena 1 si la realitatea, dar voi va uitati la Becali, n-ati vazut-o).
m-am saturat ca doar comentati. cind ati putea face ceva.
citi dintre voi au pus muzici bune romanesti pe pagina lor de facebook pentru cele citeva sute de prieteni din dotare?
citi dintre voi au promovat-o pe Anita sau oricare alta cintareata tinara de opera, tot pe facebook?
citi dintre voi au pus o stire culturala – de orice fel ar fi ea – pe pagina voastra de Facebook?
in caz ca nu v-ati prins, doar vorbiti si circotiti si nu asa se rezolva lucrurile. (v-am dat doar exemple de comportament din zona culturala, dar voi astia carora le pute tot va comportati la fel oricind, oriunde)
iar lumea e asa cum o vedem noi si cum vrem sa o construim. asta inseamna a face, nu a vorbi.
***
va scriu din parc, unde e soare si toamna e mai frumoasa ca niciodata.
noi ne facem facem viata pe care vrem sa o traim.
*
nu, nu vad asta in fata ochilor, desi as vrea:) dar e la fel de frumos.
nu pornim toti egali la drum; e o iluzie sa ne amagim cu egalitatea.
cum e o mare greseala sa ne imaginam ca toti stam la aceeasi linie de start.
plus ca unele starturi le ratam.
dar sunt mai multe curse. in mai multe directii.
daca ne-am prinde mai repede care sunt start-urile ratate……..
pare ca n-au legatura desenele animate cu caracterul unui om, dar…
duminica trecuta eram la Bran la premiera filmului Hotel Transilvania, la care venise inclusiv regizorul G. Tartakovski.
la party-ul de dupa am stat putin de vorba cu tinarul care se afla in dreapta acestei fotografii.
asa am aflat cum se face dublajul pentru filmele animate si ce treaba complicata este.
habar nu aveam, de exemplu, ca un desen animat incepe de la vocea personajului. in cazul lui Hotel Transilvania, Adam Sandler care da vocea lui Dracula a inregistrat replicile mai intii si abia apoi animatorii au construit personajul; trebuia ca desenul sa deschida si inchida gura dupa replicile lui Sandler.
cind se face dublajul lucrurile sunt si mai complicate; actorul care da vocea in limba tarii in care e distribuit trebuie sa “cinte” replica la fel ca actorul titular, plus ca trebuie sa o faca cam in aceeasi durata ca sa se potriveasca in sincronul cu buzele personajului desenat. indiferent de cit de multe cuvinte ai in limba in care s-a tradus.
asa mi-am dat seama ca dublajul e aproape copywriting pentru ca rescrii replicile, nu le traduci, ca sa intre in timp si sa aiba acelasi efect.
*
cind vorbeam cu domnul din fotografie, cel din dreapta, am aflat ca dublajul romanesc de la Hotel Transilvania a fost considerat drept cel mai bun dintre toate versiunile distribuite in europa, dar si ca versiunea sa pentru personajul Murray (Mumia simpatica, prietena cu Dracula) a fost considerata drept cea mai buna dintre toate dublajele.
ma enerveaza teribil cind tinerii actori nu stiu sa se “vinda” si l-am certat, fara sa-mi pese ca abia il cunoscusem:
– de ce n-ai spus asta la conferinta de presa ? era si regizorul acolo, erai invitat special, de ce nu te-ai vindut bine?
– pentru ca eu am avut 50 de replici in filmul asta. Claudiu (n mea. Bleont – vocea lui Dracula) si Tamara (n. mea. Roman, vocea fiicei lui Dracula) au avut 500 de replici. nu era momentul meu de glorie aici, ei trebuiau sa vorbeasca despre munca lor, nu eu. intr-o saptamina vine Ralph unde eu fac vocea personajului principal, acolo pot sa vorbesc despre munca mea.
tineti-i minte numele: Gabriel Costin e un om cu caracter.
il stiti de la emisiunea “In Puii Mei” si, daca nu ma insel (mi-a fost rusine sa-l intreb), e unul dintre cei care fac noi personaje in Neata cu Razvan si Dani.
il gasiti si-n teatru – la Metropolis.
duminica trecuta, la Bran, am facut si un interviu cu Genddy Tartakovski, il puteti citi aici
6 minute de frumusete pura.
Jiri Kylian Bella Figura. potrivit cu vremea de afara.:)
\
m-am intrebat mereu de ce concurentii de la orice concurs din asta de talente muzicale aleg sa cinte o piesa a vreunuia dintre jurati.
e vorba de tupeu? e o forma de lingusire?
daca n-ai o versiune geniala a acelui cintec, n-ai nicio sansa. autorul piesei ii stie toate nuantele, a cintat-o de zeci de ori, stie unde poti gresi si unde trebuie sa stralucesti: de ce te-ai baga in focul iadului singur, singurel?
episodul din seara asta de X factor ii arata pe concurentii care au avut inconstienta (nu e vorba de curaj, dupa mintea mea) sa cinte piese de la Holograf – cu Bittman in fata lor -mai e si un nefericit care incearca ceva de la Parazitii (cred…) – si e interesant sa te uiti la ei cum n-au nici cea mai mica stringere de inima pentru ceea ce presteaza pe scena.
