Category : culturale

jacob wagnerdeasupra norilor
culturale
12 years ago

deasupra norilor

imi plac norii si cerul in general. de asta am si incercat toate sporturile care au legatura cu a zbura, pluti, a fi aproape de nori. poate de asta mi-a placut mult secventa din Imaginarium of Doctor Parnassus cind diavolul pleaca mergind pe norisori. am visat de multe ori de la fereastra avionului sa pot sa fac asta si mi s-a parut dragut ca si domnul Gilliam a avut aceasta fantezie.

 

de fiecare data cind descopar vreun artist care are vreo pasiune pentru nori mi se pare ca e un club select al oamenilor care cauta neatirnarea.

tocmai l-am descoperit pe Jacob Wagner specializat in fotografie pentru reclame, in special masini, care  – pentru ca se plimba mult cu avionul – a facut o serie de fotografii cu norii deasupra marilor si oceanelor.

 

 

Il puteti gasi pe Jacob si fotografiile lui cu nori, aici

1
1937
bonham carter elisabeth carterHelena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor
filme simpa
12 years ago

Helena Bonham Carter in rolul lui Elisabeth Taylor

am de citeva zile pe desktop aceasta fotografie cu Helena Bonham Carter in ipostaza de Elisabeth Taylor pentru un film de 90 de min realizat de BBC.

fotografia era dintr-un articol in presa britanica despre cum Helena si-a pus amprenta si de data asta asupra productiei cu personalitatea ei puternica. cind au cerut sa o machieze mai mult si sa-i modifice chipul cu proteze ca sa semene si mai tare cu Elisabeth Taylor , Helena a protestat: “pe bune? chiar se asteapta lumea sa seman cu ea? oricum nu o sa seman foarte mult, n-ai cum sa semeni cu ea la chip, hai sa ne concentram pe actorie!” si-a refuzat sa mai faca orice proba de make-up.

uitati-va la fotografii, arata impecabil. o iubesc pentru atitudinea ei minunata , desi stiu ca e un cosmar pentru orice producator.

Dominic West e cel care-l joaca pe Richard Burton.

 

3
2341
impresii de aiurea phillipe starckcu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea
carti simpa
12 years ago

cu lanterna prin mintea unui om care a schimbat lumea

Conceptia mea despre viata poate fi ilustrata prin imaginea unui om cu o lanterna care paseste in noapte prin bezna totala. Nu exista decit ceea ce e luminat de lanterna. O multime de lucruri ajung in bataia luminii, dar, de indata ce nu mai sunt luminate, inceteaza sa mai existe. Exact asta este si viata mea.

Acesta este unul dintre motivele pentru care muncesc exagerat de mult. Caci muncesc prea mult, produc prea mult, si asta cu pretul vietii. Voi muri fara sa fi avut o viata, deoarece imi voi fi petrecut-o incercind cu disperare sa dovedesc ca traiesc. Exista marele risc sa nu reusesc.

Ar trebui, poate, sa iau o pauza? N-am nici dispozitia, nici curajul pentru asta. Uneori, mi se parea ca daca m-as fi oprit din munca, as putea, cine stie, sa supravietuiesc. E o intrebare deschisa.
Mi-as asuma oare acest risc?

Philippe Stark , Impresii de aiurea, o carte aparuta la Editura Publica.

o carte care e ca si cum ai aprinde lanterna de care spune Stark si ai lumina cotloanele din mintea lui. ar putea fi interesant sa vezi ce e acolo – unde nu e mereu lumina si nici voiosie – pentru ca e unul dintre oamenii care au schimbat lumea. a creat obiecte ale caror forme au reinventat functionalitatea si minimalismul. uneori si ideea de frumusete.

2
2561
carte samprasPete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi
carti simpa
12 years ago

Pete Sampras – in mintea unui campion – sau cum o carte despre performanta te poate face sa plingi

am citit ieri cartea Pete Sampras, in mintea unui campion. la fragmentele de mai jos am plins.

 

Tim (Gullikson, primul antrenor important al lui Sampras ) a murit pe 3 martie 1996. Pentru prima data in viata mea, pierdeam pe cineva care era ca un membru al familiei; nici macar nu mai fusesem la o inmormintare pina atunci. Tom Gullikson (nota mea, fratele lui Tim, amindoi fosti jucatori de tenis, Tom antrenor nejucator al achipei de Cupa Davis) m-a rugat sa spun citeva cuvinte la slujba, dar l-am refuzat. I-am spus lui Tom:

– Nu stiu cum ma voi simti la inmormintare. Nu vreau sa-mi cedeze din nou nervii in public si nu vreau ca aceasta sluba sa graviteze in jurul meu, asa ca, momentan nu.

Dar am participat la inmormintare, inconjurat de atitia oameni comuni si dragi si am stiut ca trebuie sa spun ceva. Asa era firesc.