*
pentru mine X factor este despre transformare si imi place cind juratii aleg pe cite unul caruia eu nu i-as da nicio sansa, dar care dovedeste in etapele urmatoare ca avea potential si creste , se dezvolta spectaculos. (stiu de anul trecut asta si de la editiile straine; sunt eu prietena cu simpaticii care fac show-ul asta, dar nu m-au lasat sa ma uit la episoade multe inainte, nu stiu cum evolueaza concurentii… Â inca:)) )
dar gindindu-ma la transformare stiu ca ea nu se poate realiza fara valorizare; oamenii aia de pe scena, din concurs, trebuie sa primeasca aprecieri ca sa se deschida, sa infloreasca. (nu stiu om care sa nu aiba nevoie de apreciere si atentie) si o sa fie foarte tare sa-l vedem pe Cheloo cum le da incredere celor din echipa lui.
Stiu ca Bittman e un bun pedagog, Delia are resursele emotionale sa empatizeze cu oricine si stie toate cintecele din lume, asa ca echipele lor vor avea o viata usoara. Dar Cheloo care rezolva totul barbateste si pentru care – cel putin asa imi pare, pt ca l-am vazut live doar o data, in viteza – lumea e in alb si negru, fara prea multe nuante de gri, Cheloo va fi interesant de urmarit ca pedagog.
Mai avem pina acolo o saptamina, azi si miine sunt ultimele auditii, urmeaza o editie Boot Camp si abia apoi Judge House.
*
Scriu insa despre asta acum pt ca editiile de astazi si de miine vi-l arata pe Cheloo in conflict direct cu doi concurenti. Pe unul nu vrea sa-l asculte si, pur si simplu, paraseste sala, celalalt il scoate din minti si e la doi pasi sa-l pocneasca (intervin Dani si Razvan , plus un regizor de platou).
Ce mi se pare ciudat e ca, desi in mod normal as protesta la reactia lui (“ai un contract, pentru asta esti acolo sa-i asculti pe concurenti”), am fost de partea lui vazind filmarile.
Uitati-va in seara asta la X Factor, sunt curioasa care e parerea voastra despre aceste incidente.
un fotograf chinez, Huang Qingjun, a muncit 10 ani pentru un proiect in care a surprins bunurile materiale ale familiilor sarace din tara lui.
Jiadang – se numeste proiectul lui si surprinde TOATE, dar absolut toate bunurile materiale ale cite unei familii.
uitati-va la fotografii si redefiniti saracia.
e incredibil de puternic proiectul prin simplitatea executiei si puterea mesajului.
ieri vorbeam la Europa FM, ca in fiecare zi pe la 6 fara 10, despre filme. de fapt despre cei pe care Cinemagia i-a pus in topul celor mai buni tineri actori romani.
dupa ce i-am enumerat si am spus citeva lucruri despre filmele in care au jucat, Radu Constantinescu – gazda emisiunii Drum cu Prioritate, unde ma afirm eu:) Â – m-a intrebat unde i-am putea vedea “de aproape” pe actorii astia, in teatru sau altceva decit cinema.
si-am inceput sa spun de Vasluianu, de Pavlu, de Potocean si Ivanov.
cind m-am uitat pe lista pe care scrisesem numele mentionate in top, l-am vazut pe Cosmin Selesi si primul meu gind a fost – il stiti de la Te cunosc de undeva, emisiunea de la Antena 1. dupa care mi-am dat seama ca-i fac o nedreptate, ca el e un foarte bun actor dramatic si m-am regrupat: Selesi a jucat (poate va mai juca) in Bucharest Calling la Green Hours, o piesa care atunci cind a ajuns la New York a avut o frumoasa cronica in New York Times.
mi-a luat putin sa-mi aduc aminte cum se numea piesa, dar stiam de New York Times si n-am ezitat prea mult pt direct.
Stiu ca nu prea s-a scris despre asta; nici colegii lui de la Antena n-au zis, dar despre munca lui Selesi a scris New York Times. Si daca eu care stiam de aceasta intimplare si tot am avut primul gind sa mentionez TV-ul in loc de teatru, m-am gindit ca ar fi frumos sa scriu aici, ca sa ramina si sa stie tot mai multa lume despre Cosmin Selesi, actorul de teatru.
P.S. Stiu ca am pus un titlu cam de tabloid, dar asa v-am facut pe toti sa cititi si poate o sa tineti minte informatia:)
P.P.S. da, si ei au ajuns atunci la NY cu sprijinul aceluiasi ICR pe care-l hulesc unii acum. asa i-au vazut cei de la NYTimes si au scris frumos despre munca lor.