Am spus o poveste despre cit de departe mergea Tim atunci cind era vorba despre pasiunile si lucrurile care-l interesau. Citea mereu carti care aveau un substrat spiritual si autodidact; citea despre post, Tao, Zen si altele asemenea…

(… povestea e in carte. si e f emotionanta, dar si amuzanta.)

***

cu citeva pagini inainte cind povesteste despre semifinala de Cupa Davis din acelasi an (cu Suedia, desfasurata la Las Vegas, adica acasa… acasa la Agassi , chiar) mai e un fragment altfel despre Tim. la ultimul meci din semifinala, cind nu mai conta rezultatul pentru ca SUA avea deja trei victorii, Tom Gullikson , antrenorul americii, i-a rugat pe suedezi sa-i dea voie si fratelui lui, Tim, sa stea in teren pe locul antrenorului. Pete Sampras isi aminteste insa ceva de dupa finala.

Dupa runda, camera echipei americane era intesata cu amestecul obisnuit de prieteni, membri ai familiei, oficial USTA si ITF, precum si diversi gura casca. La un moment dat m-am uitat spre celalalt capat al camerei si am privit ochii lui Tim. Deja fata lui incepuse sa se goleasca de expresie, iar ochii – cindva de un albastru intens – practic ardeau. Pentru o clipa, ne-am privit reciproc si fiecare a stiut ce gindeste celalalt: acesta ar trebui sa fie momentul nostru. Toti ceilalti sunt in exterior. Este vorba aici despre noi doi si nimic nu poate lua ce am realizat sau increderea pe care o avem unul in altul. N-am uitat niciodata acea clipa sau acea privire. Sunt si astazi cu mine, amintirea mea permanenta despre Tim.

…
si despre ce a insemnat antrenorul in viata lui

Pina sa se prabuseasca Tim, relatia noastra nu mai avea de-a face cu modul de a para o minge pe iarba sau cum sa treci cu capul sus printr-o finala de Mare Slem. Dar nu m-am gindit cu adevarat la asta decit dupa ce s-a imbolnavit. Treptat, Tim devenise factorul stabil din viata mea – omul cu care vorbeam (in masura in care reuseam sa vorbesc) si caruia ma confesam, asa, in felul meu limitat.

***

Stia sa citeasca bine caracterul oamenilor si temperamentul cuiva si stia ce doream sa aud sau cum sa o spuna. Iar asta reprezinta o parte enorma – repet, enorma – a statutului de antrenor la nivel inalt. Trebuie sa-l intelegi pe jucator, sa te plasezi in zona lui de confort si sa eviti tentatia de a incerca sa-l schimbi sau sa-l faci sa se muleze dorintelor tale – chiar si atunci cind stii ca acele schimbari i-ar fi benefice.

 

e in carte descris momentul in care Sampras afla ca antrenorul lui are cancer la creier, in timpul Australian Open in 1995 si povesteste in detaliu ce e in spatele acestei secvente cu lacrimi care, la vremea respectiva, a facut ocolul lumii: in mijlocul unui set a inceput sa plinga in hohote si-a plins pret de doua ghemuri, in timp ce-si juca punctele.

***
e minunata cartea, Sampras e cu garda jos, dar nu in felul ostentativ amuzant al lui Agassi in biografia lui, ci intr-o forma analitica, asezata, autoironica. si foarte foarte tehnica. descrie loviturile incit poti sa faci schite cu miscarea corpului, centrul de greutate etc.

“Pete Sampras, in mintea unui campion” a aparut in aceasta luna la Editura Publica.

2
3020
murmurOpera, fotografie si alte bunatati culturale
culturale
12 years ago

Opera, fotografie si alte bunatati culturale

text de Noemi Revnic

 

Am adunat cateva evenimente si piese vestimentare care se potrivesc perfect acestor ocazii culturale si abia astept sa le impartasesc cu voi.

Mai intai avem Institutul Francez din Bucuresti, cu prima editie a Festivalului International de Arta Lirica de la Aix-en-Provence, cu sprijinul canalului Arte. Institutul Francez din Bucuresti retransmite operele Rigoletto si Elektra la sala mea preferata de cinema, Elvira Popesco, in 13 iulie, respective 20 iulie, incepand cu ora 21:00. Operele vor fi subtitrate in franceza si in engleza si aici aveti si programele 

Intrarea este libera, in limita locurilor din sala si aici gasiti si evenimentul creat pe pagina de Facebook a Institutului Francez. 


Fundatia Calea Victoriei a pregatit niste cursuri interesante de vara, in perioada 15 iulie-2 august. Iar mai jos sunt si link-urile pe care gasiti toate detaliile.

Scoala de vara: Imagine personala si stil vestimentar cu Irina Markovits.

Marti, 16 iulie, de la ora 21:00, Noul Cinematograf al Regizorului Roman de la MTR va difuza filmul “Zero” a l lui Pawel Borowski, sub auspiciile Festivalului Anonimul. Filmul a fost votat de publicul de la Sfantu Gheorghe castigator al Trofeului Anonimul in anul 2010.

Iar daca ajungeti cumva la Paris pana in data de 15 iulie, va recomand expozitia de fotografie Dana & Stephane Maitec. Aici gasiti toate detaliile.