Imi place foarte mult cind oamenii din industria filmului nu se lasa invinsi (de criza economica, de haos-ul politic, de ridiculizarea culturii) si continua sa construiasca, sa mai puna cite o caramida la temelia unei culturi vizuale a unei generatii care, mai mult ca oricind inainte, gindeste in imagini.
saptamina viitoare debuteaza la bucuresti un nou festival de film, Festivalul de Psihanaliza si Film – replica , sau prelungire, a European Psychoanalytic Film, festival prezidat de regizorul italian Bernardo Bertolucci.
e un festival care are o idee minunata in spate:Â Â public pentru film de arta in acceptiune larga- filme europene, asiatice si americane de buna calitate, indepartate de reteta facila a popcorn movie-urilor- exista si, in plus, tinerii elevi si studenti de azi au nevoie de oferta pentru a se putea apropia mai mult de conceptul de cultura.
in spatele acestui festival sunt doua doamne minunate care au mai creat si alte lucruri speciale in industria noastra de cinema (festivalul Anonimul e doar un exemplu): Miruna Berescu si Irina Margareta Nistor.
text de Roxana Cioriia
âWhy is the top quark so heavy? Yeah, thatâs the question â why? says Franklin. We donât know. Itâs weird. Youâve got six quarks; five of them are really light, and the sixth is unbelievably heavy. Itâs as if you had Sleepy, Dopey, Grumpy, Bashful, Happy, and Kierkegaard.â
Uneori, cand nu mai vezi si nu mai simti bine din cauza de prea mult si prea plin, zice-se ca indicat ar fi sa schimbi perspectiva, sa te rupi de ce stii si sa-ti bagi un pic capul in necunoscut, orice forma ar lua el. La mine, necunoscuta din ecuatie e mai mereu fizica cuantica. Nu stiu o boaba de fizica in general, daramite de cea âcuanticaâ, dupa cum o numesc fizicienii, nepasandu-le o clipa de enervanta cacofonie. Dar la nevoie ma ajuta. Deschid un manual ponosit, pe care nici nu mai stiu cum l-am capatat, si incep sa citesc aproape pe litere, incercand sa fac lumina cat de cat in fraze si formule. Dupa o sesiune moderat insuportabila de sangerat neuronal, scot capul din paginile ingalbenite mai limpede ca niciodata, cu certitudinea copilareasca a exploratorului care a incetat sa se mai intrebe, ca Frost, despre the road not taken.
Ce mai conteaza ca ajungi sa confunzi o scurtatura cu o fundatura si chiar si cand ar trebui sa-ti fie clara neintelegerea, tot mai petreci acolo o buna bucata de timp, nemiscat, in case the walls idealistically part. Ce mai conteaza ca un autist inconsolabil ca Kafka (cuantic physicists all over the world are probably cheering with big grins on their faces right now) isi dadea ceasul cu o ora si jumatate inainte si spunea despre Felice, in cuvinte desenate din sticla sparta (dupa ce l-au sfatuit doctorii sa nu mai vorbeasca, din cauza hemoragiei), ca are âtoo much nakedness left in herâ. Ce mai conteaza ca oricat de falnic si vasnic ar fi un copac, si radacinile lui se termina undeva, cand quarcii sunt atat de complicat de simpli, si e atat de complicat de simplu sa traiesti dupa o reteta prestabilita.
âPlease take back the sparrows. They are bothersome and cute. They are brown and daily all year long. They make a plaything of the wind and the spruce. They come too close. They look right at me with their tiny black eyes. They dart through spaces. They pick up the pieces and the pace. From rooftop to eavetrough to wire to branch- they spring spring spring spring spring spring spring. They are not sorry. They are not singing. Many they are one they are never not somewhere. They are not not singing. They are not slack. They fear the bluejay and the airedale. They drink from the pond! They scatter thinking. They are not asking or telling they are scattering thinking they are shivering. They are awake or they are shivering. Please, take back the sparrows. They bathe in dust.â â Suzanne Buffam
*
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.
nu cred ca exista barbat care sa se fi uitat la un film cu James Bond si sa nu-si doreasca sa traiasca si el aventurile respective. Bond asta e o sursa de inspiratie pentru nenumarate alte filme, nu mai departe de filmul ala simpatic cu avocati – The Suits – mi se pare a fi o copie la tribunal a aventurilor domnului super elegant.
ei bine, te poti juca acum de-a James Bond fara sa te considere nimeni nebun.:)
***
vestea nashpa e ca mai ai doar 48 de ore posibilitatea sa fii James Bond.
de fapt, mai ai mai putin de 48 de ore dar nu te ingrijora, daca esti un agent adevarat si te misti repede poti rezolva misiunea Bond la timp si… poti deschide o valiza misterioasa din Centrul Vechi care iti aduce o intilnire cu Severine, una dintre fetele Bond. (pe bune, chiar actrita care joaca in film, nu o dublura)
cum se procedeaza:
iti sunt testate calitatile de agenti secreti printr-o serie de incercari care te vor purta prin locatii Heineken din Centrul Vechi. Ai misiunea de a cauta  cinci locatii, unde vei fi supus unor probe interesante, in urma carora primesti indicii si harti care te vor indruma spre urmatoarele provocari.
Am aflat ca printre probe sunt construirea de castele din carti de joc, jocuri de domino sau dezamorsatul bombelor, asa ca va fi foarte amuzant. La sfirsit primesti un  cod cu care iti vei incerca norocul pentru a deschide valiza misterioasa.
Joi seara se anunta codul care deschide valiza, iar cistigatorul va avea o experienta completa James Bond si-o va intilni pe … Severine, una dintre fetele Bond.
Jocul face parte din campania de promovare a noului filmul James Bond, Skyfall, campanie sustinuta de Heineken.
HeinekenÂź a dezvoltat o relatie puternica si de success cu James Bond, constand in parteneriate globale cu  âTomorrow Never Diesâ, âThe World is Not Enoughâ, âDie Another Dayâ, âCasino Royaleâ si âQuantum of Solaceâ.
sunt rare cazurile in care un regizor american al unui film de mega succes vine la premiera intr-o tara in care banii incasati din cinematografie sunt mai putini decit costul excursiei sale.
s-a intimplat insa in acest week end cu Genndy Tartakovski, regizorul filmul de animatie Transylvania Hotel care a venit la Bran sa -si lanseze filmul despre Dracula in ipostaza de tata iubitor si prea protector.
am avut onoarea sa  fac un mic interviu cu domnul Tartakovski.
Alti 5 regizori au incercat sa lucreze la Hotel Transilvania inaintea dvs, timp de 4 ani. Imi imaginez ca atunci cind ati venit in echipa a fost destul de greu pentru ca erau o multime de tensiuni. Cum v-ati descurcat ?
A fost dificil, e adevarat. De obicei situatiile acestea sunt delicate pentru studioul producator pentru ca sunt mereu tensiuni cind business-ul se intilneste cu arta. De data asta insa era multa amareala in echipa pentru ca proiectul incepea si se oprea, iar incepea, iar se oprea dintr-o multime de motive. Cind am venit eu – care eram din TV – toti ziceau “cine e tipul asta?”. Am inceput sa lucram si uneori aveam aceleasi idei ceea ce era bine, dar cind aveam pareri diferite de ale lor, simteam tensiunea. Le-am cistigat increderea pas cu pas pentru ca fac de 20 de ani aceasta meserie si am incredere in instinctele mele. Asta e tot ce am, instinctul. Â Dar n-a fost deloc usor.
Care a fost cel mai dificil moment al colaborarii cu echipa?
Cind muncesti la un film asa de mare sunt o multime de parti implicate: ai studioul, il ai pe Adam Sandler (nota mea. vocea personajului principal), sunt  oamenii mei care deseneaza, artisti, tehnicieni. La un moment dat am vrut sa plec. Era primul meu lung metraj, parea ca nu iese ce vreau, asa ca m-am gindit serios sa renunt. Solutia a fost sa gasesc o cale diferita de a aborda lucrurile. In genul asta de proiecte trebuie sa stii cum sa navighezi, sa stii cum sa infrunti valurile, dar sa mergi pe drumul tau.
Cind ne uitam la o animatie ne distram foarte tare, dar nu ne gindim niciodata cita munca e in spate. Care a fost cel mai dificil lucru tehnic la acest film?
Cel mai dificil lucru a venit din stilul de animatie pe care l-am dorit pentru acest film, cu personaje foarte realiste. Computerul a fost programat pentru asa ceva, dar cind un personaj se misca foarte repede – asa cum se intimpla cu Dracula de multe ori in film – nu toate componentele lui se comportau natural. De exemplu, cind filmezi cu oameni, hainele pe care ei le poarta se misca in mod natural cu trupul personajului. Asta ceream si eu de la programatori, dar nu ne-a iesit din prima. Au fost momente cind parul lui Dracula raminea in urma capului cind personajul alerga, sau momente cind o mina pleca spre stinga, desi tot corpul o luase la dreapta. Cel mai mult ne-a dat batai de cap pelerina lui Dracula, dar dupa cum ai vazut totul s-a rezolvat.
In filmul acesta Dracula e simpatic, e tatal unei fete aflate la majorat – ma rog, majorat de vampir 118 ani . Din ce v-ati inspirat pentru chipul lui Dracula?
Bela Lugosi, in clasicul Dracula al lui Bram Stoker a fost unul dintre repere. Inainte de a intra eu in proiect, la momentul la care se scria scenariul, o echipa a venit aici in Transilvania pentru documentare. Au luat ceva si din specificul local, pot sa spun acum dupa ce am vazut putin din Bran.
Dvs ati fi luat si alte detalii, acum ca stiti locul?
Am remarcat stucaturile de la case, atmosfera de pe drum, cu peisajele senzationale. Am citeva secvente frumoase in minte, le pastrez pentru viitor. Nu se stie niciodata la ce sunt bune. (ride)
O continuare? Filmul are deja 100 milioane de dolari incasari.
Nu stiu. Pentru moment ma bucur ca e bine primit si ca am avut sansa sa vin aici.
Cum l-ati descrie pe Dracula tatal?
Iubitor, ocrotitor. Poate putin cam prea protector.
E tata de fata, stiti cum sunt tatii de fete.
(Ride) Da, am doua fete. Stiu cum e.
Le-a placut Castelul lui Dracula?