Am gasit pe site-ul MURMUR al designerului roman Andreea Badala cateva piese care se potrivesc in orice moment al zilei

 Iar Andreea Raicu a mai lansat o colectie, “Moments”, in colaborare cu PNK Casual. Este vorba despre piese asortate cu diferite momente importante din viata noastra: pentru balul de absolvire, un interviu de job, club, prima intalnire, nunta. Aici puteti admira si cumpara toate piesele Moments.  shop.andreearaicu.ro.

Si mai am pentru voi un site foarte bine pus la punct si foarte activ in retelele de socializare: http://societecerebrossa.com, cu bratari adorabile.

 

Un weekend minunat va doresc si pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1
1763
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)
carti simpa
12 years ago

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

1
2435
spiterifan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)
muzici simpa
12 years ago

fan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

e un lant trofic al fan-ului – al celui care place pe cineva pentru activitatea sa artistica: pentru fiecare om exista un altul care a insemnat sau inseamna o emotie transmisa intr-o forma artistica. si, cu siguranta, chiar si cel care reprezinta pentru multi inspiratia are o persoana care l-a inspirat si pe care ar dori sa o intilneasca.

aseara vorbeam despre asta cu prietena mea Elena Prodan, undeva in dreapta scenei CIUC de la Bestfest, in timp ce asteptam sa o intilnim pe Sharleen Spiteri, doamna de la Texas.

***

pe vremea studentiei cind lucram la Radio 21 si eram vocea pentru European Top 100 (un top-show cumparat din Anglia pentru care faceam doar “vocile”, traducerea interventiilor dintre piese ) am ascultat prima data Say what you want.
pentru ca programul se difuza in Ro la o saptamina dupa Londra, am fost prima care a prezentat/ difuzat cintecul asta la radiourile de la noi. In aceeasi editie a fost si I don’t want lover, pentru ca era the highest new entry si acordau o atentie speciala trupei Texas.

asta e prima mea amintire cu doamna Spiteri si mai stiu ca m-am rugat de tehnicus sa scoata de pe minidisc (o creatie care arata ca o cutiutza si era cea mai noua descoperire de dupa caseta cu banda pe care o rasuceai cu creionul ca sa intre piesa de unde trebuia) “Say what you want” si sa mi-l puna pe o caseta. undeva in cutiile cu amintiri din epoca de inceput a vietii mele din radio e si caseta asta.

dupa care am urmarit-o mult. mi-a placut cind a inceput sa-si descopere feminitatea – de Sharleen Spiteri, zic – pentru ca in partea de inceput a carierei ei arata ca un baietel simpatic. si stiu ca parte din transformarea ei a fost domnul cu care a si facut un copil, Ashley Heath – un sef de revista glossy care i-a dat multa incredere in ea.

aseara am intilnit-o.

***

habar nu aveam de ce mi-am dorit atit de tare sa o intilnesc. poate pentru ca muzica ei e parte din studentia mea, din niste ani in care am tras tare si-am muncit foarte mult. poate pentru ca versurile de la “I’ll See It Through” imi plac atit de tare incit mi-as fi dorit sa le pot scrie eu.

***

Sharleen Spiteri e foarte naturala, foarte calda si… timida.

a fost supportive si a facut conversatie cu grija sa umple orice spatiu liber ca sa te faca sa te simti bine. iti acorda atentie totala pentru ca era constienta ca daca ai vrut sa o intilnesti inseamna ceva pentru tine. a fost gazda perfecta, amfitrioana calda si foarte dedicata.

o tradau insa picioarele.

a facut fotografii cu cei citiva oameni pe care i-a intilnit inainte de concert si, in timp ce zimbea profesionist si ii lua in brate pe fiecare dintre ei, picioarele erau incrucisate cu dreptul peste stingul, iar talpa bocancului drept era la verticala, ca o mica bariera de aparare.

si era foarte multa fragilitate in gestul ala.

altfel, are 45 de ani si arata f f f bine. era inapoi in look-ul de baietel simpatic. si-a cintat minunat.

***

cind am plecat de acolo stiam de ce am vrut asa tare sa o intilnesc: sa ma mai conving o data ca si oamenii aia mari pe care-i plac, sau i-am placut vreodata, sunt facuti din temeri si victorii.

multumesc mult Emilia si Dragos ca ati facut posibila aceasta intilnire.

***

evident am cerut autograf pe un album vechi care insemna ceva pentru mine. “o sa cintam si de pe albumul asta in seara asta”, a zis doamna Spiteri si s-a semnat cu mina stinga.

1
2273
tirgUn weekend californian
culturale
12 years ago

Un weekend californian

text de Noemi Revnic

Pentru ca astazi este Ziua Americii si pentru ca mi s-a facut dor de California descoperita in urma cu cativa ani si revizitata anul trecut, va propun un weekend Venice & Marina del Rey style, condimentat cu elemente de Las Vegas. Totul se intampla in Bucuresti, da?

Mergem la MTR, ca sa vedem expozitia “Living The Dream”, la Sala Acvariu (vernisata pana in 14 iulie). “Living the dream” este un proiect fotografic documentar despre cea mai veche comunitate de romani din Statele Unite, aflata in orasul Cleveland. Mai multe detalii gasiti aici.

Iar seara tarziu mergem sa dansam la Gaia Boutique Club, unde tema este America, desigur.

Va fac si o sugestie vestimentara, aceasta rochie inflorata, foarte Venice beach (daca nu va puneti tocuri si alegeti o pereche de flip flops), din cea mai recenta colectie capsula semnata Andreea Raicu in colaborare cu PNK casual. Capsula se numeste Flowers si puteti viziona toate piesele aici

Sambata, 6 iulie, intre 12:00-20:00, la Dalles go avem o noua editie Fashion Garage Sale, cu reduceri de 70% la colectii de vara si cu participarea unei lady dragi mie, Irina Markovits, consultant de stil. In Strada Ion Otetelesanu, nr. 2, etajul II, intre cercul Militar si Teatrul Mic, zona Cismigiu
Facebook event

Un weekend splendid va doresc si inchei cu o dedicatie muzicala:

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1481
claire 2oglinzi, fantome si aparente
culturale
12 years ago

oglinzi, fantome si aparente

O artista din Franta, Claire Lavabre, a inventat o oglinda care reflecta imaginea din fata sa doar pe un fundal intunecat.

Aceeasi oglinda asezata in fata unei forme albe reflecta o imagine in ceata, neclara, ca a unei fantome. Designerul francez dezvolta modele de oglinzi, dar…

 

… creatia ei pare a fi o metafora minunata pentru ceea ce facem zilnic: ne petrecem atit de mult timp ca sa aratam altfel pentru ceilalti si, de fapt, ei ne cunosc cu adevarat cind imaginea noastra e intr-un fundal intunecat.

caracterul oamenilor se vede in conditii extreme.

 

despre oameni perete si oameni oglinzi, aici, dintr-un speech la WoW din 2010

 

 

0
1845
neagu djuvaraNeagu Djuvara – o poveste despre doua dintre contrastele lumii: Enescu si razboiul
culturale
12 years ago

Neagu Djuvara – o poveste despre doua dintre contrastele lumii: Enescu si razboiul

O poveste reala despre frumusetea muzicii, a artei si rolul ei ca un echilibru intr-o lume dominata de lucruri care nu ne fac placere. Povestita astazi, 30 iunie, de domnul Neagu Djuvara la Duminicile Muzicale ale Festivalului Enescu.

***

Am fost trimis pe front, pe Prut, cu 8 zile inainte sa inceapa razboiul, in 1941.

Dupa citeva luni am fost ranit, din fericire usor, am stat o luna in spital. Si era regula ca sa ai 6 zile libere convalescenta, concediu. Ghinionul lui Mos Neagu e ca in ziua in care eu ieseam din spital se raporteaza ordinul acela; nu se mai da libere cele 6 zile. Aoleo, iata-ma trimis la Tiraspol la un centru de recuperare inainte de a fi trimis pe front.

Eram nenorocit. Voiam si eu sa ma mai duc acasa 6 zile. Intimplarea facea ca seful lagarului de recuperare de la Tiraspol era un colonel locotenent de la Mihai Viteazu care ma cunostea. Ma cheama.

– Ma Djuvara, sa stii ca s-a raportat din nou ordinul ala, aveti 6 zile.

– Da, domnule colonel, dar 6 zile de aici… 2 le pierd pina ajung la Iasi…

– Nu, uite e un avion acolo pe cimp. Te duci cu el.

Nu ma urcasem intr-un avion niciodata. M-a adus pina la Bucuresti pe neasteptate.

Sosesc la Bucuresti, nevasta-mea surpriza mare: cum sa ajung asa in citeva ceasuri.
Ea avea un bilet la Ateneu, cu o prietena, unde tocmai Enescu cinta concertul lui Beethoven pt vioara si orchestra. Bineinteles ca prietena nevesti-mii renunta la bilet si eu in graba scot cizmele, hainele…

Mi-aduc aminte, va dau un amanunt – cum sa-i zic – vulgar… Aveam un fel de centura la briu, din cauza frigului, si cind am scos-o au colcait paduchii. Nevasta-mea a aruncat-o in baie si se vedea in apa cum inotau paduchii.

Bineinteles ca m-am spalat, m-am dat cu odicolon pe mine si imbracat in tol festiv – cum spune vulgar lumea – ma simteam asa de usurel… O haina frumoasa de lina fina ma facuse alt om.

Si sosesc in rindul intii la Ateneu si cinta Enescu concertul pentru vioara si orchestra  a lui Beethoven.
(pauza lunga)
Contrastul dintre viata pe care o dusesem pe front, mizeria aceea, noroiul, bombardamentele si splendoarea acestei muzici divine si cintate de un om ca Enescu…
(pauza)
Cind a terminat prima parte a concertului, plingeam. Si plingeam asa de tare ca nu aveam curajul sa ma intorc catre sala.