Am facut cu totii un tur al castelului mai devreme si toti copiii (nota mea. are 2 fete si un baiat) au fost super incitati cind au mers prin pasajul secret. Toti suntem incintati ca ne aflam aici si putem vedea legenda cu ochii.
Ati spus cindva ca in adolescenta v-a fost foarte greu la scoala pentru ca toti va priveau ca pe un strain si ca nu v-ati adaptat. Imi puteti explica despre ce e vorba?
A fost o perioada grea pentru mine. Aratam diferit, aveam parul diferit, vorbeam diferit. Eram un rus venit in America si tot ceea ce ma interesa era sa ma incadrez in sistem. Sa fiu ca ei. Sa fac parte din gasca. Dar pentru ca eram atit de diferit, nu m-au acceptat usor. A trebuit sa lupt sa-mi gasesc calea mea.
Sa invatati sa navigati…
(ride) Da. Exact.
Astazi cind am aflat ca sotia dvs este unguroaica m-am gindit ca aveti un punct in comun, din aceasta perspectiva a strainilor in alta tara.
Da, nu m-am gindit la asta atunci. Sotia mea este foarte americanca, dar s-ar putea sa ai dreptate. (ride)
**
Sotia sa si-a adus indirect aportul la acest film. Exista o secventa in care personajele principale, fiica lui Dracula si iubitul sau pamintean, se urca pe acoperisul castelului Bran, iar pustiul ii spune, uitindu-se in zare “undeva acolo e Budapesta. am fost la un concert misto in orasul ala”. Tartakovski a explicat la conferinta de presa ca nu a incurcat Bucurestiul cu Budapesta, dar i-a facut o placere sotiei mentionindu-i orasul natal. “As fi dormit pe presul ciinelui daca nu faceam asta”, a ris regizorul.
***
la vizitarea castelului Bran, Tartakovski tatal s-a confruntat cu realitatea filmului sau: fetita cea mai mica (4 ani) n-a vrut sa intre prin pasajul secret.
“Mi-e frica. E Dracula acolo.”
“E doar o legenda, nu exista, crede-ma”, i-a explicat tatal, dar pina nu a luat-o, protector, in brate n-a vrut sa treaca pragul pasajului.
*
Multumesc frumos Ruxandrei Morariu pentru ca mi-a dat sansa sa fac acest interviu.
15 octombrie este ziua in care Regele Ferdinand I a fost incoronat ca Rege al Romaniei, dar este si Ziua Internationala a Nevazatorilor motiv bun sa va povestesc o intimplare cu regine si nevazatori.
in Bucuresti, linga stadionul national exista o scoala pentru nevazatori, Scoala Regina Elisabeta creata special de fiica regelui Ferdinand si a reginei Maria, Elisabeta de Romania.
trecusera aproape 80 de ani de cind un pusti de 13 ani care era orb de la 3 ani inventase un nou sistem de citire special pentru orbi. tinarul se numea Louis Braille, iar alfabetul pe care l-a creat ii poarta numele. Â Elisabeta de Romania isi dorea un centru care sa reaseze bazele invatamintului pentru nevazatori si a facut eforturi uriase ca sa faca rost de bani pentru scoala respectiva. a scris celor mai importante Case Regale, i-a scris chiar si presedintelui Roosevelt , a facut evenimente de stringere de fonduri cu obiecte create de nevazatori.
a gasit un nume cu valoare de simbol pentru loc, Fundatia Vatra Luminoasa si din 1920 cartierul intreg a preluat numele fundatiei. e singurul cartier din europa care poarta numele unei institutii de nevazatori.
**
si astazi e scoala la Vatra Luminoasa si, daca n-ar fi intervenit o sedinta importanta pentru domn profesor Catalin Nicolaidi, astazi as fi invatat putin din alfabetul Braille. voi invata insa zilele viitoare.
fac acest experiment pentru ca am dorit sa ajut (pro bono) la popularizarea unei initiative : in Romania au inceput sa apara produse care au inscriptionate continutul in limbaj Braille. astazi se aniverseaza un an de cind laptele Oly a fost lansat pe piata cu un capac cu explicatii in Braille, un ajutor imens pentru nevazatori.
daca va uitati cu atentie la acest capac vedeti si inscriptionarea Braille.
***
e frumos ca astazi aniversam public incoronarea Regelui Ferdinand si ca ne intoarcem la originile noastre ca sa ne apreciem adevaratele valori. exemplu cu scoala creata de Regina Elisabeta e doar inca o urma lasata in educatia noastra de regalitate. e momentul sa invatam sa vedem ce e cu adevarat valoros.
imi face o deosebita placere sa va anunt un proiect foarte special in care m-am implicat – pro bono – alaturi de Xerox si sa va cer ajutorul.
va invit sa facem fapte bune trase la Xerox si stiu sigur ca va va placea tare ideea.