(pauza lunga)
Chiar acum, vedeti, imi vine un nod in git cind imi amintesc de acel moment.
(pauza)
Imi ziceam: cum se poate ca in acelasi moment pe lumea asta sa existe mizeria de pe front – bombardamentele in picaj, bombele care stii ca sunt pentru tine, infernul ala – si o sala de muzica in care il vezi pe Enescu cintind.

Si acum am un nod in git gindindu-ma ce emotii poti sa ai in viata fata de asemenea contraste.

 ****

(din aceeasi intilnire Picioarele Domnului Neagu Djuvara )

2
3574
cubPicioarele Dlui Neagu Djuvara
culturale
12 years ago

Picioarele Dlui Neagu Djuvara

Sunt oameni care atunci cind vorbesc o fac cu tot corpul, ba chiar si cu sufletul. Ii simti usor, chiar si fara sa te uiti la ei; ii asculti cu ochii inchisi si stii ca au umplut tot ce e in jur cu energia lor.

Pot vorbi despre copilarie sau despre mincare, despre dragoste sau despre razboaie, energia pe care o lasa vorbele lor e aceeasi si o vezi reflectata in atentia celor din jur. In trupurile lor indreptate catre centrul de energie al locului, in ochii lor cu lacrimi fine chiar daca, aparent, nu e nimic emotionant acolo.

Cind deschizi ochii – cind te uiti pe bune la oamenii astia speciali –  vezi detaliile.

***

Picioarele Dlui Neagu Djuvara, astazi, la Dumincile Muzicale ale Festivalului Enescu. dinsul vorbea despre cum l-a auzit prima data pe Enescu cintind Beethoven si cit de emotionant a fost (si retraia emotia pentru ca avea, din nou, lacrimile in git), picioarele dinsului erau jucause, hitre si foarte vii.

Iar sosetele coborau la fiecare noua fraza, incurcate de miscarile din jurul lor.

 

(povestea emotionanta a primei intilniri muzicale a Dlui Neagu Djuvara cu George Enescu aici)

1
1932
noaptea fotografieiAgenda ultimului weekend din iunie 2013
culturale
12 years ago

Agenda ultimului weekend din iunie 2013

Dragii mei,

astazi are loc prima editie a Noptii Albe a Fotografiei, la initiativa Pixelpedia si F64. Peste 30 de galerii din Bucuresti va asteapta ca sa intrati in universul fotografiei, atat de drag mie. Si daca tot vorbim despre fotografie, mergeti inainte ca sa mancati la Readers Café si sa admirati expozitia de fotografie care va tine pana in 7 iulie.

La MTR, din 2 iulie si pana in 28 iulie avem expozitia “Ada Kaleh, insula visului si a uitarii”. Mai multe detalii gasiti aici

La Galeria Nicodim va recomand expoztiia artistului Razvan Boar, “INANIMATE OBJECTS OBEY MY THOUGHT!”, pana in data de 25 iulie. (Strada Academiei nr.15, Pasajul Comedia).
Si din seria expotiilor vernisate inca putin, pentru cei care nu au ajuns inca la PAVILION, va recomand COMMON NOSTALGIA, pana in 7 iulie. Curator: Eugen Radescu. Mai multe detalii gasiti aici

Inchei cu o campanie noua UNICEF, despre care gasiti toate detaliile aici. Fiecare leu este important pentru acesti copii minunati.

Va doresc un weekend cu tot ce vreti voi!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1704
alessandra ferriAlessandra Ferri se reintoarce la dans la 50 de ani!!!!!
culturale
12 years ago

Alessandra Ferri se reintoarce la dans la 50 de ani!!!!!

senzationalul nu e in morti si raniti, acolo e durerea.

senzationalul e in efortul oamenilor de a-si depasi limitele, in orice situatie. doar ca e un senzational “pe dinauntru” si nu intereseaza pe multi.

***

Alessandra Ferri, una dintre cele mai faimoase balerine ale lumii, a anuntat ca la anul se reintoarce la balet, in ciuda faptului ca are 50 de ani.

“N-o sa dansez Romeo si Julieta, ci lucrari mai apropiate de virsta mea.”

va fi la Scala di Milano in 2014, dar si pe Broadway intr-un musical tot in 2014 si n-ar cam trebui sa fie ratate aceste spectacole:)

***

imi place mult vestea asta, nu doar pentru ca Ferri e incredibila (era balerina care putea sa-si arcuiasca – in poanta – cel mai mult laba piciorului si avea o gratie si o precizie care te lasau cu rasuflarea taiata), ci si pentru ca, daca privim in context, incepe sa se regrupeze.