35 de echipamente multifunctionale si unifunctionale Xerox rulate (multifunctionale â imprimante & copiatoare, unifunctionale â imprimante) isi cauta casa noua la institutiile aflate in dificultate.
stiu ca am cei mai s!mpatici cititori, gata oricind sa faca fapte bune, asa ca va invit sa faceti propuneri de institutii catre care sa mearga aceste echipamente.
propuneti, printr-un comentariu la acest articol, o institutie sau o organizatie din localitatea voastra – cea care, asa cum simtiti voi, ar avea mare nevoie de un echipament.
cu cateva cuvinte, o poveste, o amintire sau o fotografie, argumentati-va propunerea facuta.
institutiile recomandate pot fi scoli, gradinite, oficii postale din orice localitate, camine de batrani, centre de artÄ unde va puneati in valoare pasiunile si talentul in copilarie sau orice ce alt tip de institutie in care credeti (asociatii, ong-uri).
pina acum i-ati admirat, v-au emotionat actiunile si succesele lor, acum puteti face o fapta buna – trasa la Xerox  – pentru ei. si e cu atit mai frumos cu cit asociatiile/ institutiile nu se asteapta la un asemenea dar, desi le putem usura mult activitatatea.
sunt doua secvente in episodul de duminica asta de X factor care vi-l vor pune pe Cheloo intr-o alta lumina.
nu stiu daca sunt fix in ordinea in care scriu despre ele, dar nu are relevanta.
intr-una recunoaste unul dintre concurentii din preselectie. stie ca l-a mai intilnit undeva, ii stie povestea (care e hardcore, veti vedea) si-l asculta cu atentie cintind rap.
omul cinta si, pentru o ureche neavizata ca a mea, tot ce auzi pare o insiruire ritmata de cuvinte.
la sfirsit Cheloo explica ceea ce tocmai am ascultat “stii ce faci. stiu ce ai cintat. cinti cu versuri inegale, ceea ce arata ritm” si continua cu explicatii despre zona unde a aparut genul acela de muzica. (iertare, nu stiu diferentele dintre rap si hip hop, si nici nisele din interiorul fiecarui stil, n-am retinut detaliile cind am vazut secventa . m-au primit in vizita sa vad in avanpremiera putin si din episodul asta:) )
cind il auzi pe Cheloo, dupa ce-i vezi bucuria din ochi in timp ce-l asculta si entuziasmul cu care explica ceea ce tocmai a fost pe scena, iti vine sa zici “ok, as vrea si eu niste lectii despre stilurile astea de muzica; e o lume intreaga dincolo de insiruirea aceasta ritmata de cuvinte”
apoi mai e o secventa cu un alt tinar care vrea sa cinte tot rap. Â Cheloo il intreaba daca a luat BAC-ul, tinarul zice ca nu.
“citesti? care e prima carte pe care ai citit-o?”
“nu mai stiu, cred ca a fost Capra cu trei iezi”, ezita tinarul.
“si ultima?”
“chiar nu mai stiu”.
“cred ca prima si ultima ta carte citita a fost Capra cu trei iezi”, da Cheloo verdictul cu tonul lui categoric. si dupa ce tinarul cinta adauga “ca sa scrii versuri care sa ajunga aici (si arata catre inima) si aici (si arata catre cap) trebuie sa citesti”
sec, scurt, frust. dar la obiect.
l-am iubit pt raspunsul asta.
trebui sa vedeti episodul de miine seara ca sa simtiti puterea cuvintelor pe care le-a zis si cum se lovesc ele de pustiul ala de pe scena.
***
X factor sezonul 2 ii va aduce multi fani lui Cheloo si dintre cei ca mine care habar nu au de nuantele muzicii pe care el o cinta. Pe Delia si pe Bittman ii stim pentru ca-s volubili, apar des la tv, au dat multe interviuri, dar Cheloo nu e deloc generos cu presa. de asta e cu atit mai frumos cind il ghicesti din reactii si replici.
P.S. da, si in episodul acesta o saruta pe Delia.
text de Noemi Revnic
In ordinea urgentelor artistice:
La Muzeul Taranului Roman, o expozitie cu o durata extrem de scurta:
âCostumul national albanezâ, numai astazi si maine, in Sala Laolalta, intre orele 10:00-18:00. http://www.muzeultaranuluiroman.ro/
La Muzeul National de Arta avem o expozitie care tine pana la inceputul lui decembrie, in Salile Kretulescu: âCharles Leirens â Inteligenta privirii. Portrete de artisti 1933-1960â. Sunt expuse fotografiile realizate de artistul belgian Charles Leirens. Veti admira fotografii ai caror protagonisti sunt Eugen Ionescu, AndrĂ© Gide, Jean Cocteau, Paul ValĂ©ry, AndrĂ© Malreaux, BĂ©la BartĂłk, Nicolas Nabokov, Marc Chagall sau RenĂ© Magritte. Mai multe detalii gasiti pe site, desigur: http://www.mnar.arts.ro
In concept store-ul Entrance, printre piesele vestimentare ale unor designeri cu personalitate este vernisata si o expozitie ce poarta semnatura Carioca Studio. Pana la finele lui octombrie, cu o vizita in prealabil pe pagina lor de Facebook:
http://www.facebook.com/entrance.shop
Am lasat la final un spectacol de weekend care se joaca la Bulandra, la Sala Izvor: âMamouretâ, cu Tamara Buciuciuceanu in rolul principal. Am fost sa vad piesa impreuna cu mama mea (venita intr-o vizita scurta, de o saptamana), chiar sambata trecuta. Mama a vazut aceasta piesa in urma cu zeci de ani, cu Lucia Sturdza Bulandra in rolul lui Mamouret. Piesa dramaturgului francez Jean Sarment a fost tradusa in limba romana chiar de marea doamna Bulandra. Din cate am inteles, acelasi regizor de acum a pus in scena piesa si prima data, pe cand era un tanar absolvent: Dinu Cernescu. Intrati pe site-ul de la Bulandra si faceti rezervare din timp, pentru ca piesa inca se joaca cu casa inchisa. http://www.bulandra.ro/
Un weekend formidabil va doresc, cu tot ce e mai bun!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harperâs Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
de citeva vreme tot amin aceasta decizie, dar iata-ma…
intrucit am inceput in aceasta toamna proiecte care necesita un volum foarte mare de reporting si multe interviuri, am nevoie de un colaborator care sa transcrie o parte din aceste inregistrari.