Ferri s- a despartit de sotul ei, un fotograf faimos de origine italiana, dupa foarte multi ani de mariaj din care au rezultat 2 copii care acum sunt maricei (15 , respectiv 11 ani).  e o poveste frumoasa aici, despre reintoarcerea la viata in singura forma in care te simti “safe”: prin arta ta, indiferent de virsta pe care o ai.

daca n-ati intilnoit-o niciodata pe Alessandra Ferri prin munca ei, luati o pauza de 3 minute jumatate si uitati-va la acest filmulet care marcheaza colaborarea ei cu Sting. o sa merite fiecare secunda, sunt sigura

3
2161
missing piecesmissing pieces … in invatare si nu numai
culturale
12 years ago

missing pieces … in invatare si nu numai

o excursie matinala printre creatiile de pe deviantart si descoperirea lui submaestro cu acesta lucrare care se numeste Missing Pieces 🙂

si-un articol genial in washington post: cum invatam cel mai bine? de ce copiii de acum invata mai repede decit copiii din anii 60 de exemplu?

e vorba de un studiu al unui cercetator in “stiinte cognitive” – Daniel Willingham – care spune cam asa:

sunt trei posibilitati de a invata:

1. un copil invata sa se joace cu un joc video prin propriile incercari

2. un copil invata acelasi joc uitindu-se/ furind la un jucator mai experimentat.

3. un copil invata direct de la un jucator mai experimentat, prin indrumarea directa a acestuia.

si sustine cercetatorul, cea mai des intilnita situatie este prin propria explorare.

doar ca … merge mai departe la un studiu nou despre” three fundamentally different learning opportunities; learning from physical evidence, learning from the observation of goal-directed action, and learning from communication.”

iar concluzia e minunata si ati putea intelege de ce o mare parte din oamenii care au schimbat lumea s-au opus sistemului clasic de invatamint, acumulind informatii prin propria explorare.

when a more knowledgeable person not only provides information but tunes the communication to the knowledge of the learner, that is, in an important sense, teaching.

So whatever value you attach to “naturalness,” bear in mind that much of what children learn in their early years of life may not be the product of unaided exploration of their environment, but may instead be the consequence of teaching. Teaching might be considered a quite natural state of affairs.

 

2
2181
before the midnightBefore the Midnight – sau cum se fac faptele bune
filme simpa
12 years ago

Before the Midnight – sau cum se fac faptele bune

Sunt o fana a seriilor Before sunset/ sunrise si m-am bucurat cind am auzit ca anul acesta, la Berlin, a fost premiera unui nou film din serie Before the Midnight. e un film produs si scris de July Deply si Ethan Hawke.

jumatate din femeile din Ro asteapta filmul asta, dintre ele citeva sute o sa-l vada in avans, miine 26 iunie, nu doar pentru ca sunt fane ci pentru ca au un suflet mare si vor sa faca o fapta buna.

***

in avanpremiera exceptionala, cu participarea lui Ethan Hawke si a regizorului  Richard Linklater, puteti vedea acest film in cadrul unei campanii de stringere de fonduri pentru asociatia OvidiuRom, care e patronata de Leslie Hawke, pentru programul Fiecare copil in gradinita, dedicat celor care vin din familii defavorizate.

biletele la aceasta avanpremiera exceptionala, urmata de un Q&A cu eroii care au iesit de pe ecran in sala, costa 150 de ron si permit si accesul la un cocktail inaintea filmului. cu acesti bani, asociatia OvidiuRo intretine la gradinita un copil timp de o luna.

puteti cumpara si un alt bilet care va permite accesul la o petrecere VIP, cu tema Nostalgia, bilet care costa 300 de euro si care asigura intretinerea unui copil la gradinita pentru un an.

***

m-am interesat mai sunt 52 de bilete de 150 de ron pentru proiectia de miine. stiu sigur ca va placea filmul asta, cum stiu sigur ca veti dori sa faceti o fapta buna.

nu v-ar placea sa stiti ca, in timp ce voi va bucurati de o poveste de pe ecranul cinematografului, unui copil i se deschide o noua poarta catre lume – caci fara educatie copiii din familiile defavorizate se adincesc si mai tare in necazuri.

ne vedem miine la Palatul Copiilor la film. puteti cumpara bilete de aici.

0
1615
daniel tammeto carte pe care abia o astept -Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math
carti simpa
12 years ago

o carte pe care abia o astept -Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math

Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math e o carte scrisa de un domn pe nume Daniel Tammet , un savant autist de 33 de ani. baiatul asta, Tammet, care seamana cu Boris Becker, un tenismen celebru in copilaria mea,  vede cifrele in culori si a fost capabil sa recite timp de 5 (!!!!) ore peste 20.000 de cifre din numarul Pi care pentru cei mai multi dintre noi se rezuma la 3.14.

prima lui carte, o bijuterie despre cum functioneaza mintea unui asemenea om iesit din orice tipar, se numeste Born on a Blue Day, s-a vindut in milioane de exemplare si, daca aveti vreodata sansa sa ajungeti fata in fata cu ea, luati-va citeva minute sa o rasfoiti.

pe 30 iulie lanseaza Thinking in Numbers: On Life, Love, Meaning, and Math – o carte de eseuri despre lumea pe care a descoperit-o in acesti ani (copilaria, adolescenta si inceputul maturitatii) din perspectiva mintii lui prea luminate.