prin urmare caut un colaborator care sa ma ajute in special la transcrierea unor interviuri.
trebuie sa recunosc ca sunt maniaca la transcrieri si ca le vreau la virgula, cu fiecare interjectie, pauza sau onomatopee care e pe banda. si ca atunci cind ma apuc de scris si am nevoie de transcrieri, am ascultat de multe ori inregistrarile deci stiu daca lipseste ceva.
prin urmare, vreau pe cineva care sa trateze cu SERIOZITATE aceasta chestiune.
e un volum mare de inregistrari – cam 3 ore pe saptamina, in fiecare saptamina.
ce ofer?
o suma decenta
dar si expertiza pentru orice proiect jurnalistic (studentesc jurnalistic / blogging)
prin urmare caut pe cineva care:
– sa fie ordonat(a)
– cu o disciplina si o rigoare a muncii
– sa poata transcrie saptaminal 3 ore de inregistrari
colaborarea va fi cel putin pina la sfirsitul anului.
ca sa va inscrieti spuneti-mi in max 100 de cuvinte de ce vreti job-ul asta pe cristina.bazavan la gmail.com
salvati-va cuvintele pentru alte justificari decit alea in care ma laudati pe mine:)
multumesc
text de Roxana Cioriia
L-am descoperit pe Bob Hicok prin 2005, cand, practic, am inceput sa descopar si internetul cu posibilitatile lui nenumarate. E unul dintre primii âmariâ poeti contemporani de care m-am indragostit cu cea mai sincera si mai novice patima. âAnimal Soulâ, finalista la National Book Critics Circle Award, a fost prima si singura carte de poezie pe care am citit-o dintr-o respiratie, intr-o noapte, sub plapuma, cu toate nodurile posibile in gat si lacrimi atarnate de obraji. And Iâm a prose girl, give me Russian novels sau hai si short stories (mai ales si mai ales Cortazar) si nu mai am nevoie de altceva. Imi place pentru ca scrie poezie riscanta, parca are arcuri sub versuri si-ti lasa impresia ca poate sa se foloseasca de orice pentru a da pinteni unei idei. Are si umor dar e si frighteningly insightful, tese tristete si rasete cu o claritate atat de personala ca n-ai cum sa nu te cutremuri.
Ca si atmosfera sau poetical aftertaste, in mintea mea e in aceeasi liga cu Dean Young sau Russell Edson sau James Tate sau Gertrude Stein. Poezia lui porneste de la curiozitati si momente autobiografice care-l ajuta sa-si intinda imaginatia la maxim, pentru ca, stie si el, intensitatea iesita din banal e cea mai pretioasa. E brutal de sincer si de o simplitatea a imagisticii vertiginoasa.
âI saw he was looking for a place/in his brain to hide/his brainâ
âI canât be in the avant-garde/because I cry when dogs die/in moviesâ
âThat was the day I learned you can sit/with someone whoâs on the bottom/of the ocean and not get wetâ
âWhen I said/I have to lay you off/a parallel universe was born/in his face, one where flesh/is a loose shirt/taken to the river and beaten/against rocksâ
âHow to say yes like a river/jumping off a cliffâ
âI think staying up and waiting for paintings to sigh is scienceâ
âAnd in that city,
at night, a little girl
wants a goldfish for the goldfish
she already has, and the goldfish
wants a little girl for the little girl
he already has, and the bowl
wants a bowl beside it
to share the orange and rippling feeling
it would call soul if the word
wasnât already taken.â
In 2013, Copper Canyon Press ii vor publica cea de-a saptea carte, âElegy Owedâ. Daca rascolesti bine pe net, gasesti cateva poeme âscapateâ, cu care te poti hrani pana apare. De exemplu fragmentul asta:
âExcerpt of a longer recordingâ
âA man loves silence so much, to talk to him,
you sit alone in a room
and have your say, leave the room,
which he enters and listens
to your thoughts, replies
and leaves, you enter again
and listen to the memory
of air, reply
and leave. Iâve known him
my whole life and weâve yet to finish
our first conversation. Thereâs time.â
*
Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.
text de Sorana Savu
Rareori â dar se mai intampla â limba romana e saraca. Pentru noi, âstoriesâ, inseamna doar âpovestiâ, ceea ce implica o oarecare doza de fictiune. Or, in conferinta organizata de cei de la âDecat o Revistaâ, povestile erau riguros construite in jurul adevarului factual. Doar ca luau in considerare si alte elemente, in afara datelor si cifrelor â sunete si mirosuri; emotii si sentimente; ganduri si amintiri.