tocmai ce am comandat-o in avans. ceea ce sper ca macar citiva dintre voi sa o faca. via amazon

Imagine.
Close your eyes and imagine a space without limits, or the infinitesimal events that can stir up a country’s revolution.
Imagine how the perfect game of chess might start and end: a win for white, or black or a draw?
Imagine numbers so vast that they exceed every atom in the universe, counting with eleven or twelve fingers instead of ten, reading a single book in an infinite number of ways.
(…)
Like literary fiction, mathematical imagination entertains pure possibilities.
Often we are barely aware of it, but the play between numerical concepts saturates the way we experience the world.
(…)
Travels through many countries in pursuit of my books as they go from language to language, accumulating accents, have contributed much to my understanding. Exploring the many links between mathematics and fiction has been another spur. Today, I live in the heart of Paris. I write full time.
Every day I sit at a table and ask mysefl: what if?

un documentar de 40 de minute despre Daniel Tammet puteti vedea aici.

0
1873
kaas1Kaas, Delon, Piaf – singuratati si tristeti
muzici simpa
12 years ago

Kaas, Delon, Piaf – singuratati si tristeti

…si ea iubeste pe cineva care e indragostit de altcineva…. va place povestea mea?

si daca el ar iubi-o pe ea?

s-ar speria si ar fugi…

e un fragment dintr-un dialog intre Patricia Kaas si un domn a carui fatza e in umbra, dar are o voce aspra si trista. un fragment proiectat pe un ecran din spatele cintaretei in timpul show-ului ei de la Bucuresti.

cind s-au auzit ultimele ei cuvinte “s-ar speria si ar fugi”, au venit din spatele meu, spectator in primul rind, citeva oftaturi, semn ca doamnele din sala intelegeau bine cum e cu iubire asta dupa care alergi , dar de fapt fugi. cind chipul domnului a inceput sa fie luminat, am oftat eu.

era Alain Delon.

(in timpul festivalului de film de la Cannes de anul acesta Delon facea o declaratie socanta “Nu-l voi lasa pe Dumnezeu sa decida”, referindu-se la momentul plecarii sale catre alte lumi. un semnal dureros de nevoie de atentie si dovada unei singuratati grele)

Kaas a inceput sa cinte versiunea ei pentru Milord – cintecul lui Edith Piaf -, iar pe ecranul din spatele scenei a ramas privirea trista a lui Delon, cu ochii aproape in lacrimi, si brusc versurile piesei mi s-au parut cumplit de dureroase.

Je vous connais, Milord,
Vous n`m`avez jamais vue
Je ne suis qu`une fille du port
Qu`une ombre de la rue...

***
daca mi-a placut ceva cu adevarat la spectacolul Kaas chante Piaf a fost momentul de la final cind cintareata a profitat de publicul care se ridicase in picioare sa o aplaude si a cerut ca un moment de reculegere, un omagiu pentru PIAF.
toti cei de pe scena (instrumentisti, dansatorul si Kaas), luminati usor, au stat drepti cu privirea ridicata catre cer, iar publicul parea ca tine un moment de reculegere. in fundal a fost singurul moment in care s-a auzit vocea lui Edith Piaf ( tot spectacolul a fost cu reinterpretari ale cintecelor sale, niciunul in versiunea originala).

cred ca e minunat sa stii, chiar si din alte lumi, ca ai fost un artist atit de mare incit oamenii te omagiaza – printr-un alt artist – chiar si cind trupeste nu mai esti printre ei.

Edith Piaf a avut o viata foarte chinuita (plina de singuratatile si tristetile pe care le invoca acum Delon, poate unul dintre cei mai iubiti barbati ai lumii acum 30 -40 de ani), si de asta in cintecele ei se recunosc foarte multi (inclusiv Kaas), iar momentul acela de omagiu – excelent condus in show, deci repetat exemplar in toata lumea in turneu – mi se pare a fi o rasplata nepretuita pentru ceea ce a fost artistul Edith Piaf.

si imi place sa cred ca, undeva acolo sus, stie / simte asta.

Multumesc Sorana Savu pentru ca m-ai invitat sa te insotesc la acest spectacol.

1
2306
muzici simpa
12 years ago

Final de razboi – tu ma stii cel mai bine

imi place mult mult mult cintecul celor de la ABCD – Final de razboi. a fost preferatul meu de la Eurovision, n-a trecut nici de semifinale, dar asta ar trebui sa fie un semn bun pentru ca gusturile celor care au votat n-au fost tocmai…cool.

voiam de citeva zile bune sa scriu despre el, cam de cind au lansat clipul oficial, si m-am luat cu altele. noroc ca l-am auzit astazi pe fundal la Neata cu Razvan si Dani si ma bintuie de atunci.

***

il cunosc pe domnul din spatele productiei acestei trupe, Gabriel Balan ( e una din mintile creative pentru proiectele VUNK),  si mi-ar placea sa o cunosc si pe doamna care e “in front” , adica Cristina Balan. sunt sot si sotie, iar clipul asta o sa fie o parte importanta din istoria familiei lor:  e primul clip in care apar si gemenii pe care-i asteapta, sunt ascunsi in rochia vaporoasa a Cristinei si-au devenit vedete inca inainte de a se naste.

(si) de asta imi place secventa din clip in care burtica ei dragalasa e acoperita de hirtiile pe care sunt scrise lucruri – mi se pare un simbol frumos pentru istoria lor, de dincolo de cintec. ( e pe la min 1.10)

***

sa ascultati versurile… daca ne-am aduce aminte la finaluri (de razboaie sau nu) ca celalalt de fapt ne stie (sau macar ne-a stiut pt o vreme) cel mai bine, am invata sa ne despartim in asa fel incit sa ne fie mai bine.

1
1887
ana morodanTratatii dulci ca-n Bucuresti/ In toata lumea nu gasesti
culturale
12 years ago

Tratatii dulci ca-n Bucuresti/ In toata lumea nu gasesti

text de Noemi Revnic

A sosit si clipa topului meu in materie de deserturi. Este bianual, asa ca voi mai reveni in luna decembrie cu un top de sezon.

Acum:

Cel mai bun tiramisu: La Grano, pe Strada Putul lui Zamfir.

Cel mai bun cheesecake: in continuare, imbatabilul de la Gargantua.

Cel mai bun mille feuille si cele mai delicioase eclaire, la Rue du Pain.

Cele mai bune gogosi (mai ales cele umplute), la Paul.

Cea mai buna prajitura cu crema: Boreal, la Boucherie de la Pullman. Este divina! Recomandata de prietenul Tiberiu Capudean.

 

Si daca v-a crescut glicemia brusc, am pentru voi, intr-o ordine cronologica, niste expozitii si un targ pe care abia astept sa le vizionez:

 

Prima este la Galeria Galateca, joi, 20 iunie, la orele 19:00. “Maiastra – povestea nespusa a iei”, in parteneriat cu comunitatea La Blouse Roumaine. Pentru ca pe 24 iunie este Ziua Universala a Iei, aceasta expozitie aduce un omagiu acestei piese care nu se va demoda niciodata. Din cate am inteles de la amicul Razvan Dinu, expozitia va locui la Galateca cel putin o luna.

Duminica, 23 iunie, la MTR va fi vernisata o alta expozitie dedicata iei. Artista Catalina Flamanzeanu cu a sa „FotografIE cu IE”, o suita de fotografii in care a surprins personaje din sfera culturala a acestui secol, imbracate in ie, desigur: Coca Bloss, Chris Simion, Lia Bugnar, Anca Sigartau, Rodica Lazar iar pe restul va las sa le descoperiti singuri. Pana pe 7 iulie.

Ceainaria Infinitea din fermecatorul Cotroceni a aniversat in urma cu doua zile doi ani, asa ca le puteti spune La Multi Ani la un ceai rece, in gradina cea cocheta. Si daca tot sunteti in Cotroceni, faceti o vizita la Wagner Arte, pe strada Dr. Staicovici, la numarul 19. Prietena Ana Morodan tocmai ce a lansat un serviciu de ceai adorabil in colaborare cu surorile Wagner, inspirat de romantismul secolului XIX.

Sambata, 22 iunie, de la orele 17:00, La Urbanesc, in Strada Stefan Luchian 7, duminica, 23 iunie, de la orele 19:00, la Lente, Strada Arcului 8 si luni, 24 iunie, de la 19:00, la Platforma (Anexa MNAC) din Calea Mosilor 62-68, et.1, Scrie despre Tine face noi recrutari.

Inchei recomandarile mele de weekend cu o noua editie “Designer’s Drive In – Pop-Up Store # 3 / Summer Edition, sambata, 22 si duminica, 23 iunie, intre 12:00-20:00, la @Control, in Str. Constantin Mille nr. 4.  Shopping 100% romanesc de la 109, Adelina Ivan, Andra Andreescu, Atelier Atu, Carmen Secareanu, Ciprian Vrabie, Irina Marinescu, Le Petit Indigent, Ludique, Murmur, Pam Pam, Stereo Socks, twenty(2)too.

Va doresc un weekend dulce. Si sa beti multa apa, da?

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

0
1996
mat damonprima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero
filme simpa
12 years ago

prima imagine cu Mat Damon in Teorema Zero

a fost facuta publica prima imagine cu simpaticul Mat Damon din filmul realizat chiar in romania de Terry Gilliam, Teorema zero.

la vremea filmarii, Gilliam a facut ceva teasing pe facebook explicind ca va fi o transformare in look pentru Damon, dar n-a dat prea multe detalii.

in film Damon joaca un personaj care se numeste The Management si-l are coleg pe Christoph Waltz care e un cercetator care vrea sa descopere intelesul vietii folosindu-se de o teorema matematica. 🙂

0
1709

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!