Despre cum prind viata asemenea povesti â si cum putem sa le dam si noi viata â am aflat luni dupa amiaza de la Mike Sager, intr-un master class. Stateam pe locul Cristinei â mi-am luat o multime de notite si voi incerca sa trec prin cat mai multe.
Oricum, din discutiile pe care le-am prins in jur, am observat ca fiecare dintre noi a fost lovit in mod special de cate ceva â altceva â din spusele lui Mike. Asta si pentru ca meritul unui master class este ca discursul maestrului rezoneaza cu experienta fiecaruia in moduri diferite. Nu primesti lectii â ci teme de gandire sau motive de revelatie.
O tema de gandire a fost libertatea â pentru Mike, una dintre motivatiile pentru care a devenit scriitor (writer â adica nu reporter si greu de zis redactor) a fost libertatea. âYou are a writer because you want to be a writerâ si primul zid de care a dat cu nasul a fost lipsa ei âbut you realize that sometimes you are just a minstrelâ.
La inceput de drum, a fost omul cu lista â lista celor 100 de povesti pe care voia sa le scrie. Lista de la inceput s-a modificat, subiectele s-au schimbat, multe n-au prins viata niciodata, dar lista in sine a ramas cu Mike. Asa, ca atentie, cand va intalniti cu Mike, tineti minte ca are la el in orice moment cel putin 100 de povesti.
Tot la inceput de drum, incerca sa intelectualizeze povestile â âyou really think you know everything when youâre at the beginningâ. Nu-i deloc un lucru rau, doar ca lucrul pe care Mike l-a invatat mai tarziu, acela de a te lasa purtat de subiect si de poveste, e evident mult mai important si mai util.
Si chiar inaintea inceputului de drum a fost masina de scris â primul loc unde semnatura lui Mike Sager â avocatul â a prins contur. L-am intrebat daca i-a placut mai mult masina de scris sau computerul â ma gandeam ca o sa-mi spuna ceva despre libertatea pe care ti-o lasa computerul sa-ti structurezi povestea, sa incepi cu sfarsitul, ma rog, chestii din astea. Mi-a spus ca se simte mai liber cu computerul pentru ca poate sa corecteze mai mult⊠sa revina de mai multe ori asupra povestilor lui. De parca povestile lui de corecturi au nevoie, acuâ pe bune! Si totusiâŠ
Momentele mele de revelatie au venit din analogiile pe care Mike le-a facut cu cinematografia. Vineri spunea despre stilul sau de culegere a informatiilor sau de observatie ca e âun reality show fara cameraâ. Luni dupa amiaza facut o paralela intre âmethod actingâ si âmethod writingâ â si povestea despre cum trebuie sa te dizolvi in lumea pe care o observi, cata vreme iti aduni elementele articolului. Cum e sa te faci â nu neaparat nevazut, ci una cu cei despre care urmeaza sa scrii.
Ca sa scrii primele cuvinte ale povestii si sa treci mai usor peste sindromul paginii albe, Mike spunea ca poti incerca sa-ti imaginezi ce se vede prin obiectivul camerei intr-un ipotetic shot introductiv â scapi asa de cliseele âit isâ, âit wasâ, âwhenâ. Si eviti tentatia de a scrie despre timp sau conditiile meteo. Nu degeaba âThe night was humidâ era introducerea scrisa de Danny deVito, ucenic napastuit la un curs de creative writing, in âArunc-o pe mama din trenââŠ
O sa tin minte si o sa incerc sa umplu ceea ce Mike numea âpusculita cu detaliiâ (the bowl of details). Privesti lumea intruna cu ochi de povestash, cauti detalii in tot ce se petrece in jurul tau, le aduni in pusculita si le folosesti atunci cand ai nevoie de ele.
Multe sfaturi de evitat frustrari in relatia cu editorii, cititorii si⊠universul. Nu le luati, romaneste, drept arogante, ganditi-va cat trebuie sa muncesti ca sa le poti pune, pe bune, in practica â respectiv
âkill them with your greatnessâ
âyour writing is your testament to get everyone to shut the fuck upâ
âuse technique, then magic, then technique again â learn to raise the craft to the level of artâ
Si, un sfat interesant pe final de zi â mai ales ca sala era ocupata in proportie de 85% de femei: cand ai de scris despre un barbat, neaparat intervieveaza femeile din viata lui. Ce nu poate/nu vrea/nu stie sa-ti spuna el despre sine, iti vor spune cu siguranta eleâŠ
***
Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication